Restaurantul Ecaterina (al pensiunii cu același nume), de pe Clisura Dunării, parte de Caraș-Severin – comuna Berzasca, a primit de la noi un DA. Pentru că sunt originali, pentru că nu s-au considerat atotștiutori și au adus un profesionist (chef Alexandru Chioaru) să conceapă meniul și să instruiască oamenii, pentru că sunt implicați și le pasă pe bune de satisfacția clienților. 👌 Restaurantul nu este mare – are 42 de locuri, interior și terasă; și este cu circuit mixt – atât pentru oaspeții cazați cât și pentru cei din exterior. La prima noastră vizită specificul era o combinație românesco-mediteraneeană foarte plăcută (și reușită) ) dar între timp, din dorința de a răspunde mai bine cerințelor turiștilor, acesta a pivotat către sârbesc-românesc. [Atmosfera de pe terasă este în continuare un pic mediteraneeană 😍] Specialitatea casei (am testat-o, evident) este o chestie foarte originală – „invenție” a unui prieten al familiei proprietarilor, se numește Costa del Cozla 😀 (referire la fosta localitate minieră de pe malul Dunării din apropiere) și este o ciorbă de pește (mai mult o supă-cremă), cu o aromă intensă de pește, condimentată și, mai mult decât rețeta, originală este și metoda de servire – vine alături cu crutoane, cașcaval ras și sos de usturoi; iar metoda e așa: tăvălești bine crutonul prin cașcaval și sos de usturoi, apoi îl pui în supă și... te bucuri de un gust foarte interesant, ușor picant, cremos/crocant. 25 lei/porţie. [Ciorbă de peşte à la Ecaterina 😋] Detaliu important privind peștele din meniu – e de Dunăre; garantat de Gabi (proprietar al restaurantului și pensiunii), care ne-a spus că preferă să dezamăgească un client spunându-i că nu are pește decât să-i dea pește care nu-i de Dunăre. [Somn prăjit cu mămăliguţă şi mujdei.] În afară de specialitatea casei, în vizita noastră de documentare am mai încercat Hummusul egiptean cu Halloumi la grătar (32 lei/250g) ..., care ne-a plăcut foarte mult. Tot la aperitiv s-au bucurat teribil papilele noastre de o Vânătă coaptă, cu mozzarella și roșii și aromată după specificul mediteranean cu oregano și busuioc (27 lei/250g) – absolut delicioasă (pentru fanii acestui tip de bucătărie). [Hummus cu Halloumi. Numai bun pentru seară.] Cotletele de miel cu cartofi cu rozmarin (60 lei/300g) au fost foarte gustoase; dar specifică ospătarului, chiar dacă nu te întreabă, cât de bine le doreşti făcute 😉 [Cotlete de miel, cartofi cu rozmarin şi un buchet de salată.] L.E. - iulie 2023: cu excepția Costa del Cozla, toate celelalte preparate prezentate mai sus nu mai fac parte din meniu; abia așteptăm următoarea vizită de re-documentare pentru a încerca și prezenta noutățile de la Restaurantul Ecaterina! Restaurantul este deschis inclusiv pentru mic-dejun (între orele 8-10) care oarecum standard - constă într-un platou rece (mezeluri, brânzeturi, legume, salata de vinete/icre, unt,dulceață) și un preparat cald din ouă (omletă, ochi); costă 40 lei/pers. şi nu include băuturi, care se comandă separat din meniu. După ora 10 până la ora 13 nu se servesc decât băuturi. Iar începând cu ora 13 programul este normal și servirea completă, până la ora 22. [Mic-dejun cu view 🤩] Într-o atmosferă foarte relaxantă, cu muzică balcanică și cu o priveliște superbă, te poți bucura de o mâncare bună, pregătită cu atenție și cu dorința de a satisface clienții. Meniul nu este foarte vast dar preparatele sunt de bună calitate, ceea ce, credem noi, contează mai mult. Și nu doar noi credem asta, așa că în vârf de sezon turistic și în weekend cel mai bine ar fi să suni pentru o rezervare sau să vii cu ceva răbdare, că s-ar putea să ai ceva de așteptat (mai ales pentru terasă). În afara sezonului (noiembrie-aprilie) restaurantul este închis.

