Covasna (CV)

Cascada de sub Șiclău e un bun motiv de popas dacă te afli în drum spre Comandău, respectiv de plimbare dacă eşti cazat la unul dintre hotelurile din zona Spitalului de Cardiologie din Covasna 😍 Nu e departe: 1,5 km şi cam 20 minute de mers pe jos de la locul unde este "parcată" vechea locomotivă a Mocăniţei. Mergi pe marginea drumului, treci de uzina de apă și găsești calea de acces spre cascadă. Amenajată, cu trepte, pentru a coborî cu ușurință și chiar niște băncuțe, pentru cine vrea să contemple mai îndelungat frumosul peisaj. [Aleea spre cascadă.] Cascada nu e prea mare dar, ca orice învolburare de ape, are un anumit farmec, îți transmite o anumită energie; te poți relaxa și îți poți limpezi mintea preț de câteva minute pe stâncile vulcanice care o mărginesc și care au fost scoase la iveală de eroziunea apei. Iar bazinul din faţa cascadei va fi foarte tentant pentru o îmbăiere în zilele toride vară... 😉 Ni s-a părut mai frumoasă denumirea alternativă de Cascada Zânelor („șiclău” vine din maghiară și înseamnă „funicular” – dată fiind apropierea de planul înclinat unde funcționa odată funicularul, cascada a împrumutat numele industrial, mai puțin romantic). [Zona de picnic.] Pe drumul spre cascadă, după camping, dar și mai sus de cascadă, pe marginea șoselei, sunt amenajate zone de picnic, cu grătare, bănci, foișoare. Chiar dacă vei găsi ici-colo tomberoane, sfatul nostru e să ții gunoiul în rucsac sau mașină și, mai ales dacă are și ceva urme de mâncare, să îl arunci undeva prin oraș. Asta ca să nu dai motive suplimentare urșilor să vină din pădure!

Cetatea dacică din Covasna, „botezată” romantic Cetatea Zânelor, spun informațiile oficiale, ar fi una dintre cele mai mari și mai bine conservate fortificaţii dacice din afara Munților Orăștiei. Acum ... s-ar putea să fii dezamăgit după acest superlativ din descriere, când vei ajunge sus și ... nu vei găsi mai nimic ... Poate pentru ochii specialistului arheolog, locul o fi un Eldorado al vestigiilor dacice, pentru ochii profani ai turistului obișnuit însă nu prea oferă mare lucru ... Oricum, săpăturile nu au început de prea multă vreme, șantierul este încă în desfășurare ... poate peste ceva timp va fi acolo ceva mai atractiv. În schimb, traseul până acolo (mai ales după ce părăseşti drumul forestier şi începi urcuşul pe munte) este superb. La fel şi priveliştea pe care o ai din zona superioară a cetăţii către depresiunea Covasna, pe deasupra copacilor! Caută în aplicaţie traseul 🔎 Covasna - Cetatea Zânelor din destinaţia Covasna, judeţ Covasna. [Şantierul arheologic Cetatea Zânelor.] Din respect pentru trecut și datele istorice mai povestim că cetatea a avut un rol important politico-militar, de supraveghere și control al căilor comerciale și de comunicație, dinspre sud-estul Transilvaniei spre Moldova și Muntenia, dată fiind localizarea ei la intersecția dintre Valea Râului Negru și Bâsca Mare. Construirea ar fi început în sec. 2 î.e.n., cetatea a fost distrusă în vremea lui Burebista, apoi refăcută, dezvoltată și extinsă. Cu o suprafață mai mare de 3ha, situl include o acropolă, patru terase fortificate și altele nefortificate, ziduri de apărare și de susținere, un bastion. Un semnificativ inventar arheologic a fost descoperit aici – vase, unelte, podoabe, arme, monede etc. Se pare că a fost vorba despre un centru rezidențial vast, important și bogat.

Izvorul de lângă Liceul „Kőrösi Csoma Sándor”, în spatele hotelului Căprioara, este considerat de localnici a fi unul dintre cele mai importante izvoare din orașul Covasna, pe lângă Izvorul Elvira și Izvorul Kati. Din ce am văzut în fișa* ce prezintă compoziția chimică plasată la izvor apa este puternic feruginoasă (asta se vede și cu ochiul liber 😊), bicarbonată, clorurată, sodică, hipotonă și carbogazoasă, fiind recomandată pentru cure interne în cazul afecțiunilor gastrointestinale, tulburări metabolice, boli ale aparatului urinar. *am fi publicat-o și noi în Galeria Foto din această pagină dar la data documentării noastre am găsit-o vandalizată; aviz autorităților! [Fier, 34mg în fiecare litru de apă. Se vede. 😁] Pe harta Google izvorul este prezentat cu numele Borvízforrás, adică „apă minerală” dar căutând o traducere am găsit și varianta „izvor de (apă) de vin” – ce am înțeles noi din asta e că de aici te poți aproviziona, pe gratis, cu apă pentru șpriț 😁 Nu am încercat-o pentru asta, am băut-o doar „sec” și pentru că nu are deloc hidrogen sulfurat în compoziție, a fost băubilă, ni s-a părut chiar gustoasă! După ce o încerci și tu ne comunici impresiile tale într-o recenzie aici? 🤗

