Sat de vacanţă Boroş / Gyimesi Skanzen

La Skanzen, pe Valea Boroș din județul Harghita, vei găsi o poveste cum poate nu ai mai văzut ori auzit până acum. Povestea asta se desfășoară într-un decor foarte pitoresc iar dacă n-ai avut bunici la țară sau ai avut și ți-e dor de viața aceea, este modul ideal de a afla ori rememora crâmpeie. 

Povestea are în centru o comunitate de oameni ce se numesc ceangăi. Poate nici măcar cuvântul acesta nu l-ai mai auzit până acum... Sună aproape exotic...

Ceangăii sunt o etnie desprinsă dintre secui și au fost oameni rebeli, care fugeau de ceva – fie de lege, fie de influențe politice, fie încheiau căsătorii interzise (secolul 17) și se ascundeau pentru a-și trăi dragostea, fie încercau să scape de serviciul militar pentru Imperiul Austro-Ungar. Nu tocmai exotic... Numele însuși ar însemna în maghiară „rătăcitor”, „fugar”.

Oameni religioși, obișnuiți să trăiască greu, în regiuni dificile, ceangăii și-au păstrat tradițiile, chiar și pe cele foarte vechi – mai ales secuiești dar în mare europene (cu multe elemente comune) – portul popular, muzica, dansurile.

Din inițiativa unor oameni inimoși, cu respect pentru trecut și apreciere pentru moștenirea culturală, a căpătat formă pe Valea Boroș, pe vreo 3 ha de teren, povestea care se numește Skanzen. Pensiune, sat de vacanță, muzeu în aer liber, oricum ai vrea să-i spui, e un loc unde merită să te oprești măcar pentru câteva ore, ca să te bucuri de natură, de liniște, de ideea de sat. Locul poate fi doar vizitat (contra unei taxe de vizitare de 10 lei/persoană), ca un muzeu al satului sau poate fi destinația pentru un weekend de relaxare pe Valea Ghimeşului.

Începând de prin 2008 au tot fost mutate aici de prin satele lor de origine vreo 14 căsuțe, vechi de cam 100-150 de ani. Fiecare poartă numele locului de unde a venit. Una dintre ele a devenit muzeu ceangăiesc, unde în sezonul de vară (iunie-septembrie) grupurile beneficiază şi de un ghid (între orele 11-17) care prezintă povestea comunității.

Celelalte căsuţe, reconstruite, renovate și aranjate frumos pentru a putea primi oaspeți, au căpătat o nouă viață și odată cu ea ocazia de a povesti generațiilor noi despre niște timpuri care par aproape imposibile.

Acolo unde a fost cu putință, căsuțele au fost relocate cu tot cu mobilierul din interior, care a fost recondiționat și păstrat. Unele case sunt mai mari, altele mai mici, după statutul foștilor proprietari. Cele mai mici sunt exact cum erau odinioară; în unele s-au păstrat inclusiv saltelele de paie de pe paturi; nu prea multe căci oamenii azi au alergii și preferă confortul, însă cine dorește o experiență completă o poate avea. Paturile sunt pentru o persoană; dacă ţi se par cumva mici să ştii că în vechime erau pentru două (ori erau oamenii mai mici ori erau mai puţin pretenţioşi, ori făceau economie la lemne 😉).

Capacitatea totală de cazare este de 144 persoane. Fiecare casă e diferită. Unele au baie proprie - cele care odinioară aveau cămara în interior (cămara a devenit baie). Cele mai vechi, care încă nu ajunseseră la gradul de „confort” cu cămara la interior, sunt fără baie; există o clădire comună de toaletă, cu suficiente cabine, cu dușuri, chiuvete și closete, chiar şi cu masa pentru schimbat bebe.

Numărul de camere din fiecare casă diferă – de la două la cinci - și la fel și numărul de locuri din camere și tipurile de paturi.

Casa Mihók este cea care se afla pe teren când a început implementarea ideii, este cea în jurul căreia s-a construit totul.

„Bijuteria satului” este casa Kúria sau Conacul. Materialele din care a fost realizată provin de la o casă din 1867. Cu demisol, parter înalt și mansardă, are cinci camere pentru până la 6 persoane, cu băi proprii, este cea mai mare din „sat”, are o terasă frumoasă și include la subsol băi pentru casele de pe deal care nu au baie proprie. În camere vei găsi apă îmbuteliată (apa de la robinet nu este potabilă) iar în preţul cazării sunt incluse şi prosoape. Ar fi bine să ai la tine cosmetice de baie (în dotare era doar săpun). 
Este casa în care îţi recomandăm să ceri cazare dacă eşti ceva mai pretenţios, este cel mai confortabil amenajată iar iarna se încălzeşte cel mai rapid graţie panourilor cu infraroşu încastrate în pereţi!
Dacă te vei caza în celelalte case trebuie să ştii că nu vor fi puse la dispoziţie prosoape şi cosmetice de baie, deci ar fi bine să le ai în bagaj.

