Zen Barn Spa

Panorama Tour este o opțiune dacă îți dorești un pic de aventură și/sau să admiri de sus frumoasele împrejurimi ale Văii Ghimeșului dar nu ai chef să obosești urcând versanții. Concret, e vorba de o tură pe drumuri forestiere cu un camion militar. De obosit nu obosești dar e o mică aventură să te strecori pe poteci înguste ori să urci în forță o pantă într-o asemenea mașină. Camionul e un model vechi Iveco, ceea ce adaugă o notă în plus la ideea de aventură 🙂 [Operaţiunea de îmbarcare.] Punctul de plecare (și de contractare a serviciului) este Ski Gyimes (pârtia de bob de vară). Vis-a-vis de pârtie este o parcare auto cu plată (10 lei/zi). O tură durează 3-4 ore dar sunt mai multe variante de traseu și de program. Grupul minim de participanți este de 6 persoane iar maxim de 24 (atâtea locuri are remorca). Se poate opta pentru varianta cu picnic, caz în care prețul este de 130 lei/persoană sau fără picnic – 100 lei/pers; copiii sub 16 ani au reducere 50%. Recomandarea noastră: varianta cu picnic e mult mai fun. Noi am optat pentru varianta „all-inclusive”; să fie experiența cât mai completă! 😀 [Traversare pârâu pe Valea Ugra.] Așadar... Îmbrăcați cât mai comod, cățărarea în camion! Traseul merge pe Valea Ugra; un claxon insistent de la șofer se traduce: extremități în interior (cap, mâini), trecem prin brazi! 😀 [Atenţie la crengi! 😀] Drumul urcă până pe Vârful Apahavas, la 1330 m. Primul popas oferă pe lângă o superbă priveliște asupra peisajului montan din împrejurimi, ocazia descoperirii unor detalii istorice mai puțin cunoscute. Muntele Apahavas era cel mai estic punct de pe granița vechiului Imperiu Austro-Ungar. De jur-împrejur se văd încă urmele fostelor tranșee. Imre, organizatorul-ghid are de împărtășit informații interesante. Şi nu numai informaţii... 😊 [O raţie bună de ceva tare 😀] Urmează coborârea, cu o oprire scurtă la o stână, de unde se va „rechiziționa” un superb caș cât roata... camionului, pentru picnic. Care picnic se va desfășura la Izvorul Rece – locul unde își are originile râul Boroș, artizanul Văii Boroș. Trivia: numele Boroş (corespondentul pentru vin în maghiară) se trage de la faptul că pe aici exista în vechime singurul loc de unde se putea cumpăra vin în zonă. ["Pradă de război" 🤩] Și pentru că suntem pe teritoriu ceangăiesc, nici picnicul nu putea fi altfel – cu „aperitiv” de caș proaspăt și bun și cu slănină și cârnați fripți la țăcălie, deasupra jăratecului; totul acompaniat de o pâine cu cartofi făcută pe vatră; plus băuturi după cum s-a stabilit la plecare (apă, bere). Nu că ai fi depus vreun efort sau ai fi consumat vreo calorie de efort până acum... dar prinde bine tare această pauză. [Picnic cu produse locale delicioase. 😋] Tura a inclus şi o vizită la Skanzen, sat de vacanță ceangăiesc, cu o incursiune inedită în cultura etniei locale: program artistic, lecţii de dans popular. [Ocazie de a învăţa câţiva paşi de horă ceangăiască.] Şi apoi, fără să ne dăm seama cum au trecut cele câteva ore de la plecare, debarcarea la bază - Ski Gyimes. Iată o variantă foarte interesantă de a petrece o zi pe Valea Gimeșului! Pentru informații actualizate despre trasee, popas, picnic și alte activități care pot fi incluse în tur, sună la numerele afișate în această pagină.

Manufactura " Bere Ciuc " (pe denumirea locală Tiltott Csíki Sör Manufaktúra) din Sânsimion, Miercurea Ciuc este probabil cea mai cunoscută (cel puțin din Transilvania) fabrică de bere din „noul val” al producătorilor noi, ce aplică metode și utilizează ingrediente diferite, de bună calitate, menite să scoată pe piață produse mai... speciale. [Kilometrul 0 al unei beri de calitate.] Tot în această abordare nouă, a apărut și practica de marketing a vizitelor ghidate în fabrică. Ceea ce pe noi, clienții, nu poate decât să ne bucure, mai ales că turul include și degustare. 😉 Sunt două tipuri de beri draft la degustare în programul standard – berea de bază, Tiltott Csíki Sör, nefiltrată (6%) și una cu afine sau zmeură sălbatică (1,2%, ca să placă și doamnelor 🙂); ambele în cantități adaptate la capacitatea de consum a vizitatorului 😉. Cea nefiltrată este o bere mai specială, cea mai căutată, pentru că se îmbuteliază doar iarna, deoarece nu conține conservanți și nu este pasteurizată.  [Punctul de început al turului. 😊] Programele de vizită sunt de două tipuri: cu masă (două ore) și fără masă (o oră). Indiferent dacă mănânci sau nu, de băut, bei! 🙂 Programul fără masă costă 35 lei iar cel cu masă este în două variante: 75 (cu platou rece) sau 85 lei (cu ciolan în pâine). În sezonul cald masa are loc afară, când e frig – în sala din fabrică denumită sky-bar. Totul însoțit de „degustare” nelimitată (cantitativ vorbind) de bere.  Numărul de persoane ce participă la tur nu contează, dar turul trebuie programat, preferabil cel puțin cu o zi înainte, mai ales dacă se dorește varianta cu masă, găsești datele de contact din pagină. [Mese făcute din şine de tren cu istorie.] După degustarea de bere, începe povestea – istoria locului, de ce „manufactură”, ingrediente, procesul de fabricare și fermentare, îmbutelierea; la final, masa. Totul se întâmplă în fabrică, auzind și văzând.  