Sibiu (SB)

Inaugurat în 2021, Restaurantul Kon Tiki din Sibiu este unul dintre puţinele locuri din România unde se mai face cârciumăreala aia autentică, o afacere de familie în care pe primul plan este mâncarea, făcută cu gust, după reţetele mamei, servită repede şi în porţii îndestulătoare! [Intrarea în restaurant, la ceas de seară.] Când intri, ai imaginea unui restaurant absolut obișnuit, fără pretenții, de cartier - amenajat într-un stil foarte clasic: tavan din rigips, spoturi, pereţi tencuiţi „venețian”, gresie „tablă de șah”, mobilier minimalist... După ce te aşezi la masă şi vezi relaxarea şi buna dispoziţie molipsitoare de pe feţele celor din jur, începi să înţelegi că aici se face ospătărie ca odinioară. Chelnerii poartă, fără excepţie, uniforma clasică - pantalon negru călcat la dungă, cămaşă albă şi vestă neagră din al cărei buzunar de la piept nu lipsesc pixul şi drecul. [O atmosferă relaxată...] Probabil ţi s-a întâmplat, prin multe locuri cu ştaif, să fii întrebat „Cum e, vă mai aducem ceva?” aşa, parcă „pe de rost”, fără niciun semn că s-ar aştepta vreun răspuns... Ei bine, aici nu eşti întrebat de complezență, ci după un jovial „Totul este bine?” mai urmează un „E bine făcut?” sau „Mai vreţi să punem ceva lângă?” sau „Vreţi să-i mai facem ceva?” - chiar simţi interes pentru cum ţi se pare ceea ce ai în farfurie şi o reală disponibilitate pentru a ţi se servi o mâncare exact pe gustul tău. [...şi o parte dintre cei responsabili de asta.] Aflat la parterul pensiunii cu același nume, restaurantul Kon Tiki este genul ăla de loc unde clienţii casei se servesc singuri cu bere, apă sau suc din frigider, cheamă ospătarul să le desfacă sticla, se întreabă reciproc de sănătate, de copii, de cum merge treaba 🙂 Este o afacere veritabilă de familie în care lucrează mama, fiicele, fiul, ginerii, verișorii 😍, cu clienţi (atât din Sibiu cât şi din împrejurimi) care vin constant, încă de la deschiderea primului restaurant, în 1992 (lângă cel actual). Sunt şi mulţi călători care nu ratează o vizită aici când sunt în trecere prin Sibiu; printre aceștia ne numărăm şi noi de prin prin 2004! 😀 Am prins vremurile când duminica oamenii veneau dis-de-dimineaţă cu mult înaintea deschiderii ca să-şi lase în faţa intrării, la rând, o găletuşă, pentru a fi siguri că vor avea la masa de prânz câteva porţii de ciorbă de burtă  😀  Acum nu se mai întâmplă chiar așa, dar la ultima noastră vizită la ei, în aprox. o oră tot am văzut venind doi clienţi, cu găletuşa, ca să cumpere ciorbă de burtă pentru acasă! 🤩 [În Ardeal, mesele încep şi se termină cu asta 🤩] Kon Tiki nu este genul de loc unde te duci să faci sau să vezi fiţe, ci unde mergi ca să mănânci! Vezi aici și oameni la costum şi cravată și muncitori în salopete și turişti în pantaloni scurţi... Kon Tiki este locul unde nu „ambalajul” contează; s-ar putea să fii servit cu Coca-Cola în pahare de Pepsi, cu apă minerală în pahare de bere, poate că ospătarii mai greşesc şi mai încurcă nişte detalii la comenzi, dar sigur te vor întreba, măcar o dată, dacă vrei refill la ciorba de burtă!  Şi dacă tot veni vorba, haide să vorbim despre ea 😊 La Kon Tiki se mănâncă ciorbă de burtă şi la 8 seara! Probabil că dacă ar exista un cult al ciorbei de burtă, templul ei în Sibiu ar fi pe strada Tudor Vladimirescu! 😀 În afară de gustul extraordinar (pentru cunoscători) şi bogăţia de fâşii fragede de burtă din farfurie, cei de aici au dezvoltat, în cei peste 30 de ani de activitate neîntreruptă, un adevărat ritual al servirii ei! 