Muzeul Bisericii Evanghelice din România

Deși nu foarte cunoscută, Biserica Evanghelică Sf. Ioan este un lăcaș de cult foarte important pentru comunitatea evanghelică de confesiune luterană din Sibiu, fiind loc pentru întâlniri ecumenice, slujbe și ceremonii religioase dar și sală de concerte. Din anul 1970 în această biserică a prins contur Ziua Mondială de Rugăciune a femeilor, marcată anual în prima zi de vineri a lunii martie. Această zi, fondată în America anului 1887, promovează egalitatea pentru femei prin rugăciune. Femeile creștine de diferite confesiuni se reunesc în peste 170 de țări pentru a se ruga și a atrage atenția asupra traficului de persoane și a nedreptăților sociale.  Cu un interior oarecum simplu, biserica adăpostește mai multe categorii de artă sacrală precum: obiecte din bronz, pictură modernă, două orgi și două valoroase retabluri poliptice (panouri cu icoane şi sculpturi), dintre care unul realizat în anul 1533. Intrarea în biserică se face pe latura de est, din strada Mitropoliei, iar deasupra uşii frumos decorate cu elemente metalice poate fi văzut un basorelief realizat la Viena, în care este reprezentat Mântuitorul înconjurat de copii. Curtea interioară a bisericii este comună cu cea a Centrului de Dialog „Friederich Teutsch”, al bisericii Evanghelice din România, odinioară orfelinat, şi cuprinde o librărie, o cafenea și un superb muzeu unde poţi afla cum se întrepătrunde istoria Bisericii Evanghelice cu cea a sașilor, cei ce au pus de altfel și bazele burgului Sibiu. De asemenea expoziții de fotografie ori pictură sunt prezentate în mod gratuit, la etajul întâi al centrului sau chiar în curtea bisericii, aproape tot timpul anului. Biserica poate fi vizitată la cerere (la recepția Muzeului) de luni - sâmbătă între orele 10 – 16, iar în ziua de duminică de la 11:30 – 16:00, neexistând nicio taxă de intrare.

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA este cel mai mare muzeu în aer liber din România şi pentru că poate fi el însuși o destinație turistică, acordă-i măcar câteva ore ca să îl vizitezi la pas şi să îl admiri în tihnă - în niciun caz nu este un obiectiv de văzut „în fugă”! În 1963, odată cu montarea în Dumbrava Sibiului a unei vechi mori cu aducţiune hidraulică, se înfiinţa aici un Muzeu al tehnicii populare, o iniţiativă extraordinară de resuscitare a unei idei mai vechi a Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA, care a inspirat şi numele de astăzi a muzeului. De atunci şi până astăzi, cercetătorii muzeului au cutreierat satele de pe întreg teritoriul României, au achiziţionat şi au demontat peste 400 de instalaţii tradiţionale, anexe gospodăreşti şi case întregi (unele vechi de sute de ani), le-au restaurat şi le-au re-montat aici, într-o formă cât mai apropiată de cea originală! O plimbare pe aleile muzeului va fi ca o călătorie în timp, în istoria satului românesc. Vei putea intra prin curţi, prin casele care sunt deschise publicului şi vei putea vedea cum trăiau stră-stră-bunicii noştri. Vei aprecia liniștea ce te înconjoară la orice pas, singurele zgomote vin de la animalele şi păsările ce își duc traiul în acest muzeu, ca în ograda bunicilor. 