Elemózsia Bistro

Tradus din maghiară, numele gelateriei - „Manó”- înseamnă spiriduș, așa cum ne gândim adesea la copii. 😊 Gelateria și-a deschis pentru prima dată porțile în 2019, precedat de o perioadă în care proprietarul călătorea prin oraș pe o mică motocicletă plină cu înghețată (din anul 2009). Acest obicei s-a păstrat până în ziua de azi, astfel încât copiii din oraș se uită adesea să vadă când apare proprietarul - Jocó. 😊 [Jocó și scuterul lui.] În 2024 gelateria s-a mutat într-un spațiu nou-nouț, mult mai mare, cu loc pentru mai multe mese. O noutate este că alături de frigiderul pentru înghețate, găsești și prăjiturile Fincsicake. La gelaterie poți savura și o granită sau o cafea de origine Columbia, Latte machiato, Frappe – în zilele calde... [Amenajare inspirată 😍] Pentru că toate înghețatele „Manó” sunt pregătite numai din ingrediente naturale și de calitate, am putea spune că este o gelaterie gourmet, deschisă tot anul. 😉 Iar prăjiturile făcute de firma Fincsicake sunt la fel, fără aditivi, ca și cum ar fi prăjiturile de acasă. [Vitrina cu bunătățuri... Fincsicake 😋] Deliciile înghețate se nasc într-un laborator separat al gelateriei, în care sunt stocate o mulțime de fructe, colectate local în mod sezonier (cum ar fi coacăze, corni și porumbe).   Sunt și câteva arome exotice, din paste achiziționate din străinătate, dar sunt foarte atenți ca și acestea să fie 100 % naturale, fără aditivi. Pasta de mango folosită pentru înghețate și granita provine chiar din India, iar pasta de fistic direct din Italia. Vei găsi multe feluri de înghețată, inedite și care probabil numai la gelateria „Manó” există, fiind inventate de proprietari. Cum ar fi specialitatea casei, înghețata „Manó”, de culoare albastră, făcută cu spirulină (este o algă albastră-verde denumită după structura spirală a celulelor – benefică pentru sistemul imunitar). Deci, și bun, și sănătos! 😊 Îți dăm câteva exemple pentru a-ți stârni curiozitatea: înghețată de urdă cu mărar, de halva, de porumb dulce, de zmeură cu mentă, de ciocolată cu portocale... și lista poate continua. Oferta se schimbă sezonier, astfel că în timpul iernii vei găsi înghețată cu gust de cozonac cu nucă, cu turtă dulce, iar vara cu gust de soc (făcut din sirop de soc). [Promisiunea firmei: înghețate NUMAI din arome naturale.] Nici adulții nu au fost uitați, special pentru ei proprietarii au creat înghețatele cu alcool: cu gin tonic, cu mohito, cu pălincă de prune sau cu șampanie (în aproape fiecare zi poți găsi unul dintre aceste gusturi).   Dacă ai intoleranță la gluten sau ții o dietă, poți să soliciți vafă și înghețată fără gluten. Sunt înghețate fără zahăr și cele cu fructe sunt fără lactoză.😉 Cei de la Manó s-au gândit și la aniversări, astfel din gusturile cel mai populare, poți lua cu tine un tort de înghețată (disponibil și în mărimi mici, dacă vrei numai pentru tine). Dar poți organiza aniversarea celui mic chiar aici, bonetele pentru spiriduși abia așteaptă să fie purtate! 😍 [Bonete pentru spiriduși. 😊] La vizita noastră, am încercat Melba și câteva gusturi de înghețată. Melba este pregătită din trei globuri cu frișcă, cu fructe și pișcoturi deasupra. Numai bună de gustat într-o zi de vară. Dar cel mai mult ne-a plăcut gustul înghețatei cu coacăze. Avea gustul adevărat al fructului, nu era prea dulce și e bine de știut că, în timpul congelării, se păstrează vitaminele. Un glob costă 6,00 lei (45gr), iar Melba este la un preț de 21,00 lei. 😊    [Melba 😋] Recent și-au amenajat terasa, astfel că în zilele de vară, poți savura înghețata sau prăjitura în aer liber, în umbra pânzelor întinse. Pe terasă sunt și locuri de parcare pentru biciclete, pentru cei mici vei găsi cretă pentru desenat pe asfalt, iar pentru animalele de companie, există apă într-un castron mic. [Terasa Manó.] Gelateria nu dispune locuri de parcare, totuși pe strada alăturată vei găsi câteva. Dacă nu sunt locuri libere, vis-a-vis este amenajată o parcare super-mare (de fapt, este un loc pentru autobuze), exact lângă gara feroviară; destul de aproape este și parcarea de la Lidl.