👌 Întâi ţi se aduce farfuria, lingură şi tot ceea ai avea nevoie pentru „asezonare”: smântână, mujdei cu usturoi, oţet, ardei iuţi, pâine (delicioasă); dintre ele, vei plăti pe notă doar ce ai consumat. [În aşteptarea produsului-vedetă...] Apoi, ospătarul vine cu un bol din care îţi umple „CU VÂRF” 😋 farfuria și îţi urează poftă bună. Iar când mai vine pe la alţi meseni, dacă vede că ai cam dat gata porția, te întreabă: „Completăm?” şi ţi-o umple la loc dacă vrei 😍 [...iar aşteptarea a luat sfârşit. 😍] Iar la sfârşit, înainte de a ţi se face nota, ospătarul vine la masă şi recapitulează pe hârtie tot ce a fost consumat din ce s-a adus la masă (de exemplu, ardeii, smântâna, câte felii de pâine) astfel încât să plăteşti doar ce ai consumat. Love! Poate şi ţie ţi s-a întâmplat prin alte părţi să mănânci o singură felie de pâine dar să achiți toată pâinea din coşuleţ... ei bine, aici nu. O porţie pe săturatelea de ciorbă costă 20 lei iar dacă sunteţi mai mulţi, mai bine, pentru că eventualele „accesorii” consumate se vor împărţi pe notă 😉 [Îţi trebuie multă dexteritate să umpli aşa o farfurie cu ciorbă! 🤩] Am mai încercat şi o altă specialitate a casei, făcută după o veche reţetă locală: Muşchi sibian (200/150g, 35 lei) - un cotlet de porc umplut cu şuncă, caşcaval și ciuperci, care după ce este acoperit cu sos de brânză şi ciuperci, intră la cuptor; vine însoţit în farfurie de un sos tartar home-made delicios şi un mic asortiment de salată, totul pe o saltea moale din sosul rezultat în cuptor. I s-a mai adăugat la sugestia ospătarului o garnitură de cartofi aurii, ușor crocanţi la exterior și moi în interior şi la cererea noastră, o salată de castraveţi în oţet cu varză roşie. În locul salatei comandate am primit una de castraveţi şi varză proaspete 😀 dar nu am regretat deloc, au fost foarte fresh și s-au potrivit foarte bine. [Muşchi sibian à la Kontiki 😋] Kon Tiki este restaurantul acela unde îţi pare rău că nu ai, ca viţelul, patru stomacuri 😀 Porţiile sunt mari, mai ales după ciorba de burtă „completată” pe săturatelea e greu să mai mânânci şi altceva... dar merită să faci un mic efort şi să încerci la felul doi măcar... 2-3 mici: sunt foarte gustoşi, făcuţi după o reţetă proprie, la o carmangerie locală. Noi ne-am sacrificat pe altarul Unde Mergem... am încercat chiar şi un papanaş. Unul, pentru că se poate şi jumătate de porţie dacă simţi că nu mai poţi 😀 A fost prăjit numa' bine, un pic crocant, nici prea tare nici prea moale, dulceaţa, smântâna, totul cu gust. Foarte bun şi ăsta, să fie primit și să nu se depună! 😊 În mod normal, porţia are doi papanaşi (200g) şi costă 18 lei. [Jumătate de porţie de papanaşi.] Dacă ai cu tine și copiii e bine să ştii că majoritatea felurilor din meniu pot fi comandate la jumătate de porţie. Iar apropo de jumătatea de porţie, ea se practică şi în jos şi în sus: dacă îţi place foarte tare un fel de mâncare poţi comanda „o porţie jum'ate” 👌 Restaurantul nu are locuri de parcare pentru clienţi dar se poate parca pe stradă. Să fii doar atent să nu blochezi intrările în curţile vecinilor! [Parcare pe strada din faţa restaurantului.] Vara, în plin sezon, poate fi foarte aglomerat, așa că fii pregătit să aştepţi un pic la intrare. Din păcate, nu se pot face rezervări.  Ca toți oamenii, şi cei de aici îşi iau concediu; numai că fiind o afacere de familie, pleacă toţi, aşa că timp de o lună, prin iunie-iulie, restaurantul este închis. Deci vara ar fi bine să dai un telefon înainte ca să te asiguri că este deschis. Şi fii atent la program: sâmbăta este închis iar seara, ultima comandă se ia la ora 20:30!

