Sanctuarul de Urși Libearty

Sanctuarul de Urși Libearty de la Zărnești este una din poveștile acelea care cumva reușesc să ne facă să credem că mai există, totuși, și finaluri fericite... Plecând de la premise oribile, s-a născut o inițiativă de toată admirația, cum numai dintr-un suflet plin de dragoste se poate naște.

Povestea sanctuarului are două începuturi – unul emoțional și un altul... administrativ.

Începutul emoțional e unul extrem de trist. Se situează temporal în 1998 și geografic în curtea unui restaurant din Bran. Unde într-o cușcă mizeră trăia o ursoaică; de fapt “trăia” este prea mult spus. Mai adecvat este suferea; zi după zi, după zi. Închisă, într-un spațiu minuscul, pe ciment, fără hrană, mai mult moartă decât vie, condamnată de niște brute care nu merită să fie numite oameni. A fost descoperită de niște OAMENI, care au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a o ajuta. Cristina Lapis, soțul și prietenii ei au străbătut zilnic, timp de patru ani, zeci de kilometri pentru a merge la Maya, a o hrăni și a petrece timp cu ea în încercarea de a-i alina suferința și a-i îmbunătăți starea. Și au reușit; un pic; până când Maya nu a mai putut suporta suferința captivității și a început să se automutileze, pierzând în cele din urmă lupta... Moartea Mayei a fost debutul Sanctuarului Libearty.

Începutul administrativ datează din 2005, când Asociația de protecție a animalelor „Milioane de prieteni“ a semnat cu Primăria Zărnești un parteneriat, prin care a primit în concesiune terenul necesar construirii sanctuarului.

Și de-atunci membrii și personalul asociației au tot avut de lucru. Căci „oamenii” pot mai mult și mai rău decât povestea Mayei. Peste 130 de urși au fost salvați, unii din situații inimaginabile, cu traume irecuperabile; Libearty le-a oferit măcar un final de viață mai liniștit... Nu toți urșii din sanctuar au, din fericire, povești atât de tragice ca a Mayei, sau a lui Max (le veți afla pe toate de la ghizii din rezervație). Unii au avut norocul de a fi salvați de mici sau când răul nu era încă prea mare. Ce e aproape invariabil în poveștile tuturor urșilor este elementul ce stă la baza lor – omul. Care abuzează, care capturează, care ucide, care se vrea stăpân discreționar peste toate.

Acum, în aproape 70 ha de pădure, peste 100 de urși învață din nou să meargă pe iarbă, încearcă să uite de piruetele din arena circului, sunt hrăniți, tratați. După 28 de ani de circ și statut de „fabrică de pui” (născuți pentru a fi vânduți), Alisa, azi oarbă, simte pentru prima dată pădurea. Andi devenise „urs gunoier” și  a fost slavat de la moartea pe care i-o deciseseră autoritățile. Anima se recuperează după ce a fost grav accidentată de o mașină. O întreagă familie formată din ursoaică și doi pui masculi a fost adusă în sanctuar dintr-o zonă turistică unde erau hrăniți de „binevoitori” inconștienți (NU! Hrănind urșii nu le faceți niciun bine!!!) Mulți urși au fost salvați de la cel mai probabil a fi uciși din cauză că se apropie prea mult de oameni și locuințele lor. Bam, deși adult acum, încă își suge lăbuța, cum făcea când era un mic pui orfan. Mulți alți pui orfani au ajuns la Libearty; pot fi considerați norocoși. Boris și-a pierdut dinții rozând barele cuștii în care era ținut la zoo. Ei și mulți (din păcate), mulți alții, astăzi (din fericire) își petrec timpul cățărându-se în copaci, bălăcindu-se în piscină, jucându-se; cei mai mulți au trecut peste traumele captivității.

Cel mai bătrân dintre urși are 41 de ani! Îl cheamă Yogi. Media de viață a urșilor în sălbăticie a scăzut din păcate până la o medie de 20 de ani, preponderent din cauza efectului pe care îl au activitățile umane asupra mediului. Mai sunt Coccolino și Coccolina.

Ghizii au o mulțime de povești și informații nu doar despre urșii din sanctuar ci și despre specie în general – cu ce și cum se hrănesc (nu, oamenii nu fac parte din dieta urșilor!), cum socializează, cum se înmulțesc, viața de familie. 

La Zărnești sunt doar urși bruni. Cele mai grele probleme cu care se confruntă personalul din sanctuar sunt traumele emoționale ale urșilor. Dacă pentru cele fizice există de cele mai multe ori soluții, cum să vindeci un urs căruia îi este frică să calce pe iarbă??... pentru că din primele clipe ale vieții a fost ținut, ani la rând, într-o cușcă din bare de fier...

Există în sanctuar și o cameră care transmite imagini live – poate fi accesată aici sau pe site-ul sanctuarului. Așa poți urmări oricând ce mai fac urșii. Iar „vedeta” este Jimmy – leneșul parcului, care stă mai mereu cât mai aproape de zona de hrănire sau pe marginea piscinei.

