Tenis Arena

Grădina de corzi şi aventură de la Eşelniţa este, pe scurt, o foarte interesantă experienţă pe care o poţi oferi copiilor sau prietenilor tăi dacă ajungeţi pe Clisura Dunării. Asta este concluzia pe care am tras-o după ce am documentat instalaţia oarecum ciudată construită din bârne masive la marginea unei pădurici de la intrarea în Eşelniţa şi după ce am stat de vorbă cu cei care se ocupă, foarte bine, de ea. E o instalaţie pentru testat curajul şi pentru depăşit limite, foarte ingenios gândită şi amenajată, în care se pot întâmpla două lucruri: fie pleci repede, resemnat şi poate un pic frustrat că nu ai reuşit să treci nici prima “probă”, fie petreci ore întregi la înălţime în hamul asigurat de corzi, pe toate probele şi provocările de pe traseu. Şi mai trebuie spus ceva: nu e recomandat să vii aici singur, vino cu copiii, cu prietenii, cu vecinii de la pensiune... cu cât mai mulţi cu atât mai tare e distracţia! Noi am numit-o Survivor de Eşelniţa! 😀 ["Brief" de bun venit.] Totul începe cu celebrul “zid de la pompieri” - proba cea mai grea pe care o au de trecut pompierii în teste; este un perete din lemn pe care va trebui să îl traversezi ajutat de colegii din echipă, pentru că da, la Grădina de corzi este vorba în primul rând de echipă - copiii tăi, grupul cu care ai venit sau... omul din staff care te asigură, te consiliază şi te ajută să rezolvi provocările. Iar la Zid poţi cu brio verifica vorba “unde-s mulţi puterea creşte”: cu cât sunteţi mai mulţi în echipă (ideal minimum 6 dacă sunteţi neantrenaţi) cu atât vă va fi mai uşor să îl treceţi, ajutându-vă unul pe altul şi de propriul corp! Este singura probă care se face fără să necesite alt echipament de protecţie/asigurare în afară cască. Interesant cum la un simplu zid te poţi distra atât de mult şi cum ai ocazia să îţi depăşeşti (sau nu) nişte prime temeri... [Unde-s mulţi puterea creşte... pe zid! 😍] Apoi, vă aşteaptă “domnul Costel”, care îţi va face cu adevărat încălzirea aici 😀 Costel este de fapt un... cauciuc prin care, formând un lanţ uman (minimum 4) ţinându-vă de câte o mână, trebuie să treceţi fără să îl atingeţi cu vreo mână. [Provocarea #costel 😀] Iar după Costel urmează treburile serioase pentru care aţi venit aici: primiţi echipamentul complet de asigurare (ham şi căşti) + espadrile pentru căţărare (la cerere) şi sunteţi invitaţi la panoul de antrenament (atât pentru adulţi cât şi pentru copii, cu prize mai mici, adaptate pe mărimea palmelor). [Panoul de antrenament...] Aici vă veţi obişnui cu înălţimea şi veţi învăţa poziţiile de căţărare, de coborâre, ce să faceţi, cum să faceţi ca să urcaţi cât mai mult şi cât mai uşor, pe zona superioară dreaptă prevăzută cu nişte prize semi-profesionale, abordabile. “Profesioniştii” se pot distra la un alt panou, prevăzut cu o surplombă destul de mare. [...şi cel pentru "ambiţioşi"! 🤩] Înălţimea creşte progresiv şi ajungi la “Scara lui Iacob”, unde va trebui să te caţări pe nişte grinzi din ce în ce mai groase şi din ce în ce mai depărtate. Este o altă probă care poate fi trecută mai uşor în echipă, de data asta de doi, care se ajută, se trag, se ridică, se împing, îşi fac scară... găsesc modalităţi prin care să ajungă cât mai sus, la ultima bârnă, unde se află şi recompensa: un clopoţel la care poate fi anunţată victoria! 😀 [Scara lui Iacob, tot o probă de echipă! 😍] O altă probă de doi, foarte interesantă şi ea, este cea de “paralele”: două bârne pe care se pleacă separat, fiecare pe bârna lui, ajutaţi de cablul de siguranţă; la întoarcere se schimbă drastic treaba: nu te mai ajuţi de cablul de sprijin ci de colegul/colega de probă, sprijinindu-vă şi susţinându-vă reciproc. Bârnele se mişcă, încrederea e cum e... 😀 [Sprijin pe umeri!] Iar cireaşa de pe tort este Trapezul, la care va fi o adevărată realizare şi doar să ajungi 😀 căţărându-te pe scara din frânghie - nu e aşa uşor cum pare prin filmele cu piraţi 😉. Odată ajuns pe bârna de sus, provocarea cea mai mare este să te arunci în gol încercând să prinzi trapezul în mâini, aşa cum poate ai văzut că fac acrobaţii la circ! 