Winestone este un concept al grupului Accor, specific, în principiu, hotelurilor Mercure ale lanțului. Fiind deci un restaurant „de hotel”, probabil unii evită să-i treacă pragul, cu prejudecățile că restaurantele hotelurilor se adresează exclusiv propriilor clienți, sau că sunt scumpe. Cum e cu majoritatea prejudecăților, nici acestea nu trebuie generalizate. Iar Winestone Sibiu Arsenal merită cu prisosință să-i treci pragul, chiar dacă nu ești client Mercure sau Ibis. Pentru ambianță, pentru servire și, evident, pentru mâncare. Dar poate și pentru că încearcă să promoveze descoperirea preparatelor tradiționale, pentru că au porții pentru toate burțile ☺️ - și mai mari și mai mici – și pentru că au o listă lungă de vinuri și aproape toate se vând și la pahar 👍. [Amplasat la parterul Mercure Arsenal Sibiu.] Parte din politica grupului este descoperirea produselor locale, iar în meniu le vei regăsi sub titlul „local stones”; de exemplu, File de păstrăv în crustă de mălai, cu mujdei și mămăliguță. Sunt incluse în această politică și vinurile, care sunt preponderent locale, preponderent românești.  La capitolul „signature stone” se regăsesc în meniu preparate ce fac parte din meniurile tuturor restaurantele Winestone, din România sau din Europa, cu mici tușe, personalizate cu ingrediente locale. Mai găsești în meniu: „sharing stones” - platouri pe care, teoretic, le-ai putea împărți... doar teoretic... 😉; “small plates” - pentru când nu ți-e foarte foame, cum ar fi Supa de roșii cu brânză bleu; „medium plates” - adică un fel de porții normale: Piept de rață în stil asiatic, cu tagliatelle de orez și legume julienne; sau „large plates” - dacă ești gurmand: ex. Tomahawk de porc, cu cartofi copți, salată asortată și dulceață de ceapă. Unele preparate sunt disponibile și în variantă vegetariană/vegană - lucru menționat în meniu, unde e cazul 👍.  Și scurtă explicație: „stones” este pentru că unele feluri sunt servite pe plăci de ardezie. Iar „wine” (din  Winestone) - pentru că se dorește educarea clienților către consumul de vin; în această idee aproape toate vinurile din meniu sunt servite și la pahar - deloc la îndemâna oricui. Inclusiv amenajarea te „conduce” către vin - pahare, dopuri, mesaje cu sau despre vin (unele chiar foarte inteligente și amuzante). Ospătarii primesc training despre pairing între vinuri și mâncăruri (și, teoretic, ar trebui să poată face niște recomandări informate). La toate acestea se adaugă și meniul zilei, de 40 de lei, care se servește de luni până vineri, între 12 și 17; pe pagina de Facebook, în fiecare zi de luni este afișat pentru toată săptămâna. Noi am încercat câte puțin din fiecare ☺️ Și am fost mulțumiți 👌 Ciorba țărănească de văcuță (350/ 40 /30 / 10 g - 30 lei), cu smântână și ardei iute, hrănitoare și aromată, cu legume gustoase din belșug și carne fragedă, comfort food de încălzit și trup și suflet. Și la capitolul supe-ciorbe este prezentă și bucătăria internațională, cu o de-li-cioa-să Supă de roșii cu brânză bleu și crutoane (350 g, 25 lei); aciditatea roșiilor este rafinat echilibrată de gustul intens și cremos al brânzei cu mucegai albastru, rezultând un preparat savuros dar recomandat doar pentru cei care apreciază brânza bleu. [Ingrediente de calitate, din belșug.] Pieptul de pui gratinat (200/150/50 g, 58 lei), servit cu steak de conopidă și sos de brânză cu ciuperci, echilibrat în texturi și gusturi, a reprezentat cu mândrie latura internațională a meniului iar Fileul de păstrăv prăjit în crustă de mălai și servit cu mujdei și mămăliguță  (280/150/50 g, 49 lei) nu putea fi mai românesc de-atât 😉 [Piept de pui delicios. 😋] Dacă ești gurmand, un Tomahawk de porc cu cartofi copți și dulceață de ceapă roșie (350/150/30 g, 79 lei) e o alegere potrivită; fraged și gustos, ca să aibă și o latură mai... light, e servit și cu o binevenită mică salată asortată.  