Tu la ce te gândești când auzi „Rozmarine – tapas și vin”? Noi auziserăm de bine; și ne-am gândit și ne așteptam la ceva mâncare bună. Dar nu ne-am gândit nicio clipă la atmosfera prietenoasă pe care am găsit-o acolo și nici că vom cunoaște un chef-owner atât de implicat și pasionat de ceea ce face.   În centrul vechi al Constanței, la periferia Pieței Ovidiu, printre clădiri înalte și vechi și pe străduțe înguste, ajungi pe strada Vasile Canarache la nr. 4, fix deasupra mării, la Rozmarine – tapas și vin. Un local mic (cu doar 50 de locuri în interior și 50 în exterior când permite vremea statul la terasă) dar cu suflet mare, în care toți, de la angajați la clienții fideli, sunt ca o familie. Câteva măsuțe amplasate fix pe trotuar, tipic centrelor istorice ale orașelor, unde spațiile nu sunt foarte generoase, și un interior cu mai multe încăperi, și ele micuțe dar cu o atmosferă primitoare, nepretențioasă, relaxată dar îngrijită, tipică bistrourilor; accentul este pus pe ingrediente, pregătirea și gătirea lor. [Pe terasă e de preferat să stai seara, pe răcoare.] Chef Octavian Băloi, bucătar și proprietar, ne-a mărturisit că locul lui preferat pe lumea asta este regiunea Cantabria din Spania. Iar influența gastronomiei iberice se regăsește în mai toate preparatele din meniul Rozmarine. Totuși, tapasurile, care fac parte și din numele localului, sunt mult mai complexe decât cele spaniole – cu numeroase elemente home-made, bazate pe sezonalitate.  Iar felurile principale au la bază gastronomia locală, pe care Octavian o dezvoltă sau, cum îi place lui să spună, o complică 🙂 Câteva exemple: piperchi, mâncare locală tradițională, a fost transformată în „peperonata”, cu tehnici de gătire de influență mediteraneană, balsamic, brânză veche de oaie, din Dobrogea și Feta, busuioc verde; româneasca ceafă de porc dobândește valențe noi după 12-14 ore de stat la afumat (despre cele olfactive află ușor toată vecinătatea 😀) și din când în când i se alătură și ceafa de vită și pot ajunge pe mesele clienților alături de remoulade de țelină ori mousse de humus și sfeclă... Hmmm... cum sună astea? 😋 Salivezi doar ascultându-l pe chef cum povestește despre mâncărurile pe care le prepară. [Cotlet de porc tomahawk alături de niște cartofi cu rozmarin 😋] Într-un oraș cu o gastronomie mai degrabă comercială, adresată turiștilor, pentru care în general peștele doar se prăjește, Rozmarine este o binevenită „ieșire în decor”. Clienții fideli sunt preponderent localnici sau „turiști gastronomici” care revin. Din când în când se organizează mici evenimente culinare, uneori în colaborare cu chefi sau specialiști cunoscuți și cunoscători. Meniul nu se adresează chiar oricui... Nu vei găsi aici șnițele de pui, ciorbă de burtă sau pizza; decât dacă cine știe ce idee i-ar putea veni lui Octavian să mai inoveze ceva... 🙂; și nici feluri (ori amenajări speciale) pentru copii. Vei descoperi însă mâncare slowcooked, adică ore de gatire lentă, care creează gusturi complete și complexe. Vei descoperi preparate pe care nu le găsești la alte restaurante – măduvă gratinată, urechi de porc crocante, dar și cocktailuri signature. [Signature cocktails 🤩] Restaurantul e deschis tot anul. Și cu siguranță localnicii sunt cei mai fericiți, mai ales că deseori în bucătărie se întâmplă lucruri inedite, după inspirație și ingrediente disponibile, de care nu prea te poți bucura dacă nu ești din zonă și nu te prezinți la fața locului imediat ce vezi postările de pe social media ori dacă nu treci prin fața localului și vezi tabla de la intrare. Poți să vezi o parte din „ce te așteaptă” în meniu în mica vitrina de la bar – ingrediente pentru tapas, un jamon arătos. [Signature tapas 😍] Pe lângă meniul standard (și cel ne-standard 😉), mai există și „tabla de weekend” - adică ceva mâncăruri care se fac... standard... doar în weekend... 🙂 În plus, în zilele calduroase se gătește afară, în fața clienților. Pentru că nu se gătește în cantități mari, e posibil ca unele preparate să se termine până la sfârșitul zilei. Acu’… poate ești un pic amețit de atâtea „table”, variante, alternative și excepții... dar... există la Rozmarine câteva certitudini, care merită luate în calcul: se gătește zilnic; gustul e o pasiune, nu o întâmplare; ingredientele sunt locale (deci multe preparate sezoniere). [Tapas, vin și... pasiune!] Pe lângă multe din cele povestite mai sus, nouă ne-a plăcut și faptul că ospătărița știa totul despre mâncarea servită – ce conține, cum se face, cât durează. Așa că am ales, bine informați, un „set” de tapas – Muhammara dulce-acrișoară-afumată (100g, 27 lei) și Salată de calamar cu roșii uscate și anghinare (100g, 28 lei); un mic tur printre gusturile Mediteranei. Iar dintre „gătelile care îi reprezintă” ne-am oprit la Urechile de porc cu paprika afumată și usturoi, caramelizate în dulceață de ardei iute – crocante și bine condimentate (250g, 47 lei) - și Arrosticini (frigărui de berbecuț) cu cartofi dippers și sos tartar cu castraveți murați (250g, 68 lei) – dacă îți place acest tip de carne, e de încercat; aroma și frăgezimea sunt delicioase; cartofii sunt congelați, e adevărat, dar sunt premium; iar sosul e făcut în bucătăria Rozmarine, nu în fabrică. [Urechile de porc cu paprika 😋] Porțiile pot părea unora mici, iar prețurile sunt ușor peste medie dar... nici ce se întâmplă la Rozmarine nu-i tocmai „comun”... Creativitate, atenție, implicare, care rezultă în preparate speciale. Locurile de parcare pot fi greu de găsit în apropiere, așa că lasă mașina și fă o plimbare frumoasă pe jos până la restaurant. 

