Morile de apă de pe râul Camenița sunt probabil cel mai interesant element de atracție din comuna Sichevița. În teorie există un traseu tematic, ce ar include mai multe asemenea mori și ar dura vreo 10 ore, prezentat pe un panou instalat pe DN57 la intersecţia cu drumul spre Sicheviţa. În practică însă nu prea ai cum să faci asta. În primul rând, pentru a avea o experiență cât mai frumoasă, e nevoie să fii însoțit de un ghid sau un localnic, care știe exact unde să te ducă. Pentru că indicatoarele lipsesc aproape cu desăvârșire, iar morile nu sunt chiar foarte ușor accesibile. În plus, e posibil să te întâlnești cu câini. Apoi, e mult mai interesant să le vezi pe cele funcționale (multe au fost abandonate), poate chiar în timp ce lucrează – căci parte din ele încă mai sunt folosite pentru măcinat – și să înțelegi pe ce principii funcționează totul. Conform informațiilor oficiale, ar fi existat vreo 25 de astfel de mori; astăzi mai sunt funcționale doar 9. Dacă ajungi în zonă şi vrei să vezi morile, cel mai bine e să o suni din timp pe dna Milevuța Avram (ghid de la primăria Sichevița) la telefon 073543819.  Natural zona este este foarte frumoasă, însă prezența omului lasă în prea multe locuri urme foarte urâte. [Din păcate, apa încă poartă la vale tot felul de deşeuri aruncate de gunoaie... 😔] Morile sunt un exemplu magistral al comuniunii străvechi a omului cu natura, aici, în una din cele mai vechi așezări din regiune. Ridicate unele în urmă cu mai bine de 200 de ani, toate sunt mici monumente de arhitectură și ingeniozitate populară. [...dar natura se încăpăţânează să reziste 😍] Noi am reușit să vedem două – Moara lu’ Codreanu și Moara de la Botul Cracului, cu ajutorul dnei. Milevuța, care ne-a fost un ghid foarte bun la ambele și al dlui. Gruița Lazăr (pe care toată lumea îl ştie de Lăzărică 😀), administratorul celei de-a doua. Pe râurile care străbat zona, Camenița și Gravensca, mai sunt însă și alte mori: Bișteg, Cioacă, Nemoianu, Zaica și altele... Ridicate din lemn lipit cu lut, pe cursul apei sau pe un canal deviat artificial, multe au vatră deschisă pentru încălzire pe vreme rece și alături adăpost pentru animale. [Moara lu' Codreanu din Sicheviţa.] Moara lu’ Codreanu ar fi fost construită, după spusele bătrânilor, în jurul anului 1910. Proprietarul terenului pe care a fost ridicată era codrean (pădurar), de unde și denumirea morii.  Apa ajunge la moară pe ierugă – canalul desprins din albia Cameniței, prin care apa este adusă la un nivel puțin mai înalt decât cel al morii – și apoi prin ciutură (jgheab) este dirijată în jos. Când este necesar se poate folosi și o găleța, care îngustează fluxul, apa căpătând astfel presiune spre palele roții morii, pe care le lovește cu putere, punând roata în mișcare și pornind astfel coregrafia măcinatului. Apoi își vede mai departe de drum, revenind în râu. Piatra de moară superioară, mobilă (doar ea se învârte, piatra de jos e fixă), cioplită din cremene, acționată de un ax ce o conectează cu roata, ronțăie mărunt boabele de porumb, grău sau ovăz, transformându-le în hrană pentru animale sau făină pentru consum uman. Grăunțele ajung între roțile crestate din coșul din lemn de deasupra, prin praporiță; dar nu oricum, ci după cum „comandă” lăcomița, care freacă pe piatra superioară, provocând vibrații ce mișcă boabele spre pietre. Inginerie, nu glumă! Trebuie să vezi ca să înțelegi... Și mai sunt și alte „gadget-uri” menite să ajute la funcționarea cât