Târnăveni

Address

Târnăveni 545600, România

De te-aduce drumul pe la Târnăveni, Țara Vinului, înseamnă că ești fix în inima Transilvaniei. Și n-ai cum să nu ajungi pe aici, căci e un punct de răscruce a două șosele ce fac legătura cu orașele din vecinătate (Sovata, Blaj, Mediaș, Sibiu, Cluj-Napoca, Iernut și secundar Târgu Mureș).
Așadar, dacă ai drum prin zonă, oprește-te-n Târnava-Sân-Martin, cum era numit odinioară, măcar câteva ceasuri. Îți vor fi de ajuns să dai o raită prin centru (periferia n-ar fi o recomandare), să-ți suprinzi privirea cu câteva clădiri de patrimoniu, poate chiar să faci o vizită la Muzeul Municipal, ce se mândrește cu vestigii arheologice din neolitic.
Dacă nu-i vremea de vizitat și vrei doar să faci o pauză, cât să te dezmortești și poate să mănânci ceva, sunt câteva locuri... e adevărat că le numeri pe degetele de la o mână, dar sunt prietenoase și merită descoperite.

Se zice că aici viticultura îi de-o vârstă cu meleagul. În vremurile de odinioară, podgoriile se întindeau preţ de vreo 500 ha: de la Târnăveni până la Băgaciu - una dintre cele mai faimoase destinaţii pe drumul vinului din România. Încă mai sunt podgorii, încă se fac degustări... Aşadar, dacă vrei să-ţi dai întâlnire cu singura fiinţă în stare lichidă ce se naşte, trăieşte şi moare – după cum frumos îl define Păstorel Teodoreanu - opreşte-te în zonă; ai să găseşti măcar vreo două locuri cochete unde să înnoptezi, să deguşti şi despre care cu siguranţă să povesteşti. 🙂

Un oraș mic, expresiv prin multitudinea etniilor ce îl cuprinde. Uimitor de curat, cu grijă la detalii și spații verzi. Măcar pentru cea mai bună cafea (ready-to-go) din zonă și tot merită să te oprești aici!

...câteva curiozități despre localitate 

La începutul existenței sale, Târnăveni a purtat numele de Sent-Marton; sau în limbajul latinizat: Terra Tycheum Sent Marton, iar mai târziu Dycheu Zenthmarton. În scrierile din 1854 apare în grafia maghiară cu numele de Dycso-Sent-Maron.
Numele localității a rămas în fond același, schimbată fiindu-i doar scrierea în funcție de cel care a făcut însemnările asupra urbei (în urma influenței latine, maghiare și uneori germane). În limbajul poporului așezarea era cunoscută sub numele de Sânmărtin. Și pentru că în jur existau localități cu nume asemănătoare (Sânmărtin de Câmpie, ori Coroi Sânmărtin) i s-a spus Sânmărtin de Jos sau Diciosânmărtin .

Dacă vii spre Târnăveni dinspre Iernut, coborând pe serpentinele șoselei, ai să ai sentimentul că intri într-un amfiteatru imens, mărginit de cupola cerului sprijinită pe linia dealurilor de podiș relativ drept.
În partea de nord-est a văii Târnavei-Mici (râul pe care se află orașul), ai să observi că amontele-i este mărginit de o succesiune de urcușuri. Ele se pierd la orizont spre Munții Gurghiului de unde izvorăște râul ce se întinde pe aproape 185 km, până la vărsarea lui îngemănată cu Târnava Mare - în jos de localitatea Blaj – (acolo unde se și formează Târnava). Denumirea-i vine din slavonă; și derivă de la trunu ce înseamnă spini.
Formele de relief ale podișului Târnava Mică se înscriu în peisajul geografic al depresiunii intracarpatice a ținutului „de peste pădure” - Transilvania. Dacă ai să te deplasezi spre dealurile nordice ce mărginesc orașul, ai să ai impresia că admiri un tablou, cu localitățile rurale legate între ele ca un baier, de drumul DN14A. Important de știut este că în Târnăveni poți ajunge doar cu mașina proprie sau apelând la cursele variate ale autogării.