Când ajungi în Cofetăria Alexandra, parcă te simți în lumea prăjiturilor – mirosurile, culorile și gusturile – îți trezesc sinele copilăresc.  Este cea mai veche cofetărie din orașul Odorheiu Secuiesc și este plasată într-un loc superb, în centrul vechi al orașului. După o plimbare printre clădirile istorice din centru, vei găsi Cofetăria Alexandra chiar într-una dintre acestea - clădirea Liceului Teoretic Reformat; ceea ce dă un aer și mai inedit locului. [Încă de la intrare ești introdus(ă) în atmosfera boemă a locului.] Intrând în cofetărie, vei vedea că proprietarii au rămas fideli atmosferei clădirii și au amenajat locul în spiritul acesteia. Parcă ai călători înapoi în timp: mesele, scaunele, chiar și frigiderul pentru prăjituri sunt făcute din lemn masiv, în stil burghez. După discuția cu proprietarii locului, am aflat că firma lor a fost înființată în 1994, ca o întreprindere familială, deci chiar are vechime. Iar cofetăria și-a deschis porțile pentru prima dată în anul 2006.    Am aflat și un mic secret: prin fratele proprietarului, o familie de brutari olandezi și-a oferit ajutorul și experiența pentru a se demara afacerea inclusiv câteva rețete, care încă se regăsesc în „nomenclatorul” cofetăriei. 😊 [Atmosferă în ton cu sobrietatea clădirii.] Așa cum ne-au povestit, principalul obiectiv al afacerii este de a prepara produse de calitate din ingrediente de calitate - pentru că ei știu că așa se obțin prăjituri cu adevărat gustoase. 😊 De aici vine și motto-ul lor: „Vrem să oferim clienților produse pe care și noi le mâncăm împreună cu familiile noastre!”. Astfel, de exemplu, pentru pregătirea produselor de patiserie folosesc ouă și nu pudră de ouă, nuci și nu înlocuitor de nuci, unt și frișcă, fructe proaspete și congelate... și lista este lungă! Gemurile pe care le vei găsi în prăjituri sunt făcute în laboratorul cofetăriei, din ingrediente naturale, pe cât se poate de la frunizori locali. Tot aici sunt pregătite și înghețatele de casă.  Vitrinele sunt pline cu bunătăți – prăjituri, torturi, produse de patiserie, pâine, cozonac, sandvișuri, iar vara poți gusta și înghețata de casă, făcută cu mult drag, din ingrediente de calitate. Iar prăjiturile din marțipan... mici opere de artă pe care te ve îndura cu greu să le mănânci. 😍 [Greu de ales... 😍] Când am fost în documentare, abia am putut să alegem ceva din acea ofertă variată pe care am găsit-o; dar, în cele din urmă, ne-am oprit la o felie de tort cu boabe tonka și cu mure (16 lei/150 gr).   A fost o combinație interesantă. Boabele tonka au devenit cunoscute numai în ultimii ani și totuși și-au găsit locul printre gusturile prăjiturilor și înghețatelor de la Cofetăria Alexandra. Murele zemoase și acrișoare fac prăjitura să nu fie prea dulce – deci poți mânca o porție destul de mare 😊. Alături de tort, am încercat cafeaua cu gust de portocale – o combinație potrivită, cu un gust discret de portocale. [Din deliciile Alexandrei 😋] În general prăjiturile costă între 12 și 16 lei, sumă pentru care primești o porție îndestulătoare de bunătăți 😊; pe care le poți însoți cu o băutură naturală, cum ar fi sucul de mere (fără niciun adaos), cafea, ciocolată caldă sau ceai.  Tot timpul sunt disponibile și prăjituri fără zahăr și fără gluten, nu trebuie decât să specifici că vrei din astea. Pot fi comandate torturi și prăjituri pentru diverse evenimente – zi de naștere, nuntă, botez etc. În fiecare zi în oferta cofetăriei vei găsi torturi pentru vânzare liberă, dar dacă vrei ceva pentru un eveniment e de preferat să iei din timp legătura cu laboratorul. [Curtea interioară, unde vara este amenajată terasa.] Cofetăria are două săli de servire; în prima sunt trei mese, iar în a doua sunt cinci mese. Are și o terasă, dar, pentru că este amenajată în curtea interioară a liceului (care în timpul anului școlar este folosită de elevi), este deschisă numai în weekendurile din sezonul cald și în fiecare zi pe timpul vacanței de vară. Cofetăria nu are parcare privată, dar sunt multe locuri de parcare pe strada Kossuth sau, mai aproape, în piața centrală (sau în Potcoavă, după cum îi zic localnicii). 😊  

