Covasna

Covasna – orașul care nu este reședința județului al cărui nume îl dă.

 Cu o primă atestare documentară datând din 1567, Covasna a devenit oraș în 1952 iar la reorganizarea administrativă a României din 1968 a dat numele său și județului.
 „Kvasny” în slavonă înseamnă „dospit, fermentat”. Iar Ardealul, cu cetăți în ruină și cu turle ascuțite de biserici, respiră prin Covasna. La propriu. Prin toți porii vulcanici prin care se emană bioxid de carbon, dând naștere unor fenomene geo-morfologice spectaculoase – mofete, izvoare minerale, bălți fierbând nămol. Și așa, bine dospit, încet, orașul a și crescut datorită lor și sub veghea solemnă a munților ce-l înconjoară.

 Străvechea activitate vulcanică din regiune a ursit Covasna cu daruri frumoase, ce ar stârni invidia oricărei alte localități la o competiție a darurilor naturii. Ape minerale izbucnind în sutele de izvoare din toată localitatea (merge vorba că fiecare casă are propriul ei izvor); unii spun 500, alții 1000; mai că nici nu contează numărul exact. Emanații gazoase (denumite, pe nedrept, ni s-a povestit, „mofete”, căci în italiană „mofeta” înseamnă „emanație pestilențială” iar “mofetele” din Covasna sunt emanații de bioxid de carbon, care nu miroase) ale căror explicații și aplicații depășesc imaginația. Aer pur, ionizat negativ, ce te face să nu mai vrei să mai respiri vreodată altceva. Foșnet de păduri dintr-o margine în alta a orizontului.

 În chiar centrul orașului poate fi urmărit în plină acțiune un fenomen ce a dospit 😉 în imaginația localnicilor un nume care spune multe – Balta Dracului. O fierbere de ape, gaze și nămol, care mai-mai că te duce cu gândul la cazanele iadului ...

Dar nu doar personaje negative s-au preumblat prin poveștile locului, căci ruinele unei vechi cetăți dacice de pe una din culmile ce înconjoară orașul sunt ale zânelor – Cetatea Zânelor.

Și minți luminate, care au pus la punct un monument tehnic unic în Europa – o cale ferată pe plan înclinat care a funcționat pe niște principii foarte ingenioase pentru vremea lor. Oraşul Covasna se mai laudă și cu alte puncte de interes: mocănița (cu prezent și viitor din păcate incerte dar cu trecut interesant), centrul civic al orașului, biserica reformată, biserica romano-catolică, galeria de artă din casa Kádár László, cele mai bogate în CO2 două mofete din România (private!), câteva zone superbe de picnic şi o cascadă (Sub Şiclău), plus câteva trasee turistice și cicloturistice prin satele din jur.

Nu e Covasna tocmai atracția turistică maximă a României dar când vine vorba de turism medical, ar putea (ar trebui) să fie în topul listelor cu asemenea destinații. Nu are cele mai spectaculoase pârtii de schi dar dacă vrei să schiezi poți s-o faci. Nu are cele mai gourmet restaurante dar un gulaș tradițional gospodăresc te asigurăm că ai unde să mănânci; te afli în mijlocul unei zone cu tradiţie milenară în creşterea animalelor, mai ales a oilor (se pare că mulţi vânzători de "brânză de Sibiu" prin târgurile din România îşi fac aprovizionarea pe aici 🙂).
Și are păduri superbe și un aer atât de curat (se înțelege că nu în centrul orașului) încât dă dependență. Și, apropo de turismul medical, are cel mai renumit spital de recuperare cardiovasculară și o metodă patentată de tratare a afecțiunilor din această sferă, care atrag persoane interesate din mai toate colțurile lumii. Se pare că primele cure balneare au fost organizate la Covasna încă din secolul XI, când apa minerală era scoasă din puț cu găleata, era turnată în vane mari din lemn și încălzită cu pietre fierbinți, iar mofetele erau niște simple găuri în pământ. Covasna este menționată ca stațiune balneară într-un manual de geografie apărut la Viena in 1818.

 Ar fi încă multe de îmbunătățit în micul oraș pentru a-l ajuta să devină o stațiune cu adevărat atractivă (sau poate tocmai această liniște face farmecul locului ...?) dar răcoarea din timpul verii, izvoarele cu ape minerale (doar în parcul central sunt două) care au stârnit interes științific încă din 1773 când au fost analizate chimic pentru prima dată, bioclimatul sedativ, natura monumentală, toate contribuie la conturarea unui tărâm îmbietor, pentru care ai putea sa-ți rezervi câteva zile ca să-l descoperi și să-l explorezi și „să-ți încarci bateriile”.

Ca să ajungi la Covasna cu trenul trebui să ajungi mai întâi la Sfântu Gheorghe, de unde pornește o linie feroviară de interes local (Sfântu Gheorghe - Brețcu), care trece și prin stațiune. De la gara Covasna există autobuze spre centrul stațiunii.