mai ușoară a operațiunilor – ridicarea pietrei superioare pentru reglarea gradului de măcinare, încărcarea făinii în saci etc. Făina măcinată la rece, la piatră, are alt gust, alte proprietăți nutritive. Ca să ajungi la Moara lu' Codreanu trebuie să traversezi apa Cameniţei printr-un vad care nu ar trebui să pună probleme nici unei maşini. Noi am trecut cu o maşină de familie 🙂 [Drumul spre Moara lu' Codreanu.] Moara de la Botul Cracului a fost refăcută în 2011, arată ceva mai... modern... A fost un pic tencuită, i s-a schimbat ușa, jgheaburile din lemn au fost înlocuite cu tuburi din fier; are și adăpost pentru animale, unde acestea se odihnesc și primesc hrană cât durează măcinatul (în cazul în care rândașul nu are tractor cu care să se deplaseze la moară). Piatra de-aici are „vârsta” de 28 de ani. [Punte peste canalul morii de la Botul Cracului.] Am localizat pe hartă locuinţa administratorului (simpaticul Lăzărică) pentru că aici este punctul de întâlnire dacă vrei să îi vizitezi moara, după o discuţie prealabilă la telefon 0721379687; de la el poţi cumpăra şi făină măcinată la rece, la piatră iar dacă sunteţi un grup mai mare şi sunaţi cu măcar o săptămâna înainte, puteţi aranja şi o masă cu produse din gospodăria lor! [Mălai alb 😮 măcinat la moara lui Lăzărică.] Când o suni pe dna Milevuța întreab-o şi dacă e cineva la rând la vreo moară, doar aşa le poţi vedea şi în funcţiune! [La dreapta şi... prima casă e cea a lui Lăzărică.] Fiecare moară are alocați 10-12 rândași (adică persoane cărora le vine rândul la măcinat), care împart un fel de drept de proprietate comun asupa morii, drept care se moștenește. Printre ei, cu ceva atribuții suplimentare, este „tata morii”; adică un fel de administrator, care se ocupă de aspectele ce țin de „mentenanță” – piatra trebuie ferecată (trebuie refăcute micile striații cioplite pe suprafața de contact, care strivesc boabele), coșul trebuie întreținut...  Rândul e într-o zi anume din săptămână (nu te duci când vrei tu... lucrurile trebuie să fie organizate...) – lunea, marțea... chiar dacă macini o dată la două săptămâni, tot în acceași zi din săptămână macini. Iar la moară se stă în funcție de situația financiară – cine e mai bogat stă mai mult, pentru că are mai multe cereale și mai multe animale pentru care macină. Bine, așa era odinioară... acum puțini oameni mai macină, puțini oameni mai cresc animale... [Ierugă şi zăgaz cu noroc 🙂] Ne-a plăcut tare mult următorul detaliu: în general roțile morilor au fost construite să se învârtă în sensul acelor de ceasornic; la Sichevița însă cele mai multe se învârt invers; spun bătrânii că au fost făcute așa ca să întoarcă timpul. De asta li se mai spune și mori „îndărătnice”.  Iar acolo chiar ai senzația e că au reușit și că timpul a stat în loc... 🤩

Dacă incursiunile turistice te-au adus și pe Clisura Dunării, mai exact la Berzasca, ai ocazia să te bucuri și de ceva aventură, cu XTreme Park Adventures.  