Râşnov (BV)

Când am decis să mergem la acest restaurant nici nu știam exact cum se numește – Sisi, Promenada, Promenada Sisi ... Tot ce știam era că fac niște coaste cu chips și sos delicioase. Așa că ne-am gândit că trebuie să-l “călcăm”! Oops! Ne-am dat de gol: ne cam plac coastele 😊 Deci ... hop pe biciclete (căci am zis să și consumăm niște calorii, nu doar să asimilăm ...) și ... direcția Râșnov! Am fost plăcut surprinși de ceea ce am găsit: un loc mai elegant decât ne așteptam, amplasat în vechiul loc de promenadă al Râșnovului - un parc înființat în 1879, la marginea pădurii, cu alei, bănci și foișoare, unde îți imaginezi domnițe în rochii colorate la brațul ofițerilor sobri ... și am crezut că îmbrăcămintea noastră de plimbare cu bicicleta nu va fi agreată, dar a fost în regulă.  Pentru că că plecaserăm cu gândul la coaste și chips, asta am și comandat. Dar meniul e mult mai divers și frumos. Cum adică meniu frumos?! Da, chiar e frumos, ca o carte cu poveşti și poze, pe care o răsfoiești cu plăcere, nu doar ca să alegi ceva de mâncare ci și ca să afli lucruri interesante din istoria zonei.   [Publicitate interbelică în meniu. Cu "ferbere de probă" 😀] Și satisface cu siguranță multe gusturi, atât ale celor aflaţi în căutarea mâncărurilor tradiționale românești, ungurești ori specialităților săsești (acestea din urmă se bucură de multe recomandări) cât și ale celor ce-și doresc ceva mai ... internațional. Iată câteva exemple: tocăniță de vițel (care vine cu o focaccia fierbinte deasupra, numai bună de înmuiat în sos), borș de cocoș sau papricaș ardelenesc; noi am încercat o ciorbă ardelenească cu afumătură (18 lei, 450g) şi ne-a plăcut. Preferi pizza? Sunt câteva variante ok, dar să nu ai aşteptări foarte mari. Cea mai interesantă ni s-a părut a fi specialitatea casei La Promenada (550g, 36 lei), o pizza care vine cu "degeţele de pui" pane şi un sos de coaste (cel de usturoi din poză a fost comandat extra 😊) [O pizza într-o prezentare inedită 😍] Sau poate vrei o pastramă de oaie? Este și asta. Somon? Este! Și din ce am văzut pe mesele vecinilor și prin farfuriile cu care au trecut ospătarii pe lângă noi, toate arătau bine. Şi dintre ele, ne-a atras atenţia Specialitatea bucătarului-şef: Obrăjori de văcuţă, orez sălbatic cu legume şi sos de afine (75 lei, 380g). [Specialitatea bucătarului-şef.] Gata, că a început să picure pe tastatură... Iar coastele au fost cu adevărat delicioase; condimentate numa’ bine și coapte la fix, cât să se desprindă de pe oase și să ai ce linge de pe degete. Chipsurile? Putem spune că printre cele mai bune dintre cele încercate până acum; și un pic sărate și un pic condimentate, merg perfect cu berea. Să fie primit și ... să nu se depună! 😊 Porțiile sunt și mari (58 lei, 500/90g) și mici (30 lei, 250/90g), după foame sau după poftă; prețurile includ carnea și un sos al casei, chipsurile se plătesc separat 14 lei porția (100g). [Porție mică de coaste si chips.] Am mai fost încercat şi un Muşchi de vită la grătar asezonat cu ciuperci sote (160g, 75 lei), care a venit făcut rare, fără ca cel care l-a comandat să fi fost întrebat cum îl vrea făcut... În acea vizită a fost cam singura scăpare din partea personalului, de altfel plin de solicitudine! [Muşchi de vită, cu un plating surprinzător.] Dacă aveți cu voi și copii(i), aveți șanse să mâncați (mai) liniștiți. De fapt, restaurantul face din asta chiar un argument de marketing – Masă tihnită, copii fericiți. Pentru că are un primitor și încăpător spațiu de joacă pentru cei mici în interior, plus unul amenajat fix în fața terasei, în aer liber, care vor ține ocupate odraselele cât să-și bea părinții cu calm paharul cu vin. În acest sens, poate cei care nu sunt însoțiți de copii ar face mai bine să se așeze în zona terasei care e mai departe de spațiul de joacă, pentru că uneori agitația celor mici e ... destulă ... Și meniul este adaptat ca să fie și pe placul lor, cu feluri preferate de cei mici – paste, șnițel sau ... pizza Hello Kitty. Deci, fie că stai/ești cazat în Râșnov sau ai venit pentru o zi să-l vizitezi, ori ești doar în trecere spre o altă destinație, un popas La Promenada, pică bine. Iar dacă vrei să fii servit acasă sau la pensiune/cabană, foloseşte butonul "Comenzi" de mai sus (disponibil în aplicaţia Unde Mergem)!