😍 Mai tot timpul, Muzeul organizează tot felul de târguri, festivaluri tradiţionale, ateliere de meşteşuguri, care te vor ajuta şi ele să intri în atmosfera acelor vremuri demult trecute şi pe care nu ar trebui să le lăsăm uitării. Deși întreg complexul este întins pe mai bine de 96 de hectare, aleile de vizitare nu depășesc 10 km de traseu, ceea ce îl face accesibil atât la pas cât şi cu bicicleta. De asemenea te poți plimba cu trăsura pe alei sau cu sania trasă de cai (depinde în ce anotimp nimerești), pentru o asemenea plimbare, încă specifică multor sate din România, vei plăti 30 lei/30 minute. Iar dacă vremea permite, poţi avea în vedere şi o plimbare cu barca pe lacul de unde vei avea o cu totul altă perspectivă asupra celei mai mari colecţii de mori de vânt din Europa. La jumătatea vizitei noastre am dat de Nea’ Nelu, om hotărât, ardelean din moși-strămoşi și fierarul acestui mic sat (îi spunem sat pentru că o dată ce te pierzi pe alei uiți că ești la marginea unui oraș și parcă te aştepţi să îl vezi pe Nică după colț, la furat de cireșe 😀). Fierarul împreună cu câțiva ucenici băteau de zor la o potcoavă pentru iapa Steluța, și tare mândru era că oamenii sunt încă interesați de meseria sa, căci bineînțeles, nu ne-am dat duși până nu am observat îndeaproape toate etapele acestui meșteșug. 🙂 [Steluţa, aşteptând potcoave noi.] Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult aici? - o gospodărie lipovenească strămutată aici din Mahmudia, judeţul Tulcea, care reconstituie viaţa unei familii de pescari din Delta Dunării. [Gospodăria lipovenească.] - casa veche de peste 500 ani (după unele surse) a cărei imagine de dinainte de restaurare apare pe bancnota de 10 lei; după ce a fost cumpărată cu 10.000 lei de la proprietarii ei din satul vâlcean Vlădeşti, a fost strămutată aici în anul 2006. Povestea casei poate fi citită aici [Casa de pe bancnota de 10 lei.] - târgul de ţară, unde am întâlnit producători locali, tradiţionali şi unde am putut asista la ateliere de artă şi gastronomie populară. [Târgul de la Muzeu.] Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra nu doar ne-a plăcut, ne-a mers de-a dreptul la inimă şi s-a instalat bine acolo! ❤️ Este un loc în care te încarci cu energia emanată de acest popor în multele lui secole de existenţă. Nu îl rata dacă eşti prin Sibiu! Iar dacă vorbele noastre nu te-au convins, poate te conving impresiile unor străini de seamă, consemnate în „Cartea de Aur” a Muzeului:   „Pace, frumusețe, emoție, toate acestea reprezintă „Dulcea Românie” - Donato Chiarini – Ambasador U.E. la București „Am vizitat multe muzee în aer liber din Europa, dar acesta este cel mai impresionant dintre toate. Este nu numai un muzeu, este o expoziție vie a vieții poporului român.(...) Vă mulțumesc foarte mult pentru fascinanta sclipire a spiritului românesc” – Terry Davis, Secretar General al Consiliului Europei 🙏 contributor Unde Mergem®, Mirela Goraş

Printre clădirile din secolul al XVIII-lea situate în Piața Mare, biserica Romano-Catolică ocupă un loc important şi cu toate că a fost ridicată relativ târziu, se încadrează armonios în contextul arhitectural din kilometrul 0 al oraşului. Pe la începutul anilor 1700, după ce a devenit sediul guvernului Transilvaniei, Sibiul a intrat într-o perioadă de creştere economică susţinută, care a atras investitori, industriaşi şi latifundiari din toată Europa. Şi pentru că toată prosperitatea asta trebuia şi administrată 😉 în Sibiu au venit şi foarte mulţi reprezentanţi ai Imperiului Austriac, funcţionari şi demnitari austrieci, care au fondat aici o comunitate catolică condusă de călugării iezuiţi. În 1733 aceştia au reuşit să înalţe o biserică pe măsura importanţei lor, iar şase ani mai târziu au înfiinţat pe lângă aceasta şi un seminar iezuit, în prezent clădirea acestuia, monument istoric, găzduind casa parohială. Odată cu sfinţirea bisericii, călugării iezuiţi au instalat în Piaţa Mare şi o statuie a Sfântului Nepomuk care, la instaurarea regimului comunist în România, în 1948, a fost mutată în curtea casei parohiale, pentru a o vedea trebuie să intri pe poarta dinspre Piaţa Mică. [Sfântul Nepomuk, protectorul celor care păstrează o taină.] Pe cât se simplu şi auster este exteriorul, pe