Pentru pofte medii și mai pe dietă a mers foarte bine un Piept de rață în stil asiatic, cu tăiței de orez și legume julienne  (200/150/30 g, 70 lei). Un preparat fin și proaspăt, cu arome specifice, sărate-dulci-picante. [Potpuriu de gusturi și arome.] Sunt prezente în meniu și salatele. Ne-a plăcut cea pe care am ales-o: Monti – cu brânză prăjită, piept de pui, ciuperci, roșii și mix de salate  (250 g, 35 lei); sănătoasă, proaspătă și sățioasă. La meniul zilei (40 lei) am găsit Ciorbă de pui a la grec și Ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză – clasic, simplu, corect.  [Monti și Ceafă - fiecare cu ce-i place ☺️] La așa enumerare, e clar că se găsește câte ceva pentru fiecare preferință. Și am remarcat cu plăcere că de fiecare dată farfuriile au fost calde - un alt detaliu pe care multe alte locuri îl scapă din vedere, din păcate. Meniul se schimbă de două ori pe an, la începutul iernii și începutul verii, pentru a se profita de sezonalitatea ingredientelor. Se mai fac și inserturi temporare, pentru variație. Dar dish-urile clasice și preferate de clienți rămân. Indiferent de modificări și noutăți, regula Accor este că meniul se menține relativ restrâns, pentru a se oferi mereu preparate bune și mereu disponibile. Este mereu prezent în meniu și un preparat „zero waste”, pregătit din ingrediente mai puțin „arătoase” sau din bucăți care altfel nu-și prea găsesc locul în farfuriile care ajung la masă. Noi am găsit Katsu curry cu legume  (350 g, 25 lei), care este, în același timp și vegetarian. Și tot pentru vegetarieni (dar și vegani) sunt menționate în meniu și câteva înlocuiri care se pot face în unele preparate pentru a corespunde acestor exigențe alimentare. Tot în ideea limitării risipei alimentare, dacă nu poți termina tot din farfurie, poți cere restul la pachet, fără costuri suplimentare; recomandarea aceasta se regăsește chiar și în cartea-meniu. O ciorbă, un fel principal și un desert sunt listate și pentru copii. [Bar bine garnisit.] Se stă bine și pe cocktailuri la Winestone; și pe clasice, dar se practică și inovația și originalitatea. Am încercat, inevitabil, The Queen, cocktailul lor signature (40 lei/25cl) – o combinație foarte interesantă și inedită, de-a dreptul decadentă de vin cu frișcă; decorat cu zmeură liofilizată, se potrivește bine ca băutură desert. Dacă nu ești adept al experimentelor, poți rămâne la un clasic French Martini (35 lei/12cl), fructat și proaspăt. Meniul de băuturi se schimbă anual. [The Queen.] Dacă ești în căutare de mic dejun, ai acces la meniul de mic dejun al hotelului, pentru același tarif ca și cel practicat pentru clienții cazați (50 de lei la data documentării). Dacă vrei să vezi cam ce ai putea mânca, vezi recomandările și pozele de la hoteluri - aici și aici. Programul pentru mic dejun 6:00-10:00 (luni-vineri)/6:30-10:30 (sâmbătă, duminică) iar pentru prânz și după, zilnic, de la 12:00 la 22:00. [Atmosfera de la mic-dejun...] Din ce am văzut, prețurile la Winestone, în ansamblu, sunt mai accesibile în comparație cu majoritatea restaurantelor din centrul orașului. Iar dacă sunteți în gașcă mare, nu-i bai; restaurantul are vreo 45 de locuri în interior, la care se adaugă vara încă vreo 30 pe terasă. În perioadele aglomerate așteptarea poate fi ceva mai lungă dar ospătarii transmit asta când e cazul, așa că poți decide dacă vrei să rămâi sau nu. Singurul inconvenient pe care l-am constatat a fost prezența în restaurant a multor copii, ai căror familii erau cazate în cele două hoteluri deservite de restaurant, și care, să zicem, erau puțin mai... liberi decât ar presupune comportamentul adecvat într-un restaurant. Dar ni s-a spus că asemenea situații apar rar și sunt specifice mai degrabă perioadelor de sărbători și/sau de vacanțe școlare. [...și cea de Sărbători. 😍] Dacă vii cu mașina, o poți lăsa chiar vizavi de restaurant, în parcarea publică gratuită. Dacă nu ai noroc să găsești loc, e disponibilă, cu plată, parcarea hotelurilor, atât supra cât și subterană. Unde, dacă vii cu mașina electrică, o poți lăsa la încărcat pe unul dintre cele patru locuri dedicate.