După schimbarea de management făcută aici pe la jumătatea anului 2020, ne-a făcut plăcere să (re)descoperim singurul restaurant cu specific pescăresc din zona Râşnov-Bran: oamenii sunt mai serviabili, am simţit zâmbetul lor când am fost serviţi, chiar dacă era ascuns în spatele unei măşti purtate foarte responsabil... 🙂  A durat fix 25 minute de la momentul în care am comandat şi până a fost adus primul fel de mâncare. Un interval decent pentru un restaurant... am fost şi în fast-food-uri unde am aşteptat atât. 😀  Oricum, timpul a trecut repede la mini-foişorul de 6 locuri unde am stat, amplasat la câţiva paşi de un heleşteu în care forfoteau sumedenie de peşti. Nu am fost serviţi cu vreunul dintre ei, am înţeles că tot peştele gătit aici provine de la vestitele crescătorii de peşte Doripesco, transportat aproape zilnic, proaspăt pescuit. [Terasa cu foişoare.] Şi se simte. Am încercat mai multe de prin meniu: pentru început gustările pescăreşti (una rece - în care am regăsit icre preparate aici, vestitul batog afumat de la Doripesco dar şi novacul afumat de Ţara Bârsei - singurul produs piscicol românesc Protejat Naţional; dar şi una caldă cu nişte chifteluţe şi mici din peşte foarte bune). Apoi nişte gulaş şi ciorbă din peşte, saramură (de crap şi de păstrăv) şi un păstrăv prăjit în fulgi de porumb, însoţit cu un sos de usturoi delicios... 😋 [Gustare rece "Made by Doripesco".] Totul a fost bun, adecvat specificului locului. La fel şi preţurile (o saramură de crap/păstrăv cu mămăliguţă costă 35 lei, pentru 250-300g de peşte şi mămăliguţă), ne-au făcut să nu regretăm nicio clipă că ne-am făcut pofta de peşte aici! Am observat însă că preţurile la băuturi sunt sub medie ... o fi o strategie de marketing ca să te facă să iei şi o cazare. 😉 [Saramură de crap.] Ciorba şi mai ales gulaşul din peşte (crap) ne-au cucerit. Porţiile sunt foarte mari (450g + 100g peşte), sunt şanse să nu mai rămână loc pentru altceva după... 😋 [Gulaş din peşte.] După un final apoteotic cu nişte papanaşi delicioşşşi, am observat în meniu şi nişte „porcării” care sunau al naibii de bine dar pe care nu am putut decât să le „salvăm” în memorie pentru o vizită ulterioară. Mai ales că am aflat că sunt furnizate de renumita măcelărie Tixi din Hărman... [Papanaşi cu dulceaţă de afine.] Eşti în trecere pe drumul dintre Predeal şi Râşnov sau eşti cazat la una din numeroasele cabane şi vile din zonă, şi ai poftă de un peşte? Salvează acest loc în lista ta de locuri Unde să Mănânci de pe Unde Mergem! 🙂

Unul dintre punctele "fierbinţi" de pe harta destinaţiilor turistice din România, care concentrează două dintre cele mai vizitate atracţii din judeţul Braşov - Cetatea Râşnov şi Dino Parc - avea nevoie de un loc unde "plita-i veselă, cuptoru’ duduie, pufneşte şi mândru dogoreşte, iară ceaunu-i în forfotă şi dă să plece de pe pirostrii ca s-ajungă primu’ la masa dumnivoastră" 🙂 Dacă ai mai fost prin restaurantele grupului Sergiana, probabil că tonul ăsta ţi-e cunoscut ... iar dacă nu, vei face aici cunoştinţă cu felul foarte special în care înţeleg oamenii din firma