Izvorul Elvira Covasna

—

Nicio recenzie încă

Salvează

Apreciază

Nu îmi place

Urmărește

Distribuie

Despre

În Parcul Central din stațiunea Covasna se află o construcție cu un acoperiș care evocă silueta unui brad și care adăpostește una dintre cele mai apreciate ape minerale din România. Inițial, la inaugurare, în 2005, țigla avea culoarea verde dar la reabilitarea din 2023 aceasta a fost înlocuită cu una de culoare cărămizie iar în vârf a fost montat un element din lemn, sculptat în motive tradiționale locale.

Concret, aici sunt două izvoare, folosite de mult timp de localnici și de turiști deopotrivă, atât pentru calitățile terapeutice în cure interne și externe, cât și pentru un presupus efect anti-mahmureală ☺️

În 2005 autoritățile locale au construit un foișor frumos, cu mai multe robinete, de la care apa celor două izvoare poate fi luată, gratuit, de mai mulți oameni concomitent. Inițiativa a putut fi realizată grație unei finanțări generoase asigurate de Elvira Gocz, o covăsneancă a cărei poveste de viață ar putea inspira un roman.

În 2023, izvorul a trecut prin lucrări de reparații și reabilitare, pentru a se asigura un acces facil și igienic la apele minerale, o parte din costuri fiind suportate tot de cea care a dat numele izvorului.

O siluetă ușor de recunoscut.

Conform buletinelor de analize și de indicații, apa din izvorul 1 (principal) este puternic feruginoasă, bicarbonatată, clorurată, sodică, hipotonă, carbogazoasă, fiind recomandată, după deferizare, pentru cură internă în caz de enterocolite, cure de diureză, afecţiuni care necesită cure de colereză. Mai pe „românește” are o notă pronunțată de sărat, are bule din belșug (unii o folosesc și ca apă de șpriț, alții ca apă după șpriț 😊) și este recomandată, intern, în tulburări ale tubului digestiv, tulburări de metabolism, boli ale aparatului urinar, diskinezii biliare (bila leneșă), colecistite cronice și în recuperarea postoperatorie a ficatului și a căilor biliare; de asemenea, poate stimula rinichii și poate accelera eliminarea excesului de lichide și toxine din organism.
În curele prelungite, pentru a o face mai plăcută la gust, conținutul mare de fier (dovedit de rugina care se depune din belșug pe pereții izvorului) poate necesita deferizare (eliminarea excesului de fier), care cel mai simplu se poate face prin aerare - expunerea apei la aer și eliminarea precipitatului brun-roșiatic depus pe fundul vasului.

Apa este recomandată și în cure externe, pentru ameliorarea reumatismului cronic, degenerativ, articular, în afecțiuni neurologice periferice și sechele musculo-articulare post-traumatice.

Cel mai bine totul cu recomandarea medicului.

Apă minerală gratuit.

La 3 minute pe jos, în fața Casei de Cultură, se află o parcare unde poți lăsa mașina dacă vrei să-ți faci plinul cu apă bună direct de la mama-natură. Iar vizavi de izvor peste râu, în fața hotelului Căprioara, este o stație de încărcare a vehiculelor electrice. Sau cel puțin, era la momentul documentării noastre. 😊

Povestea vieții Elvirei Gocz spune, conform relatărilor din presă că, rămasă orfană de mamă la doar 6 ani și crescută de un tată alcoolic, aceasta a plecat încă de copilă de acasă („cu doar trei cartofi în buzunare”), cu gândul să își facă un rost în lume. După mai multe slujbe (pentru care a trebuit să mintă cu privire la vârstă) și o dragoste înșelată, a ajuns în fostul URSS, unde a reușit să învețe limba și să facă o școală sanitară. După o căsătorie fără noroc s-a întors în țară unde, într-o nouă căsătorie, a avut parte de un soț gelos și violent, care a determinat-o să fugă din România, de astă dată, spre Vest. După ce trecut cu multe peripeții prin Ungaria și fosta Iugoslavie (cine a trăit timpurile comunismului știe despre ce e vorba), a reușit să ajungă în Italia, la Trieste. Unde, pentru că știa limba rusă și avea o diplomă obținută în URSS, a fost considerată spion și a fost trimisă direct în închisoare, chiar dacă avea un băiețel de doar trei ani. Eliberată după o lună, când italienii s-au convins că nici vorbă de spionaj, a făcut tot ce ținea de ea pentru o viață mai bună pentru ea și copil, recunoscând, cu regret, că a trebuit chiar să fure câteodată din magazine ca să-i ofere băiețelului câte-o ciocolată. După alte multe încercări, suișuri și coborâșuri, căile vieții au purtat-o în Franța, unde în sfârșit, norocul i-a surâs. Îmbinând ocupația de soră medicală cu pasiunea pentru muzică, a reușit cumva să ajungă în anturajul familiei generalului Charles de Gaulle, iar profesionalismul și dăruirea cu care și-a făcut meseria au făcut-o apreciată de mulți, printre pacienții pe care a ajuns să îi îngrijească numărându-se multe celebrități, de la fostul președinte al Franței, Francois Mitterand, ducesa de Windsor și celebra Sophia Loren, până la fostul secretar general al ONU, Javier Pérez de Cuéllar Guerra. A reușit să învețe șapte limbi străine, a călătorit pe toate continentele lumii, a devenit membru în Asociațiile „Médecins du monde” și „Crucea Roșie Internațională”, primind totodată numeroase distincții, precum „Aprecierea Grupului Internaţional al Femeilor” din Kuweit sau „Diploma de onoare” din Partea Crucii Roșii din România. Apoi, după ce a luptat din răsputeri pentru ca viața fiului ei, Valentin, să fie una cât mai bună, Elvira Gocz s-a întors în Covasna ca să îi ajute pe alții, să facă un azil de bătrâni și să construiască o casă pentru mult iubitul său fiu; casă pe care acesta nu a mai apucat să o vadă, murind între timp. Încercând să treacă peste durerea cumplită, a luat spre îngrijire un băiețel care îi seamănă leit lui Valentin; dar suferința și durerea surdă care o măcinau au dus-o în pragul unui accident vascular cerebral și, după o operație pe inimă, își trăiește viața mai departe în Covasna, încercând pe cât posibil să ajute pe câți mai mulți din jurul ei.