Ești în centrul orașului Odorheiu Secuiesc și vrei să mănânci o porție de mâncare delicioasă? Atunci îți recomandăm cu drag Jámbor Tehén! Când am vizitat locul pentru documentare, am întrebat  proprietarul locului cum am putea să prezentăm locul lor - ca Bistro sau ca Restaurant. Răspunsul a fost că Jámbor Tehén este un loc în care sunt elemente și dintr-un restaurant dar și dintr-un bistro, de aceea cel mai sigur răspuns este „ca Pub”. 😉 Chiar ni se părea un Pub, cu muzică Jazz în spate, cu burgerii și steak-urile casei și cu amenajarea specifică. Dar pentru că în secțiunea „unde mănânci” nu avem categoria „pub”, l-am plasat în categoria „bistro”, iar dacă citești până la sfârșit o să vezi de ce! [Amplasare pe una dintre vechile străduțe ale orașului.] Vei găsi „pub”-ul Jámbor Tehén chiar în centrul orașului, la numai câțiva pași de clădirile impozante, construite în secolele trecute, pe care merită să le vizitezi când ajungi în Odorhei. Un alt lucru pozitiv al poziționării este faptul că în apropiere sunt mai multe cazări, aflate tot în inima orașului.   Amenajarea este interesantă și inedită. Tematica se bazează pe vacile blânde (este și denumirea locului în limba maghiară), care apar la fiecare colț al restaurantului. Sunt multe tablouri cu vaci în poze haioase, artistice, chiar și în vopseaua de pe tavan se regăsește „animal-print-ul” specific văcuțelor. 😊 Inedite sunt și picturile pereților, prin care  prind viață clădirile impozante ale centrului orașului Odorheiu Secuiesc, cum ar fi  biserica reformată sau biserica catolică, ca să amintim doar câteva. 😍 [Din specificul locului 😊] Meniul pub-ului cuprinde tot fel de mâncăruri interesante, care din când în când sunt schimbate, ca să fie variabil sortimentul și pe cât posibil sezonier. Proprietarul de la Jámbor Tehén încearcă să obțină materiile prime de la producătorii locali; cum ar fi brânzeturi artizanale, care sunt luate direct de la producători (Brânzeturi Bálint și de la Frumoasa) sau salata mixtă de la Călugăreni. Iar la data documentării noastre erau în curs de a fi introduse în meniu și prăjituri artizanale de la un producător local, „Le petit citron”. O să urmărim ce delicii vor mai apărea în meniul lor. 😉 [Nici pe partea de delicii lichide nu stau rău 😉] În oferta pub-ului vei găsi toate tipurile de masă, conținând câteva specialități. Spre exemplu micul dejun e unul englezesc, cu tot felul de sandvișuri. Pentru prânz sau pentru cină poți alege dintre diferite supe, steak-uri, ciolan, salate sau un burger cu adevărat gustos. Iar dacă vrei să mănânci un meniu al zilei, atunci ai găsit locul potrivit! Supa este diferită în fiecare zi, iar pentru felul doi poți să alegi dintre 5 feluri, totul la un preț de 30,90 lei.  La Jámbor Tehén astfel de meniuri sunt disponibile de luni până duminică. Până vine mâncarea, poți încerca un cocktail iar după, poți savura o cafea etiopiană. Sau un espresso. Ai de unde alege! Noi, dacă tot am vizitat locul, atunci am și gustat... 😊 ce altceva, decât burgerul casei, care poartă denumirea de Jámburger (denumirea locului se întâlnește cu burgerul...). Prețul unui astfel de deliciu este de 41,00 lei, pentru care primești o porție cinstită de mâncare. Te sfătuim să vii cu burta goală. 😉 [Jámburger 😋] Burgerul casei e din chiflă de burger de culoare neagră. Un mic secret de la proprietar: este colorată cu cerneală de sepie, care nu schimbă gustul chiflei, ci numai culoarea. 😊 Chifteaua de vită e moale și sfărâmicioasă, iar baconul e, cu un singur cuvânt,  extra–delicios! Lângă hamburger mai primești o porție de cartofi prăjiți făcuți din cartofi dulci, cu un gust dulce și sărat – e mai neobișnuit, însă merită gustați, fiindcă ni s-au părut cei mai buni dintre cartofii prăjiți. 😉 Și dacă atâtea bunătăți nu ar fi suficiente,  mai primești și o mică porție de salată coleslaw, care ușurează digerarea acestei mese copioase. [Terasa semi-deschisă...] Jámbor Tehén are și o terasă superbă, pentru serile mai calde, cu două secțiuni; una se află sub acoperișul clădirii, iar cealaltă este în grădină, dotată cu umbrele de soare. În spatele acesteia mai este o grădină, care, după cum am aflat la data documentării noastre, va fi folosită vara pentru picnicuri. E interesant să fii în centru și să savurezi o băutură rece în zilele mai calde, la o terasă liniștită, printre clădirile vechi… [...și cea în aer liber.] Jámbor Tehén este locul potrivit și pentru întâlniri de business sau pentru sărbători aniversare, fiindcă are două săli, dintre care una se poate închide. Uneori se organizează evenimente culturale mai discrete, iar la câte 2-3 luni au loc și petreceri retro cu muzică Funk sau Jazz. În fiecare lună se organizează o seară de dans latino. Dacă vrei să primești notificări când se organizează un eveniment aici, Urmărește această pagină! 😉 [Seară cu muzică, pe terasă.] Sunt multe superlative la acest loc, însă trebuie să ai în vedere că nu are parcare proprie pentru clienți. Dar fiind exact în centru, vei găsi parcare cu siguranță 😊 Te ajutăm și cu o informație: în centru parcarea este cu plată în cursul săptămânii de la ora 8.00 la 17.00, iar în weekend este gratuită!

