Locații

Știam că județul Harghita este plin de suprize dar... să ajungi într-un sat de la poalele Mădărașului și să faci echitație de agrement cu vestiții cai islandezi, părea greu de crezut că ar fi posibil 😊 Dar este foarte posibil și e foarte interesant cum s-au aranjat toate pentru ca la Izvoare, un mic sat al comunei Zetea, într-un loc unde cu vreo 10 ani în urmă nu era nimic, să fie cea mai mare herghelie de cai islandezi din România 😮 Totul a început când dl. Albert, un pasionat de cai și de echitație a ajuns, într-o călătorie de afaceri, în Islanda; unde, pentru că de mult auzise de tölt, vestitul (și aproape unicul în lume) mod de mers-alergat al căluților de aici, nu a ratat ocazia să-l încerce. Și i-a plăcut atât de mult încât după ce s-a întors, a amenajat pe un teren de 15 hectare o mini-Islandă verde, cu pajiști presărate cu pârâiașe (doar gheizerele și ghețarii lipsesc 🙂), cu toată infrastructura necesară găzduirii și antrenamentului a 34 de căluți, câți am văzut la data documentării noastre. [Dincolo de poartă te așteaptă...] Ce e frumos e că nu trebuie să știi foarte multe despre cai și nici nu îți trebuie antrenament pentru a face echitație aici, unde te poți urca liniștit pentru prima dată pe un cal. Căluții islandezi sunt mai calmi, cu mai puțin spirit de competiție decât ceilalți cai 😊, au o statură mai puțin impunătoare decât a cailor obișnuiți; iar dacă vei avea și un morcov sau un măr la tine, garantat te vei împrieteni cu cel care te va plimba (poți să ai la tine și ceva bun pentru blănoșii care te vor întâmpina, știind cumva că ești bine-venit acolo). După una-două ture de acomodare în hala acoperită, în manejurile sau pe aleile de pe domeniu, sunt șanse foarte mari să poți merge chiar și într-o plimbare prin împrejurimi, unde te poți bucura de tot ce are natura mai frumos, peisaje superbe, cântec de păsărele, aer înmiresmat de flora bogată 😍 [...un foarte simpatic „comitet” de întâmpinare 😀] Manejul de cai islandezi de la Izvoare se adresează tuturor categoriilor de pasionați. Începătorii (și chiar cei care nu au urcat niciodată pe un cal) au la dispoziție o școală în care, atât copiii cât și adulții se pot iniția și pot căpăta deprinderi care să îi facă să se distreze când călăresc; sau își pot antrena rezistența, astfel încât să poată face față unei ture în natură de câteva ore sau chiar de câteva zile.  O lecție durează 50 minute și costă 100 lei; pentru cei dornici de perfecționare sunt disponibile abonamente de 12 lecții la 900 lei. Iar pentru copiii mai mici de 6 ani există și un program de jumătate de oră, în care calul este purtat în lesă, 80 lei. [Exersând păstrarea echilibrului pe căluți islandezi.] Dar ”piesa de rezistență” a Manejului de cai islandezi este organizarea turelor de echitație ghidate, care pot fi scurte (2-2,5h) sau lungi... până la câteva zile!  Indiferent de nivelul la care crezi (și zici) că ești 😀 și mai ales dacă te afli la prima vizită aici, vei începe cu o tură scurtă. După un scurt instructaj (nu te sfii să întrebi tot ce vrei să știi) vei face acomodarea cu căluții și te vei plimba călare în incinta domeniului, atât afară cât și în hala acoperită (amenajată la standarde de competiție), însoțit obligatoriu de un instructor. Care dacă vede că te descurci și că reușești să stai bine în șa, te va scoate și pe un traseu scurt în împrejurimi. [„Ai adus și tu ceva bun?” 😀] Deci nu vei ieși în natură decât dacă te convingi și convingi că poți stăpâni bine calul și că îl faci să îți asculte comenzile.  