Comuna Eșelnița este locul unde poți admira una dintre cele mai spectaculoase opere pe care natura le-a săvârșit în țara noastră. Probabil că cei mai mulți români au auzit de Cazanele Dunării; și probabil mai puțini știu că în zona aceea se află comuna Eșelnița, din județul Mehedinți, poarta către unul din cele mai spectaculoase defilee și de care aparțin parțial Cazanele Mici ale Dunării.

Eșelnița este un loc nemaipomenit dacă vrei să „evadezi” pentru câteva zile. Natura este minunată în zonă; iar pe acest fundament a început să se dezvolte în forță și turismul (nu peste tot armonios dar... așa știm noi să facem lucrurile), deci oferta e vastă și pentru toate gusturile și buzunarele, fie că vrei doar relaxare sau o vacanță activă, cu pescuit și/sau drumeții.

Așezată exact pe malul Dunării, comună mică, formată dintr-un singur sat, cu același nume, Eșelnița are însă un trecut vechi și plin de povești.

În Eșelnița, la vărsarea pârâului Mala, a fost făcută o importantă descoperire arheologică – un cimitir de incinerație, un idol din epipaleolitic (sfârşitul Epocii de Piatră) ce se păstrează la un muzeu din Londra – atestând vechimea locuirii pe aceste pământuri. Râul se numea în vechime Malva, unii istorici considerând chiar că a dat numele Daciei Malvensis, ce ar fi avut capitala la Ogradena (care ar însemna „veche cetate”), aflată atunci în munți, nu pe malul Dunării.

Pe-aici au mărșăluit spre Dacia, în urmă cu aproape 2000 de ani, trupele împăratului Traian, mărturie stând (pe malul sârb al Dunării) Tabula Traiana, singura dintre cele 10 ridicate de Traian, salvată la inundarea locului. Ridicată cu aproximativ 30 de metri față de nivelul la care fusese construită, a fost așezată pe o fundație nouă și, pentru a fi consolidată, i-au fost adăugate în partea de sus două coloane din beton. Între ele se află „tabla” inscripționată, lată de 4 metri și înaltă de 1,75 metri, veche de aproape 2000 de ani, care ne spune că: "IMP. CAESAR. DIVI. NERVAE. F NERVA TRAIANVS. AVG. GERM PONTIF MAXIMUS TRIB POT IIII PATER PATRIAE COS III MONTIBVUS EXCISI(s) ANCO(ni)BVS SVBLAT(i)S VIA(m)"... adică „Împăratul Cezar fiul divinului Nerva, Nerva Traian, Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn a făcut acest pod”. Poți să o vezi mai de-aproape dacă mergi cu barca spre malul sârbesc (ai grijă să nu treci graniţa 😉) sau într-un tur organizat de numeroşii "barcagii" din zonă!

Atestată documentar în 1488 într-un document emis de regele Matei Corvin, viața comunei și a locuitorilor ei a fost relativ liniștită până în 1966, când, odată cu ridicarea hidrocentralei Porțile de Fier I, totul a luat o turnură dramatică – toată albia Dunării a fost inundată și aproape întreaga comună a trebuit să fie strămutată, iar vechea vatră părăsită și lăsată pradă apelor lacului de acumulare. De fosta așezare nu mai amintesc decât Dealul Bisericii (dealul aflat în spatele vechii biserici) pe care se află cimitirul vechi (aproape abandonat), la care apa nu a ajuns. 

Într-o zonă ca un mozaic etnic, Eșelnița este comună românească, cu locuitori majoritar ortodocși, bănățeni în suflet și-n grai dar olteni în acte, oameni simpli, care încă mai suspină la amintirea timpurilor trecute.

Într-un fel de „Pagini Aurii” interbelic – Anuarul Socec al României Mari pentru 1924-1925 – Eșelnița avea 1123 de locuitori, cinci băcani, un cizmar, un croitor, doi fierari, doi morari, o fabrică de textile, o societate cooperatistă și un tâmplar. În prezent am regăsit multe pensiuni, case de vacanță, mini-market-uri dar și un impresionant „Muzeu al Strămutaților”, organizat pe lângă biserica ortodoxă din comună, unde preotul paroh a adus laolaltă cărți, obiecte de cult, icoane, documente, elemente de port popular, toate vechi, „salvate” la strămutarea localităților din defileu. 

