Interski Poiana Brașov

Dacă încă nu iubești caii, după o vizită la Herghelia Sâmbăta de Jos îi vei adora. O vacanță în județul Brașov (sau poate Sibiu, că e aproape), trebuie să includă pe lista de obiective (pe care o poți întocmi inclusiv în aplicația noastră 😉) și acest loc. Vei pleca încărcat de energie și cu inima galopând 😍 de încântare. Deși nu are ca obiectiv principal activitățile cu și pentru turiști, ci reproducerea, creșterea, ameliorarea materialului genetic și dresajul superbei rase de cai Lipițan, porțile Hergheliei Sâmbăta de Jos sunt larg deschise și pentru turiști, oamenii de acolo făcând loc în programul lor și pentru vizite ghidate și programe de dresaj cu public. [Dincolo de porţi este o lume a cailor!] Noi am avut bucuria de a petrece acolo mai bine două de ore grozave (nu ne mai dădeam duși) în ciripit de păsărele și tropăit de copite și în compania unor oameni dedicați și pasionați, care ne-au spus o mulțime de lucruri frumoase și ne-au arătat cât de minunate sunt aceste ființe, caii și ce lucruri extraordinare se pot face cu ei. Am aflat că rasa Lipițan are la origini de fapt mai multe rase – cai andaluzieni, cai italieni, cai de origine daneză și cai arabi. A fost creată în Slovenia, la Lipica, în 1580 pentru necesitățile cavaleriei și nobilimii habsburgice; un cal rezistent și de anduranță, cu mers de paradă, cu o alură armonioasă și elegantă, blând. Rasa Lipițan este rasa folosită la Școala de Înalt Dresaj de la Viena; o rasă inteligentă, care învață foarte repede comenzile și nu le uită repede. Ca o recunoaştere a calităţilor acestei rase, în 1 decembrie 2022, Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, reunit la Rabat, în Maroc, a decis înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Tradițiilor de creștere a cailor de rasă lipițană din cele 7 țări (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria), în care acest patrimoniu este păstrat activ și neîntrerupt. [Mânji de Lipiţan.] Mânjii Lipițan se nasc închiși la culoare (negru, murg, roib) și cu trecerea timpului se deschid, marea majoritate (95-96%) devenind albi, cu sau fără puncte de culoare închisă. Evidența mânjilor se face prin metode și pe criterii foarte precise, în funcție de linia mamei, cu simboluri distincte și indicativi adoptați la nivel internațional; cu detalii exacte, pe perioade de timp/vârstă – culoare și particularități de culoare, talie, perimetru toracic etc. Iepele și mânjii sunt ținuți într-o secție separată, care se poate și ea vizita iar dacă perioada e potrivită (aprilie-mai) poți să vezi mânzișorii în primele săptămâni de viață.  [Liniile de sânge ale Lipiţanului.] La Sâmbăta de Jos se cresc șapte linii de sânge ale rasei: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-Capriola și Tulipan. Timp de minimum trei generații nu se permite existența unui ascendent comun. Există aici armăsari pepinieri și pentru montă publică (prezentarea ni s-a făcut aproape științific), cel mai bătrân fiind născut în 1998, cu nume „tehnic” Conversano 35; dar bineînțeles că toți caii au și nume „de botez” 🙂 - Fulgușor, Snow, Pluto. Un singur armăsar din efectiv a fost castrat și este utilizat pentru plimbare. [Cai în perioada de "pubertate".] Până la trei ani caii trăiesc într-un regim de semi-libertate, cu toate elementele apropiate de viața sălbatică – ierarhii, apă din râu etc. La vârsta de trei ani dau probele de calificare și în urma lor sunt repartizați pe categorii, în funcție de caracteristicile pe care le au, mers, temperament – armăsari de reproducție și pentru montă publică iar iepele pentru reproducție și pentru vânzare. Dezvoltarea indivizilor continuă însă mult și după această vârstă, cu importanta contribuție a dresorilor.  Herghelia Sâmbăta de Jos este o instituție de stat; aparține de Romsilva. Sunt mai multe asemenea herghelii în România dar singura care crește Lipițan de culoare albă este cea de la Sâmbăta de Jos și este cea mai mare din țară (se mai crește Lipițan și la Beclean, dar acolo se merge pe cel de culoare neagră/vânătă). Scopul existenței ei este menținerea rasei, constituind un fond genetic; dar caii din această herghelie participă și la concursuri, sunt multiplu-campioni, național și internațional. Iar cumpărătorii ce vin aici nu sunt doar din România.  [Lipiţani în concurs.] Domeniul pe care se regăsește herghelia a aparținut familiei Brukenthal, 3200 ha, concesionate de Împărăteasa Maria Tereza a Austriei, pentru 99 de ani. După moartea ei, contele a căzut în dizgrație, solda i s-a redus și domeniul a avut și el de suferit. În 1872 a decedat ultimul descendent și totul a revenit Fundației Evanghelice din Sibiu. În cadrul complexului hergheliei se află și Castelul Brukenthal, declarat monument de arhitectură, parte a patrimoniului național dar din păcate neglijat și aflat într-o stare avansată de degradare (am înțeles că există niște intenții în privința lui; sperăm să se și materializeze). [Ruinele Castelului Brukenthal.] Herghelia a fost înființată în 1874, în vremea împăratului Leopold al II-lea, pentru motive strict practice, militare în principal. Caii erau „rezervați” exclusiv pentru nobili. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial caii au fost transferați în Ungaria. În 1920 statul român a reînființat herghelia, cu 3 armăsari pepinieri și 22 de iepe-mamă și ea funcționează fără încetare de-atunci, în 1970 ajungând la un efectiv impresionant de aproape 1000 de capete. Herghelia se autogospodărește, asigurând hrana pentru cai, în condiții de calitate atent supravegheate. [Trofee, diplome, fotografii.] În incintă există și o mică expoziție cu trăsuri (cu care se pot face plimbări sau pot fi închiriate pentru evenimente – cu atelaj complet) și una cu imagini de la evenimente, trofee de la concursuri de atelaje, șei, toci.  