Ciumani (HR)

Oficial este prezentată ca Pârtia Csatavesze însă localnicii știu pârtia de la Ciumani după numele Veresvirág (Floare Roșie), la fel ca numele zonei unde a fost amenajată. Dar de fapt, Csatavesze (Bătălia Pierdută) este numită pârtia inferioară iar Veresvirág este numele celei superioare. Cele două pârtii, de dificultate medie, au o lungime totală de aprox. 1,5km și sunt interconectate fiind operate de două teleschiuri cu bară T, instalate în cascadă. [Baza pârtiei inferioare.] La baza pârtiei inferioare, pe lângă parcarea (gratuită) se mai află două cabane din lemn cu facilități de cazare (2 și 3 stele), un restaurant cu terasă unde se mănâncă bine, la prețuri accesibile, și un centru de închirieri, unde un echipament complet de schi costa la momentul documentării noastre 60 lei/zi, respectiv separat: 60 lei placa, 35 lei schiurile, 30 lei clăparii, 15 lei casca, 10 lei bețele și 10 lei ochelarii. Am văzut afișate și numere de telefon ale câtorva instructori de schi/snowboard.  Primele lecții de schi pot fi luate la baza pârtiei, unde cei mai leneși pot folosi una din benzile rulante ce deservesc pârtia de săniuș (1 punct/urcare). 😊 Pentru că da, pe lângă pârtiile de schi/snowboard, la Ciumani există și o pistă dedicată pasionaților de săniuș, cu acces gratuit chiar și celor care vin cu sania proprie; opțional, se plătește doar pentru urcarea cu cele două segmente de bandă rulantă (1 punct/urcare). Cei veniți la schi au la dispoziție și o toaletă, separată femei/bărbați, fără taxă.  Deși, din ce am văzut, într-un colț al restaurantului este permis schimbul încălțămintei în clăpari și lăsarea bocancilor într-o geantă/rucsac până la sfârșitul sesiunii de schi, recomandăm folosirea acestei „facilități” doar în extremis, personalul neputând garanta că cineva nu îți poate lua, din greșeală (sau nu), bagajul lăsat acolo. [Pârtie de săniuș, deservită de benzi rulante.] E bine de știut că, împreună cu alte 5 locații de schi din județ, pârtia de la Ciumani face parte din programul SkiHarghita, punctele și abonamentele cumpărate de aici putând fi folosite în comun în prima regiune de schi din România. Click aici pentru detalii și lista completă de prețuri și pârtii incluse în programul SkiHarghita. Cartelele pentru adulți au prețuri de la 20 lei/3 puncte până la 180 lei/60 puncte, respectiv 17-140 lei pentru copii și pensionari. Sunt disponibile și abonamente, de 2 ore (90 adulți, 70 lei/copii și pensionari), 4 ore (110/90 lei), o zi (130/110 lei) sau două zile (230/200 lei). [Plecare teleschi inferior, pe zi...] Atunci când e zăpadă și se schiază, la ora 10 se deschide întâi teleschiul 1, ce deservește pârtia inferioară – numai bună pentru o încălzire bună; o urcare costă 2 puncte (6-15 lei, în funcție de cartela cumpărată). Teleschiul 2 este pornit o oră mai târziu - sâmbăta și duminica, iar în cursul săptămânii doar dacă sunt veniți măcar 15-20 de schiori; o urcare cu el costă 3 puncte. Teleschiul 1 se închide la 17 iar cel superior, la 16:30. Pârtia inferioară are și instalație de nocturnă, care de obicei funcționează cam de două ori pe săptămână, nu neapărat în weekend ci în funcție de interesul schiorilor și de starea zăpezii, anunțându-se cu câteva zile înainte pe pagina de Facebook. Sau poți afla sunând la numerele prezentate aici. În programul de nocturnă (17-21) pot fi folosite doar cartele cu puncte. [...și pe nocturnă.] Dacă ieși din primul teleschi pe dreapta, te poți da pe pârtia inferioară, lungă de aprox. 500 m; iar în stânga ieși spre al doilea teleschi, care duce în vârful pârtiei superioare. Ambele pârtii sunt roșii, de dificultate medie, recomandarea noastră pentru începători fiind să folosească doar primul teleschi și să se dea pe pârtia inferioară, care e mai lată și cu un grad de înclinație ceva mai mic decât cea superioară. [Pârtia inferioară, un pic mai ușoară.] În schimb, cei ce stăpânesc mai bine schiurile sau placa și care aspiră către nivelul avansați pot urca până în vârf și pot exersa fie pe zona superioară, un pic mai îngustă și lungă de 1000 m, fie până jos, pe toată lungimea pârtiei. Pe lângă lungimea mai mare, un alt avantaj al zonei superioare este că are mai multă zăpadă naturală, care, pentru că traficul e mult mai mic decât jos, se și păstrează mai bine. Singurul inconvenient este că pentru a ajunge să cobori întreaga lungime (aprox. 