Locații

Aqua Magic din Mamaia e locul unde te poți lăsa cuprins de magia copilăriei. Dacă ești adult, aici ai ocazia să fii din nou copil (sigur nu se va uita nimeni ciudat la tine dacă aterizezi chiuind din toboganul cu apă 😀), iar pentru copii e distracție maaare!  Un parc de distracții acvatic ce nu lipsește din majoritatea destinațiilor estivale din toată lumea, cu atât mai mult pe malul mării, și care vine să completeze oferta de activități de pe litoralul românesc. [Yuhuuuu 🤪] Situat pe Bulevardul Mamaia Nr. 334, foarte ușor de găsit, la Aqua Magic poți veni cu mașina și o poți lăsa în pacarea cu plată, publică, mare dar care poate fi neîncăpătoare în zilele aglomerate. Sau poți veni cu autobuzul – în imediata a propiere a parcului sunt stații de autobuz pe ambele sensuri de deplasare. Deschis din iunie până în septembrie, de la 10:00 la 18:00 în iunie și septembrie și de la 10:00 la 19:00 în iulie și august (ultima tură la tobogane este cu o jumătate de oră înainte de închidere), parcul are o mulțime de variante de distracție și de petrecere a unei zile plăcute. [Vino devreme dacă vrei să găsești loc! 😉] Și tarifele de acces sunt diferite, în funcție de sezon și vârstă (plus înălțime, la copii) și există și pachete pentru familii („copilul” fiind considerat ca atare dacă are înălțimea sub 1,4 m) – variază între 30 lei pentru copii (sub 1,4 m; în luna iunie) și 330 lei pentru doi adulți și trei copii (sub 1,4 m; în full sezon). Există și tarife pentru aproximativ jumătate de zi (după ora 15) – 70 lei/adult, 40 lei/copil (față de standardul 100 respectiv 60 lei), în iulie-august. Prețul biletului de intrare îți oferă acces la toate atracțiile parcului și la șezlonguri. [Chioșcul de unde poți închiria cutie de valori.] Odată intrat, poți închiria, pentru 5 lei (plus 15 lei garanție, care îți va fi rambursată la returnarea cheii), o cutie de valori unde poți lăsa lucrurile mai importante pe care eventual le ai cu tine. Dacă nu ai nevoie, fuguța la vestiare la schimbat și... la distracție! Vestiarele sunt, evident, separate, pentru femei și bărbați și tot acolo sunt și dușuri și toalete, toate menținute într-o stare bună de curățenie (evident, perioadele foarte aglomerate mai creează dificultăți...). Și dacă ai uitat să-ți iei accesorii pentru plajă sau bălăceală nu-i bai, că tot în zona de la intrare există și un magazin de unde îți poți cumpăra ce ai nevoie – de la costume de baie la creme de plajă și mingi. [Vestiar cu băi, dușuri, cutii de valori.] Pentru distracție ai la dispoziție, pentru copii și adulți, 12 atracții. O piscină pentru copiii cei mai mici, Babypool, cu apă de maxim 20 cm și o suprafață de cam 800 mp, cu tot felul de jocuri, mini-tobogane și personaje din povești. Un loc de joacă acvatic, Waterplayground, tot pentru copii, de vreo 1400 mp, cu apă de 40 cm, cu tobogane și tot felul de instalații pentru distracție. [Raiul acvatic pentru mici...] Pe toboganul Multislide te poți da în același timp împreună cu trei prieteni, dacă toți aveți peste 6 ani și/sau peste 120 cm înălțime; se pleacă de la o înălțime de 8 metri și se alunecă 41, cu aterizare rapidă. River Ride este cel mai larg dintre circuite, deschis, înalt de 5 metri și lung de 50; aici te dai cu colac. În Space Bowl lucrurile deja devin mai serioase – aluneci, te învârți, apoi cazi liber; toată treaba începe de la o înălțime de 11 metri și este permisă doar celor peste 10 ani. În Mega Pipe ai viteză și curbe. Twister te răsucește cu viteză. Pentru Kamikaze trebuie ceva curaj – cobori brusc, de la 11,4 metri, pe o lungime de 50, pe un plan foarte înclinat. În Turboslide ai parte de viteză și alternanță între zone opace și transparente de tub. Super Craterul începe cu un tub închis prin care aluneci lent, pe colac, pentru ca apoi viteza să crească și să te arunce într-un „crater” gigant, în care te învârți în cerc; din el treci în craterul mijlociu, care te conduce spre aterizare. Deși te dai în el pe colac, Side Winder e și el un tobogan de senzații tari – pleci de la 14 metri și aluneci, ca în cădere liberă, de sus jos, de la stânga la dreapta, când cu fața înainte când cu spatele sau într-o parte... de la viteză mare, până când, treptat, te oprești. Black Hole este un tub complet închis, în care te dai pe colac, de la 10 metri înălțime, de-a lungul a 70 de metri, ceva mai lent dar suficient de „provocator”. [...și mari! 🤪] Iar dacă nu-ți place adrenalina, poți pluti alene pe colac, pe lazy river, care înconjoară zona de distracție, lung de 360 m, lat de 3 m și adânc de 1,3 m; pe el treci pe lângă toate piscinele și toboganele, relaxat și vezi tot ce se întâmplă prin parc. Sau, dacă îți place, ai și opțiunea de a lenevi în jacuzzi. [Leneveală pe râul... leneș 😀] În special pentru copii dar nu doar pentru ei, din timp în timp se întâmplă diverse acțiuni de divertisment – animatori, dansatoare, concursuri, mascote, zumba, spumă. [Let's party! 🤩] Iar pentru când lovește foamea, inevitabil și serios după atâta consum energetic 😀, există în incintă un restaurant în regim „plimbă tava”, unde poți rezolva cu succes subiectul. Spațiu generos, dar nu te aștepta la servicii înalte – toată lumea e în șlapi și costum de baie, „vesela” constă în caserole din polistiren, tacâmurile sunt din plastic. Dar mâncarea este bună, porțiile generoase, iar restul serviciilor – servirea, curățenia – sunt cam cât pot fi de bune într-un loc de acest gen. [în timp ce plimbi tava...] Preparatele sunt variate (pe măsură ce trece timpul, inevitabil varietatea se diminuează) și bine pregătite, cu siguranță vei găsi ceva care să-ți placă – de la ciorbă de burtă la mâncare în stil chinezesc (28 lei – 400 g), carne de toate felurile (piept – 28 lei - și pulpe de pui, ceafă și coaste de porc) la grill și la cuptor, mici (6 lei/buc.), șnițele și gujoane de pui, aripioare crocante, cașcaval pane, pizza (punct de servire separat), cartofi copți cu legume, sau prăjiți ori piure (15 lei - 150g), orez cu legume (15 lei – 150 g), salate (13-15 lei), sosuri (2-5 lei), deserturi. Toate oferite cu servire asistată, pregătite pentru a fi cât mai ușor vândute și consumate, pentru ca toată lumea să fie cât mai repede înapoi la distracție 🙂 După ce ți-ai ales tot ce vrei din vitrină, treci pe la casă, achiți mâncarea, iar pentru băuturi mergi alături, la bar; și aici găsești de toate – alcoolice și nealcoolice, cocktailuri, cafea, energizante. Cu maximum 100 de lei își rezolvă bine și foamea și setea doi adulți. Băuturi și diverse gustări mai poți achiziționa și de la cele câteva baruri „împrăștiate” prin tot parcul. E un pic inconfortabil că trebuie să ai la tine un mijloc de plată și nu s-a implementat încă un sistem de tipul brățărilor electronice dar... [...ai de unde alege.] Toate zonele de piscine și atracții acvatice sunt înconjurate de șezlonguri, măsuțe, umbrele și baldachine dar dacă vrei să fii sigur că găsești ceva liber și pe placul tău (într-o zonă preferată), cel mai bine ar fi să ajungi la Aqua Magic cât mai devreme; în zilele de weekend și full-season vine multă lume, iar totul devine ceva mai dificil. [Câtă frunză și iarbă 😊] În Parc sunt câteva baruri (inclusiv unul semi-imersat în piscină) cu o ofertă destul de bogată și la prețuri normale pentru genul ăsta de locație (bere 9-20 lei, cocktails & long drinks 17-25 lei). Iar dacă lenea e mare 😊 poți comanda și plăti (atât băuturi cât și mâncare) la unul dintre cei câțiva ospătari care se perindă printre șezlonguri. [Pool-bar 🤩] Orice ai alege să faci pentru a te simți bine, respectă regulile parcului și indicațiile date de salvamari; totul e făcut pentru ca TOATĂ LUMEA să se simtă bine și să fie în siguranță. Exact când noi intram în parc, am văzut personalul luând probe pentru analize din apa din piscine. Ține însă și de fiecare dintre noi bunul mers al lucrurilor. În povestea unei vacanțe frumoase e loc și pentru o zi (sau jumătate) la Aqua Magic; în special dacă ai copii și dacă mergi în perioadele mai puțin aglomerate.