Grajdul are și un sistem audio care prezintă herghelia și rasa și care este utilizat atunci când sunt mulți turiști și nu pot fi toți insoțiți individual; altfel, în limita posibilităților turiștii sunt conduși, li se explică ce văd. În afara vizitei ghidate, poți asista, dacă nimerești orele potrivite, și la ședințe de dresaj. Georgiana, „artistul” din spatele “paradelor” de care sunt capabili caii, este un om atât de pasionat de ceea ce face și îi plac atât de mult locul și împrejurimile încât a renunțat la viața „de capitală”, la Circul de Stat, și a venit să se ocupe de ce e mai bun în țara noastră în materie de cai. Un „recipient” atât de mic încât te miri că are curaj să se apropie de impunătorii armăsari, dar un suflet mare-mare și de esență tare, în ale cărei mâini nărăvașii devin niște pisoi 😍 [Georgiana şi unul dintre "protejaţii" săi. 😍] Cu buzunarele pline de recompense, fiecare exact pentru un anumit cal, de un anumit nivel, cu anumite gusturi, a fost primită „cu urale” de cum a intrat împreună cu noi în grajd; „vibe-ul” printre cai a devenit imediat unul special când ea a început să-i strige pe nume, să-i alinte, să le vorbească pe limba lor, cu fiecare în parte după caracter, personalitate și trăsături individuale. Ne-a impresionat de-a dreptul abordarea ei și modul în care interacționează și cunoaște fiecare cal în parte – un cal e rece, altul e mămos, fiecare reacționează la emoții, au chiar și expresii faciale; când le cere ea, cască, râd, „răspund” la întrebări; bineînțeles că dacă există și o recompensă, cu atât mai bine. Ba și dacă nu le cere ea să facă ceva, ei fac „din oficiu”, că știu că au șanse să primească ceva bun. ❤️ Se organizează periodic (în ultima sâmbătă a fiecărei luni) și spectacole de dresaj, clasic și cu atelaj;  (pentru date certe, sună la herghelie sau consultă lista de tarife şi activităţi). Dar și un antrenament obișnuit poate fi suficient de spectaculos, mai ales pentru ochii profani ai vizitatorilor și mai ales dacă e un antrenament de dresaj, cu un cal care nu este începător (noi am avut bucuria unui exercițiu cu carusel de patru cai; am fost norocoși). Ne-a plăcut că la antrenament a asistat discret, pe o bancă, chiar directorul Hergheliei în timp ce îşi mânca sendvişul de prânz; iar în discuţia pe care am avut-o ulterior cu el am înţeles cât de dedicat este cauzei Lipiţanilor de aici. Respect, domnule Drăgan! 👏 [Antrenament cu public.] În prețul standard al biletului - 13 lei adult/copil (gratuit pentru copii <6 ani) - sunt incluse: vizitarea grajdului cu cei aprox. 50 de armăsari de reproducţie, sport, agrement, montă publică; expoziţia de trofee harnaşamente şi sculpturi; mica expoziţie de trăsuri (inclusiv o sanie); secţia de iepe mamă cu aprox. 100 de exemplare + mânji. Toate astea pot dura cât vrei tu, poţi să te plimbi pe tot domeniul, poţi fotografia caii... La data documentării noastre nu se organizau activităţi de călărie sau de plimbare cu trăsura. [Râul de pe domeniul hergheliei.] Subliniem faptul că Herghelia de lipiţani de la Sâmbăta de Jos nu este un loc unde să-ți duci copilul să călărească pentru prima dată sau chiar și adult fiind, să iei prima lecție de călărie, doar pentru că e la modă „să te dai cu calul”. Aici lucrurile sunt la un alt nivel. Și poate tocmai de asta este un loc cu atât mai mult interesant. Un loc cu profesioniști, unde caii sunt utilizați la cel mai înalt nivel al capacităților lor și al potențialului rasei. Un loc pentru cei care iubesc și admiră cu adevărat caii. Și cumva sperăm să rămână așa.

Szilard Fazakas de la ciocolateria Krausz din Harghita știe lucruri interesante și povești frumoase despre ciocolată. Și le împărtășește cu drag și altora, împreună cu delicioasa lui ciocolată, pe care o face cu mult drag și aplecare către calitate și autenticitate. [Szilard şi ciocolateria lui.] Toată lumea iubește ciocolata! Dar câți știu cum ajunge ea să fie această „plăcere vinovată”? 😀 Care sunt ingredientele, care este rețeta după care se combină ele? Într-un mic atelier din comuna Sântimbru din județul Harghita poți face un tur (33 lei de persoană) în care vei afla care este drumul pe care îl parcurge ciocolata de la boaba de cacao la desertul delicios... și poți să și guști din toate bunătățile, cât te ţin papilele! 😍 [Boabe de cacao.] Szilard ne-a spus că cele mai bune soiuri de cacao sunt din America de Sud, în primul rând datorită climei dar și faptului că acolo au o tradiție îndelungată în cultivarea acestui ingredient „magic”. Dacă nu ai văzut până acum cum arată boabele de cacao și credeai că ea crește direct în borcan la supermarket sub formă de pudră 😉 acum ai ocazia să le vezi, să le miroși și chiar să le guști (fermentate, uscate și prăjite). [Degustare de cacao.] Știai că boabele de cacao se macină timp de două zile până când se transformă în lichid? Nici noi, dar ne-a povestit Szilard. Se adaugă lapte praf (iar în zona montană este de foarte bună calitate) și zahăr. Pentru că și-a dorit să obțină un produs „cât mai local” iar Harghita este un județ bogat în fructe de pădure, Szilard utilizează în sortimentele de ciocolată Krausz fructe de pădure, dar și din pom, din regiune – căpșune, vișine, zmeură. Iar fructele sunt liofilizate (înghețate cu șoc termic), ceea ce le face mai gustoase și mai sănătoase decât cele confiate. Știai că atunci când ciocolata se albește e semn bun? Nici noi! Înseamnă că are unt de cacao (nu de palmier). [Fructe liofilizate. Incredibil de aromate.] Ciocolata crudă (venită din Belgia) este temperată (încălzită la 50-55 grade) apoi răcită treptat, în condiții stricte de temperatură și umiditate, până la 26-27˚C; apoi, în funcție de sortimentul ce se dorește obținut, temperatura este din nou crescută treptat (ciocolata cu lapte vrea 28-29˚C, cea amăruie 30-31˚C). Când amestecul de ingrediente a ajuns la temperatura optimă, este așezat în forme și pus să se răcească. [Gata să dea forme ciocolatei! 