Locații

Restaurantul La Michele este locul din centrul orașului Târgu Ocna care reușește să resusciteze cât de cât un oraș înghețat parcă în timp. Specificul italian e un argument atrăgător😉 dar unul mai obiectiv ar putea fi istoricul – restaurantul funcționează, neîncetat, încă din 1996; iar proprietarul are state vechi de plată în meserie. Deschis într-o perioadă de adevărată sălbăticie economică națională... La Michele este, cu atât mai mult, o dovadă că pasiunea pentru domeniu și perseverența în satisfacția clienților, într-un segment de piață definit, dau rezultate. „Virusul” ospitalității l-a luat dl. Mircea Dumitriu (a.k.a. Michele 😎) la Eforie Nord, unde a învățat cum se face treaba muncind încă de mic, în vacanțe, în bucătăria unui hotel. Apoi a plecat în Italia, unde s-a adăugat pasiunea pentru bucătăria peninsulei. Și așa a apărut La Michele, restaurant cu bucătărie italiană... adaptată la gusturile românilor. Căci vei găsi în meniu și tiramisu dar și papanași. ☺️ La debut meniul includea doar pizza, în mare pentru că doar cam atât permitea oferta de materii prime în acea vreme – concret, aprovizionarea presupunea drumuri la București iar iarna singurele legume disponibile erau cele importate din Turcia. Pe măsură ce a devenit posibil, s-au adăugat paste, carne, pește, scoici de Marea Neagră. Un impuls binevenit a fost formarea în județ a unei comunități importante de italieni, migrați odată cu deschiderea unor fabrici de confecții cu acționariat italian, clientela fiind astfel în mare parte asigurată și fidelă 😉 Clienții așteptau la rând afară eliberarea unei mese, chiar și iarna, „încălzindu-se” cu pălincă, iar programul se prelungea până târziu în noapte. Și nu doar atât. Pereții restaurantului depun mărturie pentru succesul de care se bucura La Michele – cu numeroasele fotografii făcute în restaurant cu personalități ale vieții publice politice (astea ni s-a spus că se mai schimbă uneori, după prestația în funcții 😁) sau artistice. [Michele și o parte din celebritățile care i-au trecut pragul.] Tot ce e scris în meniu se gătește; nu există “nu avem”. Iar asta nu-i de-ici-de-colo, având în vedere că meniul e destul de vast. Într-un oraș cu o ofertă culinară relativ modestă trebuie să mulțumești cât mai multe gusturi... Iar La Michele reușește asta cu destul de mult succes, clienții nelipsind din restaurant la mai orice interval orar; fie că sunt turiști sau localnici, fiecare găsește ceva pe plac; iar la orele de vârf... noroc că e destul de mare... Restaurantul e deschis pentru toate mesele, deci dacă ești cazat în una din multele pensiuni din Tg.Ocna care nu oferă mic dejun, La Michele e un loc bun pentru a rezolva acest subiect. Nouă chiar ne-a plăcut mult ce-am mâncat acolo dimineață. Dar nu numai, că am mers de câteva ori, având în vedere oferta nu tocmai bogată din oraș; și nu am fost dezamăgiți niciodată. [O variantă de mic-dejun cinstit...] Oferta pentru micul dejun se învârte în jurul ouălor, care pot fi servite fierte, ochiuri sau omletă, în diverse combinații; dar nu lipsesc nici avocado sau somonul afumat. Fiindcă ne era foame destul de serios, noi am optat pentru Ochiuri cu bacon, servite pe pâine prăjită și însoțite de salată mixtă și o Omletă țărănească, bine „dotată” cu mozzarella, bacon, ceapă, ardei gras și roșii. Și să nu uităm chiflele calde, pufoase, făcute în partida proprie, oferite din partea casei 👍. Cu un latte macchiatto și un suc de portocale roșii ai combinația pentru un mic dejun complet și hrănitor, combustibil bun pentru o zi de explorat atracțiile zonei. La momentul documentării (2025) cu totul, pentru două persoane, a costat 79 lei. Micul dejun se servește până la ora 12. [...