Într-o plimbare pe străduțele din vechea Peninsulă a Constanței, printre multele (prea multele ☹) comori arhitecturale ce stau în paragină, uitate și de oameni și de timp, pe strada Nicolae Titulescu se face remarcată o clădire care pare dintr-un alt film. Bazilica Romano-Catolică, ale cărei stil romanic de sec. XIII (specific bisericilor din nordul Italiei) și construcție din cărămidă aparentă, fără tencuială (atât în exterior cât și în interior) îți dau impresia că e foarte veche, chiar dintr-o altă epocă. Dar nu e. Zidită în anul 1938 după planurile arhitectului Enzo Canella, e pe cât de nouă raportat la scara istoriei, pe atât de impresionantă. Din 1955, monument de arhitectură. [Vedere din spate, de pe strada Arhiepiscopiei.] Dacă poți, încearcă să ajungi în preajma orelor 7:55, 12:00, 19:30, când “clopotele” redau imnul „Ave Maria de la Fatima”; chiar dacă e o înregistrare fonică, difuzoarele amplasate în „campanila” (turn) înaltă de 32 m și clădirile din jur asigură o rezonanță uimitoare. Dacă ai vizitat bazilica „San Lorenzo” din Roma (una dintre cele șapte bazilici de pelerinaj din Cetatea Eternă), s-ar putea să îți pară familiară ahitectura, mai ales cea a turnului; nu te vei înșela, de acolo s-a inspirat arhitectul 😉 [„Campanila” din Peninsula... Constanței. 😍] Deși am ajuns la o oră după sfârșitul liturghiei de seară, am avut noroc să o găsim deschisă și am putut să admirăm construcția de cărămidă aparentă și în interior. Ni s-a părut și mai impresionantă decât în exterior, pereții netencuiți dându-i un ton solemn, sobru... sacru. Dă-ți timp și admiră pe îndelete tot: de la candelabre la vitralii și tablouri din mozaic, de la arhitectură la Stella Maris (în urma multor interpretări etimologice Stea Călăuzitoare), icoana Fecioarei Maria, protectoare a navigatorilor, aflată și aici la loc de cinste la fel ca în toate bisericile catolice construite prin porturile din lumea întreagă. [Stella Maris, ocrotitoarea navigatorilor.] Iar cei care știu și apreciază semnificația Calvarului (Calea Sfintei Cruci) pot admira tablourile, foarte frumoase și foarte sugestive, ce reprezintă cele 14 Stații (sau Stațiuni), înșiruite pe pe pereții laterali. Cu amabilitatea celor două doamne care ne-au primit (deși se pregăteau să plece când am ajuns, nu numai că ne-au așteptat dar ne-au și răspuns, atât cât s-au priceput, la întrebări) am aflat și noi ce reprezintă fiecare. Și vă împărtășim, ca să știți și voi, dacă ajungeți pe aici și vă interesează: - stațiunea I – Isus este osândit la moarte. - stațiunea a II-a – Isus ia crucea pe umeri. - stațiunea a III-a – Isus cade întâia oară sub povara crucii. - stațiunea a IV-a – Isus întâlnește pe Maica sa mâhnită. - stațiunea a V-a – Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-și ducă crucea. - stațiunea a VI-a – Veronica șterge fața lui Isus cu o maramă. - stațiunea a VII-a – Isus cade a doua oară sub povara crucii. - stațiunea a VIII-a – Isus le mângâie pe femeile din Ierusalim care plâng. - stațiunea a IX-a – Isus cade a treia oară sub povara crucii. - stațiunea a X-a – Isus este dezbrăcat de hainele sale. - stațiunea a XI-a – Isus este răstignit pe cruce. - stațiunea a XII-a – Isus moare pe cruce. - stațiunea a XIII-a – Isus este luat jos de pe cruce. - stațiunea a XIV-a – Isus este înmormântat.   Am mai aflat că dacă parcurg în Biserică Calea Sfintei Cruci, credincioșii obțin INDULGENȚĂ PLENARĂ, adică „eliberarea în totalitate de pedeapsa vremelnică cauzată de păcatele comise până în acel moment”. (aviz amatorilor 😇) [O parte din Calea Sfintei Cruci.] Bazilica are hramul Sfântului Anton de Padova, sărbătorit la 13 iunie. Programul Sfintelor Liturghii este Luni – Sâmbătă 8:00, 18:00, cu recitarea Sfântului Rozariu (sau Calea Crucii) la orele 17:20; Duminica orele 09:00; 10:30; 12:00; 18:00. Marțea și Vinerea se rostesc rugăciuni (Devoțiuni) către patronul bisericii, Sf. Anton de Padova.

La fel ca majoritatea catedralelor arhiepiscopale, episcopale sau mitropolitane din România, și cea de la Constanța are un dublu rol, atât de catedrală arhiepiscopală cât și de biserică a unei mănăstiri – Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel". La data documentării noastre, aici viețuiau 12 slujitori monahi; pe lângă aceștia, în catedrală slujesc și câțiva preoți de mir, căsătoriți. Astfel, Constanța este unul din puținele municipii din România care are în mijlocul orașului o mănăstire, în cadrul căreia se află catedrala celei mai vechi Mitropolii de pe actualul teritoriu al României, amplasată alături de un sit creștin timpuriu din vremea Imperiului Roman. [Vedere rară, sf. sec. XIX.] În piatra de temelie, pusa la 4 septembrie 1883 și sfințită de către episcopul Dunării de Jos Galați, Iosif Gheorghian, a fost introdus actul de fundație semnat de către Regele Carol I și soția sa, Elisabeta, alături de „medalii, decorațiuni și monete naționale”. Deși recepția provizorie s-a făcut în 1885, odată cu terminarea lucrărilor, sfințirea bisericii s-a făcut abia la 22 mai 1895, după o întreaga saga legată de cel care trebuia să picteze biserica și după o serie de probleme apărute la fundație, acoperiș, crăpături în pereți etc.. [Actul de fundație, semnat de Carol I și Elisaveta, 4 Septembrie 1883.] Planurile de construcție aparțin renumitului arhitect Alexandru Orăscu (care spre sfârșitul carierei a îmbrățișat stilul neoromânesc), iar arhitectul diriginte al lucrărilor a fost Carol Benesch. Antreprenorul lucrărilor a fost Henri Guaracino. Se pare că Barbu Ştefănescu Delavrancea, când a văzut-o pe la 1888, a spus despre ea că ar fi fost o „reproducţiune reuşită şi poate cu mai juste proporţiuni decât originalul a Domniţei Bălaşa din capitală“ (reconstruită în 1885 în București sub proiectul și supravegherea acelorași Alexandru Orăscu și Carol Benesch) iar într-o publicație de prin 1924, era descrisă ca o „clădire impozantă, cu faţada monumentală, care aminteşte de biserica de la Curtea de Argeş“. [În stânga, Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel.] Deși pare incredibil, odată cu sfințirea ei în 1895, a devenit prima biserică românească din oraș; 😮 până la ea, singurul loc unde se „îmbisericeau” creștinii ortodocși români fiind biserica aparținând comunității grecești, singura biserică ortodoxă acceptată de stăpânirea otomană. Cunoscând această situație, imediat după  cucerirea independenței în 1877 și alipirea Dobrogei la România, Regele Carol I a recomandat construirea primei biserici parohiale românești, fiind nu doar ctitorul ei moral ci și unul dintre marii susținători inclusiv financiar. Și nu doar al ei ci și al bisericii catolice, al sinagogii și chiar al marii moschei (care îi poartă și numele), aflate toate în apropiere. [Detaliu pictură.] Prima pictură, realizată în ulei de pictorul George Demetrescu Mirea între anii 1885-1888 în stil realist, a fost destul de controversată, atât ca abordare tehnică cât și sub aspect religios, fiind considerată la acea vreme drept necorespunzătoare (ziarul Constanța relata la 27 septembrie 1892, în articolul „Iarăși Catedrala nóstră”, că Mirea și-a pictat în rol de muceniță atât soția cât și câteva frumuseți ale Bucureștiului acelor vremuri „...doamnele doctor Fridman și Drăgescu, boeroaica Stina”). Aceste controverse, care au ajuns până în Parlamentul de la București, se pare că au avut și ele o contribuție importantă la întârzierea cu 10 ani a momentului sfințirii. Conform aceluiași ziar Constanța, până când artistul nu a fost de acord să retușeze și să aducă pictura în standardele canonice, „P.S.S. Episcopul Dunărei de Jos în a cărei eparchie intră și Dobrogea, refuzase să sfințească Catedrala construită la Constanța și să o deschidă astfel credincioșilor sub cuvânt că picturile murale nu ar fi bisericești”.  