🙂 ["Cum, acolo sus trebuie să mă caţăr?" 😀] Totul se face sub asistenţa oamenilor din staff, care te sfătuiesc şi te menţin permanent asigurat în corzi dar în funcţie de cât de pus “pe treabă” este grupul, clienţii sunt lăsaţi (asistaţi) să se asigure şi între ei, find şi asta o probă interesantă a gradului de încredere pe care îl au unii în alţii. Cum ar fi să vii aici cu şeful care te-a bătut la cap acum câteva zile şi să fie la "mâna" ta în timp ce el se caţără la 4-5 metri înălţime? 😉 [1, 2, 3 şi... trapez! 🙂] Cei de aici sunt pregătiţi să asiste pentru parcurgerea întregului traseu şi doar a unei singure persoane dar crede-ne, va fi mult mai fun să vii cu un grup: puteţi petrece şi o zi întreagă aici, plus că pentru grupuri se aplică şi oferte de genul 9+1! 😉 Tariful standard este 50 lei/persoană în care este inclus echipamentul, asistenţa şi tot ce te ţine să faci din traseu; plus o apă sau o băutură răcoritoare/persoană.  Dacă vrei să te dai cu bicicleta, costă 20 lei/pers. şi sunt disponibile vreo 30 de biciclete mountain-bike; pentru grupuri se organizează şi bike-tururi în împrejurimile Eşelniţei, unele chiar foarte palpitante! [Cu bicicleta prin păduri şi peste ape! 😍] Timpul necesar parcurgerii tuturor celor 10 aparate variază de la 45 minute până la câteva ore, în funcţie de vârstă (de obicei copiii/adolescenţii se descurcă mai bine 😊), pregătirea fizică şi mărimea grupului. Ne-a plăcut că staff-ul nu grăbeşte pe nimeni ci dimpotrivă, cu tact şi încurajări, îi ajută pe participanţi să treacă peste fiecare moment care pare... de netrecut! Bună treabă, Radu! (Radu este proprietarul Grădinii şi şeful echipei din care câteodată face parte şi Luca, băiatul lui de 14 ani - la fel de pasionat şi de atent ca şi tatăl lui!) [Luca, la asigurare.] Pe lângă traseul de “corzi”, aici te mai poţi distra cu tot felul de alte jocuri, cu mingi, sărituri cu coarda... unele “inventate” pe loc de staff (cu experienţă serioasă în domeniu) pe specificul grupului vostru, mai ales dacă vă “ghicesc” că sunteţi puşi pe distracţie 😉 E un loc pe care îl recomandăm cu căldură şi pentru team-building-uri în care se doreşte un pic de lucru aplicat pe management de proiect... chiar şi de conflict! 😊. [Jocul cu mingiuţe. 😍] Grădina de corzi are şi o grădină de vară, o terasă unde te poţi răcori la un cico sau o bere, poţi mânca ceva snack-uri sau poţi stabili un fel de picnic, dacă suni înainte de a ajunge şi te pui de acord cu ce vii şi ce pot ei prepara la faţa locului. Poţi face şi comandă la pizzerii sau restaurante din zonă, pentru a-ţi fi livrate aici. [Bar de vară.] În sezonul de vară Grădina este deschisă zilnic de la 10:00 la 22:00 dar în perioadele caniculare (când nu prea-ţi arde să faci efort în miezul zilei) se poate prelungi până spre miezul nopţii, graţie instalaţiei de nocturnă. În extrasezon (octombrie-aprilie) Grădina de corzi şi aventură funcţionează doar la solicitare prealabilă. Recomandarea noastră este ca indiferent de sezon să nu mergeţi înainte de a face o programare la telefon, cu atât mai mult dacă sunteţi un grup mare şi doriţi servicii suplimentare: program personalizat, catering, mâncare, ture de drumeţie sau cu bicicletele... chiar şi de noapte (sunt puse la dispoziţie lanterne frontale, rucsaci - echipament complet pentru până la 24 persoane, ghid de grup) tarif 20-30 lei/pers., în funcţie de lungimea traseului şi mărimea grupului. 😍 Începând cu vara lui 2022, se organizează aici şi tabere de copii cu tot felul de activităţi opţionale iar pentru adulţi team-buildinguri, fiind pusă la dispoziţie o cabană cu două camere duble + două camere cu câte 10 paturi suprapuse, 2 băi (fiecare cu câte 3 chiuvete, 3 cabine de duş şi 3 wc-uri) + o sală pentru activităţi unde se poate şi mânca. Preţurile încep cu 200 lei/pers. (pensiune completă în sistem catering, cazare şi activităţi). Sau dacă se doreşte doar cazare, se poate închiria toată capacitatea (24 locuri) pentru 1000 lei/noapte. [Camera cu paturi suprapuse.]