La Libearty și-au mai găsit loc și alte animale aflate în primejdie – ciute, lupi (șase), căprioare. În afară de sanctuar, Asociația administrează și trei adăposturi pentru căței și o fermă educațională. "Milioane de prieteni" a încheiat un protocol cu adăpostul public pentru câinii fără stăpân din Brașov, în baza căruia preia animalele după cele 21 de zile prevăzute de lege când, conform reglementărilor, ar trebui eutanasiate (Vrei un cățel? Adoptă unul!) Iar ferma adăpostește animale domestice sau de companie abandonate, abuzate sau utilizate până la epuizare.

Asociația face în câteva școli din Brașov inclusiv ore de educație privind bunăstarea animalelor și protecția mediului, scop în care a conceput și un manual.

Din păcate e mult de treabă iar legislația a făcut de-a lungul timpului munca și mai grea celor care încearcă să salveze animalele; în prezent lucrurile s-au mai îmbunătățit dar mai sunt încă prea multe situații care pun în pericol viața urșilor sau îi expun la abuz,  pe ei sau alte animale sălbatice (și chiar și domestice). Iar cazurile tot vin...
Multe vedete iubitoare de animale, din întreaga lume au vizitat Sanctuarul de la Zărnești – Brigitte Bardot, Alesha Dixon, Jacqueline Bisset, Leona Lewis, Natalie Imbruglia și mulți alții.

La aproximativ 9 km de Zărnești, cam 12 km de Bran și vreo 26 km de Brașov, Rezervația de urși Libearty e destul de ușor de găsit dar drumul nu e tocmai cel mai confortabil după ce ieși din DN73A. Nici nu ar putea fi altfel, că, na, urșii se simt bine în pădure... Un pic mai bine de 3 km sunt pe drum neasfaltat, iar când vremea e neprietenoasă poate pune ceva dificultăți; atenție la trecerea pe podul peste râul Bârsa, mai ales și dacă garda mașinii e joasă! Parcarea este gratuită și încăpătoare; nu e amenajată, așa că dacă vremea e rea poate fi un pic dezagreabil.

Sanctuarul este deschis de marți până duminică (lunea este închis, cu excepția lunii de Paște).

Se fac doar tururi ghidate, există reguli, nimeni nu se plimbă hai-hui. Tururile au loc doar dimineața, click aici pentru a vedea orele de intrare în funcție de sezon ; un tur durează cam o oră; la cel târziu ora 13 nu mai e nimeni în sanctuar în afară de animale și lucrători. Urșii sunt hrăniți dimineața și stau preponderent în zone unde pot fi văzuți; mai târziu se retrag în pădure, la liniște, unde le place lor cel mai mult.

Programul de vizitare se schimbă în funcție de sezon (pentru informații la zi - click aici). Numărul maxim de persoane la un tur este de 40. Confortul animalelor trebuie păstrat, multe dintre ele au fost salvate de la zoo sau de la circ, deci interacțiunea cu vizitatorii trebuie să fie minimă și cât mai discretă, astfel încât urșii să nu se simtă la fel ca în mediul de unde au scăpat. Animalele nu trebuie hrănite de vizitatori, nu trebuie provocate. Nu se fumează. Este absolut necesar ca pe tot parcursul să se păstreze liniștea și disciplina; copiii trebuie ținuți aproape și supravegheați pentru a nu se pune în pericol și pentru a nu deranja animalele.

Tururile se desfășoară în română sau în engleză; în mod obișnuit separat dar în cazuri excepționale se mai întâmplă ca în același tur să se facă prezentarea în ambele limbi.

Există și tururi private, VIP sau superVIP – care oferă experiențe mai complete și mai complexe – acestea necesită rezervare prealabilă.

Biletele se cumpără de pe site-ul Sanctuarului iar la fața locului se mai vând doar biletele nevândute on-line. Accesul este interzis copiilor sub 5 ani! Copiii cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani au acces doar însoțiți de adulți. 
Prețurile variază în funcție de sezon, zi și categorie de vârstă și sunt cuprinse între 30 lei (pentru copii în cursul săptămânii, din 16 noiembrie până în 30 iunie) și 85 lei (pentru adulți, în weekend, din 1 iulie până în 15 noiembrie). Click aici pentru toate categoriile și orele de intrare.

Libearty poate nu e unul din locurile acelea din care pleci încântat că, uau!, ai avut o experiență minunată. Poveștile urșilor au început trist dar sanctuarul le oferă o continuare (mai) fericită. Vizita la Libearty poate fi considerată una educațională, care oferă o altă perspectivă despre urși. Fiecare bilet plătit hrănește un urs. Poți face însă și mai mult decât a plăti biletul pentru tur – poți adopta (virtual, evident) un urs, poți face diverse donații (persoană fizică sau persoană juridică) sau achiziționa produse de la magazinul de suveniruri aflat la intrare.