atât de bogat decorat este interiorul, iar aici ne-a impresionat monumentul funerar al mareşalului Otto Ferdinand von Abensperg und Traun, comandant militar al Transilvaniei între 1744 si 1747. Monumentul se află în dreapta altarului și a fost executat de sculptorul clujean Anton Schuchbauer. Lucrarea în relief, din bronz, medalionul cu portretul defunctului, precum și blazonul familiei, ne-au amintit de Capela Medici din Bazilica San Lorenzo, Florența. Altarul este decorat cu o frescă ce datează de la inaugurare, o reprezentare a Fecioarei cu Pruncul, operă a pictorului austriac Anton Steinwald. [Fresca "Fecioara cu Pruncul", sec. XVIII] În 1738, bisericii i-a fost adăugat şi un turn-clopotniţă, în care a fost instalat o sută de ani mai târziu un ceas cu două cadrane, unul ce arată ora spre Piaţa Mică şi celălalt către Piaţa Mare.  În prezent, în biserică se oficiază slujbe în limbile română, germană şi maghiară. Poate fi vizitată gratuit dar te încurajăm să faci o mică donaţie, care va fi folosită cu siguranţă la întreţinerea acestui monument. 🙏

În trecut fântânile erau foarte importante pentru comunitate iar sibienii au început încă de prin secolul XIII să amenajeze un număr mare de fântâni, în fiecare piaţă a oraşului. Acestea erau îngrijite de vecinătăți ce numeau doi meșteri, unul bătrân si unul tânăr, care aveau datoria să vegheze la buna funcționare a acestor surse de apă. De obicei o dată pe an fântânile erau curățate, acțiune ce cădea în sarcina tinerilor din cadrul vecinătății și care se termina de regulă cu o masă copioasă. Fântâna din Piaţa Mare a fost menționată documentar pentru prima dată în anul 1538, spunându-se că „în bazinul din jurul ei femeile își spălau rufele, iar din jgheaburi se adăpau animalele”.  Acum, ea este cunoscută ca Fântâna cu grilaj sau Fântâna Falkenhayn. Merită să-i acorzi un popas pentru că de ea se leagă o adevărată saga: în anul 1798, cu ocazia renovării fântânii comandate de către Martin Hochmeister, primarul acelor vremuri, a primit un umbrar din fier forjat, finanţat de de pielarul Filek. În Primul Război Mondial, după ce iniţial umbrarul a fost confiscat de militarii cantonaţi în oraş, comandantul Armatei a 9-a germane, generalul Erich von Falkenhayn, a decis să îl înapoieze oraşului. Iar mai târziu, noile concepții urbanistice pe care regimul comunist le-a impus în reamenajarea Pieței Mari au făcut ca fântâna sa fie demolată. Doar apropierea anului 2007 în care Sibiul a fost declarat „Capitală Culturală Europeană” și dorința de a reface aspectul de altădată al pieței, au făcut ca o copie a fântânii interbelice să reapară și să își revendice poziția în Piața Mare după sute de ani de schimbări. Azi, trecătorii se opresc lângă această fântână pentru a se relaxa și a admira de pe scările ei Piaţa Mare. De jur împrejur sunt clădiri superbe, de pe acoperişurile cărora „ochii sibiului” (element de arhitectură medievală, cu scop de aerisire) îţi vor urmări orice mişcare! 😀

După părerea noastră, frumusețea acestui oraș medieval nu constă doar în marile puncte de atracție, ci mai degrabă în străzile mici, înguste și pietruite, locuri pe care mulți dintre cei ce ajung în Sibiu nu se gândesc sau nu sunt îndrumați să le viziteze, acestea fiind adesea scăpate din vedere chiar și în ghidurile de călătorie.  Atunci când o iei la pas printre ele îți dau senzația că păstrează secrete din vremea în care orașul abia ce lua amploare în jurul lor și te fac curios, căci o străduță duce la altă străduță și fiecare are frumusețea ei. Un astfel de loc este și Pasajul Aurarilor, care pornește de sub turnul casei din Piața Mică nr. 24, situată în Orașul de Sus, şi coboară în trepte spre Piața Aurarilor, aflată în Orașul de Jos. Conservându-și înfățișarea de la 1567, când servea drept casă pentru atelierele de aurari (de unde și numele), pitorescul Pasaj al Aurarilor poate fi considerat unul din cele mai romantice locuri din Sibiu. Aici chiar și căsuțele scorojite parcă au un “ceva” al lor, păcat că unele dintre ele sunt lăsate de izbeliște de proprietari, dar totuși cu ale lor culori pastelate, ferestrele verzi sau albastre și cu tot acest complex de scări pietruite și arcade, te fac să te simți ca pe străzile din celebrul Riomaggiore, din Italia! 😍