Restaurantul Ana și Ion ne-a întâmpinat la fel ca și Constanța – cu o coloratură multietnică (gastronomic vorbind), cu un aspect la care se mai poate lucra, dar cu fundații solide care îi dau valoarea, cu o ofertă vastă, cu tradiție dar și cu ceva “ștaif” (cum le place lor să spună).   Ovidiu Cherametli  și Paul Băcilă sunt cei doi pasionați care stau la baza, în spatele, în jurul, în mijlocul a ceea ce înseamnă restaurantul Ana și Ion. Bucătari de competiție, cei doi împart nu doar o afacere ci și o prietenie lungă (mult mai veche decât parteneriatul comercial). Afacerea a apărut în 2013 și nu pare neapărat a fi privită ca un business ci mai degrabă ca un loc pentru socializare, pentru refugiu dar și pentru dat frâu liber creativității culinare.   Ce vei găsi în meniu pleacă preponderent de la rețete românești, locale, dobrogene, unele dintre ele respectate întru totul (cum ar fi găteala mochedonească Piperchi târgăsite – cu ardei călit, brânză de oaie, roșii); dar și variante modernizate ori adaptate la influențele mediteraneene în trend (venite din din Italia sau Grecia). Muuulte ne-au făcut cu ochiul, dar a trebuit să ne oprim la puține, căci... atât am putut 🙂 Însă ne-am promis că nu va fi unica vizită la Ana și Ion. Așadar... Legume la grătar marinate și brânză dobrogeană (51 lei) – brânză friptă, servită pe un pat bogat de legume diverse, condimentate și aromate; dacă te poți despărți, măcar din când în când, de carne, e o alegere îndestulătoare, proaspătă, de avut în vedere. Și mai sunt și alte feluri fără carne în meniu. [Legume marinate și brânză dobrogeană] A mai fost și o Ulcică cu prepeliță învelită în șuncă, pe cârnați cu praz, cartofi sote, căpăcită cu aluat franțuzesc și bine rumenită (85 lei) – o combinație surprinzătoare de ingrediente, cu gusturi bune dar grele, de încercat mai degrabă pe frig. [Prepeliță perpelită... căpăcită în foitaj 😋] Porții generoase, servite cu o pâinică gustoasă, de casă, cu miez pufos și coajă crocantă. Iar desertul a fost de o simplitate magică – Colțunași cu brânză dulce, nucă și miere – texturi și savori de bază dar cuceritoare, care amintesc de copilării petrecute la bunici la țară. [Pur și... simplu, delicios.] Meniul este foarte vast; în afară de ce am testat noi, am aflat că ar mai fi de încercat cam tot ce e gătit încet - berbecul la cuptor, gulașul, scărița (care se finalizează pe gratar după ce stă vreo trei ore la cuptor), cotletele de oaie (pe care le primesc de la o carmangerie selectată). Tot preferențial ne-au spus că le sunt livrați și crapul și somnul, așa că, dacă îți plac, ar putea fi o idee bună saramura sau plachia. Chefalul și midiile, de Marea Neagră, sunt achiziționate de la scafandrii locali iar brânza și smântâna de la producatori din piața locală. Vara legumele (ardei, roșii, castraveți) pentru restaurant se cultivă în grădina proprie și tot de-acolo vine și materia primă pentru murături și varza murată din iarnă. [Din fermă, în farfuria de la Ana și Ion 😍] Pe lângă faptul că ne-a plăcut mâncarea comandată, am avut parte de o surpriză plăcută și la toaletă; unde, lăsând deoparte că nu era totul chiar perfect (o încuietoare ușor rudimentară, un dispenser de hârtie complet nefuncțional iar în altul șervețele de masă în loc de hârtie), am găsit cea mai mare ofertă de produse de igienă și toaletă întâlnită vreodată în horeca – de la gumă de mestecat la gel de păr, antiperspirant, fixativ, lapte de corp, gel pentru curățarea tenului, absorbante, tampoane, dischete pentru demachiat, șervețele umede pentru bebeluși. [Surprize, surprize...în baie.] Restaurantul e destul de popular, deci destul de aglomerat, în special vara, așadar timpul de așteptare poate fi uneori măricel, mai ales când comenzile sunt mai serioase decât o simplă ciorbă. Deci pune-ți deoparte răbdare pentru cam 40 de minute chiar până la o oră când e plin totul – interiorul plus două terase (una în față și una în spate), adică vreo 120 de locuri. [Terasa din față.] Terasa din față este foarte drăguță, pe una din zonele pietonale frumoase ale orașului.  Interiorul este unul destul de obișnuit, familial, cu note rustice. Atmosfera familială se regăsește și la nivelul servirii, care uneori poate fi... cam prea relaxată... Terasa din spate, la data vizitei noastre nu se bucura de o atmosferă prea plăcută, din cauza construcțiilor și renovărilor nesfârșite din oraș; sperăm să nu mai dureze prea mult;... tot pe terasa din spate se află și grătarul, așa că s-ar putea ca în perioadele de activitate intensă atmosfera să fie încinsă și... aromată 😍 [Intrarea pe terasa din spate...] În limita locurilor se organizează și evenimente. Familiile cu copii sunt binevenite, ba chiar pentru cei mici se mai pot pregăti și preparate care nu sunt în meniu, dacă e necesar. Ocazional la Ana și Ion se organizeaza evenimente culinare, așa că dacă îți plac, stai cu ochii pe ei. E deschis și iarna. [...unde, ce mirosuri, ce arome 😋] Dacă nu vrei sau nu poți să stai în restaurant, ai și opțiunea de take-away. Meniurile și prețurile se modifică, pe alocuri, în mai, înainte de începerea sezonului estival. Preparate noi în meniu mai apar și toamna, căci, de exemplu, deserturile de sezon sunt foarte ofertante. Anumite preparate se servesc doar periodic; cum e borșul de pește, oferit doar duminica; în funcție de ingredientele disponibile. Parcare proprie restaurantul nu are, așa că dacă mergi cu mașina va trebui să o lași în una din parcările publice din zonă.