Centrul SPA Clisura Dunării din Eșelnița este o prezență cât se poate de binevenită, într-o zonă în care turismul acum începe să se dezvolte și unde oferta de servicii conexe cazării este destul de restrânsă. Fiind construit în comună, la cam 5 km de zona unde sunt construite majoritatea pensiunilor din localitate (cea mai depărtată dintre ele este la aproximativ 9 km), este necesară deplasarea cu mașina; accesul este facil, direct din drumul național DN57. [Intrarea în curtea spa-ului.] Deschis recent, în 2019, centrul are o piscină încălzită de 16 metri lungime și cu o adâncime de 1,5 metri, un jacuzzi pentru 8 persoane, duş finlandez, saună uscată și umedă; există şi o „piscinuţă” dedicată copiilor foarte mici dar care în perioadele de extrasezon nu are apă. [Sauna umedă, cu un tavan de efect. 😍] Dacă vrei să te menții în formă, ai acces și la o mică sală dotată cu câteva aparate de fitness și forță. Capacitatea maximă a întregului spațiu este de 48 de persoane. Există și o zonă de bar unde găsești snack-uri, înghețată, băuturi nealcoolice și alcoolice, cafea, cu preţuri destul de ok (espresso 5 lei, bere 5-6 lei, fresh 10-12 lei). [Câte ceva pentru fiecare, mare sau mic. 😀] Tarifele de acces în centru sunt accesibile, la data documentării noastre fiind 50 lei pe zi pentru adulți și 25 lei pe zi pentru copiii între 5 și 14 ani; copiii sub 5 ani au acces gratuit. La intrare ți se dă o brățară, cu care ai acces la vestiarele cu dulapuri închise; pe ea se pot înregistra toate produsele consumate și achiți totul la sfârșit – modern și practic. Poţi sta o zi întreagă dacă te ţine dar odată ieşit, va trebui să plăteşti din nou intrarea dacă vrei să reintri. [Vestiare unisex cu duşuri şi dulapuri securizate.] Pentru o experiență completă de SPA și destindere, există și posibilitatea de a face un masaj – tariful pentru 40 de minute de masaj terapeutic sau de relaxare este de 70 lei; însă doar cu programare, preferabil cu o zi înainte. [Sala de masaj.] Dacă ești din zonă te poţi înscrie la programe susţinute de antrenori specializaţi, pentru exerciții de aqua-gym ori la sală. O clientă trecută de prima tinereţe ne povestea cum un asemenea program a făcut minuni la durerile ei de spate aşa că, aviz amatorilor 😉 detalii pot fi aflate la telefon. Centrul este deschis tot timpul anului, cu excepția intervalului în care se fac curățenie și dezinfecție generale, de obicei între 7-15 ianuarie. În sezonul cald poţi face plajă pe şezlonguri instalate în curtea interioară, cu acces din piscină. [Duş finlandez, pentru amatorii de senzaţii tari 😀] Deci, pentru una din zilele de vacanță pe Clisura Dunării sau dacă vrei să fugi de căldura verii (care în zonă poate fi destul de puternică, așa că prin august s-ar putea să fie mulți doritori) centrul SPA din Eșelnița, curat, primitor, este o opțiune de luat în calcul... chiar dacă pe dinafară la data documentării noastre nu arăta foarte ofertant 😉

Este că nu te-ai mai plimbat cu căruța de când erai mic? Sau... te-ai plimbat vreodată cu căruța? Indiferent care este răspunsul, dacă ajungi în zona Văii Ghimeșului, îți sugerăm să o cauți pe Timea și să programezi o asemenea plimbare. [Un vizitiu veritabil şi doi cai superbi.] Pentru 200 lei cinci persoane se pot bucura, din mersul cailor și legănatul căruței, de imaginile rurale de pe Valea Gârbea (pe aici am fost noi dar sunt disponibile şi alte trasee). Caii sunt superbi, căruța confortabilă iar Timea super-drăguță și cu o mulțime de povești la purtător despre împrejurimi și localnici; ar fi ideal să însoțească și ea grupul, căci István (soţul Timeei şi vizitiul de serviciu) nu vorbește română. O tură durează o oră - o oră jumătate, în funcţie de opriri şi de traseul ales. [Pe Valea Gârbea. 😍] În gașcă, în doi sau în familie, printre dealuri, pe drum de țară, o oră din ziua ta de vacanță poate fi foarte frumos petrecută în natură, admirând peisajul. La capătul traseului, dacă nimerești în perioada potrivită, ai ocazia să te delectezi cu niște zmeură, direct din zmeuriș, mai bună decât orice variantă de supermarket. [Bufet gratuit de zmeuriş.] Iarna căruța este înlocuită cu sania, cu acelaşi tarif pentru o tură de aprox. o oră, 200 lei (maxim 4 persoane). [Cu sania pe Valea Ghimeşului.]

