Traseu Ciucarul Mic - Cazanele Mici
Trasee turistice zona Dubova
Despre
Traseu "triunghi roşu" | Durata: 1,3-1,5h | Lungime: 2 km | Grad de dificultate: mediu | Diferenţă de nivel: 315 m | Accesibil tot timpul anului
Acesta este traseul cel mai scurt dacă vrei să urci pe Ciucarul Mic şi să vezi de sus cum fierbe şi bolboroseşte Dunărea în Cazanele Mici.
Acesta este traseul cel mai scurt dacă vrei să urci pe Ciucarul Mic şi să vezi de sus cum fierbe şi bolboroseşte Dunărea în Cazanele Mici.
Traseul pentru Ciucarul Mic este foarte bine delimitat. Cum mergi spre Dubova dinspre Eşelniţa, pe dreapta, chiar înaintea plăcuței de intrare în Dubova o să vezi panourile informative şi săgeţile indicatoare de traseu (punctul de plecare pe traseu plasat şi pe harta noastră); urmăreşte marcajul 🔺. Jos, la bază, nu există loc de parcare și îți dai seama câți turiști sunt pe traseu în funcție de mașinile lăsate de-o parte și alta a șoselei.
Acum credem că s-ar potrivi câteva informații despre perioada în care este cel mai bine să te încumeți să faci traseul. Cei mai mulți specialiști, oameni ai muntelui, sau simpli plimbăreți spun că primăvara sau toamna. Și au dreptate. O dată pentru că natura reînvie primăvara sau este foarte colorată toamna, iar pe de altă parte pentru că în zonă au casă viperele cu corn, iar căldura le face să iasă la drumul mare și s-ar putea să dai nas în corn cu vreuna dintre ele.
Și NU, nu e glumă, nu sunt povești, chiar au casă acolo și când este cald ies la plajă. Și dacă tot am ajuns la povestea asta trebuie să știi că ele sunt foarte periculoase, însă doar dacă îți trece prin cap să întinzi coarda și să le provoci. Este totuși important să reții că deși vorbim de o altitudine de doar 300 de metri este foarte important să ai echipament adecvat. Deci, chiar dacă sunt 40 de grade afară, bocancii sunt de ba-ză.
Prima parte de urcuș este un pic mai grea, dar nu dificilă. Important este nu te grăbești, să îl înfrunți încet, să te oprești, să asculți sunetele (sau liniștea) pădurii, să inspiri mirosul frunzelor și să te pregătești pentru ce va să vezi.
După aproximativ 45 de minute de mers ușor, în punctul de bifurcaţie cu traseul triunghi galben comun până acolo, atingi primul punct de belvedere. Reper va fi un panou informativ instalat de Parcul Naţional.
Și NU, nu e glumă, nu sunt povești, chiar au casă acolo și când este cald ies la plajă. Și dacă tot am ajuns la povestea asta trebuie să știi că ele sunt foarte periculoase, însă doar dacă îți trece prin cap să întinzi coarda și să le provoci. Este totuși important să reții că deși vorbim de o altitudine de doar 300 de metri este foarte important să ai echipament adecvat. Deci, chiar dacă sunt 40 de grade afară, bocancii sunt de ba-ză.
Prima parte de urcuș este un pic mai grea, dar nu dificilă. Important este nu te grăbești, să îl înfrunți încet, să te oprești, să asculți sunetele (sau liniștea) pădurii, să inspiri mirosul frunzelor și să te pregătești pentru ce va să vezi.
După aproximativ 45 de minute de mers ușor, în punctul de bifurcaţie cu traseul triunghi galben comun până acolo, atingi primul punct de belvedere. Reper va fi un panou informativ instalat de Parcul Naţional.
De aici, în depărtare, Dunărea se vede ca un șarpe uriaș care se unduiește alene în căldura soarelui. Încerci să îți imaginezi un pic cum apa a mușcat din munte ca să-și facă loc. Dacă este mai spre amiază priveliștea e mai vizibilă pentru că soarele este în direcția opusă, dar asta înseamnă că sus este exact invers, acolo vizibilitatea este mai bună în prima parte a zilei.
În dreapta panoului, traseul continuă foarte ușor, mergi lin prin pădure, poteca este umbrită în cea mai mare parte, treci printr-o zonă cu lapiezuri, încă un pic și ești ON TOP OF THE WORLD.
Îți faci curaj și iei la rând punctele de belvedere. De aici „ șarpele” se vede și mai mare, o anacondă în adevăratul sens al cuvântului și parcă nu te mai miri că a reușit să străpungă muntele. Este puternic, mare, lung și lucios și își vede de unduirea pe care a început-o acum mii de ani.
Îți faci curaj și iei la rând punctele de belvedere. De aici „ șarpele” se vede și mai mare, o anacondă în adevăratul sens al cuvântului și parcă nu te mai miri că a reușit să străpungă muntele. Este puternic, mare, lung și lucios și își vede de unduirea pe care a început-o acum mii de ani.
Şi când vei avea impresia că ai ajuns la ultimul view-point, uită-te cu atenţie după poteca mult mai puţin bătută care duce până la cel mai spectaculos punct de belvedere, de unde vei putea admira întreg golful Dubovei străjuit de celălalt Ciucar: fă-i cu mâna, fă-i poze şi trăieşte momentul!
Pont: pentru fotografii reuşite încearcă să ajungi la punctele de belvedere înainte de amiază, soarele va bătea din stânga 😉
Traseul nu este de tip circuit, deci te vei întoarce pe unde ai urcat; lungimea totală va fi de 4 km iar durata totală a traseului va fi de 2,5-3 ore, în funcţie de cât timp vei sta sus la poze. Urmăreşte întotdeauna marcajul pe teren, hărţile din aplicaţie nu sunt generate întotdeauna corect.
Pont: pentru fotografii reuşite încearcă să ajungi la punctele de belvedere înainte de amiază, soarele va bătea din stânga 😉
Traseul nu este de tip circuit, deci te vei întoarce pe unde ai urcat; lungimea totală va fi de 4 km iar durata totală a traseului va fi de 2,5-3 ore, în funcţie de cât timp vei sta sus la poze. Urmăreşte întotdeauna marcajul pe teren, hărţile din aplicaţie nu sunt generate întotdeauna corect.
Mergi cu bine!