Caii sunt foarte relaxați dar în natură se pot întâmpla multe, de la zgomote neașteptate până la o întâlnire cu un animal sălbatic, de aceea oamenii de aici nu te vor duce dincolo de gard decât după ce se asigură că vei fi pregătit să ai reacțiile corecte. [Tura „de test” pe aleile de pe domeniu.] Pentru turele scurte nu există un număr minim de persoane, o poți face și dacă ești singur dar dacă veți fi mai mulți, un grup de câțiva prieteni sau o familie, garantat distracția va fi mai mare! Prețul, 150 lei/pers., include instructaj și cască (tocă); recomandarea noastră e ca în sezonul rece să ai mănuși și o bandană sau fes subțire de pus, sub cască; nu purta cele mai bune haine pe care  le ai 😉 cel mai important e să fie elastice, comode, cu protecție (pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă); ideal bocanci (în niciun caz încălțat cu șlapi sau papuci) pentru că uneori, pe traseu, va trebui să cobori de pe cal și să mergi pe jos, câteodată chiar prin apă. Cei interesați pot cumpăra echipament de bază (pantaloni, bluze, toci, chiar și pantofi/bocanci) de la micul magazin din incintă, reprezentanță a două firme renumite din domeniu, din Danemarca. Tot în incintă este pus la dispoziția clienților un vestiar, cu dulapuri, dușuri și grupuri sanitare. [Dacă te murdărești tare-tare, poți face și un duș 😀] Turele lungi sunt de două tipuri. Pot fi de tip star light, în care se pleacă dimineața, se ajunge la prânz într-un loc unde se stă, se mănâncă iar apoi, până seara, se ajunge înapoi; 300 lei/pers., include și masa. Sau ture de linie (cele mai populare, apreciate mai ales de turiștii străini; sperăm ca după recomandarea noastră și de cei români 🙂) în care se merge până spre seară într-un loc unde se înoptează, o cabană de vânătoare sau o pensiune (bagajele personale sunt transportate separat, cu o mașină); a doua zi se pleacă mai departe către următorul loc de înnoptare și tot așa, patru sau cinci zile la rând 🤩 în care se face un circuit cu revenire la Izvoare; poate fi în Bazinul Odorhei, în zona Gheorgheni sau în zona Ciucului. La întrebarea noastră, firească având în vedere zona 😊 „Și, ați avut, probleme vreodată, v-ați întâlnit cu ursul?” răspunsul a fost prompt „Nu. Luăm cu noi câini de care ursul se ferește, de obicei; iar dacă nu, îl fac oricum să se țină la distanță”. 👌 Noi nu am făcut încă o asemenea tură dar din ceea ce am aflat de la cei care le-au încercat, poate fi una din experiențele supreme pe care le poți trăi! [Pofta e bună, după o tură de o zi cu căluții 😋] Majoritatea cailor au trei aluri: pas, trap și galop. Calul islandez (și încă vreo trei rase de prin America) mai are încă două: tölt și flying pace, care îl fac să fie perfect pentru aceste ture lungi; și mai ales, tölt, un pas rapid în care se poate ajunge la viteza de galop și chiar peste, dar care nu obosește foarte mult nici calul, nici călărețul; în tölt, după cum ne spunea domnul Albert, „e comod, stai pe șa ca în fotoliu, în fața televizorului” ... bine, poate cei mai avansați, că noi ca începători, am stat ca într-un fotoliu pus pe un leagăn 😀 Tot de la dânsul am aflat că, în vechime, se pare că toți caii știau să meargă în tölt, cel mai bun exemplu fiind strămoșii cailor islandezi, vestiții cai mongolezi care puteau fi conduși fără hățuri, în timp ce războinicii călăreți își foloseau mâinile ca să tragă cu arcul, la fel și caii amerindienilor... O să afli cu siguranță dacă vrei povestea foarte interesantă a cailor islandezi, doar întreabă-l despre asta pe domnul Albert, dacă ai ocazia! 😉 [Pe cai, prin munții Harghitei 😍] Indiferent de tipul turei, totul se face cu programare telefonică prealabilă, cu măcar o zi înainte, la cele două telefoane din pagină. Pe lângă cursuri, ture de inițiere și ture lungi, în natură, la Izvoare se mai poate face coaching cu cai și hipoterapie (terapie cu cai) sub îndrumarea unei persoane instruite special în Ungaria. Copii (dar și adulți) cu dizabilități au început deja să vină, cu trimitere de la doctor și se pot bucura de programe de terapie personalízate, cu rezultate remarcabile în ameliorarea stării lor. 