😀] Krausz a fost numele de familie al străbunicii lui Szilard, pe a cărei veche proprietate s-a dezvoltat atelierul de ciocolată. Numele ei de alint în sat era „tanti dulce”; venită din zona Cehoslovaciei, știa o mulțime de rețete de dulciuri cu cacao. Iată cum s-a transmis pasiunea peste generații. În amintirea ei, a apărut marca de ciocolată cu denumirea Krausz. [Degustare de batoane de ciocolată. 😋] Ciocolată amăruie 72% conținut de cacao. Ciocolată cu lapte. Prune uscate și afumate, cu miez de nucă, învelite în ciocolată. Ciocolată cu lapte și cafea (dintr-o prăjitorie a unui prieten din Zalău – tot în ideea de a produce cu ingrediente măcar naționale dacă nu locale). Batoane de ciocolată cu cremă de miez de nucă (un gust absolut special, o combinație unică). Praline. Toate sunt delicioase. În micul magazin de lângă atelier, poți cumpăra după plac și după poftă. Aici sunt sortimente pe care nu le găsești întotdeauna pe site sau în magazine.  Cu excepția sezonului rece (din septembrie în decembrie), când comenzile sunt foarte multe, atelierul primește vizitatori în fiecare zi, în urma unei programări prealabile (găseşti telefon în datele de contact de mai sus). Ambalaje din hârtie reciclată. Și bunicuțe din sat care participă la procesul de ambalare. O poveste delicioasă și la propriu și la figurat! 😍

Visezi de mult să te dai într-un roller-coaster? Până ajungi la unul poți să-ți faci încălzirea cu Alpine Coaster-ul SkiGyimes, cunoscut şi ca Bobul de vară de la Ghimeş. Îți va oferi o porție bună de adrenalină.  Dacă ești în vacanță sau chiar și doar în trecere pe Valea Ghimeșului, fă măcar o tură cu bobul de vară (i se mai spune și așa, deși nu e doar de vară) de la Lunca de Sus. E o experiență inedită și îți va trezi cu siguranță simțurile. Sunt șanse ca o singură tură să nu-ți fie de ajuns 😀 mai ales dacă nu nimerești o perioadă foarte aglomerată.  Treaba se desfășoară cam așa:  Cumperi un bilet (de la casa de bilete) – 25 lei pentru adulți, 20 lei pentru copii.  Te așezi la rând. Dacă e weekend și e vreme bună, ai șanse să stai chiar și două ore (deci dacă poți să alegi, mergi în cursul săptămânii și mai spre seară).  Ajungi la zona de „îmbarcare”. Un bob are două locuri. Poți să mergi singur sau însoțit, costă la fel de persoană. Important e să nu depășiți 150 kg dacă sunteți doi.  Te așezi cu grijă și pui centura. Urmărești cu atenție instrucțiunile de utilizare și normele de siguranță.  Apoi te lași în voia mașinii, care te va duce încet sus, spre punctul de lansare. 🤩 [Ca să cobori mai întâi trebuie să urci. 😉] Vei ajunge cam cu 160 de metri mai sus față de locul de plecare. Urcarea are cam 600 de metri și se face destul de lent, așa că vei avea timp să-ți calmezi pulsul și să admiri un pic împrejurimile. Și... ajungi la start. De aici preiei controlul. Faci o cruce mare (sau cum vrei tu, în funcție de zeii la care te inchini) și... îi dai drumul! 1.300 de metri de şine până jos! Wheee!!! [Te ţine să nu frânezi? 😀] Practic controlezi frâna. Bobul o ia la vale iar tu ai o manetă, cu care îl poți încetini. Și e recomandat să o faci, mai ales la curbe. Traseul este și semnalizat, în zonele unde este recomandat să frânezi. Sunt panouri care te atenționează, când e cazul; acu’… dacă mai apuci să le și vezi e altă discuție... Nu-i mare baiul dacă nu te descurci cu frâna, căci viteza e limitată și nu poate urca mai mult de 46km/h. Dar dacă mergi fără frână s-ar putea să ai parte de ceva forțe G care timp de aproximativ 2 minute cât durează coborârea e posibil să te aducă la finish cam amețit (cel puțin)... Gata! Cobori cu atenție, îți regăsești echilibrul și... Dacă e prima ta experiență de acest gen, impresiile pot fi destul de puternice. Dar cel mai probabil îți va plăcea și vei mai vrea o dată 😄 Dacă ai și copii, pregătește-te pentru mai multe ture, că se va lăsa cu implorări fierbinți...  Se face și poză pe traseu, așa că încearcă să zâmbești, dacă nu ești prea... crispat 😀 La final o poți vizualiza pe un monitor instalat la intrarea în barul de la baza pistei și dacă îți place cum ai ieșit, o poți cumpăra de la casierie (ține minte numărul alocat) ca atare, cu 10 lei, sau cu magnet, pentru 15 lei. Dacă vrei să iei o pauză să-ți mai revii, ai un restaurant (recomandat de noi, caută în aplicaţie 🔍Restaurant Ski Gyimes) unde poți mânca ceva rapid și un bar. Sunt și spații de cazare dacă vrei să stai mai mult - caută în aplicaţie 🔍Pensiunea Ski Gyimes . Iar în sezonul de iarnă funcţionează şi o pârtie de schi 🔍SkiGyimes - Pârtia Schi Ghimeş deservită de două teleschiuri. Ce mai, un adevărat resort de distracţie! 🤩 Parcarea este peste drum de pârtie şi nu vei avea mult de mers. Indiferent cât laşi maşina, te va costa 10 lei 🙂 La plecare nu uita să cumperi de la casa de bilete sau de la automatul din parcare tichetul pe care o să-l foloseşti la barieră!