Nu e doar legendă faptul că berea de bună calitate necesită apă de bună calitate, iar manufactura Csíki Sör a avut noroc să aibă pe terenul deținut nu mai puțin de cinci izvoare. O bucăţică de istorie poţi vedea la mesele din barul interior, la care s-au folosit şinele dintr-o linie de tren existentă pe terenul fabricii; după achiziţionarea terenului s-a ras tot iar bucăţile din şină sunt singurele lucruri care amintesc de trecut.  [Vei vedea toate etapele de fabricaţie.] Fabrica este destul de tânără, deschizându-și porțile în 2014, cu o capacitate mult mai mică decât în prezent. Folosește ingrediente naturale, de unde și denumirea de manufactură (a nu-și închipui cineva că berea se fabrică manual) și nu pasteurizează berea (termenul de valabilitate a berii este menținut prin intermediul a două procese de filtrare; cu excepția berii nefiltrate); de aici gustul și aspectul deosebite. Berea este produsă respectând legea germană a purității berii (da, chestia asta chiar există, nu este doar un slogan comercial) – doar trei ingrediente de bază (apă, malț și hamei) plus drojdia necesară fermentării. Se pot degusta și acestea (malțul și hameiul), pe sortimente (malț de caramel, de ciocolată etc.), pentru o înțelegere cât mai bună a drumului pe care îl are de parcurs fiecare tip de bere până în pahar. Și diferențele dintre ele. [Hameiul şi cele 4 tipuri de malţ folosite aici.] Se trece prin zona de fierbere, unde afli despre toate detaliile tehnice ale procesului – măcinarea malțului, plămădire, filtrare, temperatura de fierbere, combinațiile de ingrediente, timp de fermentare. Aproape totul este automatizat. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Pe lângă bere, se mai produc și trei specialități ale casei – un distilat din bere, un lichior de afine și un lichior din plante medicinale. [Distilatul şi lichiorurile Csíki.] Finalul turului este în sala numită sky-bar (denumirea asta de obicei se dă locurilor aflate la înălțime; aici nu e cazul), unde se mai... degustă un pic ... 😊 Poți să faci poză cu mascota din carton a fabricii. Vei afla și povestea ușor controversată din spatele denumirii acestei beri - de la „adevărata bere ciucană” la “berea ciucană interzisă” (Tiltott Csíki Sör). [Portofoliul complet al berilor Csíki.] Nefiltrată, de bază Csíki, Székely (cu de două ori mai mult hamei), brună sau cu afine ori zmeură etc., orice ai alege, sigur găsești ceva care să-ți placă. Iar la finalul turului, vei primi cadou (dacă nu ai ales turul cu masă) o pungă de chips, căci fabrica are și o divizie pentru acest produs, cu niște sortimente foarte interesante (pe tărâmul cartofului, cum să nu faci chips, care mai și merg numa’ bine cu bere; chiar pe fiecare pungă există și o recomandare pentru cel mai potrivit sortiment Csíki Sör). Bună treabă! 😍 Nu dezvăluim mai multe detalii despre povestea berii Csíki, căci e mult mai interesant să le afli la fața locului, de la oamenii de-acolo, pregătiți special pentru asta. [Cel mai interesant (și controversat) suvenir. Indicii: urs, bio 😅] Au și un gift shop drăguț, de unde te poți aproviziona cu bere, chips sau poți alege dintr-o gamă foarte variată de suveniruri, care mai de care mai amuzante. Magazinul este deschis de luni până duminică între orele 9-20 iar tururile în fabrică se pot face de luni până sâmbătă între orele 09-20. Timp destul să programezi o vizită dacă ajungi în zonă; e interesant.

Un zbor cu parapanta poate fi o ocazie bună să ieşim din rutină, din zona aceea de confort în care din păcate ne lăsăm prea uşor atraşi... iar dacă se întâmplă să ajungi prin Miercurea Ciuc şi Harghita ocazia asta poartă un nume: Cloud Hunters 🤩 - nici că se putea un nume mai potrivit pentru nişte oameni pasionaţi de zbor, profesionişti şi bine echipaţi! Cristi, unul dintre piloţii de tandem din echipă (cel cu care am zburat noi), este multiplu campion național la zbor liber, iar asta înseamnă că poate manevra o aripă sau o paraşută astfel încât să aterizeze atingând un punct nu mai mare decât o monedă, sau că poate parcurge zeci de kilometri, chiar peste o sută, folosindu-se de curenţi ascendenţi, trecând efectiv de pe unul pe altul... 😎 [O ocazie foarte bună de a vedea de sus toată zona Ciucului...] Baza „Vânătorilor de Nori” este pe muntele Şumuleu Ciuc de lângă Miercurea Ciuc, aici fac şi cele mai multe lansări, mai ales pentru începători. Dar mai sunt şi alte variante din care poţi alege (indiferent de nivelul tău de experienţă), în funcţie de zona din Harghita unde eşti cazat şi de condiţiile meteo: Izvoru Mureşului, vârful Nascalat (unde te poţi bucura şi de o aventură off-road în urcare de pe Valea Ghimeşului) şi vârful Viscol (cel mai înalt din Munţii Ciucului). Fiecare are particularităţile şi farmecul lui, îţi dorim să le faci pe toate!  [... dar şi alte zone din Harghita! 