Târgu Ocna (BC)

Restaurantul La Michele este locul din centrul orașului Târgu Ocna care reușește să resusciteze cât de cât un oraș înghețat parcă în timp. Specificul italian e un argument atrăgător😉 dar unul mai obiectiv ar putea fi istoricul – restaurantul funcționează, neîncetat, încă din 1996; iar proprietarul are state vechi de plată în meserie. Deschis într-o perioadă de adevărată sălbăticie economică națională... La Michele este, cu atât mai mult, o dovadă că pasiunea pentru domeniu și perseverența în satisfacția clienților, într-un segment de piață definit, dau rezultate. „Virusul” ospitalității l-a luat dl. Mircea Dumitriu (a.k.a. Michele 😎) la Eforie Nord, unde a învățat cum se face treaba muncind încă de mic, în vacanțe, în bucătăria unui hotel. Apoi a plecat în Italia, unde s-a adăugat pasiunea pentru bucătăria peninsulei. Și așa a apărut La Michele, restaurant cu bucătărie italiană... adaptată la gusturile românilor. Căci vei găsi în meniu și tiramisu dar și papanași. ☺️ La debut meniul includea doar pizza, în mare pentru că doar cam atât permitea oferta de materii prime în acea vreme – concret, aprovizionarea presupunea drumuri la București iar iarna singurele legume disponibile erau cele importate din Turcia. Pe măsură ce a devenit posibil, s-au adăugat paste, carne, pește, scoici de Marea Neagră. Un impuls binevenit a fost formarea în județ a unei comunități importante de italieni, migrați odată cu deschiderea unor fabrici de confecții cu acționariat italian, clientela fiind astfel în mare parte asigurată și fidelă 😉 Clienții așteptau la rând afară eliberarea unei mese, chiar și iarna, „încălzindu-se” cu pălincă, iar programul se prelungea până târziu în noapte. Și nu doar atât. Pereții restaurantului depun mărturie pentru succesul de care se bucura La Michele – cu numeroasele fotografii făcute în restaurant cu personalități ale vieții publice politice (astea ni s-a spus că se mai schimbă uneori, după prestația în funcții 😁) sau artistice. [Michele și o parte din celebritățile care i-au trecut pragul.] Tot ce e scris în meniu se gătește; nu există “nu avem”. Iar asta nu-i de-ici-de-colo, având în vedere că meniul e destul de vast. Într-un oraș cu o ofertă culinară relativ modestă trebuie să mulțumești cât mai multe gusturi... Iar La Michele reușește asta cu destul de mult succes, clienții nelipsind din restaurant la mai orice interval orar; fie că sunt turiști sau localnici, fiecare găsește ceva pe plac; iar la orele de vârf... noroc că e destul de mare... Restaurantul e deschis pentru toate mesele, deci dacă ești cazat în una din multele pensiuni din Tg.Ocna care nu oferă mic dejun, La Michele e un loc bun pentru a rezolva acest subiect. Nouă chiar ne-a plăcut mult ce-am mâncat acolo dimineață. Dar nu numai, că am mers de câteva ori, având în vedere oferta nu tocmai bogată din oraș; și nu am fost dezamăgiți niciodată. [O variantă de mic-dejun cinstit...] Oferta pentru micul dejun se învârte în jurul ouălor, care pot fi servite fierte, ochiuri sau omletă, în diverse combinații; dar nu lipsesc nici avocado sau somonul afumat. Fiindcă ne era foame destul de serios, noi am optat pentru Ochiuri cu bacon, servite pe pâine prăjită și însoțite de salată mixtă și o Omletă țărănească, bine „dotată” cu mozzarella, bacon, ceapă, ardei gras și roșii. Și să nu uităm chiflele calde, pufoase, făcute în partida proprie, oferite din partea casei 👍. Cu un latte macchiatto și un suc de portocale roșii ai combinația pentru un mic dejun complet și hrănitor, combustibil bun pentru o zi de explorat atracțiile zonei. La momentul documentării (2025) cu totul, pentru două persoane, a costat 79 lei. Micul dejun se servește până la ora 12. [...și una pentru cei puși pe trișat 😋] Și după mic dejun, cam orice îți face cu ochiul din meniu este bine gătit, bun, îndestulător. Ne-a plăcut Tigaia picantă cu pui, cu mix de piept de pui și legume gătite în suc de roșii, servite chiar într-o tigaie, cu cartofi gustoși, copți în coajă (46 lei). Nu a fost foarte picantă, așa că e de încercat dacă nu te deranjează un pic de iuțeală. Cartofii tăiați rondele, copți cu rozmarin, sunt incluși în prețul tuturor preparatelor din carne. Nu am ratat nici pizza; nu se putea altfel, că doar vorbim de un restaurant cu specific principal italian. Și am ales-o pe cea „a casei” - Pizza Michele (40 lei). Deși are un topping foarte bogat și într-o combinație de ingrediente care probabil ar cam speria un italian, a fost gustoasă și consistentă. Cuptorul cu vatră și-a pus amprenta pozitiv pe gust, chiar dacă nu e alimentat cu lemne. Am mai revenit și pentru un preparat de inspirație italiano-elvețiană, din fâșii fragede de mușchi de porc cu sos de smântână și ciuperci, servite alături de cartofi țărănești, pe care l-am adus pe meleaguri românești cu o salată de varză proaspătă (45 + 12 lei) 😉 și un Pui cu tzatziki (45 lei) cu un gust care te duce în Grecia. Berea de pe lângă? 13-14 lei. [La momentul documentării era trecut în meniu ca Tagliata alla zurichesse.] Toate preparatele încercate de noi aici au fost bune, gustoase, în general atent servite, în porții generoase. Chiflele au fost top.  Atmosfera, plăcută și relaxată, de trattoria ☺️ Mai pot apărea sincope în zilele aglomerate - timpi de așteptare mai mari, greșeli la preluarea comenzilor, mici scăpări la curățenie... dar nimic grav sau nerezolvabil, mai ales că “Michele” e mereu acolo, supraveghind și îndreptând dacă e cazul. [Bucătărie la vedere.] De luni până vineri fac și meniu de prânz, cu fel 1 și 2, care se anunță dimineața, pe social media. Dacă vrei ceva „la pachet” se poate – preponderent take away dar fac și livrări, gratuit în oraș. Dacă vii cu mașina, cel mai bine ar fi să o lași în parcarea publică de la Primărie sau în cea a hotelului alăturat – se pare că nu nicio problemă în nicuna dintre variante. Nu urmări GPS-ul – te duce greșit, undeva în spatele clădirii restaurantului, unde nu e nicio parcare.