și una pentru cei puși pe trișat 😋] Și după mic dejun, cam orice îți face cu ochiul din meniu este bine gătit, bun, îndestulător. Ne-a plăcut Tigaia picantă cu pui, cu mix de piept de pui și legume gătite în suc de roșii, servite chiar într-o tigaie, cu cartofi gustoși, copți în coajă (46 lei). Nu a fost foarte picantă, așa că e de încercat dacă nu te deranjează un pic de iuțeală. Cartofii tăiați rondele, copți cu rozmarin, sunt incluși în prețul tuturor preparatelor din carne. Nu am ratat nici pizza; nu se putea altfel, că doar vorbim de un restaurant cu specific principal italian. Și am ales-o pe cea „a casei” - Pizza Michele (40 lei). Deși are un topping foarte bogat și într-o combinație de ingrediente care probabil ar cam speria un italian, a fost gustoasă și consistentă. Cuptorul cu vatră și-a pus amprenta pozitiv pe gust, chiar dacă nu e alimentat cu lemne. Am mai revenit și pentru un preparat de inspirație italiano-elvețiană, din fâșii fragede de mușchi de porc cu sos de smântână și ciuperci, servite alături de cartofi țărănești, pe care l-am adus pe meleaguri românești cu o salată de varză proaspătă (45 + 12 lei) 😉 și un Pui cu tzatziki (45 lei) cu un gust care te duce în Grecia. Berea de pe lângă? 13-14 lei. [La momentul documentării era trecut în meniu ca Tagliata alla zurichesse.] Toate preparatele încercate de noi aici au fost bune, gustoase, în general atent servite, în porții generoase. Chiflele au fost top.  Atmosfera, plăcută și relaxată, de trattoria ☺️ Mai pot apărea sincope în zilele aglomerate - timpi de așteptare mai mari, greșeli la preluarea comenzilor, mici scăpări la curățenie... dar nimic grav sau nerezolvabil, mai ales că “Michele” e mereu acolo, supraveghind și îndreptând dacă e cazul. [Bucătărie la vedere.] De luni până vineri fac și meniu de prânz, cu fel 1 și 2, care se anunță dimineața, pe social media. Dacă vrei ceva „la pachet” se poate – preponderent take away dar fac și livrări, gratuit în oraș. Dacă vii cu mașina, cel mai bine ar fi să o lași în parcarea publică de la Primărie sau în cea a hotelului alăturat – se pare că nu nicio problemă în nicuna dintre variante. Nu urmări GPS-ul – te duce greșit, undeva în spatele clădirii restaurantului, unde nu e nicio parcare.

Să îți spunem povestea Șopron – Bistronomie, așa cum am „citit-o” noi... În Târgu Ocna, oraș mic și fără pretenții, pe o stradă modestă, într-o clădire care nu promite multe... stă ascuns un bistro cum nu te-ai aștepta să găsești în așa loc... unde vei descoperi cu surprindere tehnici profesionale de gătit, plating, ingrediente de sezon, creativitate cât cuprinde, gusturi greu de uitat. Plus dedicare, pasiune, implicare, prietenie. [Un loc care ne-a surprins plăcut. Extrem de plăcut.] În spatele la toate astea stau chef Mihai Girel și soția lui, Alexandra. El cu arta culinară, ea cu ospitalitatea; și cu propunerea de a evada, cu ei, în povestea lor, în povestea Șopron. Ei au lăsat viața corporatistă de capitală și s-au lansat într-o aventură nouă, în locurile copilăriei lui Mihai. Și așa s-a „născut” Șopron. Un loc mic, unde chef Mihai gătește proaspăt și corect iar Alexandra primește oaspeții și „ospătărește” cum poate ea mai bine (Mihai