Panorama Tour este o opțiune dacă îți dorești un pic de aventură și/sau să admiri de sus frumoasele împrejurimi ale Văii Ghimeșului dar nu ai chef să obosești urcând versanții. Concret, e vorba de o tură pe drumuri forestiere cu un camion militar. De obosit nu obosești dar e o mică aventură să te strecori pe poteci înguste ori să urci în forță o pantă într-o asemenea mașină. Camionul e un model vechi Iveco, ceea ce adaugă o notă în plus la ideea de aventură 🙂 [Operaţiunea de îmbarcare.] Punctul de plecare (și de contractare a serviciului) este Ski Gyimes (pârtia de bob de vară). Vis-a-vis de pârtie este o parcare auto cu plată (10 lei/zi). O tură durează 3-4 ore dar sunt mai multe variante de traseu și de program. Grupul minim de participanți este de 6 persoane iar maxim de 24 (atâtea locuri are remorca). Se poate opta pentru varianta cu picnic, caz în care prețul este de 130 lei/persoană sau fără picnic – 100 lei/pers; copiii sub 16 ani au reducere 50%. Recomandarea noastră: varianta cu picnic e mult mai fun. Noi am optat pentru varianta „all-inclusive”; să fie experiența cât mai completă! 😀 [Traversare pârâu pe Valea Ugra.] Așadar... Îmbrăcați cât mai comod, cățărarea în camion! Traseul merge pe Valea Ugra; un claxon insistent de la șofer se traduce: extremități în interior (cap, mâini), trecem prin brazi! 😀 [Atenţie la crengi! 😀] Drumul urcă până pe Vârful Apahavas, la 1330 m. Primul popas oferă pe lângă o superbă priveliște asupra peisajului montan din împrejurimi, ocazia descoperirii unor detalii istorice mai puțin cunoscute. Muntele Apahavas era cel mai estic punct de pe granița vechiului Imperiu Austro-Ungar. De jur-împrejur se văd încă urmele fostelor tranșee. Imre, organizatorul-ghid are de împărtășit informații interesante. Şi nu numai informaţii... 😊 [O raţie bună de ceva tare 😀] Urmează coborârea, cu o oprire scurtă la o stână, de unde se va „rechiziționa” un superb caș cât roata... camionului, pentru picnic. Care picnic se va desfășura la Izvorul Rece – locul unde își are originile râul Boroș, artizanul Văii Boroș. Trivia: numele Boroş (corespondentul pentru vin în maghiară) se trage de la faptul că pe aici exista în vechime singurul loc de unde se putea cumpăra vin în zonă. ["Pradă de război" 🤩] Și pentru că suntem pe teritoriu ceangăiesc, nici picnicul nu putea fi altfel – cu „aperitiv” de caș proaspăt și bun și cu slănină și cârnați fripți la țăcălie, deasupra jăratecului; totul acompaniat de o pâine cu cartofi făcută pe vatră; plus băuturi după cum s-a stabilit la plecare (apă, bere). Nu că ai fi depus vreun efort sau ai fi consumat vreo calorie de efort până acum... dar prinde bine tare această pauză. [Picnic cu produse locale delicioase. 😋] Tura a inclus şi o vizită la Skanzen, sat de vacanță ceangăiesc, cu o incursiune inedită în cultura etniei locale: program artistic, lecţii de dans popular. [Ocazie de a învăţa câţiva paşi de horă ceangăiască.] Şi apoi, fără să ne dăm seama cum au trecut cele câteva ore de la plecare, debarcarea la bază - Ski Gyimes. Iată o variantă foarte interesantă de a petrece o zi pe Valea Gimeșului! Pentru informații actualizate despre trasee, popas, picnic și alte activități care pot fi incluse în tur, sună la numerele afișate în această pagină.

Manufactura " Bere Ciuc " (pe denumirea locală Tiltott Csíki Sör Manufaktúra) din Sânsimion, Miercurea Ciuc este probabil cea mai cunoscută (cel puțin din Transilvania) fabrică de bere din „noul val” al producătorilor noi, ce aplică metode și utilizează ingrediente diferite, de bună calitate, menite să scoată pe piață produse mai... speciale. [Kilometrul 0 al unei beri de calitate.] Tot în această abordare nouă, a apărut și practica de marketing a vizitelor ghidate în fabrică. Ceea ce pe noi, clienții, nu poate decât să ne bucure, mai ales că turul include și degustare. 😉 Sunt două tipuri de beri draft la degustare în programul standard – berea de bază, Tiltott Csíki Sör, nefiltrată (6%) și una cu afine sau zmeură sălbatică (1,2%, ca să placă și doamnelor 🙂); ambele în cantități adaptate la capacitatea de consum a vizitatorului 😉. Cea nefiltrată este o bere mai specială, cea mai căutată, pentru că se îmbuteliază doar iarna, deoarece nu conține conservanți și nu este pasteurizată.  [Punctul de început al turului. 😊] Programele de vizită sunt de două tipuri: cu masă (două ore) și fără masă (o oră). Indiferent dacă mănânci sau nu, de băut, bei! 🙂 Programul fără masă costă 35 lei iar cel cu masă este în două variante: 75 (cu platou rece) sau 85 lei (cu ciolan în pâine). În sezonul cald masa are loc afară, când e frig – în sala din fabrică denumită sky-bar. Totul însoțit de „degustare” nelimitată (cantitativ vorbind) de bere.  Numărul de persoane ce participă la tur nu contează, dar turul trebuie programat, preferabil cel puțin cu o zi înainte, mai ales dacă se dorește varianta cu masă, găsești datele de contact din pagină. [Mese făcute din şine de tren cu istorie.] După degustarea de bere, începe povestea – istoria locului, de ce „manufactură”, ingrediente, procesul de fabricare și fermentare, îmbutelierea; la final, masa. Totul se întâmplă în fabrică, auzind și văzând.  