Cunoscut și sub numele de "Zidul cu Ace", Pasajul Scărilor a fost construit pentru a face legătura dintre Orașul de Sus (începe în strada Alexandru Odobescu) și Orașul de Jos (se termină în strada Turnului) Turnului), într-un soi de străduţă ce "îmbrăţişează" Catedrala Evanghelică pe lângă zidul vechii cetăţi, cu o succesiune de scări şi o arcadă impunătoare. Despre momentul construirii acestuia, părerile sunt împărțite. Exista voci care susțin că pasajul a fost construit în secolului al XIII lea și altele care spun că amenajarea zonei a avut loc în secolul al XIV lea. Indiferent de momentul construirii sale, Pasajul Scărilor se numără printre cele mai frumoase (şi romantice) locuri de vizitat în Sibiu, alături de Piața Mare, Piața Mica, Podul Minciunilor. De a lungul acestui pasaj poți admira patru dintre cele mai frumoase case vechi din Sibiu, înscrise în lista monumentelor istorice din oraș, poți lua masa , te poți opri pentru a savura o cafea sau iți poți procura un suvenir de la magazinele din zonă. Noi credem că este unul din locurile cu atmosfera cel mai bine conservată din Sibiu, așa că merită să îl incluzi în planul tău de călătorie și să îi descoperi parfumul medieval. 😍

Menționată documentar încă din anul 1415, Piaţa Huet nu a fost cunoscută dintotdeauna sub acest nume, de-a lungul timpului având tot felul de denumiri precum Friedhof, Kirchhof sau chiar P-ța Grivița. Într-un final sibienii s-au hotărât și au denumit-o Huet, după numele lui Albert Huet, care a fost pe rând - consilier de oraș, conte și prinț al sașilor. Piața este înconjurată de clădiri, care mai de care, mai frumoase, mai impunătoare sau mai boeme, iar în zilele ploioase parcă tocmai ce ai apăsat pe butonul „get the london look” 😄, căci sub picăturile de ploaie, clădirile prind un iz englezesc. [Atmosferă londoneză 🙂] În mijlocul pieței se arată semeață Biserica Evanghelică Luterană, cu ale sale țigle colorate pe acoperiș. Turnul bisericii are 73m înălțime, făcându-se astfel vizibil din aproape orice colț al Sibiului. Legat de acesta circulă o legendă tare drăguță, care spune că sașii sibieni voiau să construiască cel mai înalt turn pentru biserica lor și s-au dus la sașii bistrițeni pentru inspirație. După ce au măsurat cu o frânghie, au fost invitați la ospăț și îmbătați iar astfel bistrițenii au reușit să taie pe furiș frânghia. Așa se face că turnul din Bistrița a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu cei 75m ai săi. 😀 Dacă dorești să vizitezi biserica, aceasta este deschisă pentru vizitatori începând cu ora 9 și terminând cu ora 17 în zilele de luni-joi sau 20 pentru zilele de vineri-duminică – la momentul documentării noastre biserica se afla în plin proces de restaurare și reabilitare, accesul fiind posibil, pentru 3 lei, doar în partea de nord a monumentului. Tot aici mai poţi observa Liceul Samuel von Brukenthal (ce păstrează elementele de arhitectură ale vechii clădiri, unde chiar Albert Huet a fost școlit) și statuia episcopului evanghelic Teutsch. Piața Huet se termină cu Pasajul Scărilor care oferă o imagine reprezentativă a Sibiului medieval, fiind poarta de ieșire spre Orașul de Jos.