🤩] Deşi eram cazaţi undeva pe Valea Ghimeşului noi am început cu un zbor pe vârful Viscol - era singurul loc din zonă unde se pare că aveam şanse să prindem o „termică” de calitate. Ne-am întâlnit la locul stabilit (coada lacului de acumulare Frumoasa - apropo, foarte frumos, numa' bun de pozat într-o zi senină de vară), ne-am îmbarcat într-un 4x4 şi am început ascensiunea. Şi odată cu altitudinea a început să crească şi bpm-ul nostru 😀 pentru că da ... o făceam pentru prima dată! [Frumos loc de întâlnire!] Dacă şi tu te gândeşti să faci asta, să ştii că merită. Cristi, pe cât de mucalit şi pus pe poveşti a fost tot drumul până sus, pe atât de serios şi preocupat a devenit odată ce a coborât de pe maşină rucsacul imens în care era împachetată parapanta. ["Păi, să mergem!"] Împreună cu colegul lui (salut Istvan!) au scrutat împrejurimile, au făcut planul de zbor, au întins aripa, ne-au echipat şi ne-au făcut instructajul: „Când zic „acum!”, începi să alergi. Atât. De restul mă ocup eu”. Long-story-short, asta a fost tot: „Acum!” ... iar după o smucitură şi câţiva paşi în alergare... ne-am trezit în aer! [„Cam pe-acolo o să aterizăm..."] Pentru că norocul este de partea celor îndrăzneţi 😉 am prins imediat o termică şi am început să urcăm desenând nişte serpentine prin aer (ce bine că nu mâncasem mult la micul-dejun 😀), nu foarte mult, câteva minute, dar numai bine pentru un începător. [Zbor!] Iar apoi, cu siguranţa pe care ţi-o dau câteva zeci de ani de experienţă, Cristi a început să manevreze parapanta către locul de aterizare şi după un „întinde picioarele” am simţit pământul sub picioare. De fapt, sub fund 🙂 Asta a fost tot ce am avut de făcut: vreo 10 metri de alergare şi întins picioarele! În rest, doar plutit, poze, filmat... Cele 12-15 minute de planare au fost de ajuns să experimentăm senzaţia unui zbor liber, să ne învingem teama şi... să începem să ne gândim la următorul! [Şi aterizare.] Preţul unei asemenea experienţe este de 250 lei/persoană, cu un supliment de 100 lei pentru transportul off-road în cazul lansărilor de pe vârfurile Nascalat şi Viscol. Sunt disponibili 4 piloţi deci dacă vrei să te bucuri de o experienţă „în gaşcă”, se poate 😉 poţi veni chiar şi cu prieteni din străinătate pentru că pe lângă română, Cristi vorbeşte şi în maghiară, germană, engleză! [O experienţă memorabilă!] Plata se va face cash, după zbor. În preţ este inclus echipamentul de protecţie (cască) şi filmarea cu o cameră Gopro cu stabilizare; după zbor vei primi pe email tot ce ai filmat în timpul zborului. La telefon se va stabili cel mai bun loc de zburat, în funcţie de starea vremii, prognoze şi de locul în care te afli.  Chiar dacă o să fie în miezul verii, îţi recomandăm să ai îmbrăcăminte cu protecţie la vânt; şi bineînţeles, să ai încălţăminte sport. 

Ai visat vreodată că zbori? O sesiune cu parapanta e modul în care îți poți face visul să devină realitate. Îți place adrenalina? Un zbor cu parapanta îți dă o doză cu efect pe termen lung. La început s-ar putea să strigi „mi-e frică!!!” dar la final sunt șanse mari să spui „mai vreau!!!” Valea Ghimeșului din Harghita e un loc bun pentru acest tip de experiențe; cu pante nu foarte înalte și curenți prietenoși, versanții din regiune oferă condiții prielnice, indiferent de nivelul de „zburător” la care ești. ["Pista" de decolare.] Gyimes Fun este mai mult o dorință decât un nume comercial. Cu „baza” la Lunca de Jos, și cu „piste de decolare” oriunde curenții sunt potriviți, piloții sunt pregătiți să-ți ofere senzația vieții, fie vară, fie iarnă; activitatea asta este pentru ei mai mult pasiune și mai puțin afacere. O pasiune pe care o împărtășesc bucuroși și altora. „Hai, hai, să prindem termica!” îi auzi. Nu știi ce e aia, dar intri în stare, că pare important... Pe măsură ce te apropii de punctul de plecare, inima îți bate din ce în ce mai tare. Când încep să te echipeze, genunchii deja nu te mai ascultă... Parcă vrei să renunți, dar parcă nu... Și când e prea târziu să mai dai înapoi, la semnul pilotului începi să alergi! Speri să nu te împiedici... Hopa! Nu mai atingi pământul! Ba da! Ba nu! O fi bine ce faci...? Nici nu mai contează, pentru că... zbori!!! Da!!! Zbori!!! Ieee!!! ["Vezi uliul ăla? Pe acolo o să ajungem şi noi!"] Ești total „out of control”, așa că nu ai decât să te bucuri de ceea ce ți se întâmplă, de priveliște, de senzații, de imponderabilitate, de ideea că, uite, ești mai sus decât uliul ăla! Și, deși ușor amețit, ești mai relaxat... Dar... pilotul te anunță că trebuie să te pregătești de aterizare. Aaa... „ce repede, parcă aș mai fi vrut un pic...” Dacă și curenții țin cu tine, poți să ajungi pe la 15 minute de zbor (mai mult chiar nu e recomandat, pentru că sunt șanse să ți se facă rău de mișcare). Urmezi indicațiile, și aterizați cu bine. Ce mândru ești de tine! Ai făcut-o și pe asta! Deși tu n-ai făcut nimic; cel mult ai stat cuminte și ai ascultat și executat instrucțiunile. Toată „treaba” o face pilotul. Știe, are experiență.  [Eşti pe mâni bune!] Istvan de la Gyimes Fun are peste 25 de ani de practică, este multiplu campion național la diverse probe de profil, a făcut parte din lotul național și a participat la campionate europene și mondiale; a urcat pe podium de mai bine de o sută de ori; și este și instructor autorizat de zbor. La data documentării noastre, o tură de zbor în tandem cu parapanta costa 250-350 lei, în funcție de locul de desfășurare și nevoia de transport (dacă te descurci singur să ajungi la locul de decolare și să pleci de la locul de aterizare, prețul e mai mic). Locul de desfășurare depinde de zona unde te afli dar și de starea vremii. Sunt patru piloți în „escadrilă”, deci poți merge cu încă trei prieteni. Nu trebuie să-ţi baţi capul cu echipament de filmare, îţi va fi pusă la dispoziţie o cameră HD şi vei primi pe email tot ce vei filma/fotografia! Zborul cu parapanta este activitatea principală dar se pot organiza și ture cu bicicleta, drumeții sau schi de tură; tarifele diferă după nivelul de dotări tehnice necesare (bicicletă proprie sau închiriată) și numărul de persoane participante (se discută la programare).