😍 [😍] În concluzie, merită să vii aici nu doar pentru că ai ocazia să călărești cai islandezi la un preț de 3 ori mai mic decât în Islanda 🙂 ci și pentru pasiunea pe care Albert și angajații săi o au pentru echitație. Iar când spunem echitație, nu te gândi la ea doar ca la un sport, curse de cai și sărituri peste obstacole (așa cum are impresia majoritatea) ci la agrement, plimbare de plăcere, pe câmpii, prin pădure, în natură 😍 Iar pentru asta, Manejul de cai islandezi de la Izvoare, Harghita, ar trebui avut în vedere și de români; pentru că de străini nu duce lipsă - în fiecare an mii de oameni din toată lumea vin la Izvoare, după ce aud sau citesc în presă și pe grupurile de specialitate despre acest loc; am văzut, la loc de cinste, un tablou cu articolul despre Manejul de la Izvoare și primii cai islandezi din România, apărut în revista dedicată dedicată cailor islandezi, din Islanda 👌 [Albert și căluții lui fericiți.] Ajută la tot acest succes și celelalte activități conexe, cazarea în Villa Honor (și ea un loc #undemergem) și Parcul de observație animale sălbatice, amplasate în apropiere. Așa că, ai toate motivele să suni și să programezi o vizită sau chiar o tură la Manejul de cai islandezi. Nu uita să le spui că ai aflat de ei aici, în primul ghid de călătorie prin România, da? 🤗

Dacă ești fan frig, zăpadă și sporturi asociate și nu-ți place aglomerația specifică stațiunilor faimoase de schi, poți lua în calcul stațiunea Harghita-Mădăraș. Iarna acolo capătă aspect de basm iar condițiile pentru schiat sunt excelente. Pentru a afla cum ajungi la ea, caută în aplicaţie şi citeşte articolul despre Harghita-Mădăraş  (sau click aici). Pentru a evita eventuale conflicte (şi amenzi), ţine cont de faptul că în sezonul de funcţionare a pârtiilor de schi accesul auto aici se face doar între orele 09-14. [Ierni de poveste la Harghita-Mădăraş. 😍] La data ultimei noastre documentări erau funcționale șase pârtii (sau cinci pârtii și un ski-road, care face legătura între două pârtii), pe toate nivelurile de dificultate și toate deservite de instalații teleschi (în prima fotografie din galerie sunt prezentate toate): O pârtie pentru începători, Súgó Baby (1), perfectă pentru primele lecții de alunecare (erau acolo nu doar babies ci și adulți în toată firea abia ținându-și echilibrul pe schiuri 😀); lungime 200 m; diferență de nivel 20 m. Baby-schi-ul care o deservește poate fi folosit și pentru segmentul albastru al pârtiei Súgó. De menţionat că pe această pârtie este disponibil şi un serviciu de schi pentru persoane cu dizabilităţi, un fel de scaun pe tălpici - poţi cere detalii la casieria de unde se cumpără cartele&abonamente. Tot aici, despărţită de pârtie de traseul teleschiului, se află şi o pârtie amenajată pentru săniuş, aproape la fel de lungă ca şi cea pentru schi! [Pârtia Súgó Baby.] Pârtia Súgó (2), jumătate albastră și jumătate roșie; lungime 750 m; diferență de nivel 120 m. Dacă ești curajos şi trecut bine de nivelul intermediar, poți încerca segmentul roșu şi ajungi la teleschiul "bară T" care o deserveşte ; dacă nu, poți rămâne pe zona albastră și poţi utiliza baby-teleschiul pentru urcare. [Porţiunea roşie(-vişinie 😀) a pârtiei 2.] Pârtia roșie Kicsi Mihaly (3); lungime 300 m; diferență de nivel 80 m. Dacă aspiri la un nivel intermediar în ale schiatului, este o pârtie perfectă; comodă, potrivită și pentru viteză dar, datorită lățimii, bună și pentru exersarea virajelor la viteză mai mică. Din teleschiul care o deservește poți ieși în dreapta pentru a te da pe Kicsi Mihaly și în stânga dacă vrei să te dai pe segmentul albastru al pârtiei Csillagosveny (5). [Pârtia 3.] Pârtia Nagy Mihaly (4), dificilă (neagră la plecare și roșie la sosire); lungime 700 m; diferență de nivel 210 m. În vârf panta este abruptă, cu prima sută de metri chiar foarte abruptă și cu ceva zone cu denivelări destul de serioase. [Pârtia 4, neagră + roşie.] Pentru a ajunge în vârful ei trebuie să foloseşti teleschiul (tot cu bară T), care are staţia de plecare un pic mai jos de cel care urcă în vârful pârtiei Súgó (2). De apreciat că, în toate vizitele făcute de noi la Harghita-Mădăraş, şi aici am găsit, de fiecare dată, oameni "de servire". 