Restaurantul Danubio, aparținând pensiunii cu același nume, ar putea fi locul unde să mănânci un pește bun dacă treci prin Coronini sau ești cazat la una din pensiunile din zonă fără restaurant. Dacă ai noroc de o captură generoasă și proaspătă, un preparat pe bază de pește este recomandarea și specialitatea casei.  Afacerea este una de familie, în care toți membrii sunt implicați. Seniorul este specialistul în pescuit și pregătit peștele, iar pe anumite rețete se mai bagă și la preparat. Cam jumătate din peștele servit este prins “in house”, bineînțeles când este darnică bătrâna Dunăre și permite legislația. Deci o vizită la restaurantul Danubio în timpul sezonului de pescuit are șanse mari să fie una de succes 🙂 În afară de peștele proaspăt, mai dăm din casă un secret, care ni s-a dezvăluit fără jurământ de păstrare – la prăjit nu se folosesc friteuze ci tuciuri; poate și de-aici gustul bun al preparatelor. [După furtună, pe malul mării de la Dunăre.] Meniul este unul destul de restrâns dar... mai bine puțin și bun. Restaurantul nu este unul sofisticat dar rezistența lui în timp (a fost deschis în 2013) e dovadă a faptului că face bine ce face, pe segmentul lui de piață.  Serviciile cuprind inclusiv mic-dejun (în primul rând pentru clienții pensiunii), deci restaurantul e deschis de la ora 8 și se închide de multe ori seara târziu, ultima comandă fiind la ora 22. Bucătăria este românească, vedeta find peștele. Dar din meniu nu lipsesc nici preparatele din carne de porc sau pui și, bineînțeles, pleșcavița. Dacă vii pentru mic dejun poți mânca icre (25 lei/100g), salată de vinete (15 lei/100g), ouă în diverse feluri (omletă 150g 12-15 lei), brânză cu smântână sau cârnăciori. Variantele de mic dejun sunt prezentate în meniu la secţiunea Gustări. [Din oferta de mic-dejun.] După ora 12 poți alege dintre două ciorbe, din care una, evident, de pește (17 lei, 400ml) 😋 și câteva preparate la grătar, șnițele, câteva garnituri, două deserturi. La capitolul preparate din pește poți să alegi între diverse tipuri de pește prăjit (45 lei, 300g) – somn, șalău sau crap, după cum a mușcat 😀 [Crap prăjit cu mămăliguţă şi mujdei (48 lei).] Sau poți încerca unele din rețetele originale Danubio, pe care noi nu le-am mai întâlnit nicăieri – crap 45 lei/250g sau somn afumat 50 lei/250g  (o specialitate cu un gust intens, pregătită pe grătar) ori caras pane 40 lei/300g (un fel de șnițel din carne de pește fără oase, cu condimente și verdețuri, foarte interesant). Noi le-am încercat pe ambele și ne-au plăcut. Carasul a mers foarte bine cu un sos de usturoi cu smântână. Clar n-am ocolit peștele prăjit, foarte gustos, cu sos de usturoi cu verdețuri. [Specialităţile Danubio: peşte afumat 😋] Dacă ai o dorință pe care nu o regăsești în meniu, întreabă; dacă este posibil, ți se va îndeplini, oamenii sunt flexibili. [... şi carasul pane cu sos de usturoi şi mămăliguţă (49 lei).] Restaurantul are 60 de locuri la interior (la vizita noastră de documentare nu era deschis în interior) și 140 pe cele două terase, din care una e construită pe un ponton. Interiorul e amenajat clasic iar exteriorul e mai degrabă rustic, cu mult lemn, mese și bănci din lemn masiv pe terasa mare; terasa-ponton are un aer foarte romantic și oferă o priveliște foarte frumoasă asupra Dunării. [Apus de soare pe terasa-ponton 😍] La așa o capacitate, inevitabil în sezon, când este foarte aglomerat, timpul de așteptare poate fi ceva cam mare; și ar fi preferabil să suni pentru o rezervare. Tot în sezon se organizează seri de club, sunt invitați DJ-i. Pentru asta rămâne deschis barul de pe terasă, cu un meniu de băuturi potrivit pentru asemenea ocazii (inclusiv fresh-uri și cocktail-uri). [Amplasare inspirată 🤩] Dacă nu vrei să mănânci aici, poți lua mâncare și la pachet. Parcarea este încăpătoare și gratuită. 