Chiar dacă nu par, așa bine împodobite și poleite cu foiță de aur, toate candelele, policandrul, catapeteasma și stranele sunt făcute din lemn, și majoritatea sunt originale, de la sfințirea bisericii, realizate după planurile vestitului arhitect Ion Mincu și lucrate la Paris, sub directa supraveghere a acestuia. [Mobilier bisericesc original, creație a arh. Ion Mincu.] După ce a trecut fără stricăciuni majore prin mai multe cutremure și furtuni puternice, inclusiv „uraganul” din ianuarie 1931 despre care vorbea episcopul Gherontie într-o scrisoare adresată primarului, în timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala a fost bombardată de aviația sovietică, fiind afectată destul de serios, astfel încât după terminarea războiului a fost necesară reconstrucția altarului (parțial) și a catapetesmei (integral), precum și realizarea unor lucrări de reconsolidare generală. La sfârșitul acestora, în 14 Ianuarie 1951 biserica  a fost resfințită de I.P.F Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române iar între anii 1959 și 1965 o echipă de pictori condusă de Gheorghe Popescu și Niculina Dona-Delavrancea a refăcut integral zonele afectate de bombardament, în stil neobizantin, folosind tehnica frescei ude. Dacă privești cu atenție vei observa că marea majoritate a sfinților au port tradițional românesc sau cu influențe românești. [Detaliu, altarul distrus după bombardamentul din 1941.] Lăcaşul a servit ca biserică parohială până în anul 1923 când, odată cu reînființarea Episcopiei Constanța, devine catedrală episcopală... până în 1950, când Episcopia a fost desființată și integrată în Episcopia Dunării de Jos. Între anii 1950-1990, deşi era considerată în continuare Catedrală a oraşului, oficial a devenit biserică parohială. Abia după reactivarea Arhiepiscopiei Tomisului în 1990, redevine Catedrală arhiepiscopală, iar din 2001, menţinându-şi statutul, este organizată ca lăcaş monahal sub numele de Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. [Catedrala și Palatul Episcopal.] În biserică sunt mai multe icoane făcătoare de minuni, una dintre ele, a Maicii Domnului, pictată la mănăstirea Durău în perioada interbelică, a scăpat neatinsă după bombardamentul din 1941, fiind găsită în ușa bisericii și nu în altarul unde se afla de obicei, care tocmai fusese aproape distrus. Pe lângă icoanele care atrag foarte mulți credincioși, catedrala adăpostește și fragmente de moaște ale foarte multor sfinți, printre care Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, Sfinții Mucenici Vasile, Nicolae, Rufim și Simeon Stâlpnicul, Sfinții Mucenici și Doctori fără de arginți Epictet și Astion de la Halmyris (cei mai vechi martiri atestați pe pământul românesc), Sf. Pantelimon, Sf. Nectarie, Sf. Serafim de Sarov si Stelian Paflagonul (ocrotitorul copiilor)... și bineînțeles, ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel, aduse și dăruite catedralei la hramul din 2022 de o delegație condusă de Mitropolitul Iacob de la Silistra (Bulgaria). Datorită importanței moaștelor Sf. Pantelimon, primele aduse în România, certificate oficial și depuse aici în anii 1930 într-o raclă foarte frumoasă, donație comună a regelui Carol al II-lea și a enoriașilor catedralei, 27 Iulie este considerat al doilea hram al catedralei; atunci și în sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (29 Iunie) au loc cele mai mari procesiuni religioase din oraș. [Detaliu catapeteasma originală proiectată de Ion Mincu, distrusă în 1941.] Fiind o catedrală arhiepiscopală, I.P.S. Teodosie ține liturghii aici, pe cât îi permite timpul; de obicei, începând cu ora 22, în serile de joi oficiază Acatistul Maicii Domnului iar Sâmbăta, Acatistul Învierii. Programul de slujbe, în zilele în care nu este liturghie arhierească, începe la ora 7 cu Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie, iar programul de seară începe la ora 17, cu Vecernia (apusul soarelui); urmează Pavecernița (rugăciunea de după cină), Miezonoptica (ora 24)  și Utrenia (la răsăritul soarelui) - slujbe care se fac doar în mănăstiri.    Doritorii au la dispoziție două magazine cu suveniruri și articole bisericești, Pangarul Mănăstirii aflat chiar la intrarea în catedrală și Pangarul Sf. Nicolae, lângă palatul arhiepiscopiei, vecin cu catedrala. - surse folosite în documentare: www.groovehour.com, „Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel. 1883-2008”, Doina Păuleanu și Virgil Coman

Delfinariul din Constanța este un loc din care cu siguranță vei pleca încărcat de emoții. Nouă, cel puțin, așa ni s-a întâmplat. Spectacolul delfinilor este o experiență memorabilă iar delfinii sunt pur și simplu extraordinari. Înotul sincron, salturile acrobatice, jocurile cu mingea sau cu cercul dovedesc abilități excepționale de comunicare și învățare. Nu am avut ocazia să-i cunoaștem pe antrenori, dar suntem sigur că sunt niște oameni deosebiți; nu e la îndemâna oricui să facă ce fac ei. 👏 ┄ Delfinariul face parte din Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii din Constanţa, alături de Acvariu, Microrezervație și Planetariu. Delfinariul, Microrezervația și Planetariul se află toate în complexul situat pe Bulevardul Mamaia nr. 255, un loc unde poți petrece o zi întreagă fără să te plictisești. Complexul a luat ființă în 1969. A început cu observatorul astronomic. Delfinariul a urmat, în 1970; a început cu un bazin de vară în aer liber, care funcționa doar vara, care apoi cu finanțare europeană a fost acoperit și în prezent funcționează tot anul, cu un spațiu pentru public de 1350 locuri; se închide doar pentru sărbătorile de iarnă sau atunci când există probleme tehnice ori delfinii nu sunt în stare optimă. ┄ Un loc de asemenea dimensiuni și cu un număr semnificativ de vizitatori zilnic este, fără îndoială, supus multor probleme... Lipsa personalului suficient, combinată cu birocrația și câteodată cu indiferența publicului, fac, uneori, ca anumite aspecte să fie mai neplăcute... curtea pe alocuri neîngrijită, parcarea nu foarte primitoare, clădirile vechi și prea puțin renovate, accesul dezorganizat în sala de spectacol, interacțiunea nu mereu plăcută cu angajații, lipsa unui punct de vânzare a unor produse de bază (apă)... E cu siguranță loc de îmbunătățiri... O atracție foarte importantă dar modest dotată având în vedere potențialul uriaș pe care îl are... [O zi obișnuită la Delfinariu...] În schimb... spectacolul cu delfini e la superlativ. Delfinariul este punctul principal de atracție, mai ales pentru copii. Și pe bună dreptate. Și nu doar pentru copii. Tot spectacolul se urmărește cu gura până la urechi și ochii mari. E o energie unică. Salut cu înotătoarele, piruete, salturi după minge, jocuri cu cercul. Pentru copii o distracție nemaipomenită, pentru adulți, poate, o ocazie de a înțelege mai profund lumea în care trăim și necesitatea protejării ei... Se fac toate eforturile pentru a li se asigura delfinilor condiții cât mai asemănătoare cu cele din mediul natural – apa din bazin este adusă din mare, este analizată periodic și îmbunătățită când e nevoie, pentru un mediu acvatic cât mai aproape de optim. [„Bine ați venit la noi!”] Pentru o funcționare cât mai bună, pentru o desfășurare cât mai bună a programului, pentru menținerea unui mediu cât mai bun, atât pentru delfini cât și pentru vizitatori, e necesară aplicarea și respectarea câtorva reguli... care, când nu sunt bine explicate sau ascultate și înțelese, ajung să creeze nemulțumiri... (cum ar fi să nu se sară peste scaune la ocuparea locurilor, sau să nu se intre în sală cu mâncare)... Deși tentația ar putea fi să te așezi cât mai apoape de bazin, am observat că locurile mai de sus oferă o imagine mai cuprinzătoare. Așa că, atât timp cât ocuparea locurilor este aleatorie (încă un aspect care duce la mici probleme – îmbulzeală la intrare și zăpăceală la găsirea celui mai potrivit  scaun), s-ar putea să vezi mai bine mai de sus. Oricum, cu excepția câtorva (puține) locuri