Aflat în căutare de senzaţii tari? Foarte tari, chiar?! În trecere prin Siculeni trebuie să faci un popas la Palincăria Transylvanian Elixir. Dar numai dacă ai şofer sau dacă eşti cazat undeva în zonă, da? 😀 Noi am aflat întâmplător despre ea, după ce i-am văzut produsele în meniul câtorva restaurante din Harghita; ni s-a părut interesant modul de ambalare, am remarcat gama largă de sortimente şi i-am pus pe lista noastră de documentare... Iar pentru că lucrurile bune se pare că se-adună 😉 în ultimul infotrip făcut în zonă ne-am „intersectat” cu Loţi, antreprenorul Elixir, care nu ne-a lăsat până nu ne-a dus la o „degustare”! [Un antreprenor mândru de ceea ce face!] Ne-a povestit cu mândrie şi cu multă pasiune despre ce înseamnă o pălincă bună şi făcută corect, exclusiv din ingrediente naturale, în care „omitem complet aromele artificiale, coloranţii, conservanţii şi zahărurile adăugate” - extras din declaraţia de calitate pe care o găseşti imprimată pe ambalajele lor. De la sortarea, spălarea fructelor, fermentaţia alcoolică şi până la distilare şi ambalare, totul este făcut manual; în familie s-a făcut până şi design-ul logo-ului şi textele de pe ambalaje dintre care ne-a atras atenţia acesta - „pălinca este cel mai bun remediu deoarece reuneşte prietenii şi transformă chiar şi duşmanii în prieteni” - despre care Loţi spune că e „garantat”! 😃 Pălinca de aici e făcută numai din fructe, achiziţionate direct din livezi sau de la culegători (alea sălbatice)... după mai multe încercări sunt selecţionate doar sursele care dau calitate maximă, de ex. perele folosite sunt din soiul Williams, importate din Austria şi Ungaria; gutuile de la Drăgăşani; piersicile şi caisele din Timiş, muscatul ottonel din Vrancea. Fructele sunt atent sortate, curăţate de orice „impuritate” (pământ, frunze, codiţe, sâmburi etc.); apoi, după ce sunt fermentate 15-20 zile intră la cazan... pe urmă în sticle şi la beci, în aşteptarea livrării. 🙂 Iar recunoaşterea calităţii a venit, uşor-uşor, de la clienţii ce revin dar şi de la câteva concursuri de profil la care Elixir a participat, în Anglia şi Belgia - vei vedea „rezultatele” pe pereţii din sala de degustare şi pe etichetele sticlelor! [Dovada de "tărie"!] Între mai multe „reprize” de Elixir transilvănean cu vreo 44 grade tărie 😀 din mai multe sortimente, vei afla toate detaliile despre această manufactură de pălincă unică în zonă, cum se fermentează şi se distilează fructele, cum se depozitează, cum şi la ce preţ se vinde fiecare sortiment. Iar dacă îţi va plăcea ceva din ceea ce deguşti (şi nu are cum să nu-ţi placă ceva 😋) poţi cumpăra direct din depozit, la preţuri un pic mai mici decât în retail sau decât pe magazinul online. Iar Loţi ştie (şi îi şi place) să stea la poveşti, mai ales dacă vei avea întrebări; e cordial, are în sânge treaba asta, ne-a învăţat şi „cum trebuie gustată pălinca: îl mişti în pahar, îl simţi (n.r. aroma), o iei în gură pe limbă, îţi ajunge pe gât ca să zic aşa, şi trebuie să treacă 5-10 secunde... şi faci aşa (aici, nu mai suntem aşa talentaţi ca să descriem; dar o să vezi la faţa locului :))... şi apoi, dacă este de calitate trebuie să simţi complet aroma fructului din care este făcută... chiar simţi că bei, din ce e făcută (:)...” şi atunci ne-am dat seama că în trecut am băut nişte pălinci mult-lăudate dar la care în afară de tărie nu se simţea altceva!  Dacă exprimarea lui ţi se va părea un pic ciudată, trebuie să ştii că Loţi este secui de origine iar limba română nu a învăţat-o la şcoală. Omul este o poveste, cu şi despre pălincă... şi despre orice altceva vine vorba! ["Comoara" lui Loţi. 🤩] Reţeta e simplă: eşti într-un grup de minimum 2 maximum 30, chiar 40 persoane; suni la telefonul din pagină, programezi o vizită de degustare şi mergeţi cu toţii la singura palincărie artizanală autorizată din zonă; dacă sunteţi maximum 4 persoane şi sunteţi cazaţi la pensiunea Amadé din Siculeni, Loţi are o înţelegere cu ei şi vă va lua/vă va aduce înapoi cu maşina, gratuit. În limita posibilităţilor degustarea poate fi făcută chiar şi în afara orelor de program afişate iar dacă o să mergi când se recoltează fructele (iunie-octombrie) s-ar putea să asişti la mare parte din procesul de fabricaţie! Vizita de degustare este gratuită, fără nicio obligaţie de achiziţie; este o experienţă inedită dar trebuie să-ţi asumi un risc: s-ar putea să-ţi placă pălinca prea tare! 😀 Iar dacă nu vrei s-o bei o poţi folosi ca parfum... fructat, mai ales pe cea din piersici sau din gutui! 😍

Peppermint Park este un parc recreativ situat lângă Târgu-Mureș, ale cărui activități și experiențe sunt revigorante ca o mentă piperată... (apropo de numele locului 😉)... Un colț de natură în care poti să-ți încarci bateriile proprii, nu pe cele ale gadgeturilor. Locul instigă la conectarea cu tine (no wi-fi) și cu natura. Greșit înţeles ca fiind un loc de joacă doar pentru copii, Peppermint Park este un parc de activități pentru „copiii de toate vârstele”, în condițiile actuale, probabil una dintre cele mai bune variante de distracție în aer liber din zonă! [Parcarea este ultima problemă aici.] Îl vei găsi uşor: pe DJ151B, la aproximativ 20 kilometri de Târgu Mureș (înspre Târnăveni) după ce treci de localitatea Cerghid, în pădure, până să ajungi în localitatea Mica, ai să găsești pe partea stângă porțile Parcului Peppermint. Poți parca liniștit, odată ce ai trecut de ele; în weekend când fluxul de clienți supra-aglomerează parcarea, islazul de lângă îi vine în ajutor, așa că nu-ți face griji; ai să găsești loc și pentru tine - așa cum este loc în tot parcul ce se întinde pe câteva zeci de hectare de pădure (de carpeni și stejari). Parcul de aventură este o variantă de petrecere a timpului liber de calitate atât cu familia și prietenii, cât și cu echipa de colegi - distracția și motivarea (atât de necesare team-building-urilor) fiind aici la ele acasă. [Vei găsi ceva gustări şi băuturi.] Atmosfera recreativă, oxigenată din plin, îți oferă variante de relaxare activă sau pasivă în funcție de plăcerile tale sau de starea pe care o ai. Dacă ești surmenat - și vrei doar o infuzie de vitamina D combinată cu o cafea bună - poți să lenevești în zone de relaxare: pe bănci, în hamac sau pe terasă (aviz fumătorilor: terasa e singurul loc unde se poate aprinde țigara). Găsești aici ceva gustări și băuturi pentru adulți, dar și pentru copii. Sfatul nostru - mai ales dacă ești însoțit cei mici și dorești ceva mai sănătos, ori mai variat - e bine să vii pregătit cu un „papa bun” la pachet. Şi odată venit cu ceva de acasă, este păcat să lași deseuri... Să te gândești că de câte ori arunci cate ceva pe jos, un copac plânge... mai bine l-ai îmbrățișa! 