Parte a tezaurului local este și Doda Ana (Ana Rogobete) rapsod popular, ultima care a rămas să povestească, prin cântec, despre durerea satelor de pe Clisura Dunării sacrificate pentru construirea barajului (Eșelnița, Tisovița, Plavisevița și Ogradena, preluate în noua Eșelnița); Doda Ana mai cântă însă și despre moștenirea strămoșească, glia românească, păstorit, glasul străbun, tradiții, natură. 

„Balada satelor strămutate” amintește veșniciei despre primăvara când au apărut primele zvonuri despre mutare - „Bătrâni auzeau, dar ei nu credeau”. În vară însă... „Jale a fost atunci, când intra în lunci/Dunărea bătrână”; păsările cântau a jale când apa intra în sate; satele au fost înecate și oamenii au plecat; „Ce-a mai fost la noi ca și la război:/ Oamenii plângeau, cășile strâcau.../ Curgi Dunăre mare, prin Cazane-n vale”... „Or plâns și-or oftat, sate s-o-necat./ Și scoteau, plângând, morții dim pământ./ Lacrimi și suspine, apa mare vine.”

Bună parte dintre locuitori au pierdut agoniseli de-o viață, pe care nu le-au mai recuperat vreodată – au primit mici suprafețe pentru gospodării și sume insignifiante pentru terenul arabil, care oricum astăzi este de proastă calitate, nu ca cel din lunca Dunării, ce era foarte productiv.

Din Eșelnița provin, ori de acest loc și-au legat cumva viața sau activitatea mai multe personalități. 

Iosif Traian Badescu, primul episcop bănățean român de după Marea Unire a fost fiul unui preot învățător din sat; a fost episcop al Caransebeșului între 1920-1933; înainte de asta a mai fost ales de două ori, la 1905 și 1908, dar atunci guvernul maghiar de la Budapesta nu i-a recunoscut aceste confirmări din cauză că era unionist declarat. Dorința lui testamentară a fost să fie înmormântat fără fast, într-un cimitir de sat, nu în catedrală – a fost astfel înhumat în cimitirul din Eșelnița. Datorită lui a ajuns în muzeul din sat o parte a arhivei protopopiatului de Mehadia – ordine circulare care abordau diverse probleme ale societății.

Matematicianul și deputatul Traian Lalescu, născut în Banat, a donat bisericii din Eșelnița numeroase cărți – în muzeul local se păstrează un exemplar cu autograf, din 1925 (se pare că atunci deputații chiar erau interesați de educație).

Lavinia Miloșovici, una din marile campioane ale Românei la gimnastică are rădăcini în Eșelnița. Prima medalie obținută (bronz mondial la Indianapolis) și-a donat-o muzeului din sat.

Tururi, drumeţii, atracţii, experienţe ... află ce trebuie să ai în vedere în Eşelniţa!

Ca să vizitezi Cazanele Mici o poţi face doar pe apă, apelând la unul din numeroşii operatori şi organizatori de tururi cu barca din zonă; doar aşa te poţi bucura primăvara de culorile crude în care se îmbracă versanţii presăraţi cu pâlcuri de lalele şi clopoţei de Cazane (specii rare) 😍 Dar cel mai spectaculos poţi vedea Cazanele Mici de sus, de pe Muntele Ciucarul Mic pe care poţi ajunge într-un traseu accesibil ce porneşte undeva la intrarea în Dubova dinspre Eşelniţa, pe dreapta....

O pensiune cu restaurant foarte potrivită celor aflaţi în căutare de linişte, relaxare şi activităţi. În sezonul cald te poţi bucura de piscină, activităţi pe apă şi o terasă care te va duce cu gândul la... Mediterana! Deschisă tot timpul anului!

Aventură în Clisură, acesta este motto-ul sub care funcţionează un loc de neratat. Noi am mai adăuga Distracţie la Maxim, mai ales dacă vii într-un grup mare, cu copiii, prietenii sau colegii de la muncă!