care au vederea parțial obstrucționată de stâlpi, show-ul e dinamic, se vede bine de oriunde. Iar dacă vrei să faci poze, neapărat fă-le fără bliț! Și dacă ai copii, ai grijă de ei, nu-i lăsa să facă ce vor, cum vor... [„Încălzirea” de dinaintea show-ului.] În difuzoare, pe lângă informații de organizare (intrare, ieșire, ocuparea scaunelor etc.) și reguli de conduită (fără mâncare, fără obiecte aruncate în apă etc.), în timpul spectacolului sunt transmise și informații foarte interesante despre delfini – anatomie, mediu de viață, comportament etc. Iar pe pereți sunt o sumedenie de planșe care prezintă familia mamiferelor marine. Deci la final vei pleca nu doar cu bagaj de emoții, ci și de cunoștințe. [Pentru cine vrea, poate fi o experiență educativă.] Intrarea principală la Delfinariu este din bulevardul Mamaia, unde se află și casa de bilete. Pe aici însă se poate intra doar pe jos. Dacă vii cu mașina, o poți lăsa în parcarea aflată în capătul opus al complexului, cu acces tot din bulevardul Mamaia – faci dreapta din bulevard și urmezi drumul asfaltat, apoi stânga și continui până în parcare – dacă ai nevoie, găsești aici o localizare pe Google Maps. Biletele pentru delfinariu (cu reducere pentru elevi, studenți și copii peste 7 ani; copiii mai mici de 7 ani intră  gratuit) se pot achiziționa atât online cât și de la casă; dacă le-ai luat online nu e nevoie să mergi la intrarea principală, le poți scana și la parcare, de unde vei mai avea de mers pe jos cam trei minute până la clădirea Delfinariului.  Biletele la Delfinariu oferă acces și în microrezervația din complex (nu și invers), pe care ar fi păcat să nu o vizitezi, mai ales dacă tot plătești și parcarea. Pentru parcare însă tichetele se pot achiziționa doar online (când am verificat ultima dată costa 37 lei). Este spațiu pentru 200 de mașini, dar în anumite perioade poate fi neîncăpătoare. Atunci, poți folosi și parcarea unui supermarket din apropiere (L...l), cu ocazia asta poți să îți cumperi și ce mai ai nevoie. 😉 [Dacă vii cu mașina, nu veni pe tocuri. 😉] La data documentării noastre erau zilnic trei demonstrații cu delfinii, la 11:00, 15:00 și 17:00 - accesul în sală se face cu 10 minute înainte. În zilele înnoate și dacă delfinii sunt în stare optimă, se mai organizează o demonstrație și de la ora 13;  va trebui să verifici pe site-ul delfinariului, căci   e singurul loc unde se afișează aceste informații. De altfel, toate actualizările privind programul, funcționarea, regulile și orice noutăți sunt pop-up pe websiteul Complexului Muzeal. În zilele noroase de vară, când plaja nu e primitoare, delfinariul poate fi foarte aglomerat și e posibil să nu mai fie bilete disponibile, așa că îți recomandăm să verifici online sau să suni. Nu se fac rezervări; cel mult achiziția online a biletului poate fi privită ca o rezervare (și în același timp face și returul mai ușor – cam 3 zile lucrătoare – dacă e cazul). În sezonul rece, octombrie-aprilie, sunt doar două demonstrații pe zi, de la 11:00 și de la 15:00. [Delfinii și oamenii lor. 😍] În concluzie, încearcă să ignori micile neajunsuri și să te bucuri de aspectele frumoase – delfinii și oamenii lor merită toată aprecierea și admirația.

Dacă ești în vacanță la Hotel Iaki și ești pus(ă) pe răsfăț total, o vizită la iaki SPA e musai. Dar și dacă nu stai la Hotel Iaki poți să mergi, căci accesul e permis și celor din exterior. Iar răsfățul e recomandat oricum 🙂 Iaki SPA nu e chiar, sau doar, un loc pentru hidroterapie (Sanitas Per Aquam) ci un loc pentru tot felul de „terapii” și cu tot felul de facilități, menite să-ți dea o stare de bine – de la piscină la masaj, de la gym la epilare laser, de la hammam la tratamente cosmetice. [Recepția centrului SPA.] Starea de bine începe încă de la intrare, unde te întâmpină personalul prietenos, lumina și muzica relaxante. Cu o suprafață de peste 1500 mp, ai unde evada pentru chiar și o zi întreagă de confort, îngrijire și înfrumusețare.  Dacă vii din hotel, poți să „te echipezi” din cameră și ajungi în zona SPA confortabil, pe un culoar dedicat, suspendat și acoperit, astfel încât să nu ai contact cu eventualele temperaturi neplăcute din exterior (odată ajuns în clădirea centrului SPA va trebui să cobori un etaj ca să ajungi în recepție (nu sunt indicatoare)... Dacă nu ești cazat la Iaki, accesul la SPA se face cu ușurință, din parcarea hotelului. Ambele variante te duc la recepția centrului, de unde ești direcționat către zona preferată (recomandat ar fi să ajungi cu măcar 20 minute înainte de ora programată, ca să ai timp pentru procedurile de înregistrare). [Culoarul-pasarelă de legătură între hotel și SPA.] Centrul de wellnes Iaki are o așa-numită „zonă umedă”, unde se află piscina semiolimpică încălzită, o saună umedă și două uscate, fântână de gheață, jacuzzi, hammam. De la odihnă pe șezlonguri confortabile la cursuri de înot individuale sau de grup, poți să-ți oferi momente de odihnă sau sesiuni active. Poți plăti accesul pentru o zi, nelimitat, la piscina interioară, jacuzzi, saune, fitness; costă 145 lei/zi/adult, copii 6-11 ani 69 lei/zi; copiii cu vârstele până în 5 ani beneficiază de gratuitate. Sau, dacă ești rezident, îți poți face abonament. Click aici pentru tarife și abonamente. În zona de wellnes poți alege între fitness și tratamente cosmetice faciale sau corporale. Click aici pentru SPA menu. [Răsfăț la hammam...] Dacă ți-ai programat un tratament poți aștepta într-o sală dedicată, unde poți începe deja procesul de relaxare 🙂 - ai șezlonguri confortabile, lumină difuză și chiar și o mică bibliotecă. Sălile pentru proceduri sunt impecabile – gândite perfect pentru o experiență cât mai plăcută, de la lumină la temperatură, la muzică, la aromele care inundă spațiul. [...și „well-being” în camera de relaxare 😍] Tratamentele Yon-Ka, de exemplu se bazează pe produse create în Franța, ce conțin extracte din plante și uleiuri esențiale, care energizează și echilibrează atât pielea cât și spiritul. În combinație cu un masaj al spatelui și umerilor, ai rețeta perfectă pentru decontractare, eliberare de stres, îmbunătățire a stării generale și a aspectului. Ne-a încântat atenția la detalii; de exemplu, în cadrul procedurilor, pentru un confort cât mai bun, sunt folosite prosoape încălzite, atât pentru a acoperi corpul cât și pentru sprijinul capului. [Tratament facial.] Au fost concepute și programe speciale (ritualuri), care combină mai multe proceduri și produse. Spre exemplu, Oriental Delight: timp de 90 de minute te abandonezi pentru o împachetare corporală cu unt de shea și de argan, un masaj relaxant cu ulei cald de migdale dulci, plus un tratament facial cu miere și ulei de argan. E mai bine decât pot spune cuvintele... 😊  Iar după tratament, ca să te „readaptezi” la viața obișnuită 🙂 poți să mai stai un pic în sala de relaxare, cu un ceai și un album de artă sau... pur și simplu să mai stai un pic... 😊 [O experiență memorabilă... și pentru el!] La Iaki Spa mai găseși Iyashi Dome, o terapie japoneză tradițională de detoxifiere profundă a organismului cu multiple alte beneficii pentru sănătate, CooLifting, un tratament inovator de lifting care promite că în 5 minute îți întinerește pielea cu 5 ani 😊 dar și Intraceuticals, terapia preferată a Madonei și a altor vedete din showbusiness. [Saună japoneză, cu efecte spectaculoase!] Dacă îți dorești formă fizică, ai la dispoziție zona gym – cu o sală de fitness foarte bine dotată, cu echipamente de cardio sau de forță, unde te poți antrena individual sau cu instructor; și o sală de spinning, unde poți participa la o sesiune organizată. Poți face asta pe ședință (acces inclus în taxa de acces SPA), sau, dacă ești rezident, poți sa-ți faci abonament. Așadar, client Iaki Hotel sau nu, serviciile și personalul profesionist de la Iaki SPA îți asigură relaxarea. Mai ales dacă respecți SPA etiquette 😉.