😉 [Tree hug, dar grijă la viteză! 😀] Dar să nu uităm că principală misiune a parcului este să-ți ofere, de bine ce i-ai trecut porțile, un pașaport pentru distracție. Căci numai ce ai intrat și deja ești tentat de zecile de trasee din copaci; numeroasele tiroliene ce te provoacă să-ți depășești limitele, un panou de escaladă înalt de 8,5m - potrivit atât pentru adulți cât și pentru copii 4 ani+ ... [Panoul de escaladă inspiră respect 😀] Pe de altă parte, tirul cu arcul, zorb sumo și/sau zorb fotbal (acele mingi mari și gonflabile – pe care nu le-am zărit, poate și din cauza faptului că vizita de documentare a fost dimineața devreme) pot asigura relaxarea activă și distracția garantat. Și asta nu e tot, divertismentul continuă în caz de optezi pentru ridicarea nivelului de adrenalină cu paintball ori airsoft - cele mai interesante atracţii de aici, după părerea noastră! Pentru cei mai mici de 4 ani există (gratuit) varianta de joaca într-o căsuță de lemn, cu tobogan, leagăne – plus, extra credit, stafful a pregătit un tobogan imens gonflabil (la data documentării noi nu l-am găsit... poate că încă nu îl umflaseră - dar merită să întrebi de el). [Zona pentru pici şi pitici. 🙂] În cazul în care ești pasionat de roți; există variante multiple: 3 trasee ușoare pentru biciclete - 4 kilometri cu pantă lină te asteaptă să descoperi zona din pădure. Dacă nu ai venit cu bicicleta ori pe bicicletă, o poți închiria de aici, așa cum poți opta și pentru închirierea de ATV-uri cu 2 locuri, sau Buggy-uri cu 4 locuri. La cerere, poți beneficia de un tur ghidat prin împrejurimi – recomandarea noastră ar fi să-ti rezervi din timp mijlocul de transport preferat, iar atenția și voia bună vor fi din partea casei. [Nu uita să te bucuri de natură! 😍] Când am făcut documentarea am observat că echipamentele și vehiculele erau dezinfectate. Spațiul sub cerul liber este din plin, rămâne doar tu să te bucuri de natură și de copilul din tine - timpul trece, petrece-l cum îți place... 😃 Recomandăm Peppermint Park ... pentru libertatea de a-ți cheltui timpul liber cu folos: odihnă (destinderea) – ce eliberează de oboseală, divertismentul – ce eliberează de plictiseală şi dezvoltarea personalităţii – ce eliberează de automatismele gândirii şi acţiuniilor cotidiene – prin diferitele ateliere și jocuri de echipă.  Ai să găsești aici un personal tânăr, serviabil, care te asistă la cerere. CLICK AICI pentru programul actualizat (care se schimbă în fiecare sezon) şi pentru preţurile activităţilor din parc - apasă pe Rezervă la fiecare, pentru a vedea detalii, preţuri, condiţii de rezervare etc. Iar dacă la sfârşit ţi-a plăcut atât de tare încât vei dori să revii, apasă pe butonul URMĂREŞTE* al acestei pagini: te vom notifica când cei la Peppermint Park vor organiza o competiţie, un eveniment sau atunci când vor avea  ofertă specială pentru tine! 😉 *opţiune disponibilă doar în aplicaţia Unde Mergem®

Pârtia Stadion este cea mai scurtă şi cea mai uşoară pârtie din Poiana Braşov, deci este cu siguranţă locul unde poţi face primii "paşi" pe schiuri sau pe placă! Şi spunem că în siguranţă pentru că aici nu vei vedea teribilişti care fac slalom printre începători, aşa cum se mai întâmplă pe Bradul, cealaltă pârtie pentru începători din Poiană. Are o lungime de aprox. 310m , o diferenţă de nivel foarte mică (35m) şi este deservită de un teleschi cu o lungime de 301m. În apropierea pârtiei vei găsi uşor puncte unde să mănânci sau unde să stai la un ceai/bere... Click aici pentru a vedea programul şi starea instalaţiilor de cablu operate de Ana Teleferic în Poiana Braşov. Pentru tarife abonamente, ski-pass, cartele, cost puncte, webcam live și alte informații despre domeniul schiabil din Poiana Brașov click aici. Sfat: înainte de a pleca de acasă sau de la hotel spre pârtii, sună la numărele de telefon din această pagină pentru a afla statusul instalaţiilor de cablu! Noi am marcat pe hartă baza ei (plecare teleschi) iar pentru a ajunge la pârtia Stadion îţi recomandăm următoarele variante:  • din Gara Brașov, cu linia de autobuz 100 care în perioada sezonului te duce din gară direct pe pârtie; orele de plecare din gară sunt corelate cu orele de sosire ale celor mai importante trenuri care aduc turiști din București. • din Brașov, staţia Livada Poştei, cu linia de autobuz 20 mergi până în parcarea mare din Poiană, de unde poţi lua autobuzul 60 sau 100 până la baza pârtiei.  • mergi cu maşina până în parcarea mare din Poiana Braşov (3 lei/h) , de unde poţi lua autobuzul 60 sau 100 până la baza pârtiei. • mergi cu maşina până la parcările de la baza pârtiei (nu sunt foarte multe locuri de parcare), destul de scumpe, cu tarife între 3 şi 30 lei/oră! • mergi cu maşina până în parcarea multietajată din Poiana Mică, o laşi acolo (tarif parcare 2,5 lei/h) şi apoi cu autobuzul 60 ajungi direct la Telegondolă; linia 60 merge din oră în oră dar în perioadele aglomerate frecvenţa se îmbunătăţeşte până la 30 minute. Şoferul şi pasagerii maşinilor parcate aici nu plătesc bilet pe traseul 60 și nici pe 100 și 20 pe tronsonul dintre stațiune și parcare (recomandăm să faci o poză tichetului eliberat la barierele de intrare în parcare). *Frecvenţa autobuzelor pe traseele ce deservesc Poiana Braşov este mai mare în perioadele full-sezon iarnă şi în weekend-uri.

