Moara cu apă de la Ohaba

Ohaba e un mic sat pitoresc din comuna Șinca. Iar Moara cu apă este mica lui comoară. Bine ascunsă, nu foarte ușor de găsit (Unde Mergem vine în ajutor 😊) dar odată descoperită devine un element de valoare în averea noastră spirituală. În plus, e și amplasată într-un cadru natural absolut încântător, cu multă verdeaţă, flori şi brazi "împodobiţi" cu ... găini! 😀

Construită în 1873, Moara cu apă din Ohaba funcționează de atunci fără încetare. Este moștenire de familie și este deținută astăzi de cea de-a patra generație de morari – familia Popa. Istoria atât de îndelungată a morii, ne-au povestit proprietarii, se datorează faptului că valorile familei au fost apărate cu prețul libertății – a doua generație de morari s-a opus colectivizării implementate de regimul comunist din România, nu au cedat moara statului, iar asta s-a „plătit” cu ani de pușcărie la cetatea Făgăraș, una din cele mai dure închisori comuniste. Pentru că a rezistat tuturor vicisitudinilor, este numită şi Moara cu Noroc de la Ohaba! ❤️

Este uimitor să constați ce „minuni” tehnologice se puteau construi în urmă cu mai bine de 140 de ani și cu resurse atât de limitate. Singura sursă de energie este apa; ea învârte roata ce pune în mișcare piatrele de moară; boabele sunt zdrobite și făina, element alimentar de bază, se strânge în lada ce așteaptă primitoare la capătul mecanismului. Există încă piese originale din anul construcției - pe una dintre lăzile în care se adună făina se vede încrustat anul construirii.

Practic este vorba de două mori, două seturi de pietre și două lăzi în care se colectează făina integrală de grâu și de porumb. Dacă ești dornic să gătești și să mănânci sănătos, alimente produse prin metode tradiționale, poți cumpăra făină, în funcție de priceperea pe care o deții în bucătărie (măcar o mămăligă poate iese, dacă nu o pâine integrală 😀). Măcinarea este lentă, un sac de grâu se macină în aproximativ trei ore, deci făina este rece, ceea ce face să-și păstreze toate proprietățile nutritive. Prețul unui kilogram de făină este 5 lei (la data documentării).

Fiecare din cele două mori are câte două pietre – una jos, fixă și una deasupra, mobilă. Toate originale, de cremene, aduse din Franța, de la Lyon. Pietrele mobile sunt acționate de roata cu apă și granulația măcinării se reglează prin mărirea sau micșorarea distanței dintre piatra fixă și cea mobilă. Iar variațiile în debitul apei determină necesitatea adaptării volumului de boabe, experienţa şi priceperea morarului fiind hotărâtoare în obţinerea unei făini de calitate!

Înainte vreme, sau chiar și acum când mai există doritori, făina luată acasă era/este obținută din exact boabele cu care s-a venit.

Pentru perioada de iarnă, când apa poate îngheța, una dintre mori a fost adaptată și pentru motor electric (folosit foarte rar). 

Roata de apă este unul din elementele cele mai noi ale morii – fiecare generație a construit una.

Moara este deschisă pentru vizitatori de duminică până vineri între orele 10-18 (în sezonul de iarnă până la ora 17:00). Pentru grupuri mai mari (minimum 20 de persoane), dacă moara nu este în funcțiune la momentul vizitei, se pornește și se face o demonstrație de funcționare. Există și o taxă, mai mult simbolică, de vizitare – 10 lei/adult, 5 lei/copil. Pe lângă făină, poţi cumpăra şi ceva suveniruri: dulceţuri, siropuri, pălincă şi împletituri din lână, toate "home-made". Am înţeles că ar fi disponibile şi câteva locuri de cazare... nu le-am putut documenta în vizita noastră. Dar vom reveni.

Nefiind din păcate o „afacere” în adevăratul sens economic al cuvântului (profitul, când este, este minim), o activitate comercială din care să se poată trăi în prezent, există riscul ca tradiția acestei activități și moara însăși să se piardă. Deci o vizită la acest „muzeu viu”, devine cu atât mai interesantă.