Așezate cât se poate de bine, pe faleza frumoasei Mări Negre, în zona Portului turistic Tomis din Constanța, Restaurantele Bacaro (1 și 2) sunt un loc excelent pentru o cină cu mâncare bună și priveliște hipnotizantă.   Restaurantele sunt exact unul lângă altul; aproape că nu-ți dai seama că sunt două dacă nu vezi firmele. Dar totuși sunt două, cu meniuri destul de asemănătoare, însă cu bucătării diferite și bucătari diferiți, care, așa ni s-a spus, își pun amprenta proprie chiar și pe felurile comune; deci e posibil să preferi unul din cele două locuri doar pentru că îți place mai mult felul de a găti al unuia dintre bucătari. [Vedere de pe terasele Bacaro.] Pe malul mării, așadar meniul musai axat pe pește și fructe de mare. 😊 Borș de pește? Este! Dar este și ciorbă de găină (la Bacaro) și ciorbă de vită (la Bacaro 2). Saramuri? Sunt! Cu pește de Marea Neagră, pe cât posibil proaspăt. Mai toate tipurile de pește din meniu se regăsesc sub trei forme – pe plită, saramură sau prăjit (dacă se potrivește). Pentru cei care nu se „înțeleg” cu peștele ori cu fructele de mare sunt și câteva alternative – piept de pui, mușchiuleț, gyros – dar nu multe, căci specificul e pescăresc. [Calamar umplut cu feta @Bacaro...] Ce mai au în comun cele două restaurante sunt experiența deja îndelungată în piață, ceea ce ar trebui să spună că fac bine ce fac – Bacaro există în port din 2012 iar Bacaro 2 e ceva mai „tânăr” – 2014. Ce mai au diferit ar fi Calamarul umplut cu Feta și Calamarul umplut cu fructe de mare, pe care le găsești doar la Bacaro și Fritto misto (fructe de mare pane) și câteva feluri de paste în plus, pe care le are Bacaro 2. [... și Fritto Misto @Bacaro 2.] Vara bucătăriile sunt deschise până târziu, după ora 23. Împreună restaurantele au peste 200 de locuri dar Bacaro e ceva mai mare și din motivul ăsta este și singurul care rămâne deschis și în afara sezonului estival, cu excepția unui interval de o lună, în jurul sărbătorilor de Crăciun și An Nou. Iarna clienții nu mai sunt la fel de mulți ca vara, terasa se închide și spațiul este încălzit. Sezonul rece vine și cu câteva produse în plus în meniu, cum ar fi tartarul și crêpes Suzette (e suficient spațiu de manevră pentru spectacolul flambării clătitelor la masă). [Dacă e iarnă, e... Crêpes Suzette 😋] Cu ce se mândresc cei de la Bacaro? Cu faptul că lucrează cu furnizori locali de pește, scoici și rapane, pe care le primesc direct din ferme. Și cu: tocănița de rapane, midiile în vin și mixul de fructe de mare trase in tigaie, cu vin si usturoi (un fel de specialitate a casei). Plus „designul” farfuriilor și zâmbetul cu care își întâmpină oaspeții.   Acest din urmă aspect putem să-l confirmăm și noi – deși am ajuns la ei într-o seară foarte aglomerată, am fost frumos primiți și serviți. Și nu, nu știa nimeni că suntem de la Unde Mergem® 😊 [Saramură de chefal, 56 lei, 200/200/100g] Și cum ne plac și peștele și fructele de mare, eram într-un loc potrivit 😊 Ne-am oprit asupra unei Saramuri de chefal - gustoasă, echilibrată, cu multe legume și bine condimentată - și a unei porții de Linguini cu fructe de mare - făcute al dente și îmbrăcate într-un un sos rose dens și savuros și cu fructe de mare multe și bune. [Linguini cu fructe de mare, 60 lei, 400g] Prețurile sunt peste medie, dar rezonabil și previzibil pentru o zonă atât de frecventată de turiști. Timpul de așteptare a fost specific unei seri pline, dar cu un pahar aperitiv, priveliștea superbă spre port și o companie agreabilă nu simți cum trece timpul, mai ales că ospătarii sunt mulți și atenți, ceea ce cu siguranță scurtează la minimul necesar așteptarea. Ne-a plăcut și că vinul comandat la pahar ne-a fost turnat la masă, din sticlă, nu adus direct în pahar. Dacă nu-ți place agitația estivală încearcă să găsești o masă mai retrasă, căci spațiul este folosit la maximum, mesele sunt destul de apropiate unele de altele, iar șirurile de plimbăreți pe promenada de pe malul apei și fix pe lângă terasă par interminabile. [Atmosferă relaxa(n)tă.] “Bacaro” este un cuvânt care vine din Italia (Veneția) și desemnează un local popular unde se mănâncă  (preponderent) pește și se bea vin (mai ales la pahar). Cam asta este restaurantul Bacaro – un loc unde să vii cu prietenii, relaxat, să mănânci ceva din mare și să închini în cinstea lui Bacco (Bachus).

Iaki este un nume cu rezonanță pe litoralul românesc. Așa că, dacă îți dorești un pic de exclusivitate, eleganță, dar și o doză mică de etalare, o cină la restaurantul Iaki ți le poate oferi pe toate, odată cu o experiență culinară de calitate. [Intrarea dinspre Promenada din Mamaia.] Restaurantul este deschis și pentru persoanele care nu sunt cazate în hotel, pentru toate mesele; capacitatea mare, de 200 persoane, permite fără probleme acest lucru; iar personalul promite că se descurcă.  Micul dejun se servește în intervalul orar 7:30-10, doar în regim de bufet, împreună cu oaspeții hotelului.  Bucătăria a la carte se deschide la ora 12, așa că pentru prânz poți opta pentru ceva din meniul a la carte, sau, în sezon, când de multe ori hotelul organizează și prânz în regim de bufet, te poți alătura clienților hotelului, dacă „îți face cu ochiul” ceva de-acolo.  