Tarabostes Ranch

Tarabostes = denumire folosită de romani pentru a desemna aristocrații geto-daci. Tarabostes Ranch Coronini (administrativ e Moldova Nouă dar fizic și emoțional e mult mai aproape Coronini) = un loc unde te poți simți ca un aristocrat geto-dac 🙂

În 2019 un cuplu de români, după ce trăiseră o bună bucată de vreme în America și apoi vreo zece ani în Timișoara, au decis să spună pa! mediului corporatist și au venit la Coronini. Cosmin (cu rădăcini în pământul locului) și Maria. De ce? Pentru că România nu e atât de neagră cum pare; pentru că trebuie să ai ochi ca să-i vezi frumusețea (parcă ar vorbi despre Unde Mergem 😊) Pentru că... sentimentalisme și melancolii... 🙂 Și mai ales pentru că specificul culinar local nu prea e valorificat/valorizat în zonă.

Cea mai veche pensiune de pe Clisura Dunării ar fi fost deschisă pe la începutul anilor ‘90 pe locul unei stații de benzină (după înfloritoarea, pentru românii din zonă, perioadă a embargoului impus vecinei Iugoslavia, afacerile în domeniul combustibililor nu mai erau interesante...). După 2000 nici pensiunea nu s-a mai bucurat de succes, așa că a cam fost lăsată de izbeliște... Până au apărut Cosmin și Maria, care au resuscitat locul și i-au dat un farmec aparte. Cu un restaurant cu rețete cu povești, preluate de la “mătușile” din zonă, cu specific local, cu arome de sezon. Chiar şi un mic magazin cu suveniruri...

Nouă ne-au plăcut mult Cosmin și Maria, restaurantul pe care îl manageriază și modul în care fac treaba. Așa că povestim ce-am găsit, ce-am gustat, ce-am aflat, ce-am văzut, ce-am învățat...

Am aflat că lumea era foarte săracă în Coronini și deși resursele erau greu de obținut, ce era mai bun era păstrat pentru goști (adică oaspeți). Așa se întâmpla și cu peștele. Iar din ce mai rămânea după ce plecau oaspeții – resturi de pește din specii diverse, se încropea „sărămurica” - o ciorbă meșteșugită, care azi a devenit delicatesă și specialitate a casei Tarabostes, după rețeta strămoșească a lui Iliuță Drumaru’, cu multe legume și condimente.

De altfel nu doar Sărămurica ge peșce, ci fiecare fel din meniu are o poveste, scrisă în grai coroneanț – s-ar putea să ai chiar nevoie de „traduceri” pe alocuri dacă nu ești familiarizat cu graiul bănățean. 

Zama ge miel are o rețetă aleasă de Ilie Scăluș iar printre mâncărurile gătite ge la Coronini mai poți găsi în meniu Moetură ge proc cu coleașă (adică tocăniță de porc cu mămăligă).

Singurul produs abundent în zonă este peștele, așa că acesta este și principalul ingredient din meniu. Doar că vântul influențează mult pescuitul, primăvara și toamna, deci pot fi și perioade de lipsă, pentru care peștele se congelează.

Specificul restaurantului se învârte în jurul bucătăriei românești; de fapt bănățene, cu fusion național datorat migrației forței de muncă pentru minerit; dar și cu note internaționale provenite din perioada petrecută de proprietari în America - burger, pulled porc - care se integrează foarte bine.

Oferta culinară nu include foarte multe poziții iar unele dintre feluri chiar nici nu se gătesc zilnic; cele pe care le poți găsi în fiecare zi sunt marcate cu un soare 🙂 În extra-sezon meniul este chiar mai restrâns. 

Porțiile sunt generoase și servite cu atenție, deși personalul este alcătuit preponderent din localnici, fără pregătire specifică la școli de specialitate.
Pentru grupuri mari și rezervări prealabile se pot stabili meniuri exacte (fel 1, fel 2) pentru prânz și/sau cină.

Lista de băuturi alcoolice este foarte scurtă – doar bere, vinul casei și uneori vin la sticla și rachiu (de dragul promovării produselor locale). Alcoolul este considerat un mai puțin important însoțitor al mâncării, nu element principal al mesei și al popasului.
Ține cont că persoanele cazate și beneficiarii serviciilor de agrement oferite la Tarabostes Ranch au prioritate la servire la restaurant aşa că cea mai bună variantă este să faci rezervare.
Restaurantul este deschis zilnic între orele 9-21, tot anul.

Noi am făcut o comandă fusion – Sărămurică ge peșce, cu pâinici proaspete și bune și ardei iuți murați ("450ml sau cât vă duce pofta", 20 lei) și Burger Tarabostes, cu o garnitură generoasă cartofi wedge (200/250/50g, 35 lei). Deși diferențele culturale sunt profunde, s-au înțeles foarte bine, și una cu cealaltă și cu noi. Ne-a plăcut mult și apa casei; dacă o găsești în meniu încearc-o; e apă plată infuzată cu mirodenii și ierburi aromate de sezon.

Am apreciat liniștea locului, terasa înconjurată din toate părțile de verdeață, păsărelele care ne-au cântat non-stop. 

Iar dacă ai ocazia să-l cunoști și pe Cosmin, experiența va fi frumos completată – știe o grămadă de povești despre locurile Coroninilor și îi place să le împărtășească. 

Și restaurantul de altfel e ca o poveste – încă de când intri te aștepți să-l vezi la o masă pe Iovan Iorgovan însuși. Dacă n-ar fi caloriferele și gresia care să amintească de modernitatea în care trăiești, interiorul restaurantului arată ca o pagină dintr-o carte cu basme românești – covoare țesute, ștergare brodate, vase din lut sau lemn, mobilă pictată, rogojini. 😍

Iar într-un registru mai puțin romantic mai spunem că este unul dintre puţinele restaurante din România unde am găsit la baie prosoape, aranjate frumos, cum se cade în localurile pentru... tarabostes 😊.

Zicem, așadar, să te abați de la DN 57 pentru un popas la Tarabostes Ranch; nu-i departe, are parcare și ar putea fi în ansamblu o ieșire foarte plăcută.