Dacă ești fan frig, zăpadă și sporturi asociate și nu-ți place aglomerația specifică stațiunilor faimoase de schi, poți lua în calcul stațiunea Harghita-Mădăraș. Iarna acolo capătă aspect de basm iar condițiile pentru schiat sunt excelente. Pentru a afla cum ajungi la ea, caută în aplicaţie şi citeşte articolul despre Harghita-Mădăraş  (sau click aici). Pentru a evita eventuale conflicte (şi amenzi), ţine cont de faptul că în sezonul de funcţionare a pârtiilor de schi accesul auto aici se face doar între orele 09-14. [Ierni de poveste la Harghita-Mădăraş. 😍] La data ultimei noastre documentări erau funcționale șase pârtii (sau cinci pârtii și un ski-road, care face legătura între două pârtii), pe toate nivelurile de dificultate și toate deservite de instalații teleschi (în prima fotografie din galerie sunt prezentate toate): O pârtie pentru începători, Súgó Baby (1), perfectă pentru primele lecții de alunecare (erau acolo nu doar babies ci și adulți în toată firea abia ținându-și echilibrul pe schiuri 😀); lungime 200 m; diferență de nivel 20 m. Baby-schi-ul care o deservește poate fi folosit și pentru segmentul albastru al pârtiei Súgó. De menţionat că pe această pârtie este disponibil şi un serviciu de schi pentru persoane cu dizabilităţi, un fel de scaun pe tălpici - poţi cere detalii la casieria de unde se cumpără cartele&abonamente. Tot aici, despărţită de pârtie de traseul teleschiului, se află şi o pârtie amenajată pentru săniuş, aproape la fel de lungă ca şi cea pentru schi! [Pârtia Súgó Baby.] Pârtia Súgó (2), jumătate albastră și jumătate roșie; lungime 750 m; diferență de nivel 120 m. Dacă ești curajos şi trecut bine de nivelul intermediar, poți încerca segmentul roșu şi ajungi la teleschiul "bară T" care o deserveşte ; dacă nu, poți rămâne pe zona albastră și poţi utiliza baby-teleschiul pentru urcare. [Porţiunea roşie(-vişinie 😀) a pârtiei 2.] Pârtia roșie Kicsi Mihaly (3); lungime 300 m; diferență de nivel 80 m. Dacă aspiri la un nivel intermediar în ale schiatului, este o pârtie perfectă; comodă, potrivită și pentru viteză dar, datorită lățimii, bună și pentru exersarea virajelor la viteză mai mică. Din teleschiul care o deservește poți ieși în dreapta pentru a te da pe Kicsi Mihaly și în stânga dacă vrei să te dai pe segmentul albastru al pârtiei Csillagosveny (5). [Pârtia 3.] Pârtia Nagy Mihaly (4), dificilă (neagră la plecare și roșie la sosire); lungime 700 m; diferență de nivel 210 m. În vârf panta este abruptă, cu prima sută de metri chiar foarte abruptă și cu ceva zone cu denivelări destul de serioase. [Pârtia 4, neagră + roşie.] Pentru a ajunge în vârful ei trebuie să foloseşti teleschiul (tot cu bară T), care are staţia de plecare un pic mai jos de cel care urcă în vârful pârtiei Súgó (2). De apreciat că, în toate vizitele făcute de noi la Harghita-Mădăraş, şi aici am găsit, de fiecare dată, oameni "de servire". 👌 [Urcare cu teleschiul Nagy Mihaly (4)] Pârtia Csillagosveny (5), jumătate roșie (la plecare) și jumătate albastră. Lungime 600 m; diferență de nivel 80 m. Începe pe Vârful Mihai (la fel ca și Nagy Mihaly-4) și se termină pe platoul Harghita-Mădăraș. Combinată cu Súgó (2) și folosind teleschiul Nagy Mihaly (4) obții un parcurs de 1350 m, mulțumitor și ca lungime și ca alternanță a nivelurilor de dificultate. Dacă vrei să accesezi zona roșie a acestei pârtii va trebui să urci cu teleschiul Nagy Mihaly (la care poți ajunge doar coborând pe Súgó-2); dacă ești începător și segmentul albastru îți este suficient, vei folosi pentru urcare teleschiul Kicsi Mihaly (3), din care vei ieși în stânga. [Porţiunea albastră a pârtiei 5.] Pârtia Hadak Útja (6) este de fapt un schi-drum ce leagă pârtiile Kicsi Mihaly (3) și Nagy Mihaly (4). Lungă de 400 m, această pârtie de legătură contribuie și ea la transformarea experienței pe micul domeniu de schi în una comparabilă cu cea de pe o pârtie complexă. [Ski-road, pârtia 6.] Poate părea bulversant, cu jumătăți de pârtii cu grade amestecate de dificultate dar odată ajuns la fața locului, lucrurile vor fi mult mai clare – instalațiile de transport pe cablu și ski-road-ul sunt în așa fel amenajate încât poți cu ușurință selecta sectorul potrivit cu nivelul de experiență pe schiuri; dacă ești experimentat și nici măcar negrul nu e o culoare care să te sperie, poți cu ușurință face un cocktail delicios, din mai multe pârtii. [Staţiile de plecare ale celor două teleschi-uri "T-bar": în stânga cel care duce pe vârful Mihai (Mihaly), în dreapta cel care urcă la cabana Súgó.] Pârtiile Súgó Baby (1) și Kicsi Mihaly (3) au și instalații de nocturnă, care funcționează între orele 18-21, zilnic în sezonul de vârf (26 decembrie-10 ianuarie) iar în rest doar vinerea și sâmbăta. În cursul zilei programul instalațiilor de transport pe pârtii este zilnic între orele 10-16. Casieria este deschisă între orele 9-16:30. Prețurile la abonamente 2025-2026 sunt foarte accesibile, comparativ cu domenii de schi mai populare; iar variantele de abonamente sunt nu mai puțin de 11, deci ai de unde alege, după buget sau după forma fizică 🙂. Abonamentele pleacă de la două ore și pot ajunge să acopere tot sezonul iar prețurile sunt pe categorii de vărste – adulți, copii și pensionari (copiii și pensionarii sunt la același nivel de tarifare). Astfel, un abonament de două ore (în programul de zi) costă 106 lei pentru un adult și 75 lei pentru un un pensionar sau copil cu vârsta între 6-14 ani (cei sub 6 ani au acces gratuit - pe baza unui skipass care poate fi solicitat la casierie) iar pentru întregul sezon prețul ajunge la 1819 lei, respectiv 1348 lei. Mai sunt variante și de patru ore, una până la șase zile și două sau trei ore pe nocturnă - le poți vedea pe toate dacă accesezi linkul de mai sus. Ski-pass-urile pot fi plătite şi cu card dar garanția cartelei (20 lei) poate fi plătită doar cu numerar. Există, bineînțeles, și centre pentru închiriere de echipament (în jur de 75 lei/zi echipament complet pentru un adult) iar invățăceii de toate vârstele găsesc și instructori. Și dacă tot vorbim de prețuri, ia în calcul și 20 lei taxă de parcare, dacă mergi cu mașina proprie. ┄ Este, deci, Harghita-Mădăraș o alternativă la faimoasele dar din ce în ce mai aglomeratele stațiuni de schi? Cu brio, zicem noi! În plus, am mai remarcat un lucru cât se poate de pozitiv – și oamenii sunt altfel aici; mult mai relaxați, mai politicoși și mai binevoitori (atât turiștii cât și prestatorii de servicii). Pârtiile sunt bine întreținute iar datorită poziționării geografice sezonul este lung și zăpada este multă și bună.