e profesionist în ale bucătăritului dar Alexandra e începătoare în ale ospitalității, însă e plină de bunăvoință și dorință de a face lucrurile bine). Munca e multă și se face uneori chiar și peste noapte, dar satisfacția clienților șterge oboseala, iar ritmul nebun devine sentiment de mulțumire, pentru că muncești din pasiune. [„Curtea” Șopronului, într-o zi ploioasă de primăvară. Nimic spectaculos, încă...] Bucătărie românească modernă, cu arome românești dar nu numai. Târgu Ocna nu avea nicidecum experiență cu o asemenea bucătărie cum practică Mihai. I se spune „bistronomie”; adică mâncăruri și ingrediente „comune” dar gătite cu tehnici gastronomice, în cantități mai mici, în funcțe de ingredientele disponibile, de sezon, locale când e posibil. Adică poți găsi aici mujdei din „banala” leurdă, mărarul transformat în emulsie, piure - dar din morcovi. Iar acum Târgu Ocna a ajuns să fie un pic mai bine cunoscut și datorită Șopronului, care nu se adresează doar localnicilor, ci a devenit un punct de atracție și pentru turiști. [...pentru că spectacolul e în farfurie: aici, o coastă de vită cum nu am mai găsit până acum. 👌] Localnicii și cei aflați în trecere prin zonă se bucură și de meniul zilei (30 lei, servit de luni până vineri între orele 11-16, în limita stocului, disponibil și cu livrare/ridicare), care și el poartă semnătura creativității lui Mihai pe mâncărurile pe care, de altfel, le știm cu toții din copilărie sau din familie și e livrat, la un raport preț-calitate pe care noi mai rar l-am regăsit prin alte locuri. Iar turiștii... după ce au intrat prima oară... inevitabil revin. Pentru că nu ai cum să nu vrei să mai guști încă o dată o Coastă de vită românească (350/150g, 78 lei) maturată 30 de zile, gătită lent, servită cu cartofi Șopron cu telemea de capră, verdețuri și mujdei de usturoi (una din „vedetele” meniului) sau un Burger Șopron (200g carne/170g delicii/150g cartofi, 60 lei) cu carne de vită maturată 30 de zile, „românizat” cu slăninuță și cașcaval afumat, cu sos și castraveți murați de casă, serviți cu minunații cartofi prăjiți ai casei. (Scriu și salivez... 😋) Noi pe astea le-am încercat și (ne-)am promis că nu vom rata nicio ocazie de a reveni. [Un adevărat burger gourmet.] Dacă ești vegetarian(ă)/vegan(ă), e bine să știi că la Șopron vei găsi doar o gustărică, un Humus cu ardei copt (aprox. 400g, 45 lei) numai bun de întins pe pâine. În vizita noastră nu am reușit să-l gustăm, dar după ce l-am văzut, prezentat spectaculos cu sumac, za'tar și cu un moț de ardei roșu copt, asezonat cu ulei de măsline adevărat și servit cu lipie crocantă ... l-am pus primul pe listă pentru data viitoare! 😋 [De pus în wish-list!] Ca să nu se plictisească sau să se blocheze, Mihai tot timpul mai pune o aromă, mai inovează ceva, vine cu idei de preparate noi, pe care le introduce treptat în meniu. Ceea ce face ca acesta să se schimbe destul de des; și după inspirație dar și după sezon și produsele disponibile. Ceea ce ni se pare îmbucurător. Cumpărăturile se fac dis de dimineață, la piața din Onești iar produsele sunt alese personal. Ce nu vine de la piață vine de la producători locali sau zonali (carne, brânzeturi, pește). Vita, de la o fermă din Adjud, peștele (când este „pe tablă”) dintr-o păstrăvărie din zona Vâlcele. 