Dacă vrei bufet (mic dejun/prânz) tot ce trebuie să faci este să te adresezi personalului (hostess restaurant/recepție hotel) pentru a achita contravaloarea mesei (mic dejun în jur de 60-90 lei; prânz 60-70 lei pentru copii, 125-140 lei pentru adulți – include băuturi răcoritoare și cafea). Cina este întotdeauna a la carte (ar putea fi o alegere bună dacă vrei, eventual, să eviți prezența prea multor copii). [Terasă cu artă originală „Pe valuri” - C. Baraschi, 1963 😍] Restaurantul este unul elegant (chiar dacă „mise en place”-ul pentru mic dejun ia un pic din atmosfera elegantă), cu ferestre mari, în arcadă, draperii, coloane și tavan înalt. Meniul cu specific românesc și internațional și cu note de fine dining, nu este foarte vast dar are propuneri variate. Plus meniu de bar și meniu de vinuri. Atmosfera la cină este una foarte liniștită (poate chiar prea liniștită; niște muzică în surdină ar fi prins foarte bine). Poți să deschizi cu un Mojito (34 lei) și/sau o Margarita 38 (lei) 😉, făcute ca la carte, fără „scurtături”, fără înlocuiri care să le strice farmecul. [O deschidere inspirată 😊] Fideli ingredientelor locale, noi am încercat: Chefal de Marea Neagră – un preparat "clasic" pentru litoralul românesc, dar la Iaki pregătit și servit cu un „twist”: întreg, fript pe plită și oferit pe un pat de mix de frunze de salată, cu tartar de legume, lămâie și sos cremos de usturoi și însoțit nu de obișnuita mămăligă fiartă, ci friptă pe grătar. I-am adăugat o garnitură de broccoli cu unt și usturoi; dacă nu-ți place broccoli, acesta zău că te-ar face să-ți reconsideri părerea. Mușchiul de vită cu sos de ciuperci de pădure a fost foarte bine pregătit, exact cum a fost cerut, iar aroma intensă a sosului de ciuperci l-a însoțit foarte bine. O salată verde simplă lângă a fost suficientă, ca să te bucuri pe deplin de aromele din farfurie. [O cină excelentă 👌...] Preparatele sunt frumos servite, aduse la masă pe gheridon și se acordă atenție și plating-ului. Și vinul a fost tot unul local, din podgoria Murfatlar, ales la recomandarea chelneriței, care știa foarte bine tot ce face. Prețurile sunt peste medie, mai ales la bar, dar în mare reflectă calitatea produselor și a serviciilor. O cină pentru două persoane ajunge ușor la 200 lei (fără „accesorii”). [...încheiată cu un desert delicios. 😋] Și un prânz pe terasa mare și primitoare poate fi o opțiune foarte plăcută. Dacă îți plac ardeii, poți încerca Supa-cremă de ardei copți, ușoară și gustoasă, cu mozzarella și crutoane de pâine neagră. Pentru o variantă mai clasică, merge și ciorba de pui, bogată și presărată cu leuștean proaspăt. O alegere mai consistentă și într-o prezentare deosebită este Ceafa de porc pe piatră încinsă, aromatizată cu usturoi copt și fulgi de sare; a mers perfect cu o salată proaspătă de vară. Iar pentru o variantă mai... de dietă, merge o Salată Kobb (adaptate și numele și puțin și ingredientele variantei originale, cobb), cu multe ingrediente sănătoase (legume, piept de pui, avocado, semințe etc.). Și capitolul deserturi a fost foarte bine reprezentat de Tarta cu mere și înghețată, garnisită cu nuci și  felii de portocală confiate – delicios și fără milă pentru siluetă 😉 [Opțiuni bune pentru toate dietele] Iar dacă vrei ceva ce nu este trecut în meniu, întreabă; e posibil să găsești – de exemplu salate de însoțire sau murăturile (care, ține minte, sunt "home made").  Atunci când e posibil, ingredientele folosite sunt de proveniență locală (preparate din carne, brânzeturi). Parcarea hotelului este pusă la dispoziție și clienților restaurantului și este disponibilă și opțiunea take-away – comanzi, plătești, aștepți, ridici. 

Dacă ieși la plimbare pe faleza din Mamaia, în binecunoscuta zonă Rex, nu ai cum să treci fără să observi restaurantul Blue Acqua. Așezat fix pe marginea promenadei, te invită, prin toate metodele disponibile, să-i treci pragul – imagine, atmosferă plăcută, decor deosebit, meniu atrăgător expus la intrare, terasă largă și confortabilă. [Atmosferă plăcută pe terasă...] Restaurant deja cu renume în România, și Blue Acqua din Mamaia e specializat pe pește și fructe de mare, dar meniul cuprinde și alte ingrediente și preparate. Și multe – gustări calde și reci pe bază de pește, platouri aperitiv numai bune de împărțit cu prietenii de la masă - în felul ăsta ai ocazia să încerci mai multe preparate - ciorbe, paste, orez, salate, garnituri, sosuri, deserturi diverse; pește variat și gătit în atât de multe feluri încât ne-am mirat că nu l-am găsit și în vreun desert 😉 Foarte bine stă meniul și la capitolul băuturi. [...și o amenajare interioară inspirată, în ton cu specificul.] La vizita noastră, într-o seară din cursul săptămânii, nu era foarte aglomerat, așa că serviciul a fost destul de rapid. Am optat pentru Risotto cu fructe de mare (63 lei) – bunicel, aromat, dar fructele de mare de calitate medie și ne-ar fi plăcut ca orezul să fie mai cremos – și Somn prăjit, cu mămăligă și mujdei (53 lei) – foarte bine făcut, prăjit crocant, din pește mare, cu oase ușor de curățat; iar mujdeiul cremos, gustos, bine frecat, de stătea drept 😀 Ambele au mers foarte bine cu un roze, servit frumos, în frapieră. Deci probabil mâncărurile mai tradiționale ar fi o alegere mai bună. Dar mai verificăm și cu altă ocazie 😊 [Somn deep fried, foarte bun. 👌] Cum restaurantul este deschis între 1 iunie-15 septembrie, personalul era probabil sezonier dar în ciuda unor mici stângăcii (fără tacâmuri pentru pește), a fost în regulă, plin de bunăvoință și dornic să facă treaba cât mai bine. [Blasfemie, într-un restaurant cu specific pescăresc 😀] Una pește alta 🙂, primul restaurant din rețeaua Blue Acqua deschis la mare rămâne de recomandat celor care nu se uită prea mult pe prețuri și vor o ieșire într-un loc cu atmosferă, cu unul dintre cele mai vaste meniuri cu specific pescăresc din România.