 „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu” - așa cum o găsim denumită (pe bună dreptate) pe plăcuța indicatoare din capătul ei - este cu siguranță una dintre zonele cu un farmec aparte din Sibiu.  De-a lungul său se află ceea ce a mai rămas în această zonă din cea de-a treia centură de fortificaţii a Sibiului, construită în sec. XIII-XIV şi refăcută în secolul XVI: un zid de cărămidă şi trei turnuri de apărare (Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor). Din anul 2020, Turnul Archebuzierilor și cel al Dulgherilor au fost deschise pentru vizitare astfel, le vei putea vedea de marți până duminică în intervalul orar 11-19 (program de vară) și în intervalul orar 10-18 (program de iarnă), luni acestea fiind închise publicului.  După ce vei urca o serie de trepte abrupte, vei putea vedea frumoasa Stradă a Cetății de la înălțime, din balconul ce leagă cele două turnuri, care pe vremuri era folosit drept coridor de strajă. Tot de aici poți trage cu ochiul în curțile sibienilor, unde mai pot fi observate elemente vechi de arhitectură, de aici se pot vedea cele mai înalte turnuri din oraș precum Turnul Bisericii Evanghelice din Piața Huet sau chiar Turnul Bisericii Romano-Catolice din Piața Mare, iar prin ochiurile de observare ale turnurilor în zilele senine se pot admira Munții Făgăraș. [Munţii Făgăraş văzuţi de pe zidul cetăţii.] Aici, în inima Ardealului, și mai ales pe această stradă, simți că viața curge altfel, fără claxoane la tot pasul, fără oameni nervoși și mereu grăbiți, viața molcomă, și oamenii cu fețe relaxate te fac să te bucuri de plimbare și să observi în detaliu frumusețea locurilor. [Strada Cetăţii.] Clădirile înghesuite, pline de culoare, ca în vechile ilustrate, parcul din spatele turnurilor și zidurile de cărămidă, dau un aer boem locului iar la una din case, păpuși expuse la ferestre par să ne ureze „Bun venit !” ❤️ [Păpuşi la ferestre.]

Centrul de vizitare al Parcului Național Piatra Craiului din Zărnești este o importantă atracție a zonei, atât pentru cei mici - care au posibilitatea de a învăța despre flora, fauna și geologia zonei, cât și pentru cei mari - care pot acumula informații noi referitoare la unul dintre cele mai spectaculoase parcuri naționale din țară.  Centrul și-a deschis porțile în anul 2016 fiind un proiect al administrației Parcului Național, finanțat din fonduri europene, ce a avut ca obiectiv creșterea conștientizării, a informării și a monitorizării biodiversității din perimetrul ariei protejate. Centrul de vizitare a fost proiectat sub forma unui muzeu interactiv și se găsește în clădirea administrației Parcului, la aproximativ 1 km de Zărnești, pe drumul ce duce către Plaiul Foii. Este o construcție impozantă, din lemn, de culoare neagră, pe care nu o poți rata. Drumul de acces este asfaltat și poate fi parcurs atât cu mașina, cât și cu bicicleta sau pe jos. Există posibilitatea de a parca în zonă și vei găsi un suport pentru biciclete chiar în fața clădirii. Atenție mare însă în cazul în care alegi să mergi pe jos până acolo pentru că o porțiune de drum, cea de la ieșirea din oraș până la centru, nu are trotuar astfel că vei fi nevoit să mergi pe pista de biciclete sau pe marginea drumului.  În afara sezonului de vară Centrul este închis sâmbătă, duminica și lunea, de marți până joi programul este de la ora 10 la ora 16, iar vinerea de la 10 la 14. Astfel, dacă ești în zonă în weekendurile din extrasezon, vinerea este singura zi în care ai putea vizita muzeul interactiv. 