La Mamaia, pe lacul Siutghiol, se află unul din puținele locuri din România unde se poate face ski nautic și wakeboarding într-un Cable Park pe 5 și pe 2 stâlp, de la inițiere până la nivel de performanță. Dar este și un loc unde, de la mic la mare, te poți distra cu prietenii sau cu întreaga ta familie, într-un parc acvatic plutitor, pe o plajă plutitoare sau poți face tot felul de activități nautice, de la plimbări cuminți cu barca, la vâsle sau la pedale, până la ture cu skijet-uri, bărci cu motor și aterizări distractive în apă de pe saltele tractate în viteză (Banană, Rocket, Zmeu). [Cele mai importante lucruri într-un parc acvatic plutitor 🙂] Odată intrat în parc și ales cel mai potrivit pachet, după ce primești brățara care contorizează timpul (mare grijă de ea, dacă o pierzi te costă 100 lei!) și ți se face un foarte scurt instructaj (în esență: nu sări în cap și nu înota sub gonflabile 🙂), în vestiar vei primi vesta de salvare, pe care este obligatoriu să o porți tot timpul (o poți scoate doar când stai pe șezlong la plajă 😉). Am văzut că după ce sunt returnate, vestele sunt dezinfectate într-o soluție slabă de cloramină 👌 În vestiar ai acces la dulap încuiat, cu PIN. Și ne-a plăcut că dacă ai uitat să-ți iei la tine, îți este pusă la dispoziție soluție de protecție solară; folosește-o, chiar dacă soarele se mai ascunde după nori! 😉 Și tot ca pont, dacă poți, adu-ți ciorapi speciali pentru suprafețe gonflabile, cu talpă cauciucată – s-ar putea să îți prindă bine pe suprafețele alunecoase de aici; dacă nu, fii atent la ele! [Plaja și cel mai mare traseu de gonflabile plutitoare din România...] Elementul central de atracție (mai ales pentru copii) este cea mai mare plajă plutitoare din România (aproape 6000mp), cu o capacitate de 500 persoane. Multe jocuri, obstacole, trambuline... e un adevărat rai acvatic pentru copiii de orice vârstă sub forma unui traseu wibit; construit în Germania, are o lungime totală de peste un kilometru, cu variante diferite ca grad de dificultate, fiecare de forma unei litere... astfel încât formează cuvântul MAMAIA 😍 [...văzute și de sus 😍] Singura limită pentru acces este cea de vârstă - minim 6 ani 😊 Costă 50 lei/1h, 70 lei/2h (+15 lei pentru fiecare jumătate de oră depășită) sau 120 lei pentru toată ziua dar atenție, trebuie să te decizi de la început ce pachet vrei! Sunt disponibile și family-pack-uri pentru 3 sau 4 persoane, la 330 respectiv 430 lei pentru o zi întreagă. În tarife este inclus acces în zona de șezlonguri (unele cu parasolar) și te poți da, fără să ieși în larg, cu hidrobicicletă, caiac sau stand up paddle board. [Ambarcațiuni și zona în care te poți da cu ele, incluse în biletul de intrare.] Cu ajutorul brățării electronice primite vei putea ieși/intra în parc, dacă ai vreo urgență sau vrei să mergi să mănânci. Dar poți mânca și la fast-food-ul din incintă, cu un meniu care cuprinde salate, burgeri, pizza (pentru ea s-ar putea să aștepți un pic mai mult), înghețate + băuturi răcoritoare (inclusiv fresh-uri) și bere; din ceea ce am văzut, toate la prețuri normale pentru un asemenea loc. [Fast-food cu terasă.] Dacă vrei să te plimbi nemotorizat pe lac, pentru 60 lei/h poți închiria caiace gonflabile (care ni s-au părut mai stabile decât cele din fibră) și niște hidrobiciclete sub forma unor lebede și unicorni, cu 4 locuri și un mic tobogan care cu siguranță va cuceri eventualii pasageri copii 😄 [Cu lebăda pe lac 😍] În schimb, amatorii de sporturi nautice motorizate pot închiria bărci cu motor, mai mici (350 lei/30 min sau 550 lei/h) sau mai puternice (500 lei/30 min sau 700 lei/h) dar și Jet Ski-uri; poți alege din trei variante pe cele mai potrivite abilităților și experienței tale – tarifele sunt unice, de la 300 lei/15 min până la 750 lei/h și includ un scurt instructaj. Pentru a le închiria și a te da cu ele trebuie să ai un act de identitate în format fizic și trebuie să fii major (și bineînțeles, ai nevoie de permis); vei semna și o declarație de asumare a riscurilor. Sugestia noastră: cât copiii se joacă în parcul gonflabil, profită și fă o tură cu barca sau jet ski – meriți și tu un pic de distracție, nu? 😉 Cei mai puțini aventuroși pot încerca o tură în catamaranul din flota JT Watersports. [O parte din flota JT Watersports Mamaia.] Dar dacă toate cele prezentate mai sus pot fi văzute (și făcute) și prin alte părți, Cable Park-ul de aici este unul dintre puținele din România și cel mai mare dintre ele (cel puțin la data primei noastre documentări), o investiție de câteva milioane de euro a unui important om de afaceri din zonă. Sunt două zone, cablul pe 2 stâlpi pentru inițiere și începători și cel pe 5 stâlpi, cu un traseu olimpic, de peste un kilometru, destinat celor care fac ski nautic sau wakeboarding (pe placă) la nivel avansat, inclusiv cu obstacole. [Mamaia Cable Park.] În zona de 2 stâlpi poți pune pentru prima dată wakeboard-ul (placa pentru apă) în picioare, sub supravegherea unui instructor, într-o ședință de 10 minute (nu îți face probleme, va fi de ajuns pentru o primă dată! 😄) pentru care vei plăti 40 lei/copil și 50 lei/adult + închiriere echipament 30 lei/copil, 50 lei/adult. Vei învăța lucrurile de bază: cum să te ridici, cum să te menții în picioare și cum să (încerci) ai o poziție corectă pe placă. Iar dacă îți va plăcea, poți programa lecții ulterioare de câte 30 minute, pentru care vei plăti în cursul săptămânii (L-J) 230 lei pentru copii, respectiv 270 lei/adult + cost echipament, menționat mai sus; în weekend lecțiile sunt un pic mai scumpe: 270 lei/copil, 320 lei/adult. Din ce am înțeles, pentru a ajunge să stăpânești bine mișcările de bază vei avea nevoie de 7-8 ședințe. Iar mulți, mai ales dintre turiști, revin de 2-3 ani pentru a se perfecționa. Nu există limite de vârstă, am văzut copii de 5-6 ani care învățau iar instructoarea de serviciu ne spunea că a avut și un „începător” de 70 ani 😊 Este necesară programare prealabilă (poți folosi telefoanele din pagină), de preferat cu câteva zile înainte. [Deși casca și vestuța erau mai mari decât ea, nu se lăsa 😊 Bravo! 👏] Pe cablul „mare” intră doar cei care stăpânesc foarte bine placa, independent, fără să aibă nevoie de asistență. Aici, în afară de eventuale câteva sfaturi pe care ți le poate oferi operatorul cablului înainte de a începe, odată intrat pe traseu ești pe cont propriu. Poți parcurge traseul de unul singur sau în tandem, cu partener(ă). Pentru condiții și tarife, sună la numerele din pagină sau click aici! [O parte din traseul mare.] Atunci când am întrebat cu privire la calitatea apei din lacul Siutghiol, ni s-a spus că aceasta este controlată săptămânal astfel încât să se încadreze în limitele admise iar toate activitățile din parcul acvatic sunt supravegheate de salvamari, instructori și operatori de cablu certificați. Complexul acvatic este deschis sezonier conform orarului prezentat, atât timp cât apa din lac are o temperatură confortabilă, de prin iunie până pe la jumătatea lui septembrie; cel mai bine sună înainte de a merge acolo, ca să verifici dacă este deschis. Pe timp nefavorabil (furtuni cu fulgere, ploi torențiale, vânt puternic) parcul este închis.