Tarabostes = denumire folosită de romani pentru a desemna aristocrații geto-daci. Tarabostes Ranch Coronini (administrativ e Moldova Nouă dar fizic și emoțional e mult mai aproape Coronini) = un loc unde te poți simți ca un aristocrat geto-dac 🙂 [Amplasare "strategică", între Coronini şi Moldova Nouă.] În 2019 un cuplu de români, după ce trăiseră o bună bucată de vreme în America și apoi vreo zece ani în Timișoara, au decis să spună pa! mediului corporatist și au venit la Coronini. Cosmin (cu rădăcini în pământul locului) și Maria. De ce? Pentru că România nu e atât de neagră cum pare; pentru că trebuie să ai ochi ca să-i vezi frumusețea (parcă ar vorbi despre Unde Mergem 😊) Pentru că... sentimentalisme și melancolii... 🙂 Și mai ales pentru că specificul culinar local nu prea e valorificat/valorizat în zonă. [😍] Cea mai veche pensiune de pe Clisura Dunării ar fi fost deschisă pe la începutul anilor ‘90 pe locul unei stații de benzină (după înfloritoarea, pentru românii din zonă, perioadă a embargoului impus vecinei Iugoslavia, afacerile în domeniul combustibililor nu mai erau interesante...). După 2000 nici pensiunea nu s-a mai bucurat de succes, așa că a cam fost lăsată de izbeliște... Până au apărut Cosmin și Maria, care au resuscitat locul și i-au dat un farmec aparte. Cu un restaurant cu rețete cu povești, preluate de la “mătușile” din zonă, cu specific local, cu arome de sezon. Chiar şi un mic magazin cu suveniruri... [Mic punct de suveniruri.] Nouă ne-au plăcut mult Cosmin și Maria, restaurantul pe care îl manageriază și modul în care fac treaba. Așa că povestim ce-am găsit, ce-am gustat, ce-am aflat, ce-am văzut, ce-am învățat... Am aflat că lumea era foarte săracă în Coronini și deși resursele erau greu de obținut, ce era mai bun era păstrat pentru goști (adică oaspeți). Așa se întâmpla și cu peștele. Iar din ce mai rămânea după ce plecau oaspeții – resturi de pește din specii diverse, se încropea „sărămurica” - o ciorbă meșteșugită, care azi a devenit delicatesă și specialitate a casei Tarabostes, după rețeta strămoșească a lui Iliuță Drumaru’, cu multe legume și condimente. [Sărămurică de peşte, servită în ulcică de lut.] De altfel nu doar Sărămurica ge peșce, ci fiecare fel din meniu are o poveste, scrisă în grai coroneanț – s-ar putea să ai chiar nevoie de „traduceri” pe alocuri dacă nu ești familiarizat cu graiul bănățean.  Zama ge miel are o rețetă aleasă de Ilie Scăluș iar printre mâncărurile gătite ge la Coronini mai poți găsi în meniu Moetură ge proc cu coleașă (adică tocăniță de porc cu mămăligă). [Plachie de crap à la Tarabostes Ranch 😋] Singurul produs abundent în zonă este peștele, așa că acesta este și principalul ingredient din meniu. Doar că vântul influențează mult pescuitul, primăvara și toamna, deci pot fi și perioade de lipsă, pentru care peștele se congelează. Specificul restaurantului se învârte în jurul bucătăriei românești; de fapt bănățene, cu fusion național datorat migrației forței de muncă pentru minerit; dar și cu note internaționale provenite din perioada petrecută de proprietari în America - burger, pulled porc - care se integrează foarte bine. ["Tara-burger" cu de toate. De încercat!] Oferta culinară nu include foarte multe poziții iar unele dintre feluri chiar nici nu se gătesc zilnic; cele pe care le poți găsi în fiecare zi sunt marcate cu un soare 🙂 În extra-sezon meniul este chiar mai restrâns.  Porțiile sunt generoase și servite cu atenție, deși personalul este alcătuit preponderent din localnici, fără pregătire specifică la școli de specialitate. Pentru grupuri mari și rezervări prealabile se pot stabili meniuri exacte (fel 1, fel 2) pentru prânz și/sau cină. Lista de băuturi alcoolice este foarte scurtă – doar bere, vinul casei și uneori vin la sticla și rachiu (de dragul promovării produselor locale). Alcoolul este considerat un mai puțin important însoțitor al mâncării, nu element principal al mesei și al popasului. Ține cont că persoanele cazate și beneficiarii serviciilor de agrement oferite la Tarabostes Ranch au prioritate la servire la restaurant aşa că cea mai bună variantă este să faci rezervare. Restaurantul este deschis zilnic între orele 9-21, tot anul. [Nu te lăsa păcălit de exteriorul... nu foarte "ofertant"! 