👌 [Urcare cu teleschiul Nagy Mihaly (4)] Pârtia Csillagosveny (5), jumătate roșie (la plecare) și jumătate albastră. Lungime 600 m; diferență de nivel 80 m. Începe pe Vârful Mihai (la fel ca și Nagy Mihaly-4) și se termină pe platoul Harghita-Mădăraș. Combinată cu Súgó (2) și folosind teleschiul Nagy Mihaly (4) obții un parcurs de 1350 m, mulțumitor și ca lungime și ca alternanță a nivelurilor de dificultate. Dacă vrei să accesezi zona roșie a acestei pârtii va trebui să urci cu teleschiul Nagy Mihaly (la care poți ajunge doar coborând pe Súgó-2); dacă ești începător și segmentul albastru îți este suficient, vei folosi pentru urcare teleschiul Kicsi Mihaly (3), din care vei ieși în stânga. [Porţiunea albastră a pârtiei 5.] Pârtia Hadak Útja (6) este de fapt un schi-drum ce leagă pârtiile Kicsi Mihaly (3) și Nagy Mihaly (4). Lungă de 400 m, această pârtie de legătură contribuie și ea la transformarea experienței pe micul domeniu de schi în una comparabilă cu cea de pe o pârtie complexă. [Ski-road, pârtia 6.] Poate părea bulversant, cu jumătăți de pârtii cu grade amestecate de dificultate dar odată ajuns la fața locului, lucrurile vor fi mult mai clare – instalațiile de transport pe cablu și ski-road-ul sunt în așa fel amenajate încât poți cu ușurință selecta sectorul potrivit cu nivelul de experiență pe schiuri; dacă ești experimentat și nici măcar negrul nu e o culoare care să te sperie, poți cu ușurință face un cocktail delicios, din mai multe pârtii. [Staţiile de plecare ale celor două teleschi-uri "T-bar": în stânga cel care duce pe vârful Mihai (Mihaly), în dreapta cel care urcă la cabana Súgó.] Pârtiile Súgó Baby (1) și Kicsi Mihaly (3) au și instalații de nocturnă, care funcționează între orele 18-21, zilnic în sezonul de vârf (26 decembrie-10 ianuarie) iar în rest doar vinerea și sâmbăta. În cursul zilei programul instalațiilor de transport pe pârtii este zilnic între orele 10-16. Casieria este deschisă între orele 9-16:30. Prețurile la abonamente 2025-2026 sunt foarte accesibile, comparativ cu domenii de schi mai populare; iar variantele de abonamente sunt nu mai puțin de 11, deci ai de unde alege, după buget sau după forma fizică 🙂. Abonamentele pleacă de la două ore și pot ajunge să acopere tot sezonul iar prețurile sunt pe categorii de vărste – adulți, copii și pensionari (copiii și pensionarii sunt la același nivel de tarifare). Astfel, un abonament de două ore (în programul de zi) costă 106 lei pentru un adult și 75 lei pentru un un pensionar sau copil cu vârsta între 6-14 ani (cei sub 6 ani au acces gratuit - pe baza unui skipass care poate fi solicitat la casierie) iar pentru întregul sezon prețul ajunge la 1819 lei, respectiv 1348 lei. Mai sunt variante și de patru ore, una până la șase zile și două sau trei ore pe nocturnă - le poți vedea pe toate dacă accesezi linkul de mai sus. Ski-pass-urile pot fi plătite şi cu card dar garanția cartelei (20 lei) poate fi plătită doar cu numerar. Există, bineînțeles, și centre pentru închiriere de echipament (în jur de 75 lei/zi echipament complet pentru un adult) iar invățăceii de toate vârstele găsesc și instructori. Și dacă tot vorbim de prețuri, ia în calcul și 20 lei taxă de parcare, dacă mergi cu mașina proprie. ┄ Este, deci, Harghita-Mădăraș o alternativă la faimoasele dar din ce în ce mai aglomeratele stațiuni de schi? Cu brio, zicem noi! În plus, am mai remarcat un lucru cât se poate de pozitiv – și oamenii sunt altfel aici; mult mai relaxați, mai politicoși și mai binevoitori (atât turiștii cât și prestatorii de servicii). Pârtiile sunt bine întreținute iar datorită poziționării geografice sezonul este lung și zăpada este multă și bună.