Despre Oltenia, cu dragoste ...
Da, știm. Titlul original este "Despre olteni, cu dragoste" și este al unei piese de teatru. O poveste spumoasă ce se vrea o călătorie într-un sat oltenesc, Bulzeștiul lui Marin Sorescu, cu tot pitorescul lui. 

Dar Oltenia întreagă este mai mult decât pitorească, e simplă și perfectă, așa cum, fără modestie, oltenii vorbesc despre ei. 

SIMPLĂ pentru că Oltenia este legată de trecutul ei, de vremurile acelea în care bogăția venea din lucruri mici și mărunte, dar care îți taie respirația. Cele care te fac să apreciezi oamenii și te învață să te bucuri de ceea ce contează cu adevărat... și PERFECTĂ pentru că Oltenia înseamnă peisaje fabuloase, dar și nenumărate obiective și monumente cultural-istorice ce ascund legende și mituri. 

Și ce poate face mai turistică o zonă decât locurile, oamenii și poveștile? Puși mai mereu pe glume, dar și mereu ei înșiși subiect de bancuri, oltenii sunt mândri de originile lor și își apără cu strășnicie perfectul simplu. Aprigi și iubăreți, isteți, dar și fuduli, cu un simț al umorului ieșit din comun, se zice despre ei că sunt gazde perfecte și povestitori înnăscuți. Ei sunt cei care sporesc farmecul Olteniei ce merită vizitată. Pentru că legendele neînfricaților daci și romani, ale pandurilor lui Tudor, ale haiducilor lui Iancu Jianu sau eroismul Ecaterinei Teodoroiu sunt completate de perfectul simplu și momâile din poeziile lui Marin Sorescu, de sicriele dacice ce alcătuiesc Coloana Infinitului a lui Brâncuși, dar și de papornița cu praz a lui nea Mărin sau de pățaniile lui Sucă, Veta, nașa Reta din capul dealului, de Sache a lui Zăpăcitu sau nașu Pantelică. 

Da, pentru că dincolo de muzee, mănăstiri, cule, conace, munți, dealuri, câmpii bogate și podgorii întinse, stropite de apele Jiului și, inevitabil, ale Oltului, Oltenia este a oltenilor. Este țara prazului, a pâinii făcute în țest, a racilor (ardei roșii) făcuți la cuptor și a zaibărului (un vin tare și negru). 

Oricât ţi-ar povesti cineva despre clădiri, peisaje și trasee, turismul nu e atractiv dacă nu are gust și miros. 

Iar Oltenia are arome îmbietoare: de fân proaspăt cosit, de liliac de Ponoare, de Dunăre, de lalele galbene de Cazane, de lut de Horezu sau Șișești, de struguri de Corcova sau Drăgășani, de tămâie de Tismana sau Polovragi. Iar când vine vorba de gust, pregătiți-vă papilele pentru pișcăciunea din saramurile de crap, pentru acreala din ciorbele de ștevie sau ineditul „păpușilor” de dragavei, al turtei de mălai sau al paparei cu ou. 

Spune că toate astea nu te îndeamnă să iei la pas o regiune sau o zonă... ❤️

'' Cerul, cît e de-nflorit, 

 De la noi s-a-mpodobit, 

 Din ştergarul nostru-a luat, Curcubeul lui vărgat. 

 ...... 

 Muică, sîntem neam de piatră, 

 Când e vorba pentru vatră''

Să nu uiţi versurile lui Carianopol doinite bine de olteanul Tudor Gheorghe, ele descriu cel mai bine Oltenia. Un amalgam de istorie, personalități, artă, natură, tradiții, meșteșuguri, toate udate din plin de apele bătrânului fluviu și ambalate prin graiul perfect de simplu al localnicilor. Așa că dacă nu vă făcurăți planuri de vacanță, luați în calcul un tur al Olteniei.

Pe măsură ce ne vom documenta şi vom identifica răspunsuri de încredere la întrebarea "Unde Mergem?", vom adăuga aici judeţele şi destinaţiile turistice ale acestei regiuni. Poţi ajuta şi tu, intrând în Comunitatea Unde Mergem în România.
Sau chiar poţi să faci parte din povestea asta, în calitate de UMR-ist sau francizat!