Două dintre aspectele pe care probabil le știi despre Târnăveni fac referire la bogățiile solului și ale subsolului. Sub raport tectonic – zăcămintele de gaz metan sunt localizate aici în domuri (parte ridicată în formă de boltă a sedimentelor cutate), iar în localitatatea Delenii se găsește cel mai mare zăcământ de gaz metan din România.

Varietatea formelor de relief, a solului și a climei - a favorizat dezvoltarea vegetației și a faunei, oferind aici posibilitatea de a trăi din cele mai vechi timpuri. Culmea îngustă a liniei dealurilor Târnavei-Mici cu povârnișuri pronunțate fată de nivelul râului, expune în fața soarelui, terase prielnice pentru cultivarea viței de vie, încă din antichitate. 
Și dacă tot veni vorba de timpuri îndepărtate, mai află că descoperirile arheologice din zonă (expuse în diferite muzee din Transilvania și unele în străinătate, la Budapesta) atestă urme de viață omenească încă din timpurile neoliticului. Vestigiile întâlnite în bazinul râului sunt mărturia faptul că aici au locuit atât triburile geto-dacice, cât și cele celtice. 
Din categoria obiectelor inedite ce au fost descoperite amintim:
- o daltă neolitică din cupru - ce este expusă la muzeul din Sibiu
- două tuburi de bronz în spirală, datate din epoca bronzului ce se află la Muzeul din Budapesta.
- un ac din bronz, lung de 0,14 m al cărui cap era învelit într-o foiță de aur (aflat în Muzeul din Budapesta)
- ac de păr din bronz aurit – Muzeul din Sibiu
- fragmente ceramice din eneolitic, păstrate la Muzeul din Deva
- în 1921 pe colina Dealul Viilor (în cariera fostei fabrici de cărămidă) s-a descoperit un vas de factură celtică, dintr-o pastă fină amestecată cu pirită (mică) de culoare cenușie, lucrată la roată
- în perioada Daciei Romane exista, pe dâmbul din partea dreaptă a râului, în paralel cu actualul ștrand, un castru roman (ale cărui vestigii au fost descoperite după primul război mondial)
- urme ale culturii Coțofeni au mai fost descoperite în apropierea orașului Târnăveni (Delenii și Cucerdea)
 - în hotarul comunei Bahnea au mai fost descoperite câteva obiecte aparținând culturii „Noua”: linguri de lut ars, 6 vase de ceramică din neolitic, 5 căni - aflate la Muzeul din Târnăveni 
- în estul orașului, pe malul stâng al Târnavei Mici, a fost descoperită o așezare dacică întărită, împrejmuită cu un val de pământ și un șanț.

Vestigiile romane descoperite accidental la deschiderea carierei fostei Fabrici de ceramică Hercules, cât și a ruinelor subterane, din domul de peste 50 m, vis-a-vis de gara de vest a orașului sunt mărturii ale existenței unei așezări rurale, o haltă la încrucișarea drumurilor dinspre Apulum, Blaj, Târnăveni, iar de aici înspre Sărățeni, ori spre Cristești Mureș, prin Cerghid. 
Situarea aşezării la răscrucea drumurilor de la Potaisa – Turda, spre Iernut, Mediaș, Sighișoara sau Sibiu a marcat menținerea ei ca punct locuibil modest, încă din timpuri îndelungate. 

Ultima stemă a orașului Târnăveni, acceptată de către specialiștii în heraldică, după anul 1989 se prezintă sub forma unui scut triunghiular cu vârful în jos, ce are dedesubt o terasă pe care sunt reprezentate două figuri: în câmpul din dreapta pe fond roșu ne apare un grifon de aur ridicat pe labele dinapoi ce ține în laba dreaptă o balanță. În câmpul din stânga, pe fond albastru, este reprezentată o flacără de argint ieșind, ce simbolizează gazul metan, principala bogăţie naturală a subsolului din apropierea orașului. Scutul este timbrat în partea de sus de o coroană murală din argint formată din cinci turnuri, simbol al rangului de municipiu.

Alte sugestii

Saschiz
Sovata
Sighişoara
Târgu Mureş