Nu e doar legendă faptul că berea de bună calitate necesită apă de bună calitate, iar manufactura Csíki Sör a avut noroc să aibă pe terenul deținut nu mai puțin de cinci izvoare. O bucăţică de istorie poţi vedea la mesele din barul interior, la care s-au folosit şinele dintr-o linie de tren existentă pe terenul fabricii; după achiziţionarea terenului s-a ras tot iar bucăţile din şină sunt singurele lucruri care amintesc de trecut.  [Vei vedea toate etapele de fabricaţie.] Fabrica este destul de tânără, deschizându-și porțile în 2014, cu o capacitate mult mai mică decât în prezent. Folosește ingrediente naturale, de unde și denumirea de manufactură (a nu-și închipui cineva că berea se fabrică manual) și nu pasteurizează berea (termenul de valabilitate a berii este menținut prin intermediul a două procese de filtrare; cu excepția berii nefiltrate); de aici gustul și aspectul deosebite. Berea este produsă respectând legea germană a purității berii (da, chestia asta chiar există, nu este doar un slogan comercial) – doar trei ingrediente de bază (apă, malț și hamei) plus drojdia necesară fermentării. Se pot degusta și acestea (malțul și hameiul), pe sortimente (malț de caramel, de ciocolată etc.), pentru o înțelegere cât mai bună a drumului pe care îl are de parcurs fiecare tip de bere până în pahar. Și diferențele dintre ele. [Hameiul şi cele 4 tipuri de malţ folosite aici.] Se trece prin zona de fierbere, unde afli despre toate detaliile tehnice ale procesului – măcinarea malțului, plămădire, filtrare, temperatura de fierbere, combinațiile de ingrediente, timp de fermentare. Aproape totul este automatizat. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Pe lângă bere, se mai produc și trei specialități ale casei – un distilat din bere, un lichior de afine și un lichior din plante medicinale. [Distilatul şi lichiorurile Csíki.] Finalul turului este în sala numită sky-bar (denumirea asta de obicei se dă locurilor aflate la înălțime; aici nu e cazul), unde se mai... degustă un pic ... 😊 Poți să faci poză cu mascota din carton a fabricii. Vei afla și povestea ușor controversată din spatele denumirii acestei beri - de la „adevărata bere ciucană” la “berea ciucană interzisă” (Tiltott Csíki Sör). [Portofoliul complet al berilor Csíki.] Nefiltrată, de bază Csíki, Székely (cu de două ori mai mult hamei), brună sau cu afine ori zmeură etc., orice ai alege, sigur găsești ceva care să-ți placă. Iar la finalul turului, vei primi cadou (dacă nu ai ales turul cu masă) o pungă de chips, căci fabrica are și o divizie pentru acest produs, cu niște sortimente foarte interesante (pe tărâmul cartofului, cum să nu faci chips, care mai și merg numa’ bine cu bere; chiar pe fiecare pungă există și o recomandare pentru cel mai potrivit sortiment Csíki Sör). Bună treabă! 😍 Nu dezvăluim mai multe detalii despre povestea berii Csíki, căci e mult mai interesant să le afli la fața locului, de la oamenii de-acolo, pregătiți special pentru asta. [Cel mai interesant (și controversat) suvenir. Indicii: urs, bio 😅] Au și un gift shop drăguț, de unde te poți aproviziona cu bere, chips sau poți alege dintr-o gamă foarte variată de suveniruri, care mai de care mai amuzante. Magazinul este deschis de luni până duminică între orele 9-20 iar tururile în fabrică se pot face de luni până sâmbătă între orele 09-20. Timp destul să programezi o vizită dacă ajungi în zonă; e interesant.

Un zbor cu parapanta poate fi o ocazie bună să ieşim din rutină, din zona aceea de confort în care din păcate ne lăsăm prea uşor atraşi... iar dacă se întâmplă să ajungi prin Miercurea Ciuc şi Harghita ocazia asta poartă un nume: Cloud Hunters 🤩 - nici că se putea un nume mai potrivit pentru nişte oameni pasionaţi de zbor, profesionişti şi bine echipaţi! Cristi, unul dintre piloţii de tandem din echipă (cel cu care am zburat noi), este multiplu campion național la zbor liber, iar asta înseamnă că poate manevra o aripă sau o paraşută astfel încât să aterizeze atingând un punct nu mai mare decât o monedă, sau că poate parcurge zeci de kilometri, chiar peste o sută, folosindu-se de curenţi ascendenţi, trecând efectiv de pe unul pe altul... 😎 [O ocazie foarte bună de a vedea de sus toată zona Ciucului...] Baza „Vânătorilor de Nori” este pe muntele Şumuleu Ciuc de lângă Miercurea Ciuc, aici fac şi cele mai multe lansări, mai ales pentru începători. Dar mai sunt şi alte variante din care poţi alege (indiferent de nivelul tău de experienţă), în funcţie de zona din Harghita unde eşti cazat şi de condiţiile meteo: Izvoru Mureşului, vârful Nascalat (unde te poţi bucura şi de o aventură off-road în urcare de pe Valea Ghimeşului) şi vârful Viscol (cel mai înalt din Munţii Ciucului). Fiecare are particularităţile şi farmecul lui, îţi dorim să le faci pe toate!  [... dar şi alte zone din Harghita! 