Marea Moschee de la Constanța, denumită inițial Moscheea Regală Carol I, este denumită de credincioșii musulmani „Kral camisi” sau „Geamia Regelui”. Iar asta pentru că, deși finanțarea a fost asigurată de statul român, construcția a fost ridicată la dorința expresă a regelui Carol I, în anul 1909, ca un gest de întoarcere a bunăvoinței fostului sultan al Turciei, după cum relata pe atunci ziarul local „Conservatorul Constanței”: „...în orașul nostru se va începe în curând clădirea unei moschee. În urma iradelei imperiale (n.r..decret imperial) prin care fostul sultan a recunoscut în 1905 naționalitatea română din Turcia, guvernul român a hotărât construcția acelei moschee.” Un alt motiv pentru care regele și-a dorit construcția acestei moschei, după ce, cu câțiva ani înainte se sfințise o altă ctitorie a lui din Constanța (Catedrala Ortodoxă), a fost intenția de a arăta un semn de respect și prețuire comunității musulmane din provincie, care s-a adaptat fără probleme la noua administrație, aducându-și o contribuție importantă la dezvoltarea zonei și în special a Constanței. ┄ Un mic remember istoric: între anii 1877-1878 are loc Războiul Ruso-Turc, în urma căruia România, sub conducerea regelui Carol I, luptând alături de Rusia, își câștigă Independența față de Imperiul Otoman. După război are loc conferința de pace de la Berlin, unde se semnează un tratat prin care România, odată cu Independența, primește Dobrogea, Delta Dunării, Portul Constanța și Insula Șerpilor, cedând în același timp Rusiei trei județe din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul si Ismail). ┄ Proiectarea moscheii i-a fost încredințată arhitectului Victor Ghe. Ștefănescu care, după ce mai întâi a făcut o vizită de „documentare” la Constantinopol, unde a adunat toate elementele necesare alcătuirii planurilor, s-a decis să „abordeze” stilul arabo-egiptean, al cărui fast decorativ „cadrează atât de bine imaginația caldă și exotică a orientalilor adepți ai lui Mahomed” – după cum relata un alt oficios local al acelor vremuri.  Proiectul rezultat, extrem de ambițios, a fost atribuit pentru a fi pus în operă inginerilor Gogu Constantinescu (soluția tehnică) și Ion Niculcea (antreprenorul care a ridicat efectiv construcția).  Victor Ștefănescu a dezvoltat multe proiecte în zonă, portofoliul lui cuprinzând, reședințe ale oamenilor cu stare ai vremii, clădirea Băilor și Cazinoul din Mamaia, sistematizarea Pieței Ovidiu, uzina de curent a palatului regal de la Balcic. Și s-a bucurat de o apreciere atât de mare din partea regelui Carol I încât acesta l-a menționat în testament, lăsându-i un „ceas cu capace din argint placate cu email roșu și cu cifrul regelui”. [Vedere generală a Pieței Independenței (astăzi Ovidiu) din anul 1911, cu Moscheea Regală Carol I în construcție (colecția Radu Ștefan Cornescu).] G. Constantinescu decide să folosească la construcția minaretului și a cupolei o tehnică inovatoare pentru începutul secolului 20: betonul armat cu structură metalică, Marea Moschee de la Constanța fiind prima clădire din România la a cărei construcție s-a folosit betonul armat. Ca la orice lucru inovator, de-a lungul vremii au fost raportate câteva deficiențe de construcție, care au fost remediate la consolidarea cupolei și minaretului din anii 1957-1959. [Geamia „Sultan Mahmud”, într-o ilustrație din anul 1856 (colecția Radu Ștefan Cornescu)] Construită pe locul unei mai vechi geamii, „Sultan Mahmud”, care fusese ridicată în anii 1822-1825, pe vremea stăpânirii otomane a Dobrogei, Moscheea Regală a fost inaugurată în 31 Mai 1913. Ca să intrăm un pic în atmosfera de atunci, prezentăm câteva pasaje din relatarea ziarului „Universul” din București, prezent la eveniment: „...Regele și Regina sunt întâmpinați de Kadri-Bey, consulul general otoman, care îi conduce până în interiorul geamiei și după ce prezintă Suveranului pe trimisul Sultanului și pe ceilalți demnitari, Suveranii iau loc în partea stângă a moscheei, fiind înconjurați de demnitarii Curței și ai Palatului. M.Sa Regina, conform obiceiului musulman, poartă voal.  ...s’a început oficierea serviciului divin. Predicatorul Ali Sadedin Efendi, împreună cu muezinii Hasan Efendi și Hafus Gemal Efendi au înălțat rugi fierbinți Creatorului, să binecuvinteze și să aibă sub paza sa acest sfânt locaș. O impresie profundă a produs asupra Suveranilor și a asistenței, ruga rostită de numitul predicator în sănătatea M.L. Regelui și Reginei și a familiei Regale și pentru prosperitatea poporului român, la care întreaga asistență turcă, ca o manifestație a sentimentului lor față de dinastie și poporul român, a răspuns prin urări nesfârșite.  După terminarea slujbei religioase, Ex. Sa Mamut Esad Efendi, ministrul Cadastrului și reprezentantul Sultanului, a rostit în limba turcă și franceză: ...Înalta bunăvoință a M. Voastre de a prezida acestă solemnitate constituie o alinare sufletească atât pentru Augustul Meu Suveran, cât și pentru populația musulmană; căci, de unde pretutindeni se dărâmă moschei, aici în țara M. Voastre se ridică noi locașuri sfinte pentru noi. Continuând zice: fericiți sunt turcii care pot trăi sub egida M. Voastre. Sunt interpretul Islamismului și în numele lui depun la picioarele M. Voastre urările cele mai respectuoase ca să trăiți încă mulți ani și fericiți, cu întreaga dinastie, pentru binele și prosperitatea acestei frumoase țări... După aceasta, eșind din curtea moscheei... Suveranii, luându-și rămas bun de la oaspeți, au plecat la Pavilionul Regal din Port spre a lua masa, iar oaspeții turci la Hotelul Carol I. Înainte de a încheea țin să notez (autorul articolului este A.H. Artinoff – n.r.) că cu ocazia inaugurărei acestei moschei, comunitatea musulmană a tăiat mai mulți berbeci cari, după ritul mahomedan, au fost aduși jertfă, iar carnea lor s’a împărțit la populația săracă.” [Carol I și Regina Elisabeta, la inaugurarea Moscheii. (adevărul.ro/arhivă Guner Akmola)] Soclul edificiului este placat cu piatră de Dobrogea cioplită, iar minaretul, în stil maur, are 47 de metri înălțime și 140 de trepte - de neratat urcarea scării în spirală din interior, iar pe baclonul circular de sus vei fi răsplătit cu o panoramă de 360 grade asupra mării, portului comercial, portului turistic, Pieței Ovidiu, zonei vechi a orașului. Atât în vârful minaretului cât și deasupra cupolei tronează câte o semilună, simbolul Islamului. [Vedere din balconul minaretului. 😍] Ușile negre de la intrare sunt din marmură italiană cu ornamente din bronz în dreptul balamalelor, pereții din interiorul moscheii sunt placați cu faianță albastră lucrată manual în tehnica specifică zonei Bursa din Turcia iar în curte sunt cișmelele care încă sunt folosite de comunitatea musulmană (de peste 10.000 de oameni în prezent) pentru abluțiune – actul de purificare fără de care credincioșii nu pot intra în moschee. [Detaliu ornamente bronz uși intrare în moschee.] Elementul central este altarul (mihrab), construit odată cu moscheea și frumos decorat cu stalactice policrome; ca în toate lăcașurile de rugăciune musulmane este orientat către Mecca. Pe marginea nișei altarului sunt inscripționate în arabă cele 99 de atribute ale numelui lui Allah iar în stânga și dreapta lui, pe tablourile octogonale (lehva) sunt caligrafiate numele lui Alah și ale celor mai importanți profeți și apropiați ai săi. Mult mai vechi (după unele surse adus de la o mai veche moschee din Mahmudia, după altele fiind păstrat de la geamia Sultan Mahmud) este amvonul din partea dreaptă (minber), unde se oficiază predica de vineri - un ansamblu din lemn cu decorațiuni superbe, frumos proporționat, deasupra căruia este montată o cupolă din alamă.  În amvonul mic din stânga, în timpul predicii imam-ul recită din Coran. [Amvon, mihrab, minber, lehva.] Probabil cea mai de preț bogăție a acestui superb edificiu este un covor de peste 200 de ani vechime, 126 mp și jumătate de tonă greutate. Superbul covor oriental a fost dăruit de sultanul Abdul Hamid (1876-1909) moscheii de pe insula Ada Kaleh, de unde a fost adus la Constanța în anii '60, după ce mirifica insulă a fost acoperită de apele Dunării ca urmare a construcției barajului Porțile de Fier.  Dimensiunile lui impresionante nu permit expunerea lui integrală, dar chiar și parțial desfăcut îi poți admira roșul (culoarea regalității și divinității) încă destul de intens și motivele orientale. În timpul slujbelor de vineri și al celor două mari sărbători musulmane din timpul anului, covorul este strâns, pentru a fi protejat. [Două dintre comorile Moscheii: faianța originală și covorul de la Ada Kaleh.] Biletul de intrare care include și urcarea în minaret costă 6 lei/adult, respectvi 4 lei/student, elev. Mulțumim Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța pentru ajutorul oferit în documentare. Au fost folosite informații și fotografii din următoarele surse: • „Moscheea Regală Carol I Constanța 1910-2010”, Doina Păuleanu, Virgil Coman

Cazinoul din Mamaia și piațeta din fața lui sunt cele mai vechi puncte de interes din stațiune, inaugurate pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, în prezența Regelui Carol al II-lea al României, a oficialităților locale și guvernamentale. Aici era stația terminus a căii ferate, apoi a tramvaiului care făcea legătura, la începutul anilor 1900, între Gara Constanța și Băile de la Mamaia. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anii '40.] La finele anilor '70, în perioada de apogeu a stațiunii Mamaia în perioada comunistă, Cazinoul era una din atracțiile majore, preferat mai ales de turiștii străini. La parter era cel mai bun restaurant din Mamaia; la etaj era un club de noapte unde printre vedetele vremii care cântau aici, cap de afiș era Dan Spătaru; într-o latură era sala unde era instalată ruleta, care avea o terasă cu vedere la mare. Iar în partea dinspre lac, pe locul actualei Piațete, era cel mai mare parc din stațiune. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anul 1963.] Deși din strălucirea și fastul din acelor vremuri nu a mai rămas mare lucru, zona Cazino este un veritabil kilometru 0 al stațiunii Mamaia, aici fiind cea mai mare concentrație de magazine, terase, cafenele și restaurante. Seara poți vedea reprezentanții ale artiștilor stradali iar în multe din weekendurile din sezon, pe scena amplasată în Piațeta Cazino susțin recitaluri și concerte artiști și trupe de renume din România... [Reprezentanție stradală în Piațeta Cazino.] Pe lângă bd. Mamaia, în dreptul Cazinoului, sunt câteva parcări publice unde îți poți lăsa mașina. Poți ajunge aici și cu Telegondola Mamaia, stația terminus Albatros-Cazino este la mai puțin de 250m. Iar dacă vrei să vii cu autobuzul, pe perioada sezonului estival circulă linia 100M, care face legătura între Gara CFR și capătul de nord al stațiunii Mamaia; coboară în stația Cazino iar apoi poți folosi direcționarea din aplicație ca să ajungi în Piațeta Cazino.