Dacă ai ales să petreci măcar un weekend pe Valea Ghimeșului, poți să iei în calcul și o plimbare cu ATV-ul. Noi l-am găsit și-l recomandăm pe Robert – ATV Ghimeș sub denumirea comercială – pentru că face activitatea aceasta altfel decât am văzut la alții și asta e de apreciat. Turele lui combină aventura cu istoria, se desfășoară pe trasee bine stabilite și aprobate de autoritățile competente (Natura 2000, asociații de specialitate etc.) și respectă normele de protejare a mediului. De exemplu, în luna septembrie anumite trasee se suspendă, pentru că se desfășoară boncăluitul cerbilor; la fel în luna mai, când este sezonul de împerechere la cocoșul de munte. [Ture organizate cu grijă pentru mediu.] Excursiile ating puncte istorice importante din regiune atunci când vremea și momentul din an o permit – toamna, când turmele se retrag – combină aventura pe ATV cu mersul pe jos (cele lungi, de o zi) și sunt organizate pentru diferite niveluri de experiență. Pot fi ture lungi, de 67-90 km, cu plecare dimineața și întoarcere seara. Dar sunt și trasee scurte, de două ore, aproximativ 30km, pentru debutanți sau, cum spune Robert, de test – nu ia niciodată pe cineva într-o tură lungă dacă nu demonstrează în cea scurtă că are abilitățile necesare, în funcție de care se și stabilește traseul potrivit. Iarna se organizează doar ture scurte, de o oră, cam 18 km dus-întors, din care doar puțin drum forestier. [Experienţă de iarnă...] În turele lungi se ia și pauză de prânz, cu masă tradițională (preț separat). Oferta e variată și include chiar și pachete cu nopți de cazare. Prețurile pornesc de la 150 lei/ATV (traseul de iarnă, de o oră), respectiv 250 lei/ATV (traseul scurt de vară, 2 ore) și includ echipament minim necesar (casca de protecție, plus poncho anti-ploaie când e nevoie și mănuși în sezonul rece). [Siguranţa înainte de toate!] La data documentării noastre erau disponibile pentru închiriere șase ATV-uri și două buggy (prețul pentru buggy este de 300 lei/traseu scurt 2 ore, vară). Pentru traseul scurt trebuie să meargă minim două ATV-uri iar pentru cel de o zi minim trei, deci fie mergi cu un grup fie vei face programare şi vei fi anunţat când se va forma un grup. Pe ATV nu este permis accesul copiilor sub 14 ani (nici măcar ca pasager). Pentru ei se poate lua buggy, dar nu dacă sunt mai mici de șase ani sau înălțimea nu permite prinderea în centurile de siguranță; obligatoriu însoțiți de părinți. [Buggy sau ATV, ai de unde alege!] Noi am dat testul, pe traseul de două ore; și l-am trecut 🙂 și ne-a plăcut. După echipare, instructajul privind siguranța și indicațiile de condus ATV-ul, se alimentează și se pleacă (startul se dă din zona bobului de vară). Ghidul conduce grupul și se merge în șir, cu cel mai neexperimentat dintre driveri în față (un alt lucru important, pe care l-am apreciat). Se conduce doar aproximativ 1 km pe Strada Principală, apoi se iese din traficul intens. Se urcă pe Valea Ugra, pe aproximativ 5 km de asfalt, pe un drum sinuos, cu multe curbe, bun să te obișnuiești cu caii-putere de sub tine; se urcă pe creastă, se ocolesc patru munți, până la o altitudine de 1340m, unde se deschide o panoramă superbă ce poate cuprinde chiar și Munții Făgăraș în zilele senine și cu aer curat, Ceahlăul, Hășmașu Mare cu Piatra Singuratică. [Vedere de pe traseu.] Coborârea este pe măsură de frumoasă, te duce printre brazi, pășuni, fânețe, pe cărări înguste sau pe platouri largi. Finalul include și el o scurtă porțiune pe Strada Principală, până la punctul de sosire (același cu cel de plecare). Traseul nu e unul dificil dar e solicitant, mai ales dacă faci asta pentru prima dată – nu e chiar ușor să ții sub control mica bestie și să o faci să execute ce, cum și când e necesar – pante, rampe, gropi, bălți, pârâuri, pietriș... [O experienţă cu de toate! 🤩] Sfaturi: nu-ți lua cele mai frumoase haine, ai șanse mari să te murdărești (praf, noroi) și ia-ți și ceva gros, un polar, că sus poate fi rece, chiar și vara. În afară de aventura conducerii unui vehicul off-road, e un prilej în plus de a admira natura și a înțelege necesitatea protejării ei. Mergi cu bine!