🤩] Deşi eram cazaţi undeva pe Valea Ghimeşului noi am început cu un zbor pe vârful Viscol - era singurul loc din zonă unde se pare că aveam şanse să prindem o „termică” de calitate. Ne-am întâlnit la locul stabilit (coada lacului de acumulare Frumoasa - apropo, foarte frumos, numa' bun de pozat într-o zi senină de vară), ne-am îmbarcat într-un 4x4 şi am început ascensiunea. Şi odată cu altitudinea a început să crească şi bpm-ul nostru 😀 pentru că da ... o făceam pentru prima dată! [Frumos loc de întâlnire!] Dacă şi tu te gândeşti să faci asta, să ştii că merită. Cristi, pe cât de mucalit şi pus pe poveşti a fost tot drumul până sus, pe atât de serios şi preocupat a devenit odată ce a coborât de pe maşină rucsacul imens în care era împachetată parapanta. ["Păi, să mergem!"] Împreună cu colegul lui (salut Istvan!) au scrutat împrejurimile, au făcut planul de zbor, au întins aripa, ne-au echipat şi ne-au făcut instructajul: „Când zic „acum!”, începi să alergi. Atât. De restul mă ocup eu”. Long-story-short, asta a fost tot: „Acum!” ... iar după o smucitură şi câţiva paşi în alergare... ne-am trezit în aer! [„Cam pe-acolo o să aterizăm..."] Pentru că norocul este de partea celor îndrăzneţi 😉 am prins imediat o termică şi am început să urcăm desenând nişte serpentine prin aer (ce bine că nu mâncasem mult la micul-dejun 😀), nu foarte mult, câteva minute, dar numai bine pentru un începător. [Zbor!] Iar apoi, cu siguranţa pe care ţi-o dau câteva zeci de ani de experienţă, Cristi a început să manevreze parapanta către locul de aterizare şi după un „întinde picioarele” am simţit pământul sub picioare. De fapt, sub fund 🙂 Asta a fost tot ce am avut de făcut: vreo 10 metri de alergare şi întins picioarele! În rest, doar plutit, poze, filmat... Cele 12-15 minute de planare au fost de ajuns să experimentăm senzaţia unui zbor liber, să ne învingem teama şi... să începem să ne gândim la următorul! [Şi aterizare.] Preţul unei asemenea experienţe este de 250 lei/persoană, cu un supliment de 100 lei pentru transportul off-road în cazul lansărilor de pe vârfurile Nascalat şi Viscol. Sunt disponibili 4 piloţi deci dacă vrei să te bucuri de o experienţă „în gaşcă”, se poate 😉 poţi veni chiar şi cu prieteni din străinătate pentru că pe lângă română, Cristi vorbeşte şi în maghiară, germană, engleză! [O experienţă memorabilă!] Plata se va face cash, după zbor. În preţ este inclus echipamentul de protecţie (cască) şi filmarea cu o cameră Gopro cu stabilizare; după zbor vei primi pe email tot ce ai filmat în timpul zborului. La telefon se va stabili cel mai bun loc de zburat, în funcţie de starea vremii, prognoze şi de locul în care te afli.  Chiar dacă o să fie în miezul verii, îţi recomandăm să ai îmbrăcăminte cu protecţie la vânt; şi bineînţeles, să ai încălţăminte sport. 

Ai visat vreodată că zbori? O sesiune cu parapanta e modul în care îți poți face visul să devină realitate. Îți place adrenalina? Un zbor cu parapanta îți dă o doză cu efect pe termen lung. La început s-ar putea să strigi „mi-e frică!!!” dar la final sunt șanse mari să spui „mai vreau!!!” Valea Ghimeșului din Harghita e un loc bun pentru acest tip de experiențe; cu pante nu foarte înalte și curenți prietenoși, versanții din regiune oferă condiții prielnice, indiferent de nivelul de „zburător” la care ești. ["Pista" de decolare.] Gyimes Fun este mai mult o dorință decât un nume comercial. Cu „baza” la Lunca de Jos, și cu „piste de decolare” oriunde curenții sunt potriviți, piloții sunt pregătiți să-ți ofere senzația vieții, fie vară, fie iarnă; activitatea asta este pentru ei mai mult pasiune și mai puțin afacere. O pasiune pe care o împărtășesc bucuroși și altora. „Hai, hai, să prindem termica!” îi auzi. Nu știi ce e aia, dar intri în stare, că pare important... Pe măsură ce te apropii de punctul de plecare, inima îți bate din ce în ce mai tare. Când încep să te echipeze, genunchii deja nu te mai ascultă... Parcă vrei să renunți, dar parcă nu... Și când e prea târziu să mai dai înapoi, la semnul pilotului începi să alergi! Speri să nu te împiedici... Hopa! Nu mai atingi pământul! Ba da! Ba nu! O fi bine ce faci...? Nici nu mai contează, pentru că... zbori!!! Da!!! Zbori!!! Ieee!!! ["Vezi uliul ăla? Pe acolo o să ajungem şi noi!"] Ești total „out of control”, așa că nu ai decât să te bucuri de ceea ce ți se întâmplă, de priveliște, de senzații, de imponderabilitate, de ideea că, uite, ești mai sus decât uliul ăla! Și, deși ușor amețit, ești mai relaxat... Dar... pilotul te anunță că trebuie să te pregătești de aterizare. Aaa... „ce repede, parcă aș mai fi vrut un pic...” Dacă și curenții țin cu tine, poți să ajungi pe la 15 minute de zbor (mai mult chiar nu e recomandat, pentru că sunt șanse să ți se facă rău de mișcare). Urmezi indicațiile, și aterizați cu bine. Ce mândru ești de tine! Ai făcut-o și pe asta! Deși tu n-ai făcut nimic; cel mult ai stat cuminte și ai ascultat și executat instrucțiunile. Toată „treaba” o face pilotul. Știe, are experiență.  [Eşti pe mâni bune!] Istvan de la Gyimes Fun are peste 25 de ani de practică, este multiplu campion național la diverse probe de profil, a făcut parte din lotul național și a participat la campionate europene și mondiale; a urcat pe podium de mai bine de o sută de ori; și este și instructor autorizat de zbor. La data documentării noastre, o tură de zbor în tandem cu parapanta costa 250-350 lei, în funcție de locul de desfășurare și nevoia de transport (dacă te descurci singur să ajungi la locul de decolare și să pleci de la locul de aterizare, prețul e mai mic). Locul de desfășurare depinde de zona unde te afli dar și de starea vremii. Sunt patru piloți în „escadrilă”, deci poți merge cu încă trei prieteni. Nu trebuie să-ţi baţi capul cu echipament de filmare, îţi va fi pusă la dispoziţie o cameră HD şi vei primi pe email tot ce vei filma/fotografia! Zborul cu parapanta este activitatea principală dar se pot organiza și ture cu bicicleta, drumeții sau schi de tură; tarifele diferă după nivelul de dotări tehnice necesare (bicicletă proprie sau închiriată) și numărul de persoane participante (se discută la programare).

Dacă ai ales să petreci măcar un weekend pe Valea Ghimeșului, poți să iei în calcul și o plimbare cu ATV-ul. Noi l-am găsit și-l recomandăm pe Robert – ATV Ghimeș sub denumirea comercială – pentru că face activitatea aceasta altfel decât am văzut la alții și asta e de apreciat. Turele lui combină aventura cu istoria, se desfășoară pe trasee bine stabilite și aprobate de autoritățile competente (Natura 2000, asociații de specialitate etc.) și respectă normele de protejare a mediului. De exemplu, în luna septembrie anumite trasee se suspendă, pentru că se desfășoară boncăluitul cerbilor; la fel în luna mai, când este sezonul de împerechere la cocoșul de munte. [Ture organizate cu grijă pentru mediu.] Excursiile ating puncte istorice importante din regiune atunci când vremea și momentul din an o permit – toamna, când turmele se retrag – combină aventura pe ATV cu mersul pe jos (cele lungi, de o zi) și sunt organizate pentru diferite niveluri de experiență. Pot fi ture lungi, de 67-90 km, cu plecare dimineața și întoarcere seara. Dar sunt și trasee scurte, de două ore, aproximativ 30km, pentru debutanți sau, cum spune Robert, de test – nu ia niciodată pe cineva într-o tură lungă dacă nu demonstrează în cea scurtă că are abilitățile necesare, în funcție de care se și stabilește traseul potrivit. Iarna se organizează doar ture scurte, de o oră, cam 18 km dus-întors, din care doar puțin drum forestier. [Experienţă de iarnă...] În turele lungi se ia și pauză de prânz, cu masă tradițională (preț separat). Oferta e variată și include chiar și pachete cu nopți de cazare. Prețurile pornesc de la 150 lei/ATV (traseul de iarnă, de o oră), respectiv 250 lei/ATV (traseul scurt de vară, 2 ore) și includ echipament minim necesar (casca de protecție, plus poncho anti-ploaie când e nevoie și mănuși în sezonul rece). [Siguranţa înainte de toate!] La data documentării noastre erau disponibile pentru închiriere șase ATV-uri și două buggy (prețul pentru buggy este de 300 lei/traseu scurt 2 ore, vară). Pentru traseul scurt trebuie să meargă minim două ATV-uri iar pentru cel de o zi minim trei, deci fie mergi cu un grup fie vei face programare şi vei fi anunţat când se va forma un grup. Pe ATV nu este permis accesul copiilor sub 14 ani (nici măcar ca pasager). Pentru ei se poate lua buggy, dar nu dacă sunt mai mici de șase ani sau înălțimea nu permite prinderea în centurile de siguranță; obligatoriu însoțiți de părinți. [Buggy sau ATV, ai de unde alege!] Noi am dat testul, pe traseul de două ore; și l-am trecut 🙂 și ne-a plăcut. După echipare, instructajul privind siguranța și indicațiile de condus ATV-ul, se alimentează și se pleacă (startul se dă din zona bobului de vară). Ghidul conduce grupul și se merge în șir, cu cel mai neexperimentat dintre driveri în față (un alt lucru important, pe care l-am apreciat). Se conduce doar aproximativ 1 km pe Strada Principală, apoi se iese din traficul intens. Se urcă pe Valea Ugra, pe aproximativ 5 km de asfalt, pe un drum sinuos, cu multe curbe, bun să te obișnuiești cu caii-putere de sub tine; se urcă pe creastă, se ocolesc patru munți, până la o altitudine de 1340m, unde se deschide o panoramă superbă ce poate cuprinde chiar și Munții Făgăraș în zilele senine și cu aer curat, Ceahlăul, Hășmașu Mare cu Piatra Singuratică. [Vedere de pe traseu.] Coborârea este pe măsură de frumoasă, te duce printre brazi, pășuni, fânețe, pe cărări înguste sau pe platouri largi. Finalul include și el o scurtă porțiune pe Strada Principală, până la punctul de sosire (același cu cel de plecare). Traseul nu e unul dificil dar e solicitant, mai ales dacă faci asta pentru prima dată – nu e chiar ușor să ții sub control mica bestie și să o faci să execute ce, cum și când e necesar – pante, rampe, gropi, bălți, pârâuri, pietriș... [O experienţă cu de toate! 🤩] Sfaturi: nu-ți lua cele mai frumoase haine, ai șanse mari să te murdărești (praf, noroi) și ia-ți și ceva gros, un polar, că sus poate fi rece, chiar și vara. În afară de aventura conducerii unui vehicul off-road, e un prilej în plus de a admira natura și a înțelege necesitatea protejării ei. Mergi cu bine!