Dacă te gândești să tragi o fugă la Mamaia doar pentru o sesiune de plajă și o baie în mare, o poți face într-un loc încărcat de istorie! [La plajă, la Mamaia, la început de secol XX.] Plaja din dreptul Cazinoului este locul unde s-a născut turismul de litoral din România. Încă de pe la începutul secolului XX existau două pavilioane din lemn destinate băilor. După ce acestea au ars (într-un incendiu provocat se pare de o instalație pentru făcut cafea 😮), primarul de atunci al Constanței, Horia Grigorescu, a hotărât să construiască altele mai mari și mai sigure pentru vilegiaturiștii aflați în număr din ce în ce mai mare aici. Acestea încadrau Cazinoul, o construcție menită să facă din Mamaia o rivală a stațiunilor de pe Riviera franceză și care, printre altele, avea un restaurant cu bucătărie de inspirație franțuzească, cu pian și ring de dans, terase și bineînțeles, o sală cu ruletă. [Cazinoul și Pasarela Regală spre Barul Maritim.] Victor Șerbănescu, arhitectul care a proiectat și a supervizat construcția Cazinoului, a avut și ideea genială de a construi în dreptul lui, în mare, o terasă care a primit numele Barul Maritim, la care se ajungea pe o pasarelă care a devenit ea însăși un veritabil punct de atracție al stațiunii. Lungă de aproape 130 m, aceasta avea și două tobogane și debarcadere pentru șalupele potentaților vremii. [Pasarela Regală și Barul Maritim, văzute de terasa Cazinoului.] Pe plajă azi se mai pot vedea doar rămășițele Barului Maritim, vestigii ale vremurilor de demult, îngropate acum, alături de cele ale Pasarelei Regale, în noua plajă care a înaintat aproape 300 metri în mare datorită lucrărilor moderne de lărgire, menite să contracareze eroziunea din ultimele zeci de ani a litoralului românesc. În liniștea aproape nefirească, spartă doar de strigătele pescărușilor, poți face un scurt popas ca să-l privești... în timp ce, printr-un exercițiu de imaginație, vei începe să auzi vacarmul ce era aici în sezoanele de vară din trecut! [...și ce a mai rămas din ele,] Pe lângă istoria foarte frumoasă legată de acest loc, mai sunt câteva motive pentru care îți recomandăm să vii la plaja de la Cazino:  • în dreptul ei, la Bulevardul Mamaia este o parcare publică (cu plată) unde îți poți lăsa mașina; dacă vii cu autobuzul, poți coborî în stația Cazino a liniei N100M (+ în sezonul estival liniile 100M și traseul turistic CiTyTour); dacă vii din sudul stațiunii, poți ajunge aici și într-o plimbare foarte agreabilă cu Telegondola 😍 • dacă ți se va face foame/sete în zona Cazino vei găsi foarte multe magazinuțe de unde poți cumpăra gustări și ceva de băut dar și o grămadă de terase, fast-food-uri și restaurante (și unde poți avea acces și la toaletă, sfatul nostru e să nu aștepți până în ultimul moment ci să te pornești la drum, preventiv 😊) • poți face plajă pe cearceaf, gratuit, oriunde vrei - ai mult spațiu la dispoziție 😉  • iar dacă vei „supraviețui” celor vrei 300 metri care te despart de mare, vei fi recompensat cu câteva porțiuni de plajă unde deja începe să reapară nisipul acela fin care a făcut celebră stațiunea Mamaia; și chiar dacă nu e la fel de lungă ca înainte, vei (re)găsi aici și intrarea lină în mare atât de mult regretată de unii! 🤩  E și una dintre cele mai liniștite zone, cel puțin în vizita noastră de documentare din vara lui 2023 nu am văzut să se facă aici vreun fel de sporturi nautice de genul skijet, banane etc. Dar dacă vrei, le poți găsi dacă mergi câteva sute de metri înspre nord! ┄ Au fost folosite informații și fotografii din următoarele surse: • Fondul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman”  • Maria Cica, Poveștile Mamaiei. Stațiunea Mamaia -111 ani. București, 2016, p. 97-100. • Baricada Verde

Planetariul din Constanța, parte a Complexului Muzeal de Științe ale Naturii alături de Delfinariu și Microrezervație, este un paradox – un loc cu un mare potențial, dar care nu este exploatat la reala valoare.  Unul din puținele locuri de pe litoral unde îți poți petrece timpul liber altfel decât făcând plajă; deci public asigurat; totuși, personalul pare insuficient...  Înființat exact în anul primului pas pe lună (1969) ca Observator astronomic, deci cu o istorie de funcționare de peste 50 de ani; totuși clădirea și împrejurimile au fost foarte puțin modernizate, aspectul general lăsând destul de mult de dorit...  Un loc care oferă o experiență inedită, interesantă, educativă, pentru mici și mari; totuși condiții organizatorice departe de optim... Ce ni s-a părut însă de apreciat, în afară de potențialul care trebuie susținut și încurajat, a fost modul în care am perceput că își fac treaba specialiștii din complex; care încearcă să scoată ce e mai bun din ceea ce au... și având frecvent de-a face cu public nu tocmai... „ales pe sprânceană”. [Prima clădire a Observatorului Astronomic.] Nu trebuie să ai cunoștințe avansate de astronomie ca să ai o experiență frumoasă la planetariu. Doar să ai curiozitatea să descoperi mai multe despre universul în care trăiești. Vei găsi aici răspunsuri la multe întrebări pe care poate ți le-ai pus, în legătură cu ce e dincolo de ceea ce poți cuprinde cu ochii... Muzeograful, care este și autor al textelor și al regiei demonstrațiilor, are suficiente cunoștințe cât să răspundă, în limita timpului disponibil, câtorva întrebări. [Aleea dinspre Delfinariu.] Atmosfera astrală întâmpină spectatorii încă de la intrare, cu cele 8 mari planete pictate manual (grafitti) pe pereți și cu o reprezentare stilizată, pe podea (de privit la ieșirea din sala de proiecție), a constelației Lira, în oglindă cu tavanul sălii, care ilustrează o mică parte din bolta cerească într-o seară de vară. În aceeași sală a fost amenajată și o mică expoziție tematică, alcătuită din piese adunate de la oameni pasionați - primele două aparate de proiecție utilizate la planetariu, cărți de specialitate, proiectoare, oculare, o lunetă etc. [Sala expoziției.] Sala de „spectacol” are o cupolă de 8 m diametru iar în centrul ei se află aparatul de proiecție hibrid, adică are o componentă opto-mecanică și o componentă digitală (singurul de acest fel din România), care proiectează pe cupolă emisfera nordică cerească și o parte din emisfera sudică, atât cât se poate vedea de la altitudinea Ro și la momentul începerii demonstraței. Poți vizualiza și afla o mulțime de detalii științifice despre Soare, Lună, Calea Lactee, constelații, planete, mișcarea continuă a universului, trecerea orelor și a anotimpurilor. [Călătoria stelară începe curând.] Nefiind o activitate foarte potrivită pentru cei foarte mici, întrucât necesită liniște, răbdare și atenție, copiii sub 7 ani intră doar la prima demonstrație, cea de la ora 10:15, care este adaptată vârstei, este mai ușoară și mai pe înțelesul lor. Cu excepția demonstrației de dimineață, la care participă și copii sub 7 ani și la care sunt difuzate filme pe teme astronomice, în majoritatea cazurilor prezentarea e integral „live”. Imaginile sunt captate cu telescoape spațiale, stocate, iar apoi sunt selectate pentru a fi proiectate, în funcție de coordonatele de timp introduse de „regizorul spectacolului”. Totul cu o voce caldă pe fundal, pe care o asculți cu plăcere povestind. Proiecția durează aproximativ 40 de minute, apoi, dacă există întrebări suplimentare, sunt bine primite. Frumusețea cerului este impresionantă, copleșitoare, amețitoare... mai ales că altfel nu prea o observăm... [Planeta Saturn, văzută pe cupola Planetariului din Constanța.] Cum aparatul de proiecție ocupă o zonă mare a sălii de demonstrații, sunt disponibile pentru public 35 de locuri plus încă 5 pentru persoane cu dizabilități. Programul actualizat al planetariului este afișat pe site-ul muzeului – zilele de funcționare și orele demonstrațiilor; este cea mai bună sursă pentru aceste informații, întrucât pot apărea situații neprevăzute care să modifice programul (defecțiuni, indisponibilitatea biletelor pe anumite intervaluri de timp). [Pupitrul de comandă.] Biletul cumpărat pentru planetariu (29 lei/adult, 7 lei/elev, student, 1 leu/copil sub 7 ani) acordă acces și în microrezervație. Dar verifică disponibilitatea biletelor, căci în zilele noroase, când plaja nu e primitoare, complexul poate fi foarte aglomerat și e posibil să nu mai fie bilete în vânzare. Pentru a achiziționa bilete online găsești link pe site și poți vedea și numărul de locuri disponibile pentru fiecare reprezentație - se actualizează în timp real. [Intrarea în microzervație.] Accesul către Planetariu se face de la intrarea principală a Delfinariului, din bulevardul Mamaia, unde se află și casa de bilete. Pe aici însă se poate intra doar pe jos. Dacă vii cu mașina, o poți lăsa în parcarea aflată în capătul opus al complexului, cu acces tot din bulevardul Mamaia – faci dreapta din bulevard și urmezi drumul asfaltat, apoi stânga și continui până în parcare – pentru ajutor, găsești aici o localizare pe Google Maps. Parcarea este generoasă dar tot se poate dovedi neîncăpătoare în unele zile. Tichetele pentru parcare se achiziționează doar online. Pentru persoane cu dizabilități sunt rezervate 10% din locurile de parcare. 

