Pământ împărțit în prezent între trei state (Ucraina, România și Bulgaria), Dobrogea a fost pe rând colonizată de greci, dominată de geți, ocupată de perși, stăpânită de romani, disputată de bulgari; a fost pentru prima dată alipită Țării Românești de Mircea cel Bătrân dar după moartea acestuia a ajuns în componența Imperiului Otoman; pentru ca mai târziu să devină câmp de bătălie pentru Rusia și Turcia. 
Ruptă în bucăți și împărțită între Imperiul Otoman și Bulgaria, monedă de schimb între Regatul României și Imperiul Țarist, granițe stabilite de interese terțe. 
Râvnită și cedată, cucerită și abandonată, Dobrogea a fost și n-a fost a noastră; am anexat și am pierdut și am recâștigat și am pierdut din nou Cadrilaterul (Dobrogea de Sud); am cedat părți din ea prin protocoale cu URSS...

Cum am fi fost fără ea...? Cum ar fi fost România fără Marea Neagră, fără litoral, fără Delta Dunării...?

Pământ locuit de popoare misterioase, de creștini și de „necredincioși” deopotrivă, veniți de pe coastele Mării Negre, din Persia sau din Rusia. Expediții militare epice, întâmplări istorice, apicultură, păduri, țânțari, negoț. 
Cele mai reprezentative imagini pe care le asociem Dobrogei sunt bărcile, lipovenii cu bărbi bogate, măgarii și... Nastratin Hogea.
Dobrogea mai înseamnă stepă, vânt, Dunăre, deltă și mare.

Să creionezi o schiță de portret a Dobrogei ia timp, dedicare, muncă, cercetare. Istoria acestei provincii astăzi românești este lungă și tumultuoasă.
Romani, greci, sarmați, macedoneni, turci, evrei, germani ... mulți au venit pe aceste meleaguri, aducând cu ei tradiții, limbă, haine, mâncăruri. Mulți au și rămas, introducând între localnici și dând naștere alături de ei unora noi, obiceiuri de sărbători, minunății culinare, meșteșuguri.
Din combinații cu turcă, peceneagă, bulgară sau cumană, în Dobrogea poți auzi de un ciutan baistruc, străbați zone întinse de bugeac, te poți îmbolnăvi de cataroi, poți mânca un borș de ciortan cu ciușcă, duci animalele la păscut pe ceair, poți pluti printre plauri într-o lotcă pe care o împingi cu un ghionder și... ca să-ți recompensăm neuronii pe care ți i-am obosit, îți oferim o sarailie 😀 Spor la “tradus”!

Un singur cuvânt nu suportă alterare și nici semne de îndoială: DOBROGEA. Analele istorice au căzut de acord – fosta Scythia Minor își trage denumirea de la numele conducătorului bulgar Dobrotici, care a domnit undeva între între 1347 şi 1386. Independent față de Imperiul Bizantin, ținutul pe care îl stăpânea ajunsese să se întindă de la Gurile Dunării până dincolo de Varna, în Bulgaria de astăzi. Datorită alianțelor încheiate și poziției strategice, Dobrogea (pe atunci Țara Cavarnei) a devenit un punct important pe harta Balcanilor. În cinstea conducătorului, Principatul i-a luat numele și l-a păstrat de-atunci, indiferent de stăpânire, de statutul administrativ sau de alte împrejurări istorico-politice.

Capitala părții românești a Dobrogei este Constanța, în județul cu același nume, iar regiunea mai include și județul Tulcea. Atât! Două județe. Dar atâta istorie, atâta natură, atâta viață!
Dobrogea include cele mai vechi și cele mai noi pământuri ale României – Munții Măcinului și Delta Dunării.

De undeva dintr-un colț sud-vestic al Dobrogei ar fi pornit prin anul 60 creștinismul românilor. Aici, într-o stâncă, ar fi trăit Sfântul Apostol Andrei. Aici ar fi fost botezați primii creștini ortodocși. Peștera dobrogeană a fost prima biserică a românilor și a ajuns în prezent loc de pelerinaj.
De fapt întreaga zonă de sud-vest a provinciei românești este un „must” al turismului religios.
Însă nu numai. Și numai sud-vestul. Întreaga regiune dintre Dunăre și Marea Neagră este plină de atracții, locuri de descoperit, istorie de absorbit, natură de admirat.

Și arome de degustat. Turme de vite, secetă, viscole cumplite iarna, sate ascunse. Din toate astea însă nasc ghiveciuri sofisticate, zemuri acre, musacale arhitecturale, plachii și ... ce vinuri! Tari și grele. Bucătăreală zemoasă, picantă, pestriță.
Merdenele ambițioase, bragă rece și tulbure, Pinot Noir profund și mătăsos de Murfatlar, regina baclava, covrigi dobrogeni fierbinți, airan. În Dobrogea migrațiile și mișcările de populații au fost dese. Regiunea a fost populată și pustiită în mod repetat. Au venit și au plecat tot felul de neamuri. Și au lăsat în urmă un mozaic gastronomic apetisant.

Vreo douăzeci de neamuri, religii și limbi trăiesc azi între Dunăre și Mare, în pace și discretă neînțelegere deopotrivă. Cu siguranță nu este totul numai poezie. Sate părăsite, alcool, braconaj, subzistență. Dar ... cu siguranță motivele pozitive sunt suficiente pentru a dori să descoperi această regiune atât de cuprinzătoare. Sperăm să ajutăm şi noi la descoperirea ei! O poţi face şi tu dacă vrei: intră în Comunitatea Unde Mergem! Sau chiar poţi să faci parte din povestea asta frumoasă, în calitate de UMR-ist sau francizat!