Address

Zetea 537360, România

Enciclopedia liberă online ne spune doar că Zetea este o comună în județul Harghita, la aproximativ 15 km distanță de Odorheiu Secuiesc, formată din satele Desag, Izvoare, Poiana Târnavei, Sub Cetate, Șicasău și reședința Zetea. Și că denumirea în maghiară este Zeteleka iar populația este majoritar maghiară și de confesiune romano-catolică.

Dar muuulte se mai pot încă spune despre această frumoasă comună de la poalele Munților Harghita: 
Cum ar fi că pe teritoriul ei, în satul Sub Cetate, se află un lac de acumulare format în urma construirii începând de prin 1976 a barajului Zetea pe Târnava Mare; și care are o suprafață de de 234 ha și o capacitate de 44 milioane metri cubi de apă(!). Și că pe el poți pescui, te poți plimba cu barca sau pur și simplu admira peisajele minunate și pădurile de stejari. Iar barajul este înalt de cam 50m și lung de vreo 520m, este asfaltat și deschis circulației.
Sau că apare în documente încă de prin 1332, și că a fost (și credem că încă mai este) un important centru al exploatării și prelucrării lemnului. În 1622 apar notări despre producția de șindrilă, pentru care ulterior locuitorii au devenit celebri.
Ori că este aici o frumoasă biserică romano-catolică, având hramul Înălțarea Sfintei Cruci, construită în anii 1912-1914, pe locul unei foste biserici medievale ridicate în 1772, al cărei altar se pare că a fost păstrat (monumentul din curtea bisericii ne spune însă că încă din 1092 localnicii se rugau aici!).
Sau că aici pot fi admirate unele dintre cele mai frumoase porți secuiești (localnicii probabil că le spun doar „porți” 😀), sculptate în lemn sau chiar și pictate, izvor și lac de acumulare 😉 de comori etnografice.

La fel ca multe alte locuri, și Zetea are o legendă. Se spune că fiul unui conducător păgân pe nume Zeta ar fi trecut la creștinism. De supărare, tatăl a început să-și blesteme fiul și pe Dumnezeu. Ca urmare, cu un tunet enorm, stânca pe care era construit castelul mare și strălucitor al pe care îl aveau s-a surpat cu tot cu cetate, prinzând sub dărâmături fiicele și comoara familiei. Ușa grea care acoperă totul s-ar deschide pentru doar câteva minute în noaptea de Sfântul Gheorghe. Mulți și-au încercat norocul în a recupera comoara dar nimeni nu a mai ieșit viu de sub ruine. Până, se pare, acum vreo 200 de ani când un om pe nume Bothazi, a reușit în ultima clipă să iasă cu o parte din comoară, pierzându-și însă un picior, care i-a fost prins de ușă. A fost ultima tentativă; de atunci nimeni nu le-a mai deranjat pe fete ori comoara lor 🙂

Frumusețea naturii combinată cu păstrarea tradițiilor, plus bucătăria specifică atrag în zonă din ce în ce mai mulți turiști, așa că a început să se dezvolte o mică industrie (agro)turistică, ce nu se limitează la spații de cazare ci include și servicii complementare – plimbări ecvestre, meșteșuguri, observarea faunei, cicloturism etc.

A! Încă ceva: nicio legătură cu renumitul brand de țuică omonim (bănuim chiar că localnicii s-au cam plictisit să tot fie întrebați despre asta ... 😆)

Frumusețea naturii combinată cu păstrarea tradițiilor, plus bucătăria specifică atrag în zonă din ce în ce mai mulți turiști, așa că a început să se dezvolte o mică industrie (agro)turistică, ce nu se limitează la spații de cazare ci include și servicii complementare – plimbări ecvestre, meșteșuguri, observarea faunei, cicloturism etc.

A! Încă ceva: nicio legătură cu renumitul brand de țuică omonim (bănuim chiar că localnicii s-au cam plictisit să tot fie întrebați despre asta ... 😆)
Unde dormi Unde mănânci bine în zonă

Alte sugestii

Băile Szejke
Băile Homorod
Odorheiu Secuiesc
Harghita-Mădăraş
Harghita-Băi