În Parcul Central din stațiunea Covasna se află o construcție cu un acoperiș care evocă silueta unui brad și care adăpostește una dintre cele mai apreciate ape minerale din România. Inițial, la inaugurare, în 2005, țigla avea culoarea verde dar la reabilitarea din 2023 aceasta a fost înlocuită cu una de culoare cărămizie iar în vârf a fost montat un element din lemn, sculptat în motive tradiționale locale. Concret, aici sunt două izvoare, folosite de mult timp de localnici și de turiști deopotrivă, atât pentru calitățile terapeutice în cure interne și externe, cât și pentru un presupus efect anti-mahmureală...  În 2005 autoritățile locale au construit un foișor frumos, cu mai multe robinete, de la care apa celor două izvoare poate fi luată, gratuit, de mai mulți oameni concomitent. Inițiativa a putut fi realizată grație unei finanțări generoase asigurate de Elvira Gocz, o covăsneancă a cărei poveste de viață ar putea inspira un roman.  În 2023, izvorul a trecut prin lucrări de reparații și reabilitare, pentru a se asigura un acces facil și igienic la apele minerale, o parte din costuri fiind suportate tot de cea care a dat numele izvorului. [O siluetă ușor de recunoscut.] Conform buletinelor de analize și de indicații, apa din izvorul 1 (principal) este puternic feruginoasă, bicarbonatată, clorurată, sodică, hipotonă, carbogazoasă, fiind recomandată, după deferizare, pentru cură internă în caz de enterocolite, cure de diureză, afecţiuni care necesită cure de colereză. Mai pe „românește” are o notă pronunțată de sărat, are bule din belșug (unii o folosesc și ca apă de șpriț, alții ca apă după șpriț 😊) și este recomandată, intern, în tulburări ale tubului digestiv, tulburări de metabolism, boli ale aparatului urinar, diskinezii biliare (bila leneșă), colecistite cronice și în recuperarea postoperatorie a ficatului și a căilor biliare; de asemenea, poate stimula rinichii și poate accelera eliminarea excesului de lichide și toxine din organism. În curele prelungite, pentru a o face mai plăcută la gust, conținutul mare de fier (dovedit de rugina care se depune din belșug pe pereții izvorului) poate necesita deferizare (eliminarea excesului de fier), care cel mai simplu se poate face prin aerare - expunerea apei la aer și eliminarea precipitatului brun-roșiatic depus pe fundul vasului. Apa este recomandată și în cure externe, pentru ameliorarea reumatismului cronic, degenerativ, articular, în afecțiuni neurologice periferice și sechele musculo-articulare post-traumatice.  Cel mai bine totul cu recomandarea medicului. [Apă minerală gratuit.] La 3 minute pe jos, în fața Casei de Cultură, se află o parcare unde poți lăsa mașina dacă vrei să-ți faci plinul cu apă bună direct de la mama-natură. Iar vizavi de izvor peste râu, în fața hotelului Căprioara, este o stație de încărcare a vehiculelor electrice. Sau cel puțin, era la momentul documentării noastre. 😊 Iar povestea vieții Elvirei Gocz spune, conform relatărilor din presă că, rămasă orfană de mamă la doar 6 ani și crescută de un tată alcoolic, aceasta a plecat încă de copilă de acasă („cu doar trei cartofi în buzunare”), cu gândul să își facă un rost în lume. După mai multe slujbe (pentru care a trebuit să mintă cu privire la vârstă) și o dragoste înșelată, a ajuns în fostul URSS, unde a reușit să învețe limba și să facă o școală sanitară. După o căsătorie fără noroc s-a întors în țară unde, într-o nouă căsătorie, a avut parte de un soț gelos și violent, care a determinat-o să fugă din România, de astă dată, spre Vest. După ce trecut cu multe peripeții prin Ungaria și fosta Iugoslavie (cine a trăit timpurile comunismului știe despre ce e vorba), a reușit să ajungă în Italia, la Trieste. Unde, pentru că știa limba rusă și avea o diplomă obținută în URSS, a fost considerată spion și a fost trimisă direct în închisoare, chiar dacă avea un băiețel de doar trei ani. Eliberată după o lună, când italienii s-au convins că nici vorbă de spionaj, a făcut tot ce ținea de ea pentru o viață mai bună pentru ea și copil, recunoscând, cu regret, că a trebuit chiar să fure câteodată din magazine ca să-i ofere băiețelului câte-o ciocolată. După alte multe încercări, suișuri și coborâșuri, căile vieții au purtat-o în Franța, unde în sfârșit, norocul i-a surâs. Îmbinând ocupația de soră medicală cu pasiunea pentru muzică, a reușit cumva să ajungă în anturajul familiei generalului Charles de Gaulle, iar profesionalismul și dăruirea cu care și-a făcut meseria au făcut-o apreciată de mulți, printre pacienții pe care a ajuns să îi îngrijească numărându-se multe celebrități, de la fostul președinte al Franței, Francois Mitterand, ducesa de Windsor și celebra Sophia Loren, până la fostul secretar general al ONU, Javier Pérez de Cuéllar Guerra. A reușit să învețe șapte limbi străine, a călătorit pe toate continentele lumii, a devenit membru în Asociațiile „Médecins du monde” și „Crucea Roșie Internațională”, primind totodată numeroase distincții, precum „Aprecierea Grupului Internaţional al Femeilor” din Kuweit sau „Diploma de onoare” din Partea Crucii Roșii din România. Apoi, după ce a luptat din răsputeri pentru ca viața fiului ei, Valentin, să fie una cât mai bună, Elvira Gocz s-a întors în Covasna ca să îi ajute pe alții, să facă un azil de bătrâni și să construiască o casă pentru mult iubitul său fiu; casă pe care acesta nu a mai apucat să o vadă, murind între timp. Încercând să treacă peste durerea cumplită, a luat spre îngrijire un băiețel care îi seamănă leit lui Valentin; dar suferința și durerea surdă care o măcinau au dus-o în pragul unui accident vascular cerebral și, după o operație pe inimă, își trăiește viața mai departe în Covasna, încercând pe cât posibil să ajute pe câți mai mulți din jurul ei.