Sporturile de iarnă sunt este la ele acasă în Harghita-Băi. La data ultimei noastre documentări existau trei pârtii de schi (dintre care una cu trei brațe), pe toate cele trei niveluri de dificultate, toate deservite de instalații de teleschi (în galeria foto vei găsi o hartă a domeniului schiabil de aici). Ce ne-a plăcut nouă mult este faptul că toate pârtiile sunt conectate între ele prin ski-roads: o idee foarte bună care ajută la compensarea dezavantajului că, luate individual, sunt destul de scurte; dar datorită acestor ski-roads (bonus – sunt amenajate prin pădure, așa că iese o „promenadă alunecoasă” foarte plăcută) poți cu ușurintă trece de pe o pârtie pe alta, alternând astfel și gradul de dificultate și transformând totul într-un parcurs de aproximativ 7 km😍 [Ski-road prin pădure. Minunat!] Pârtia Csipike este numai bună pentru învățat. 316 m lungime, 47 m diferență de nivel și, evident, albastră – adică grad de dificultate ușor, deservită de un teleschi cu program zilnic 9-17*; în weekend-uri și vacanțe funcționează și o instalaţie de nocturnă, între orele 18-21*. [Pârtia Csipike. Uşoară dar aglomerată de obicei.] Dacă eşti începător rămâi aici. Altfel, intră pe un prim ski-road prin pădure până la pârtia Miklós, care este semnalizată a fi roșie (dificultate medie), lungă de 315 m și are o diferență de nivel de 77 m. [Primul ski-road te duce la pârtia Miklós.] Pârtia Miklós este de nivel roşu, cu porţiunea de sus, plecare,  un pic mai grea  - dacă nu eşti foarte stăpân pe schiuri, ca să eviţi porţiunea aceasta poţi ieşi din teleschi mai devreme, după penultimul stâlp. Programul teleschiului de aici este 09-16:30*, zilnic. [Pârtia Miklós, plecare.] La capătul teleschiului, ieşi în dreapta dacă vrei să te cobori pe Miklós iar dacă vrei să explorezi mai departe domeniul schiabil, ieşi pe stânga şi vei găsi o intersecţie (bine semnalizată): spre dreapta se coboară înapoi spre staţiune iar dacă mergi înainte te vei bucura de încă un ski-road care te va duce, cale de vreo 2km, prin pădure, până la baza pârtiei Kossuth. [Ski-road spre pârtia Kossuth.] Cele trei brațe ale acesteia – unul albastru (1000 m), unul roșu (800 m) și unul negru (630 m), vor satisface cu siguranţă toate gusturile și nivelurile de performanță. Pârtia este deservită de un teleschi (program 09-16:30*) destul de solicitant, cu bară T (pentru două persoane); dacă nu ai urcat niciodată pe un asemenea tip de teleschi, încearcă să ceri informaţii la staţia de plecare, de la personalul de supraveghere. [Teleschi Kossuth. Lung şi cu înclinaţie mare.] Odată ajuns sus, dacă te ţine 😉 (şi dacă e amenajată) poţi coborî pe pârtia neagră, ale cărei stare şi grad de dificultate ai avut timp să le studiezi cât timp ai urcat pe lângă ea. Dacă nu, mai mergi un pic până la o altă intersecţie: în dreapta ski-road care duce spre baza pârtiei Miklós, în stânga spre secţiunea roşie a pârtiei Kossuth, iar înainte spre cea albastră - cel puţin, aşa sunt ele marcate pe harta domeniului schiabil; nouă nu ni s-a părut o diferenţă prea mare între aceste două braţe, cel albastru fiind mai degrabă roşu şi el, după părerea noastră. [Braţul albastru al pârtiei Kossuth.] Toate pârtiile sunt bine întreținute, cu utilaje de bătătorit și au și tunuri pentru zăpadă artificială. Preţurile sunt bunicele (pentru comparaţie, pe la jumătate faţă de Poiana Braşov), sunt disponibile cartele cu valabilitate de la 2-4 ore până la un weekend întreg, dacă eşti pus pe fapte mari!  Preţuri sezon 2024-2025: • 1 zi (09-17):  V-D 145 lei/adult, 110 lei/copil (<14 ani); L-J 135 lei/adult, 95 lei/copil (<14 ani) • 4 ore: 110 lei/adult, 85 lei/copil (<14 ani) • 2 ore: 90 lei/adult, 70 lei/copil (<14 ani) • Nocturnă (Vineri, Sâmbătă18-21): 110 lei/adult, 95 lei/copil (<14 ani) • Weekend (de Vineri ora 13 până Duminică ora 17): 500 lei/adult, 400 lei/copil (<14 ani) La prețul ski-pass-ului se adaugă 10 lei, garanție returnabilă. Toate cartelele sunt valabile în intervalul 09-17, cartela pentru nocturnă se plătește separat. [Ski-road coborâre spre stațiune, de la stația superioară Miklós.] În ianuarie 2022 a fost dată în folosinţă la Harghita Băi şi o pistă de Snow Tubbing de 150m, deschisă în sezon zilnic 09-17; o urcare costă 10 lei. Dacă vii cu maşina, o poţi lăsa în parcarea gratuită de la intrarea în zona de schi dar ca să fii sigur că prinzi liber unul din cele aprox. 80 de locuri disponibile ar fi bine să vii de dimineaţă mai ales în weekenduri. *Sugerăm verificarea acestor informații, căci sunt ușor ... „flexibile” și, la fel ca și starea actualizată a pârtiilor, se afișează zilnic (cu marker, pe un whiteboard 🙂) în zona de închiriere echipament/casă de achiziţie cartele... Cere informaţii la telefonul şi website-ul afişate pe această pagină.