“Am ajuns la Terasa Cetate Mamaia cu circumspecția turistului român aflat pe litoralul care, din păcate, nu se bucură de o prea bună reputație. Însă la Cetate am avut parte de experiențe plăcute, la ambele vizite făcute. Deci, dragi călători, dacă alegeți cu atenție, găsiți și locuri ok. ┄ Deși Terasa este amenajată în stil românesc rustic, cu mese și banchete din lemn, acoperiș și tavan cu bârne și obiecte de decor vintage, meniul  este unul internațional, care îmbină feluri tradiționale românești cu ingrediente și meniuri mediteraneene, accentul punându-se pe pește (în cea mai mare parte de proveniență românească și numai când nu se poate, din import – Grecia).”  [Terasa Cetate la ceas de seară.] De o primă surpriză am avut parte imediat ce ne-am așezat la masă, când ospătarul a adus un scaun în plus „pentru geanta doamnei” 😯 De așa tratament nu am avut parte nici prin restaurante de fițe. Am dat o primă „bilă albă”. Cartea-meniu nu arăta foarte „fancy”, cu foi A4 introduse în folii de plastic prinse între coperțile personalizate, dar conținutul și pozele ni s-a părut că arată bine.  Am găsit interesante paginile cu meniuri cu preț unic – 42 lei (Mici cu cartofi prăjiți, Hamsii, Piept de pui la grill cu cartofi prăjiți și salată de varză etc.) sau 55 lei (Tochitură de pui, Ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză, Varză călită cu cârnați sau șunculiță etc.). Am cerut detalii ospătarului despre feluri din meniu pe care nu le cunoșteam și am primit răspunsuri detaliate, satisfăcătoare, încât să putem alege ceva pe plac. Încă o „bilă albă”. Deja începuserăm să demontăm rezervele. Așa am aflat că toate tipurile de pește (cu excepția hamsiilor și a sardinelor) se pot găti și simplu, pe plită, și li se poate adăuga și sosul de saramură, pentru ceva gust suplimentar – deci dacă regăsești în meniu, de exemplu, chefal la plită, poți întreba și de varianta de servire în forma saramură. [Fără hamsii, la mare, nu se poate 😊] Am optat pentru o porție de Hamsii (nu se poate să ajungi pe malul Mării Negre și să nu mănânci hamsii! 😊) - măricele, curățate, gustoase, cu lămâie și mujdei suficiente și mămăligă (42 lei), au mers de minune cu o bere rece, la halbă (14 lei) – și o Saramură de levrek (79 lei), cu sos aromat și ușor picant, cu legume coapte (roșii, ardei gras și un ardei iute, și el tot copt, pentru cine preferă „picanteriile” serioase). Am cerut pentru ea vinul casei roze; nu a fost excelent, dar și-a făcut bine treaba lângă saramură. Ospătarul care ni l-a adus (altul decât cel care ne-a primit și luat comanda) a fost un pic mai stângaci, începător, dar simpatic și am apreciat dorința de a face lucrurile cât mai bine – ne-a întrebat dacă dorim să toarne vinul din carafă, dacă vrem șpriț sau apa separat. 👌 [Saramură de lavrac, cu ardei iute copt 😋] Ni s-au recomandat și am și încercat: Pastrama de oaie (75 lei), care nefiind chiar un produs marin 🙂 a fost un deliciu – bine curățată, fragedă, gustoasă, mai bună decât prin locuri cu tradiție în prepararea acestui produs, însoțită de mămăligă și câteva felii de castraveți murați. [O pastramă pur și simplu DELICIOASĂ 🤩] Midiile în sos roșu (70 lei) – mari și plinuțe (am aflat apoi că de obicei sunt furnizate de un pescar local), cu un sos ușor picant de roșii și multe legume, la care am adăugat o focaccia foarte gustoasă, cu care a mers foarte bine sosul rămas în farfurie după ce s-au terminat midiile 😊. Ambele s-au potrivit bine cu vinul casei roze și au lăsat loc și pentru un Tiramisu (împărțit 😊) homemade, la 27 lei. Foarte bun și el. [Detaliu midii în sos roșu 😋] Atmosfera pe Terasă este plăcută – multe plante, acvarii mari cu pești colorați (foarte bine întreținute), felinare – cafeaua bună, curățenia ok, servirea în regulă. Or mai fi pe ici-pe-colo mici scăpări dar nimic iremediabil; deschidere și bunăvoință există. Pentru o activitate sezonieră, aspect care ridică inerent o serie de probleme, ne-a făcut plăcere să cunoaștem la Terasa Cetate un ospătar care lucrează aici de 12 ani; și un proprietar care nu lipsește de la restaurant aproape niciodată, sacrificând pe alocuri chiar și viața de familie. [Tiramisu à la Terasa Cetate.] Un loc pentru toată lumea. Feluri preferate de copii – cartofi prăjiți, șnițel, pizza; plus acvariile, care sunt atracția lor principală. Platouri calde mix grill (140 lei/ 250 lei/ 350 lei), foarte potrivite pentru grupuri (de două-trei dar și de cinci-șase persoane). Și bineințeles, ciorbe, de pui, de văcuță, de fasole cu afumătură, de burtă... iar în weekenduri, borș de pește 😋 [Platoul „greu”, pentru pofte pe măsură 🙂] Porții generoase; peștii au între 400-600g. Servirea suficient de rapidă, în condiții de ocupare medie.   Dacă vii cu mașina, mai ales în luna august – vârf de sezon, poți avea dificultăți în a găsi loc de parcare; va trebui să te descurci cu cele câteva spații publice din zona terasei. Terasa Cetate Mamaia funcționează neîntrerupt din 2006, în sezon dar și în afara lui, atât cât permite vremea – din mai până în septembrie, poate chiar octombrie.