Când, prin călătoriile tale, te vor purta pașii (sau roțile) prin satul Tălișoara din județul Covasna, fă-ți timp și pentru o vizită la Fierăria tradițională Nagy György. Vei intra într-o lume aparte, pe jumătate trecut, pe jumătate prezent, din care vei ieși un pic mai bogat spiritual; pentru că vei vedea ce înseamnă o meserie dusă, cu pasiune, spre măiestrie, ce înseamnă meșteșug transmis din tată în fiu, respect pentru muncă și pentru creație. Pentru că este un atelier funcțional, recomandăm să suni înainte, pentru a programa vizita, care include și o demonstrație de lucru. [O fierărie tradiţională modernă.] Un atelier tradițional de fierărie adus în zilele noastre, în care puterea omului a fost înlocuită cu puterea motorului, foalele au fost înlocuite cu ventilația, mașina de găurit nu mai este operată manual ci motorizat, ciocanul pneumatic a înlocuit barosul și nici nu este manevrat cu ajutorul aburului ci prin intermediul motorului. Tehnica însă a rămas aceeași ca acum mai bine de o sută de ani – nu cu laser, nu cu presă, nu cu sudură, nu cu matriță. [De la schiţă...] György este proiectant și executant; în atelier este totul – masa de desen, focul, nicovala, sculele (pe care tot el și le face). Balamale, porți, felinare, scaune, bănci, sfeșnice; comenzi sau produse pentru expoziție; restaurare; dacă e din fier, György îmblânzește, modelează, înfrumusețează. Spune că pentru a crea ceva din fier e nevoie, ca și atunci când vrei să cucerești o femeie, de timp și răbdare 😊 Fiecare lucrare e unică și personalizată. Iar priceperea lui este recunoscută și apreciată inclusiv peste granițe, numele fiindu-i menționat în 2020 într-o publicație de profil din Germania (pe care cu mândrie ne-a arătat-o). [...la produsul prezentat cu mândrie!] 1.100 – 1.200 grade este temperatura la care se lucrează materialul. Dar fierarul nu are nevoie de termometru, deja știe „din ochi”. Că a învățat de tânăr, de la tatăl lui, cel care a construit atelierul, în ‘71. Născut în ‘72, György a crescut în atelier. Și spune că a primit talentul de la Dumnezeu. Dar onorează și tradiția meseriei și înaintașii. [Fier forjat pe bune.] Pentru asta a amenajat într-o altă încăpere un mic muzeu, sub forma unui atelier de sat, din urmă cu 100-200 de ani, în care se pot admira obiecte și scule de fierărie, fotografii vechi ce evocă munca dintr-un atelier de fierărie de pe vremuri, evoluția în meserie, diplome vechi. Nu lipsesc mașina de găurit manuală și foalele, care, dacă ar fi cazul, ar putea chiar fi încă folosite, cu toate că au pe puțin 115 ani vechime (pe o încrustație în lemn se poate citi 1903). Dacă te țin mușchii, le poți încerca; György spune că munca de fierar este foarte bună împotriva colesterolului și împotriva depresiei și asigură un somn bun 😉 Mai este expus și un strung, fabricat în 1919 la Viena și o stră-stră-bunică a plăcii de păr, cu care probabil domnițele de odinioară își creponau cosițele. Câte ceva atractiv pentru fiecare vizitator 🙂. [Piesă de colecţie, află-i povestea de la György!] Vizitele se pot face doar cu programare (în timpul programului de lucru afişat pe această pagină), optim pentru minimum 5 persoane, maximum 15. Un tur include și o demonstrație practică (în urma căreia noi, pentru că am fost cuminți, ne-am ales și cu un suvenir 😍). Totul durează aproximativ o oră – o paralelă între prezentul și trecutul meseriei de fierar, o incursiune interesantă într-o lume altfel destul de necunoscută. Vizita are şi un cost în funcţie de mărimea grupului, întreabă despre asta când faci programare. 

Aquarmony. Denumirea spune tot, aproape că nu are nevoie de explicații; poate cel mult de adăugiri. E armonie în apă. Sau apă în armonie...? Probabil că nu te gândești la Brașov ca la un oraș unde să te relaxezi plutind, ci mai degrabă urcând munții și mirosind brazii. Dar da, la Brașov există și Aquarmony. Este plutire, este terapie. Este liniște interioară, pace. Nu știm cine a inventat vorba aceea cu „te simți ca un nou-născut” și dacă el/ea chiar știa cum se simte un nou-născut, dar am ajuns să credem că după o sesiune de plutire la Aquarmony... chiar te simți ca un nou-născut – senin, liber, luminos, ușor. [Totul induce o stare de bine.] Dar trebuie să știi în ce te bagi; și la propriu și la figurat. La propriu te bagi într-un bazin cu o soluție cu săruri de magneziu – sare amară, cu magneziu și sulf, cu o densitate unică, foarte crescută și o concentrație de sulfat de magneziu foarte mare, în care PLUTEȘTI! (Nu contează dacă nu știi să înoți.) La figurat „te bagi” într-o sesiune de tu cu tine, pentru 90 de minute. Hmmm...? Ce te sperie mai mult? Chimia sau să stai singur cu gândurile tale? 😉 (Nu te speria, nu te ține nimeni cu forța, stai cât reziști.) [Pluteşti. Tu şi cu tine! 🤩] Bazinele, se află în interiorul unor incinte, în patru variante de dimensiuni, forme și... atmosfere 🙂 În ordinea descrescătoare a dimensiunilor: un bazin de tip cameră de plutire, un bazin de tip cabină de plutire, un bazin în formă de piramidă și un bazin de tip capsulă de plutire. Temperatura soluției de magneziu este identică temperaturii pielii- de 35 de grade – și este menținută pe toată durata sesiunii de plutire (dacă nu stai cuminte și te agiți e posibil să resimți o temperatură mai joasă și devine inconfortabil). Adâncimea apei este de doar 25 cm. Fiecare incintă este separată, are duș propriu și zonă de relaxare (pre și post-plutire, după cum se simte nevoia); ai la dispoziţie papuci, halat şi prosop. [Bazinul tip cameră.] Dacă ești începător și cu frici legate de spații închise, apă, întuneric, singurătate etc., ți-am recomanda să alegi bazinul tip cameră (chiar dacă este cel mai scump), pentru ca experiența de plutire în sine să nu fie (sau să fie cât mai puțin) influențată de alte trăiri. Dacă ai deja experiență... ei bine, poți să mixezi, că la Aquarmony Brașov ai cu ce – cameră, lumini, muzică, piramidă, întuneric, liniște, capsulă... după gust și chef. Există două tarife "standard" și "premium" dar ambele includ acelaşi nivel înalt de servicii, diferă doar "incinta". Cabina, piramida și capsula intră la standard (deși capsula e cea mai... extremă, a fost inclusă la standard, pentru a încuraja doritorii să facă pasul) și o ședință costă 120 de lei; camera este premium iar prețul unei sesiuni de plutire în ea este 160 lei. Experiența de deprivare senzorială se poate produce în oricare dintre ele, în mod egal, tehnic vorbind; doar formele sunt diferite, spațiul este diferit, volumul de aer din fiecare este diferit și dimensiunile bazinului propriu-zis diferă. Confortul psihologic al „plutitorului” e la purtător dar poate fi influențat de toate elementele anterior enumerate. [În interiorul piramidei.] Există și ofertă de abonamente, dacă îți place și vrei să repeți experiența (sentimentul cu care ieși la finalul ședinței s-ar putea să te determine să achiziționezi un asemenea abonament; e o stare ce crează dependență 😉) Pentru cunoscători și experimentați există și posibilitatea unor sesiuni de noapte(!). Pentru lista completă de servicii şi tarife click aici. Pierzi percepția corporală, nu mai ai repere spațiale, perzi noțiunea de timp; experiențele sunt unice și individuale; câți „plutitori”, atâtea trăiri. [Apa este permanent filtrată, dezinfectată cu UV.] Combinația de elemente chimice și fizice rezultă într-o listă lungă de beneficii, fizice și mentale.  Să plutești fără să depui vreun efort înseamnă relaxare fizică totală; imponderabilitate. Relaxare care, evident, se reflectă și la nivel psihic (poate nu chiar din primele minute, dacă ești hiper-stresat, controll-freak etc., dar vine...). [Ceai delicios din partea casei. 😍] Cea mai bună formă de absorbție a magneziului este cea prin intermediul pielii. Aici magneziul este prezent sub forma unei soluții de sulfat de magneziu. Densitatea soluției este măsurată constant la Aquarmony, prin metode științifice, și se stabilește la 1,28 în medie. Sulfatul de magneziu îl mai regăsești în piață și în diverse surse de informare cu denumirea de sare Epsom; ca să știi cum să conectezi datele și să înțelegi de ce... plutirea face bine 😊 În plus, gazdele și atmosfera generală sunt nemaipomenite. Plutesc 😌 peste tot relaxarea, confortul și starea de bine. Dacă vrei să încerci plutirea, este necesar să suni înainte pentru a face o programare la tipul de bazin dorit. 

Dacă încă nu iubești caii, după o vizită la Herghelia Sâmbăta de Jos îi vei adora. O vacanță în județul Brașov (sau poate Sibiu, că e aproape), trebuie să includă pe lista de obiective (pe care o poți întocmi inclusiv în aplicația noastră 😉) și acest loc. Vei pleca încărcat de energie și cu inima galopând 😍 de încântare. Deși nu are ca obiectiv principal activitățile cu și pentru turiști, ci reproducerea, creșterea, ameliorarea materialului genetic și dresajul superbei rase de cai Lipițan, porțile Hergheliei Sâmbăta de Jos sunt larg deschise și pentru turiști, oamenii de acolo făcând loc în programul lor și pentru vizite ghidate și programe de dresaj cu public. [Dincolo de porţi este o lume a cailor!] Noi am avut bucuria de a petrece acolo mai bine două de ore grozave (nu ne mai dădeam duși) în ciripit de păsărele și tropăit de copite și în compania unor oameni dedicați și pasionați, care ne-au spus o mulțime de lucruri frumoase și ne-au arătat cât de minunate sunt aceste ființe, caii și ce lucruri extraordinare se pot face cu ei. Am aflat că rasa Lipițan are la origini de fapt mai multe rase – cai andaluzieni, cai italieni, cai de origine daneză și cai arabi. A fost creată în Slovenia, la Lipica, în 1580 pentru necesitățile cavaleriei și nobilimii habsburgice; un cal rezistent și de anduranță, cu mers de paradă, cu o alură armonioasă și elegantă, blând. Rasa Lipițan este rasa folosită la Școala de Înalt Dresaj de la Viena; o rasă inteligentă, care învață foarte repede comenzile și nu le uită repede. Ca o recunoaştere a calităţilor acestei rase, în 1 decembrie 2022, Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, reunit la Rabat, în Maroc, a decis înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a Tradițiilor de creștere a cailor de rasă lipițană din cele 7 țări (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria), în care acest patrimoniu este păstrat activ și neîntrerupt. [Mânji de Lipiţan.] Mânjii Lipițan se nasc închiși la culoare (negru, murg, roib) și cu trecerea timpului se deschid, marea majoritate (95-96%) devenind albi, cu sau fără puncte de culoare închisă. Evidența mânjilor se face prin metode și pe criterii foarte precise, în funcție de linia mamei, cu simboluri distincte și indicativi adoptați la nivel internațional; cu detalii exacte, pe perioade de timp/vârstă – culoare și particularități de culoare, talie, perimetru toracic etc. Iepele și mânjii sunt ținuți într-o secție separată, care se poate și ea vizita iar dacă perioada e potrivită (aprilie-mai) poți să vezi mânzișorii în primele săptămâni de viață.  [Liniile de sânge ale Lipiţanului.] La Sâmbăta de Jos se cresc șapte linii de sânge ale rasei: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-Capriola și Tulipan. Timp de minimum trei generații nu se permite existența unui ascendent comun. Există aici armăsari pepinieri și pentru montă publică (prezentarea ni s-a făcut aproape științific), cel mai bătrân fiind născut în 1998, cu nume „tehnic” Conversano 35; dar bineînțeles că toți caii au și nume „de botez” 🙂 - Fulgușor, Snow, Pluto. Un singur armăsar din efectiv a fost castrat și este utilizat pentru plimbare. [Cai în perioada de "pubertate".] Până la trei ani caii trăiesc într-un regim de semi-libertate, cu toate elementele apropiate de viața sălbatică – ierarhii, apă din râu etc. La vârsta de trei ani dau probele de calificare și în urma lor sunt repartizați pe categorii, în funcție de caracteristicile pe care le au, mers, temperament – armăsari de reproducție și pentru montă publică iar iepele pentru reproducție și pentru vânzare. Dezvoltarea indivizilor continuă însă mult și după această vârstă, cu importanta contribuție a dresorilor.  