O fostă șură a devenit restaurant și are și terasă. Aici se ia masa și se pot organiza evenimente. Tot aici se poate desfășura, la cerere (info la telefonul afişat în pagină) și un program artistic ceangăiesc, cu muzică și dansuri tradiționale (la care, dacă te ține și reușești să înveți pașii, poți să și participi 😀).

Restaurantul este disponibil doar pentru cei cazați, atât pentru mic-dejun cât și pentru celelalte mese și doar cu programare prealabilă pentru alți clienți (de obicei pentru grupuri).

Mâncarea este tradițională, “de casă”, simplă dar gustoasă. Meniul este fix (nu a la carte), adică mănânci ceea ce se pregătește, se oferă o băutură aperitiv şi desert (noi am avut turtă dulce). Pentru cei doritori de "self-service" sunt disponibile 3 zone de barbeque pe tot cuprinsul satului şi este permis accesul la un frigider; ar fi bine să vii cu cărbuni pentru că lemnele/cărbunii sunt contra-cost.

Cazarea este disponibilă cu (115-165 lei/pers.) sau fără mic dejun (80-130 lei/pers.), există și opțiunea de cazare cu demipensiune la cost de 95 lei/persoană (mic dejun şi cină). Cum camerele au număr diferit de locuri, prețurile sunt stabilite pe loc de cazare și diferă în funcție de confortul casei și de numărul de nopți cazate. Se pot afla mai multe informaţii la telefon. 

Locul este foarte potrivit pentru familii (copiii au loc berechet să alerge fără teamă de mașini, să descopere viața la țară, natura, ferma cu porci, măgari, oi și păsări de curte), grupuri (ai chef să vii cu gașca, să te relaxezi tradițional, rustic, să comunici fără internet și fără să stai la tv? Ăsta e locul!), tabere, team building (original, într-un loc diferit, atipic). Și animalele de companie sunt binevenite (accesul e gratuit dacă faci curăţenie după ele la plecare, dacă nu faci vei plăti o taxă de curăţenie de 50 lei).

Ne-a plăcut replica administratorului la mirarea noastră că nu există tv (deși noi nu i-am simțit absolut deloc lipsa): fereastra este cel mai bun televizor! 😀

Ca să nu fii total rupt de cordonul ombilical al internetului (de care am devenit atât de dependenți), sau pentru nevoi corporate, există WiFi în curte. 
Tot în curte este şi un wc "tradiţional", pentru cei care nu au încercat niciodată aşa ceva sau cărora le este lene să meargă până în cameră 😀

O veche moară de apă a fost amenajată cu ciubăr, saună și cameră cu sare (mult mai fun decât să stai pe rețele de socializare!). Pentru acestea se plătește extra (dar pentru o gașcă de zece prieteni 400 de lei pentru un ciubăr și distracția asociată, merită) și trebuie anunțat din timp pentru a putea fi folosite (durează cam o zi pentru a se putea încălzi ciubărul; cu ăsta e cel mai complicat dar pare că merită, mai ales seara și mai ales iarna).

Se pot organiza la cerere excursii cu mașini de teren în împrejurimi.
Deși un pic mai dificil pe alocuri, personalul se descurcă și cu limba română. 

Micul sat a fost „amenajat” pe un deal și la poalele lui, într-un cadru natural deosebit și de aceea, deși poți ajunge cu mașina până lângă casa unde ai ales să stai, recomandarea este ca mașina să fie totuși lăsată jos, în parcarea mare, care este suficient de încăpătoare. Așa nu vei „deranja” armonia rurală 🙂. În plus, va fi bine păzită de cârdul de gâşte rezidente pe heleşteul amenajat în apropiere!

Deci, dacă ești în căutarea unei călătorii în trecut, în trecutul acela rustic, aproape frust, în care confortul nu era neapărat o prioritate, în care viața era despre azi și despre Dumnezeu, dacă vrei să privești pe geam la oițe păscând pe pajiște și să asculți cum bate clopotul la capelă (da, la Skanzen au construit inclusiv o capelă!), dacă îți plac cuverturile de lână și covoarele țesute, caută coordonatele pentru Gyimesi Skanzen Panzió.

Mai trebuie să ştii că în extrasezon (octombrie-mai) cazarea sau vizita se poate face doar cu programare/rezervare, preferabil cu 2 zile înainte, mai ales pentru cazare - casele trebuie încălzite.

Trivia: „Skanzen” este de fapt denumirea unui fenomen care a plecat din Suedia și s-a popularizat în mai multe zone din lume. Skanzen a fost un sat, părăsit de localnici, dar unde la un moment dat oamenii s-au întors de peste tot din lume, l-au reconstruit și i-au redat farmecul pe care îl avusese cu peste 200 de ani în urmă. Există mai multe locuri în lume care poartă această denumire și care sunt în fapt muzee ale satului. Unul se află în România, Harghita. 😍