Deşi este "colorată" cu roşu, adică are grad de dificultate medie, Pârtia Sulinar are porţiuni unde te va pune binișor la încercare. Cu o lungime de aprox. 2800m, are o diferenţă de nivel de 635m, ceea ce va face să te bucuri de o coborâre rapidă şi destul de tehnică! Are punctul de plecare de la stația superioară a Telegondolei Postăvarul Expres. După cca. 20m de la telegondolă vei vira stânga, cobori pe o pantă lată, apoi vei intersecta pârtia Drumul Roșu, continuând drept. [În stânga Drumul Roşu, dreapta - Sulinar.] Sau, poţi începe pe pârtia Drumul Roșu până în Poiana Kanzel, de unde vei ține dreapta pe Pârtia Doamnei... după care gata, vei fi pe Sulinar! 😍 O să te ajute indicatoarele plasate pe pârtii, pe care scrie Sulinar! [Ieşire din Sulinar deasupra lacului.] Odată terminată coborârea pe tronsonul superior al Sulinarului, ajuns(ă) imediat sub lac, ai două variante: - fie faci stânga și cobori sub lac spre spre zona de îmbarcare a Teleschiului Ruia (unde e recomandat să mergi, dacă nu prea e zăpadă în partea de jos iar pârtiile nu sunt amenajate până în stațiune); dacă vrei să continui pe Sulinar, din Subteleferic/Drumul Roșu fii atent(ă) la ieșirea spre dreapta către tronsonul inferior al pârtiei Sulinar. [Variante de coborâre, mai jos de lac.] - fie ții tot înainte și "ataci" Zidul Mare” (recomandat doar schiorilor experimentați), continuând apoi prin zona denumită Canal, nu foarte abruptă, îngustă, mărginită de versanți înalți împăduriți, până la intersecția cu Pârtia Subteleferic. [Intrarea dinspre Drumul Roșu/Subteleferic.] Odată ieșit(ă) din „Canal” ai iarăși două variante: fie cobori pe Subteleferic până la stația de îmbarcare a Telegondolei Postăvarul Expres şi Telecabina Kanzel fie, dacă vrei să ajungi la Pârtia Bradul și la telecabina Capra Neagră, în intersecția cu Subteleferic faci uşor dreapta, pe o trasă dreaptă şi aproape plată. [Ieşirea de pe Sulinar, în Subteleferic.] Deci, dacă vrei să eviţi Zidul Mare, imediat după lac poţi face stânga până la intersecţia cu pârtia Drumul Roşu, unde uită-te în dreapta după indicator Sulinar; te poți uita și pe videoul din această pagină. Pe Sulinar poţi ajunge şi dacă urci cu telecabinele:  • de la telecabina Capra Neagră poţi coborî pe pârtia Kanzel (neagră) până în Poiana Kanzel sau poţi merge pe creastă pe pârtia Drumul Roşu până în Poiana Kanzel (de unde ţii dreapta şi intri pe Sulinar ) • de la telecabina Kanzel cobori pârtia Drumul Roşu până în Poiana Kanzel, de unde ţii dreapta. Click aici pentru a vedea programul şi starea instalaţiilor de cablu operate de Ana Teleferic în Poiana Braşov. Pentru tarife abonamente, ski-pass, cartele, cost puncte, webcam live și alte informații despre domeniul schiabil din Poiana Brașov click aici. Sfat: înainte de a pleca de acasă sau de la hotel spre pârtii, sună la numerele de telefon afişate în această pagină pentru a afla statusul instalaţiilor de cablu! Pentru a ajunge la staţia de plecare Telegondola Postăvarul Express / Telecabina Kanzel ai mai multe variante:  • din Gara Brașov, cu linia de autobuz 100 care în perioada sezonului te duce din gară direct pe pârtie; orele de plecare din gară sunt corelate cu orele de sosire ale celor mai importante trenuri care aduc turiști din București. • din Brașov, staţia Livada Poştei, cu linia de autobuz 20 mergi până în parcarea mare din Poiană, de unde poţi lua autobuzul 60 sau 100 până la baza pârtiei.  • mergi cu maşina până în parcarea mare din Poiana Braşov (3 lei/h) , de unde poţi lua autobuzul 60 sau 100 până la baza pârtiei. • mergi cu maşina până la parcările de la baza pârtiei (nu sunt foarte multe locuri de parcare), destul de scumpe, cu tarife între 3 şi 30 lei/oră! • mergi cu maşina până în parcarea multietajată din Poiana Mică, o laşi acolo (tarif parcare 2,5 lei/h) şi apoi cu autobuzul 60 ajungi direct la Telegondolă; linia 60 merge din oră în oră dar în perioadele aglomerate frecvenţa se îmbunătăţeşte până la 30 minute. Şoferul şi pasagerii maşinilor parcate aici nu plătesc bilet pe traseul 60 și nici pe 100 și 20 pe tronsonul dintre stațiune și parcare (recomandăm să faci o poză tichetului eliberat la barierele de intrare în parcare). *Frecvenţa autobuzelor pe traseele ce deservesc Poiana Braşov poate fi mai mare în perioadele full-sezon iarnă şi în weekend-uri!