1,5 km) a pârtiei, va trebui să urci cu două teleschiuri, cam 10 minute în total. Nouă ne-a plăcut, mai ales că în al doilea teleschi te poți bucura de vreo 6 minute de mindfulness 😊 în urcarea pe pista amenajată printre brazi, la rădăcinile cărora, dacă ești atent, pe zăpada proaspătă poți observa urme al păsăretului și faunei locale (reprezentată în special de pisici sălbatice), câteodată chiar și ale câte unui urs trecut prin zonă în cursul nopții. Nu, nu te speria, în cei vreo 20 de ani de când a fost deschisă pârtia nu avut loc niciun incident notabil. [Plecare teleschi superior.] La ieșirea din al doilea teleschi (altitudine 1129 m) sunt băncuțe din lemn pe care te poți odihni și de unde poate fi admirată frumoasa panoramă a Depresiunii Giurgeului și a orașului Gheorgheni. Atunci când este zăpadă naturală din belșug, pasionații de schi off-piste pot ieși din pârtia superioară, în stânga, către foișorul de observație din lemn construit pe creastă, de unde se poate coborî la baza teleschiului 1 pe cea de-a treia pârtie de pe „domeniu”, de nivel avansat. Pârtie care din păcate, din cauza scăderii numărului de schiori care vin în zonă, de ceva vreme nu a mai fost amenajată. [În urcare teleschi superior.] În ultimii ani, sezonul de schi a început pe la sfârșitul lui decembrie/începutul lui ianuarie, și a durat până spre jumătatea lunii martie. Însă, din cauza împuținării zăpezii, la fel ca în celelalte zone de schi din România, și cei de aici sunt nevoiți să folosească din ce în ce mai mult tunurile de zăpadă. Și abia după ce amenajează bine zona inferioară a pârtiei, trec și la cea de sus. Așa că în primele zile de sezon se poate schia doar pe pârtia deservită de primul teleschi. Recomandarea noastră e să vezi pe webcam-uri care e situația înainte de a porni spre pârtie, aici sau aici. [Plecare din vârful pârtiei superioare 😍] La momentul primei noastre documentări (februarie 2026) drumul din sat până la pârtie nu era încă asfaltat dar era practicabil, cu atenție, inclusiv de mașini de oraș; însă erau promisiuni de la autorități ca până la sezonul următor să fie realizată asfaltarea. Despre opțiunile de cazare și masă poți afla mai multe din recomandarea dedicată: caută în ghid 🔍Cabanele Csatavesze sau click aici. [Restaurantul cabanei.] Ne-a făcut mare plăcere să aflăm povestea acestei pârtii, una dintre puținele amenajate de la zero după Revoluție în România, investiție 100% privată, făcută de un om care, culmea, nici măcar nu știe să schieze 😊 Dar care, în căutarea unei afaceri care să-l țină ocupat și iarna, și intrat în posesia unui teren care i s-a părut foarte potrivit pentru asta, s-a înhămat la o misiune care multora dintre noi ar fi părut imposibilă. În primăvara lui 2006, un antreprenor în construcția de case din lemn din satul Ciumani, Martin Bartalis pe numele lui, a pus la bătaie toți banii pe care-i strânsese, s-a mai și împrumutat pe unde a putut, și s-a pus pe treabă: a defrișat toată porțiunea de munte unde fusese proiectat amplasamentul teleschiurilor și al pârtiei, a făcut drumul din sat până acolo, a săpat șanțuri pentru a trage apă și canalizare, tot din sat... Apoi, a mers tocmai în Liechtenstein, unde aflase că e de vânzare o instalație completă de teleschi – deloc veche dar pe care proprietarii voiau să o schimbe cu una nouă; după ce a văzut-o la treabă și s-a convins că e ce trebuie, a bătut palma cu ei și au stabilit ca până în mai anul următor s-o demonteze și s-o transporte jos (cu elicopterul). Apoi, după ce a adus-o la Ciumani, pe baza proiectului realizat de un specialist din Brașov (ing. Petre Popa) și cu ajutorul câtorva apropiați, până în toamnă a reușit să monteze ambele teleschiuri și să amenajeze întreaga pârtie. Fostul proprietar al instalației, când a auzit că teleschiul a fost deja instalat, în doar câteva luni, după ce a venit la Ciumani să se convingă, i-a spus lui Martin: „Sunteți nebuni?! Ce ați făcut voi aici în câteva luni, la noi se face în generații!” [Pârtii bătute în fiecare seară 👍] Sezonul de schi 2007-2008 a fost primul. Și cel mai greu. Cabana, restaurantul, teleschiurile și tunurile de zăpadă au funcționat pe generator, pentru că nu reușiseră să se racordeze încă la rețeaua de energie electrică. Lucru pe care, când au reușit, l-au făcut integral pe banii lor. Pârtiile sunt bătute în fiecare seară, un lucru de apreciat având în vedere cât de mic este domeniul schiabil de aici.