asta să-şi trateze oaspeţii! Am poposit prima dată aici la câteva luni de la (re)deschiderea sub brandul Sergiana a acestui restaurant cu tradiţie şi ne-a plăcut tare mult, totul - de la degustarea din partea casei de şorici şi urechi de porc perpelite pe jar şi până la amenajarea rustic-modernă, cu pereţi tencuiţi tradiţional cu lut şi decoraţiuni din lemn recuperat dintr-o veche şură din zona Poiana Mărului - un vechi sat de munte cu tradiţie seculară în creşterea animalelor, de unde provine şi cea mai mare parte a cărnurilor din farfuriile de aici. [Tencuială din lut şi lemn recuperat dintr-o veche şură din zona Poiana Mărului.] După câțiva nai paşii ne-au purtat din nou pe aici şi ne-am bucurat să vedem că lucrurile stau bine în continuare la restaurantul (de) Sub Cetate. Am descoperit o terasă imensă compusă de fapt din 3 zone diferite şi cel mai mult ne-a plăcut cea amenajată în grădina din faţa restaurantului - o adaptare impusă de condiţiile pandemiei, foarte inspirată ideea de a o păstra și după aceea! 👍 [Terasa din grădină.] Gustarea din partea casei, oarecum "marcă înregistrată" a restaurantelor din grup, a fost nelipsită, doar că şoriciul, obişnuit Sub Cetate, a fost înlocuit temporar de jumările cu ceapă pentru care Sergiana a ajuns să se bucure de faimă dincolo de graniţele Braşovului. Nu ne-a deranjat asta 😍; dacă ar fi fost tăiate în bucăţi un pic mai mici, ar fi fost perfecte; aşa, au fost doar sublime. [Tratație de bun-venit.] De data asta am mâncat doar o ciorbă de văcuţă, căci eram tare pe fugă. Dar pe principiul "cine ştie să facă o ciorbă bună, ştie să facă orice" şi ţinând cont experienţele anterioare şi de satisfacţia cu care îşi pozau vecinii de mese mâncarea, cu siguranţă sunt delicioase şi specialităţile casei: ciorba de fasole servită în pâine, ciolanul cu fasole sau cu varză, carnea la garniţă ... iar despre coastele de porc am auzit numai de bine! 😋 [Ciorbă de văcuţă servită cu smântână şi ardei iute murat.] În acest timp, la bucătăria tradiţională de vară se pregăteau bureţii de fag pentru salată, la foc molcolm de lemne. Iar stiva de lăzi cu borcane deja umplute ne-a asigurat că vom găsi salată toată iarna! 🙂 [În bucătăria de vară se făcea treabă bună...] Serviciul nu este nici rapid dar nici lent, ţinând cont de faptul că vorbim despre un restaurant tradiţional românesc nu despre un fast-food şi de distanţa de parcurs între bucătărie şi terase... Oricum, indiferent în care zonă de terasă vei sta, te vei da cu greu plecat de aici, mai ales în după-amiezile de vară... Ospătarii sunt atenţi şi dispuşi să îţi dea toate detaliile despre cele de prin meniu, astfel încât să poţi face cea mai potrivită alegere. Iar berea, limonada şi fresh-urile sunt tot timpul proaspete şi reci! 😉 Dacă oricum ai de gând să vizitezi cetatea şi Dino, lasă maşina în parcarea mare cu plată (costă 12 lei/zi), pentru că parcarea din curtea restaurantului poate primi doar câteva maşini. Bine, o poţi lăsa şi pe marginea drumului aşa cum fac mulţi 🙂 dar s-ar putea ca cei de la Poliţia Locală să te taxeze cât nu face pentru asta.