👍 [Ceva „simplu” @Chef Mihai Girel: o friptură de porc rumenă, cu spectaculoșii cartofi prăjiți în untură ai casei 😋] La primul pas pe care l-am făcut în Șopron am avut un sentiment de îndoială... Spațiul e mic, amenajat și dotat simplu, dar cu note personale; transmite clar ideea unui loc familiar, relaxat, prietenos și unde, am concluzionat, e vorba despre conținut și nu despre ambalaj...  De fapt, sunt două săli, una dintre ele având si un colț dedicat celor mici (lego, măsuță cu cărți de colorat), unde de Crăciun mai vine și Moșul. 🎁 Împreună cu terasa, oferă undeva pe la 50 de locuri în total. [Șopronul...lui Moș Crăciun.] Clienții pe care i-am găsit noi acolo părea că se simt ca acasă. Nu e un loc pompos, ci unul relaxat, care nu impune pretenții și etichetă, ci unul unde să te surprindă mâncarea – lucru care la incursiunea noastră s-a produs din plin. În același spirit al originalității, am regăsit, „cartea meniu” expusă „la uscat” - o foaie prinsă cu cârlige, pe sârmă. Șopronul e deschis doar de la jumătatea lui decembrie 2024, dar are deja o comunitate creată în jurul lui. Pentru că e integral o afacere mică, de familie, inclusiv marketingul se face „in house”, prin intermediul social media sau al platformelor de mesagerie; acolo se anunță meniul zilei, noutățile, eventualele modificări ad-hoc în programul de funcționare. Apasă "Urmărește" ca să afli despre oferte exclusive dedicate celor care #StiuUndeMergem. 😉 [Menu-uri scurte dar la înălțime, și la propriu și la figurat. 👍] Planurile de viitor erau multe și frumoase când i-am cunoscut pe Mihai și Alexandra și le ținem pumnii să le transforme în realitate. Îi ținem pumnii și băiatului lor cel mare, Dragoș, care s-a alăturat și el afacerii –  inițial responsabil cu partida de grătar cu jar, apoi implicat și în servire, după cum e nevoie. Reveniți la Șopron pentru redocumentare ne-am bucurat să vedem feluri noi în meniu, adaptate la sezonul rece. Adică, după cum justifică unii mai pofticioși, mâncare de frig este și un Burger DUBLU, că ai nevoie de mâncare bună și calorii multe să-ți țină de cald...  😁 Mai ales dacă îl prinzi și la ofertă, la preț de burger simplu; și mai ales că este suculent și irezistibil și vine și cu niște cartofi prăjiți  delicioși! Și tot cu această ocazie chef Mihai ne-a demontat un mit: șnițelul e banal. Nu! El a reușit să-l transforme și să-l facă de nerecunoscut. Sub numele de scenă Șnițel de pui parmigiano se ascunde o carne fragedă, rumenită frumos și crocant în crustă cu parmezan, gratinată cu mozzarella și roșii și servită cu inegalabilii cartofi prăjiți Șopron, cu telemea și cu mix de frunze de salată... nu mai rămâne în farfurie nici măcar o firimitură... de nimic!... [Un alt fel de șnițel. 👌] Update 14.04.2026: am făcut cunoștință cu noul meniu de primăvară-vară. Deși e un pic mai scurt, nu lipsesc preparatele consacrate (dintre care unele au prețuri un pic scăzute 👍) și chiar au fost introduse câteva noi. Pentru că voiam de mult să vedem cum e, am încercat Ceafa de porc Șopron și, la recomandarea lui Dragoș, care ni l-a prezentat foarte convingător, burgerul nou-nouț al casei - Nachos Halapeño. 😋 Ceafa, într-o porție îndestulătoare, este făcută pe plită, fragedă și gustoasă, și însoțită de cartofii prăjiți Șopron plus o salată de varză murată; și bineînțeles tușele personale a la chef, dătătoare de extra aromă și aspect - rucola, ulei de morcov, piure de sfeclă.  Iar burgerul... picant și interesant cu chipsurile de tortilla intercalate în compozițiem, îl recomandăm doar „pasionaților” de nachos, altfel, încercați ceilalți burgeri din meniu! 😉