Sub Cetate

Unul dintre punctele "fierbinţi" de pe harta destinaţiilor turistice din România, care concentrează două dintre cele mai vizitate atracţii din judeţul Braşov - Cetatea Râşnov şi Dino Parc - avea nevoie de un loc unde "plita-i veselă, cuptoru’ duduie, pufneşte şi mândru dogoreşte, iară ceaunu-i în forfotă şi dă să plece de pe pirostrii ca s-ajungă primu’ la masa dumnivoastră" 🙂 Dacă ai mai fost prin restaurantele grupului Sergiana, probabil că tonul ăsta ţi-e cunoscut ... iar dacă nu, vei face aici cunoştinţă cu felul foarte special în care înţeleg oamenii din firma asta să-şi trateze oaspeţii!

Am poposit prima dată aici la câteva luni de la (re)deschiderea sub brandul Sergiana a acestui restaurant cu tradiţie şi ne-a plăcut tare mult, totul - de la degustarea din partea casei de şorici şi urechi de porc perpelite pe jar şi până la amenajarea rustic-modernă, cu pereţi tencuiţi tradiţional cu lut şi decoraţiuni din lemn recuperat dintr-o veche şură din zona Poiana Mărului - un vechi sat de munte cu tradiţie seculară în creşterea animalelor, de unde provine şi cea mai mare parte a cărnurilor din farfuriile de aici.

La aproape doi ani de atunci paşii ne-au purtat din nou pe aici şi ne-am bucurat să vedem că lucrurile stau bine în continuare la restaurantul (de) Sub Cetate. Am descoperit o terasă imensă compusă de fapt din 3 zone diferite şi cel mai mult ne-a plăcut cea amenajată în grădina din faţa restaurantului - o adaptare foarte inspirată la condiţiile pandemiei (am înţeles că o vor păstra şi după ce va trece)!

Gustarea din partea casei, oarecum "marcă înregistrată" a restaurantelor din grup, a fost nelipsită, doar că şoriciul, obişnuit Sub Cetate, a fost înlocuit temporar de jumările cu ceapă pentru care Sergiana a ajuns să se bucure de faimă dincolo de graniţele Braşovului. Nu ne-a deranjat asta 😍; dacă ar fi fost tăiate în bucăţi un pic mai mici, ar fi fost perfecte; aşa, au fost doar sublime.

De data asta am mâncat doar o ciorbă de văcuţă, căci eram tare pe fugă. Dar pe principiul "cine ştie să facă o ciorbă bună, ştie să facă orice" şi ţinând cont experienţele anterioare şi de satisfacţia cu care îşi pozau vecinii de mese mâncarea, cu siguranţă sunt delicioase şi specialităţile casei: ciorba de fasole servită în pâine, ciolanul cu fasole sau cu varză, carnea la garniţă ... iar despre coastele de porc am auzit numai de bine! 😋

În acest timp, la bucătăria tradiţională de vară se pregăteau bureţii de fag pentru salată, la foc molcolm de lemne. Iar stiva de lăzi cu borcane deja umplute ne-a asigurat că vom găsi salată toată iarna! 🙂

Serviciul nu este nici rapid dar nici lent, ţinând cont de faptul că vorbim despre un restaurant tradiţional românesc nu despre un fast-food şi de distanţa de parcurs între bucătărie şi terase... Oricum, indiferent în care zonă de terasă vei sta, te vei da cu greu plecat de aici, mai ales în după-amiezile de vară... Ospătarii sunt atenţi şi dispuşi să îţi dea toate detaliile despre cele de prin meniu, astfel încât să poţi face cea mai potrivită alegere. Iar berea, limonada şi fresh-urile sunt tot timpul proaspete şi reci! 😉

Dacă oricum ai de gând să vizitezi cetatea şi Dino, lasă maşina în parcarea mare cu plată (costă 12 lei/zi), pentru că parcarea din curtea restaurantului poate primi doar câteva maşini. Bine, o poţi lăsa şi pe marginea drumului aşa cum fac mulţi 🙂 dar s-ar putea ca cei de la Poliţia Locală să te taxeze cât nu face pentru asta.