Herghelia Sâmbăta de Jos este o instituție de stat; aparține de Romsilva. Sunt mai multe asemenea herghelii în România dar singura care crește Lipițan de culoare albă este cea de la Sâmbăta de Jos și este cea mai mare din țară (se mai crește Lipițan și la Beclean, dar acolo se merge pe cel de culoare neagră/vânătă). Scopul existenței ei este menținerea rasei, constituind un fond genetic; dar caii din această herghelie participă și la concursuri, sunt multiplu-campioni, național și internațional. Iar cumpărătorii ce vin aici nu sunt doar din România.  [Lipiţani în concurs.] Domeniul pe care se regăsește herghelia a aparținut familiei Brukenthal, 3200 ha, concesionate de Împărăteasa Maria Tereza a Austriei, pentru 99 de ani. După moartea ei, contele a căzut în dizgrație, solda i s-a redus și domeniul a avut și el de suferit. În 1872 a decedat ultimul descendent și totul a revenit Fundației Evanghelice din Sibiu. În cadrul complexului hergheliei se află și Castelul Brukenthal, declarat monument de arhitectură, parte a patrimoniului național dar din păcate neglijat și aflat într-o stare avansată de degradare (am înțeles că există niște intenții în privința lui; sperăm să se și materializeze). [Ruinele Castelului Brukenthal.] Herghelia a fost înființată în 1874, în vremea împăratului Leopold al II-lea, pentru motive strict practice, militare în principal. Caii erau „rezervați” exclusiv pentru nobili. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial caii au fost transferați în Ungaria. În 1920 statul român a reînființat herghelia, cu 3 armăsari pepinieri și 22 de iepe-mamă și ea funcționează fără încetare de-atunci, în 1970 ajungând la un efectiv impresionant de aproape 1000 de capete. Herghelia se autogospodărește, asigurând hrana pentru cai, în condiții de calitate atent supravegheate. [Trofee, diplome, fotografii.] În incintă există și o mică expoziție cu trăsuri (cu care se pot face plimbări sau pot fi închiriate pentru evenimente – cu atelaj complet) și una cu imagini de la evenimente, trofee de la concursuri de atelaje, șei, toci.  Grajdul are și un sistem audio care prezintă herghelia și rasa și care este utilizat atunci când sunt mulți turiști și nu pot fi toți insoțiți individual; altfel, în limita posibilităților turiștii sunt conduși, li se explică ce văd. În afara vizitei ghidate, poți asista, dacă nimerești orele potrivite, și la ședințe de dresaj. Georgiana, „artistul” din spatele “paradelor” de care sunt capabili caii, este un om atât de pasionat de ceea ce face și îi plac atât de mult locul și împrejurimile încât a renunțat la viața „de capitală”, la Circul de Stat, și a venit să se ocupe de ce e mai bun în țara noastră în materie de cai. Un „recipient” atât de mic încât te miri că are curaj să se apropie de impunătorii armăsari, dar un suflet mare-mare și de esență tare, în ale cărei mâini nărăvașii devin niște pisoi 😍 [Georgiana şi unul dintre "protejaţii" săi. 😍] Cu buzunarele pline de recompense, fiecare exact pentru un anumit cal, de un anumit nivel, cu anumite gusturi, a fost primită „cu urale” de cum a intrat împreună cu noi în grajd; „vibe-ul” printre cai a devenit imediat unul special când ea a început să-i strige pe nume, să-i alinte, să le vorbească pe limba lor, cu fiecare în parte după caracter, personalitate și trăsături individuale. Ne-a impresionat de-a dreptul abordarea ei și modul în care interacționează și cunoaște fiecare cal în parte – un cal e rece, altul e mămos, fiecare reacționează la emoții, au chiar și expresii faciale; când le cere ea, cască, râd, „răspund” la întrebări; bineînțeles că dacă există și o recompensă, cu atât mai bine. Ba și dacă nu le cere ea să facă ceva, ei fac „din oficiu”, că știu că au șanse să primească ceva bun. ❤️ Se organizează periodic (în ultima sâmbătă a fiecărei luni) și spectacole de dresaj, clasic și cu atelaj;  (pentru date certe, sună la herghelie sau consultă lista de tarife şi activităţi). Dar și un antrenament obișnuit poate fi suficient de spectaculos, mai ales pentru ochii profani ai vizitatorilor și mai ales dacă e un antrenament de dresaj, cu un cal care nu este începător (noi am avut bucuria unui exercițiu cu carusel de patru cai; am fost norocoși). Ne-a plăcut că la antrenament a asistat discret, pe o bancă, chiar directorul Hergheliei în timp ce îşi mânca sendvişul de prânz; iar în discuţia pe care am avut-o ulterior cu el am înţeles cât de dedicat este cauzei Lipiţanilor de aici. Respect, domnule Drăgan! 👏 [Antrenament cu public.] În prețul standard al biletului - 13 lei adult/copil (gratuit pentru copii <6 ani) - sunt incluse: vizitarea grajdului cu cei aprox. 50 de armăsari de reproducţie, sport, agrement, montă publică; expoziţia de trofee harnaşamente şi sculpturi; mica expoziţie de trăsuri (inclusiv o sanie); secţia de iepe mamă cu aprox. 100 de exemplare + mânji. Toate astea pot dura cât vrei tu, poţi să te plimbi pe tot domeniul, poţi fotografia caii... La data documentării noastre nu se organizau activităţi de călărie sau de plimbare cu trăsura. [Râul de pe domeniul hergheliei.] Subliniem faptul că Herghelia de lipiţani de la Sâmbăta de Jos nu este un loc unde să-ți duci copilul să călărească pentru prima dată sau chiar și adult fiind, să iei prima lecție de călărie, doar pentru că e la modă „să te dai cu calul”. Aici lucrurile sunt la un alt nivel. Și poate tocmai de asta este un loc cu atât mai mult interesant. Un loc cu profesioniști, unde caii sunt utilizați la cel mai înalt nivel al capacităților lor și al potențialului rasei. Un loc pentru cei care iubesc și admiră cu adevărat caii. Și cumva sperăm să rămână așa.