😐 Nu îți face griji pentru aglomerație căci spațiul este mare și nu sunt niciodată multe persoane simultan în muzeu.  [Recepția Centrului de Vizitare.] La intrarea în muzeu unul din reprezentanţii parcului, personal calificat în domeniu, te va întâmpina și, dacă timpul îi permite, îți va oferi un tur al muzeului. În caz contrar vei putea explora pe cont propriu muzeul construit sub forma de circuit pe care îl poți parcurge foarte uşor, urmând săgețile de pe podea. Dacă plănuiești să mergi cu un grup mai mare ar fi bine să suni și să anunți înainte pentru a fi sigur că există un ghid disponibil pentru voi la ora la care veți ajunge. Muzeul este gândit sub forma unui traseu de drumeție tip circuit. Vei începe cu urcarea unei pante pe care vei întâlni unele din cele mai cunoscute specii de animale din perimetrul Pietrei Craiului și vei auzi sunetele specifice acestora.  [Începutul circuitului de vizitare.] La etajul următor este disponibilă o machetă 3D din gips a Parcului Național pe care se proiectează diferite hărți precum harta traseelor montane, a proprietarilor de terenuri sau a dispunerii pe tipurile de roci. Tot acolo este disponibilă și o cutie de nisip ce dispune de un proiector sensibil la altitudine în care copiii se pot juca și în același timp observa dispunerea tipului de relief în funcție de înălțime.  [Cutia de nisip cu proiecție a altitudinii.] În camerele următoare te vei întâlni cu mai multe monitoare controlate prin mișcări ale mâinii (tehnologia Kinect) care au scopul de te învăța despre tipurile de roci, despre flora, fauna și activitățile întâlnite în perimetrul Parcului Național Piatra Craiului. Această unealtă interactivă îți pune la dispoziție o serie de fotografii, texte în limbile română și engleză, filmulețe și puzzle-uri. Nu toate aceste ecrane interactive funcționează perfect de la prima încercare, s-ar putea să fie nevoie de multă răbdare dacă îți dorești să treci prin toate materialele disponibile. 🙂 Ultima porțiune din traseu te va duce în lumea peșterilor unde ai posibilitatea de a învăța despre stalactite și stalagmite și de a simula sunetul ecoului într-o peșteră dar și într-o vale stâncoasă asemenea celor pe care le vei întâlni pe munte.  [Panouri interactive de informare.] O parte din traseu este accesibilă și persoanelor cu afecțiuni motorii, fiind disponibile rampe, dar și persoanelor cu deficiențe de văz întrucât pe podea se găsește pavajul specific – benzi reliefate, sunt disponibile descrieri în limbaj Braille, iar experiența poate fi una autentică datorită stimulilor auditivi integrați.  De la recepție poți sa achiziționezi hărți ale traseelor din Parcul Național dar şi tricouri, stickere și afișe ca suvenir. Accesul în centrul de vizitare costă 5 lei/adult. Cei sub 18 ani şi locuitorii în comunitățile de pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului au gratuitate. De asemenea, cei care au bilet de vizitare valabil al  Parcului Național Piatra Craiului pot intra fără să mai plătească cei 5 lei.  Pentru accesul în Parcul Național, din luna mai până în luna octombrie, este necesară achiziționarea unui bilet de intrare în valoare de 10 lei. Acesta este disponibil chiar la tonomatul de la centrul de vizitare sau online (pentru bilete vezi https://www.pcrai.ro/bilete). [Panorama muntelui de la intrarea în Centru 😍] Noi credem că dacă ajungi în zonă merită să vizitezi acest obiectiv mai ales dacă ai copii. Este o oportunitate de învățare aparte pentru ei iar accesul pentru ei este gratuit așa că timpul poate fi investit cu folos în acest loc! 🙏 contribuitor Unde Mergem®, Teodora Mathe