Când, prin călătoriile tale, te vor purta pașii (sau roțile) prin satul Tălișoara din județul Covasna, fă-ți timp și pentru o vizită la Fierăria tradițională Nagy György. Vei intra într-o lume aparte, pe jumătate trecut, pe jumătate prezent, din care vei ieși un pic mai bogat spiritual; pentru că vei vedea ce înseamnă o meserie dusă, cu pasiune, spre măiestrie, ce înseamnă meșteșug transmis din tată în fiu, respect pentru muncă și pentru creație. Pentru că este un atelier funcțional, recomandăm să suni înainte, pentru a programa vizita, care include și o demonstrație de lucru. [O fierărie tradiţională modernă.] Un atelier tradițional de fierărie adus în zilele noastre, în care puterea omului a fost înlocuită cu puterea motorului, foalele au fost înlocuite cu ventilația, mașina de găurit nu mai este operată manual ci motorizat, ciocanul pneumatic a înlocuit barosul și nici nu este manevrat cu ajutorul aburului ci prin intermediul motorului. Tehnica însă a rămas aceeași ca acum mai bine de o sută de ani – nu cu laser, nu cu presă, nu cu sudură, nu cu matriță. [De la schiţă...] György este proiectant și executant; în atelier este totul – masa de desen, focul, nicovala, sculele (pe care tot el și le face). Balamale, porți, felinare, scaune, bănci, sfeșnice; comenzi sau produse pentru expoziție; restaurare; dacă e din fier, György îmblânzește, modelează, înfrumusețează. Spune că pentru a crea ceva din fier e nevoie, ca și atunci când vrei să cucerești o femeie, de timp și răbdare 😊 Fiecare lucrare e unică și personalizată. Iar priceperea lui este recunoscută și apreciată inclusiv peste granițe, numele fiindu-i menționat în 2020 într-o publicație de profil din Germania (pe care cu mândrie ne-a arătat-o). [...la produsul prezentat cu mândrie!] 1.100 – 1.200 grade este temperatura la care se lucrează materialul. Dar fierarul nu are nevoie de termometru, deja știe „din ochi”. Că a învățat de tânăr, de la tatăl lui, cel care a construit atelierul, în ‘71. Născut în ‘72, György a crescut în atelier. Și spune că a primit talentul de la Dumnezeu. Dar onorează și tradiția meseriei și înaintașii. [Fier forjat pe bune.] Pentru asta a amenajat într-o altă încăpere un mic muzeu, sub forma unui atelier de sat, din urmă cu 100-200 de ani, în care se pot admira obiecte și scule de fierărie, fotografii vechi ce evocă munca dintr-un atelier de fierărie de pe vremuri, evoluția în meserie, diplome vechi. Nu lipsesc mașina de găurit manuală și foalele, care, dacă ar fi cazul, ar putea chiar fi încă folosite, cu toate că au pe puțin 115 ani vechime (pe o încrustație în lemn se poate citi 1903). Dacă te țin mușchii, le poți încerca; György spune că munca de fierar este foarte bună împotriva colesterolului și împotriva depresiei și asigură un somn bun 😉 Mai este expus și un strung, fabricat în 1919 la Viena și o stră-stră-bunică a plăcii de păr, cu care probabil domnițele de odinioară își creponau cosițele. Câte ceva atractiv pentru fiecare vizitator 🙂. [Piesă de colecţie, află-i povestea de la György!] Vizitele se pot face doar cu programare (în timpul programului de lucru afişat pe această pagină), optim pentru minimum 5 persoane, maximum 15. Un tur include și o demonstrație practică (în urma căreia noi, pentru că am fost cuminți, ne-am ales și cu un suvenir 😍). Totul durează aproximativ o oră – o paralelă între prezentul și trecutul meseriei de fierar, o incursiune interesantă într-o lume altfel destul de necunoscută. Vizita are şi un cost în funcţie de mărimea grupului, întreabă despre asta când faci programare.