Szilard Fazakas de la ciocolateria Krausz din Harghita știe lucruri interesante și povești frumoase despre ciocolată. Și le împărtășește cu drag și altora, împreună cu delicioasa lui ciocolată, pe care o face cu mult drag și aplecare către calitate și autenticitate. [Szilard şi ciocolateria lui.] Toată lumea iubește ciocolata! Dar câți știu cum ajunge ea să fie această „plăcere vinovată”? 😀 Care sunt ingredientele, care este rețeta după care se combină ele? Într-un mic atelier din comuna Sântimbru din județul Harghita poți face un tur (33 lei de persoană) în care vei afla care este drumul pe care îl parcurge ciocolata de la boaba de cacao la desertul delicios... și poți să și guști din toate bunătățile, cât te ţin papilele! 😍 [Boabe de cacao.] Szilard ne-a spus că cele mai bune soiuri de cacao sunt din America de Sud, în primul rând datorită climei dar și faptului că acolo au o tradiție îndelungată în cultivarea acestui ingredient „magic”. Dacă nu ai văzut până acum cum arată boabele de cacao și credeai că ea crește direct în borcan la supermarket sub formă de pudră 😉 acum ai ocazia să le vezi, să le miroși și chiar să le guști (fermentate, uscate și prăjite). [Degustare de cacao.] Știai că boabele de cacao se macină timp de două zile până când se transformă în lichid? Nici noi, dar ne-a povestit Szilard. Se adaugă lapte praf (iar în zona montană este de foarte bună calitate) și zahăr. Pentru că și-a dorit să obțină un produs „cât mai local” iar Harghita este un județ bogat în fructe de pădure, Szilard utilizează în sortimentele de ciocolată Krausz fructe de pădure, dar și din pom, din regiune – căpșune, vișine, zmeură. Iar fructele sunt liofilizate (înghețate cu șoc termic), ceea ce le face mai gustoase și mai sănătoase decât cele confiate. Știai că atunci când ciocolata se albește e semn bun? Nici noi! Înseamnă că are unt de cacao (nu de palmier). [Fructe liofilizate. Incredibil de aromate.] Ciocolata crudă (venită din Belgia) este temperată (încălzită la 50-55 grade) apoi răcită treptat, în condiții stricte de temperatură și umiditate, până la 26-27˚C; apoi, în funcție de sortimentul ce se dorește obținut, temperatura este din nou crescută treptat (ciocolata cu lapte vrea 28-29˚C, cea amăruie 30-31˚C). Când amestecul de ingrediente a ajuns la temperatura optimă, este așezat în forme și pus să se răcească. [Gata să dea forme ciocolatei! 😀] Krausz a fost numele de familie al străbunicii lui Szilard, pe a cărei veche proprietate s-a dezvoltat atelierul de ciocolată. Numele ei de alint în sat era „tanti dulce”; venită din zona Cehoslovaciei, știa o mulțime de rețete de dulciuri cu cacao. Iată cum s-a transmis pasiunea peste generații. În amintirea ei, a apărut marca de ciocolată cu denumirea Krausz. [Degustare de batoane de ciocolată. 😋] Ciocolată amăruie 72% conținut de cacao. Ciocolată cu lapte. Prune uscate și afumate, cu miez de nucă, învelite în ciocolată. Ciocolată cu lapte și cafea (dintr-o prăjitorie a unui prieten din Zalău – tot în ideea de a produce cu ingrediente măcar naționale dacă nu locale). Batoane de ciocolată cu cremă de miez de nucă (un gust absolut special, o combinație unică). Praline. Toate sunt delicioase. În micul magazin de lângă atelier, poți cumpăra după plac și după poftă. Aici sunt sortimente pe care nu le găsești întotdeauna pe site sau în magazine.  Cu excepția sezonului rece (din septembrie în decembrie), când comenzile sunt foarte multe, atelierul primește vizitatori în fiecare zi, în urma unei programări prealabile (găseşti telefon în datele de contact de mai sus). Ambalaje din hârtie reciclată. Și bunicuțe din sat care participă la procesul de ambalare. O poveste delicioasă și la propriu și la figurat! 😍