😉] Noi am făcut o comandă fusion – Sărămurică ge peșce, cu pâinici proaspete și bune și ardei iuți murați ("450ml sau cât vă duce pofta", 20 lei) și Burger Tarabostes, cu o garnitură generoasă cartofi wedge (200/250/50g, 35 lei). Deși diferențele culturale sunt profunde, s-au înțeles foarte bine, și una cu cealaltă și cu noi. Ne-a plăcut mult și apa casei; dacă o găsești în meniu încearc-o; e apă plată infuzată cu mirodenii și ierburi aromate de sezon. ["Apă plată" aromată natural, servită la ulcică 😍] Am apreciat liniștea locului, terasa înconjurată din toate părțile de verdeață, păsărelele care ne-au cântat non-stop.  Iar dacă ai ocazia să-l cunoști și pe Cosmin, experiența va fi frumos completată – știe o grămadă de povești despre locurile Coroninilor și îi place să le împărtășească.  Și restaurantul de altfel e ca o poveste – încă de când intri te aștepți să-l vezi la o masă pe Iovan Iorgovan însuși. Dacă n-ar fi caloriferele și gresia care să amintească de modernitatea în care trăiești, interiorul restaurantului arată ca o pagină dintr-o carte cu basme românești – covoare țesute, ștergare brodate, vase din lut sau lemn, mobilă pictată, rogojini. 😍 Iar într-un registru mai puțin romantic mai spunem că este unul dintre puţinele restaurante din România unde am găsit la baie prosoape, aranjate frumos, cum se cade în localurile pentru... tarabostes 😊. [Prosoape textile de unică folosinţă 👌] Zicem, așadar, să te abați de la DN 57 pentru un popas la Tarabostes Ranch; nu-i departe, are parcare și ar putea fi în ansamblu o ieșire foarte plăcută. 

Un loc ca Pizzeria Vesuvio zău că nu ne așteptam să găsim pe DN57 în comuna Berzasca! Și ce surpriză plăcută am avut! Mâncare bună, atmosferă plăcută, oameni tineri și implicați, curățenie. Deschisă în 2018, pizzeria este o afacere de familie, care vine cu un suflu tare bun în piața de profil din zonă. Cristina, interfața cu oaspeții, era la data primei noastre vizite... iepurașul acela neobosit din reclamă – ia comenzi, socializează, supraveghează, rezolvă. Acum, este Larisa, la fel de implicată. [În parcare este şi un punct de vânzare produse hand-made din lavandă cultivată local, o altă afacere a familiei.] Oferta culinară e preponderent de pe meleaguri italiene dar pe lângă paste și pizza poți să mănânci și ciorbă sau burger. Iar peștele este local. Ingredientele sunt proaspete, de calitate și preparate bine, cu atenție inclusiv la plating. Pizza se face cu aluat proaspăt, cu blat subțire și, pe lângă cele clasice, vine cu multe toppinguri inedite și foarte inspirate. Și dacă tot mai vrei ceva, poți adăuga, contra-cost, extra-toppinguri după gust sau imaginație. Noi am încercat Peperoni și Vesuvio (34 lei, 530g), cu mici adaosuri – satisfacție totală. [Peperoni by Vesuvio 👌] Dacă nu ești neapărat fixat pe pizza, noi mai putem spune de bine despre Burgerul de pui pe care l-am încercat la prima vizită (am înțeles că acum îl mai fac doar pe cel de vită) și Pasta alla carbonara (27 lei, 350g). La burger am găsit niște arome foarte interesante , carnea de pui nu e o chiftea tocată ci file întreg, marinat în iaurt și condimente cajun. Iar carbonara e aia corectă, facută cu ou, nu cu smântână. Unde se poate, la felurile cu paste îți poți alege tipul dorit. [Burger de pui. De fapt, cu pui 😀] Dacă ești cazat în zonă poți face și comandă, cu ridicare; în anumite condiții îți poate fi și livrată, întreabă la telefon! Programul de funcționare este de marți până duminică de la 10 la 23.  [Una dintre terase, cu vedere către dealurile Berzascăi.] Spațiul este generos și poți alege între locuri la interior sau pe terasă, după cum te descurci cu temperatura de-afară.  Locuri de parcare sunt berechet (cel puțin până se vor materializa ceva planuri de extindere a terasei). Deci, dacă e să fie Clisura Dunării, zona Berzasca, să fie și Pizzeria Vesuvio!