Spre deosebire de telegondolele de la munte care, în marea majoritate au rol utilitar, de transport între baza și vârful muntelui, telegondola de la Mamaia a fost gândită să devină o Atracție turistică de divertisment, demnă de a fi pusă în „to-do-list”-ul oricui vizitează cea mai mare stațiune de la Marea românească. Bine, dacă ești dispus să dai de câteva ori mai mult decât costă transportul tradițional (autobuz, taxi, ride-sharing) ca să ajungi din zona hotelului Perla în zona Cazino Mamaia (sau invers), nu te oprește nimeni să folosești telegondola (și) pe post de transport 😉 dar încă o dată, ea are rol de divertisment. Recomandarea noastră e să mergi doar pe un sens cu ea iar întoarcerea în zona de plecare să o faci pe jos, într-o plimbare agreabilă pe Promenadă în care poți vedea de aproape tot ce ai văzut mai devreme de sus. 😍 [Stație plecare Perla.] Telegondola este o experiență plăcută, o ocazie foarte bună pentru a admira un peisaj parcă „nealterat” de prezența umană... văzută de sus, de la câteva zeci de metri înălțime, indiferent dacă e zi sau noapte stațiunea arată extraordinar, parcă e o dioramă 😊 Asta a fost și ideea autorităților, să construiască la Mamaia o instalație panoramică întâlnită în majoritatea zonelor turistice consacrate din lume, care să ofere vizitatorilor (dar și localnicilor) ocazia de admira de la înălțime combinația de peisaje naturale și antropice pe care le oferă limanul flancat de Marea Neagră și de lacul Siutghiol. Și s-au mișcat destul de repede, având în vedere anvergura investiției (care a depășit în final 3,5 milioane de euro la acea vreme): Consiliul Local Constanța a venit cu terenul și o părticică din finanțare, ministerul turismului de la acea vreme a asigurat grosul finanțării, s-au asociat și au reușit ca în 2004 să inaugureze prima (și singura până în prezent) telegondolă din partea de Sud-Est a României. Care, după ce a depășit probleme inerente de start (și după ce a trecut și printr-o insolvență), a reușit în ultimii ani să aibă și profit. 👌 Deci se poate! [Lacul Siutghiol și insula Ovidiu, văzute din Telegondolă...] 35 lei plătiți pentru o călătorie (pe un sens) pare a fi un preț corect. Cu atât mai mult cu cât copiii și persoanele cu dizabilități beneficiază de gratuitate iar instalația, deși are încasări doar 4 luni pe an, necesită cheltuieli 12 luni/an de întreținere, revizii și inspecții tehnice, personal permanent etc., fără de care siguranța și funcționarea optimă nu ar putea fi asigurate. Particularitățile instalației și faptul că multe dintre îmbunătățiri nu pot fi făcute decât „custom-made” o fac și mai greu de întreținut – echipa tehnică merită un big like 👍  Și apropo de instalație, pentru cei interesați, câteva date tehnice:   • instalație debraiabilă (asigură un confort sporit călătorilor), constructor Doppelmayr GmbH (Austria);  • 45 de nacele (gondole) fiecare cu 8 locuri; capacitate totală 1500 pasageri/oră; • lungime traseu: 2,06 km; • viteză maximă deplasare: 5 m/s (18 km/h); • durată călătorie: 8-12 minute; • înălțime maximă piloni: 50 m – în dreptul hotelului Victoria; • înclinație maximă: 19,72%; • interval succedare: 30 de secunde; • număr piloni: 10.  [Plecare din stația Cazino.] Sugestia noastră este să îți alegi foarte bine momentele din zi în care să te plimbi cu telegondola pentru că, fiind o panoramă, lumina joacă un rol foarte important (mai ales dacă ai de gând să faci poze și să filmezi); poți merge la apus, chiar și după ce se lasă întunericul (nouă așa ni s-a părut cel mai spectaculos 😍) sau cât mai spre dimineață (ca să eviți căldura după-amiezii). Telegondola funcționează și în condiții de vreme mai nefavorabile, astfel că ea poate fi o alternativă de divertisment când nu poți face plajă. Pentru siguranța și confortul călătorilor telegondola este închisă când viteza vântului este foarte mare și în perioade de caniculă (nacelele nu au sistem de climatizare). În situația (foarte puțin probabilă) opririi telegondolei în timp ce ești în aer, e foarte important să nu intri în panică și să aștepți liniștit repornirea ei; de obicei se întâmplă în cazul unei pene de curent iar sistemul de backup pornește imediat și repune în mișcare instalația, la o viteză vizibil mai mică decât înainte – nu îți face griji pentru asta, e normal – și te va duce la stația terminus, unde poți părăsi în siguranță nacela. Deci, dacă se întâmplă asta, nu te îngrijora ci dimpotrivă, profită de viteza mică și bucură-te de panoramă un timp mai îndelungat 😉 [Vedere nocturnă din Telegondolă.] Fiind o atracție turistică, telegondola funcționează doar în sezon (click aici pentru program publicat în timp real). Se deschide în preajma zilei de 1 Mai (sau de Paște, dacă e foarte aproape înainte de 1 Mai) și până pe la jumătatea lunii iunie are program doar în weekenduri; în sezon este deschisă zilnic, între orele 12:30-22:00 (în zilele de luni începând cu ora 15); ultima gondolă pleacă cu 15 minute înainte de ora de închidere. [Peronul de îmbarcare al stației Cazino.] Biletele se cumpără de la cele două stații, zona Perla și zona Cazino (la data documentării noastre exista și opțiunea cumpărării online); copiii sub 7 ani călătoresc gratuit (este necesar să fie însoțiți de un adult); persoanele cu dizabilități (și însoțitorul, dacă este menționat în certificat) beneficiază de gratuitate. Este interzis: accesul cu obiecte sau bagaje voluminoase (genți, valize, trollere); accesul cu animale de companie; accesul persoanelor aflate în stare de ebrietate și al celor cu probleme de sănătate (rău de înălțime, boli cardiace, claustrofobie); accesul cu mâncare și/sau băuturi. Am localizat pe hartă stația de pornire, dinspre Constanța (Perla); cealaltă stație e ușor de găsit, lângă Cazino Mamaia.