Variantele sunt mai multe – extreme jet-boat sau jet-ski pe Dunăre, pentru adrenalină la intensitate mare, iar pentru experiențe ceva mai calme – croaziere pe Dunăre, ATV-uri sau biciclete. Extreme jet-boat este o adevărată nebunie, recomandată celor cu tensiune arterială stabilă. Unică pe Dunărea românească, ambarcațiunea de mare viteză este disponibilă câd vremea o permite (aproximativ iunie-octombrie). Și nu doar că merge cu până la 90km/h, dar execută și manevre de rotire de chiar și până la 360 grade, ba mai face și scufundări!!! Da, ai citit bine! Gabi, cel care stă la cârmă, s-a instruit special pentru asta în străinătate. Acum... lasă-ți imaginația sa zburde... Pentru 150 lei/persoană, într-o experiență de aproximativ 30 de minute ai parte de aproximativ 15 de minute de senzații intense. Dacă n-ai inima tare, ai grijă să ai asigurarea la zi 😉 Toată nebunia e filmată, așa că vei avea și mărturia video a reacțiilor, în caz că te gândești să spui că ai fost erou și nu ți-a fost frică 😉  Ambarcațiunea are 13 locuri dar trebuie să fiți minim 8 pentru o ieșire. Primiți veste de salvare și un instructaj serios. Dacă vă strângeți 13 e ușor – ocupați toată barca și ați plecat. Oricâți ați fi, noi recomandăm totuși o programare prealabilă prin telefon. A, şi ar fi de preferat să fiţi îmbrăcaţi cu haine care se usucă uşor şi să aveţi încălţăminte potrivită pentru apă 😀 pentru că da, vă veţi uda până la piele! [Duş nautic 😀] Jet-ski-urile sunt în număr de două; ambele pentru două persoane dar dacă vrei să faci „figuri” e mai bine să mergi singur. Pentru cei 90CP este necesar permis de ambarcațiune. Cu 250 lei te dai 20 de minute. Cum spuneam, dacă ești genul mai calm, poți opta pentru o croazieră pe Dunăre, către oricare dintre punctele de interes de pe Clisură, până la Eșelnița, la Tabula Traiana. Pentru o excursie de o zi la Cazanele Dunării ambarcațiunea se închiriază cu 2200 lei (capacitate max. 12 persoane); în funcție de preferințe, se poate aranja și o masă pe traseu. O excursie la insula Ostrov costă 120 lei/persoană și se organizează cu minim opt persoane. Oriunde vei merge, simpaticii ghizi vor avea la ei poveştile despre locurile vizitate şi vor încetini ca să le fotografiezi de pe apă. [Barca pentru croaziere pe Dunăre.] ATV-uri sunt cinci și întotdeauna vei merge însoțit de ghid. Sunt de nivel mediu de putere – 48CP, 4x4, pentru doi pasageri. Se închiriază minim două ATV-uri. Se pot face mai multe circuite, dar cel mai atractiv, pe care am fost și noi, este cel de pe Valea Siriniei. Costă 420 lei/ATV (include ghid, combustibil, căști) și durează aproximativ 3,5 ore (cu tot cu opriri); are o lungime de aproximativ 50 km (dus-întors) din care 18 km pe asfalt și vreo 6 km off-road. [Cascade şi... frăguţe pe traseu 😍] Traseul este fix și include o mulțime de locuri frumoase și interesante. Primul este ruina Mânăstirii Sirinia și este precedat de „testul de conducere” - dacă reușești să cobori fără probleme panta care duce spre mânăstire, te „califici” să conduci și pe restul traseului; ghidul va povesti câte ceva și despre vechiul lăcaș din poiana plină cu fragi (dacă nimerești perioada). [Coborârea de test 😃] Mai mergi La Jgheaburi, locul unde eroul local Iovan Iorgovan (Hercule în alte legende) s-a luptat cu Hidra și i-a retezat unul din capete; în albia râului se văd urmele pașilor uriașului și ale potcoavelor calului iar pe stânci a rămas până azi sângele animalului mitic – în realitate niște forme foarte interesante de eroziune în albia râului și straturi de turmalină (dacă apa e mică poți păși pe stâncă și îi poți testa presupusele puteri vindecătoare și energizante); iar poveștile nu se opresc aici. Cascada Podul Înalt, La Pișători sau cascada Rizna, toate vin cu basme, prințese, drame. [Intrarea pe traseul off-road spre cascada Rizna.] Cheile Siriniei sunt foarte frumoase iar în luna mai te îmbată cu mirosul liliacului înflorit, care acoperă versanții. Drumul este îngust, trebuie circulat cu atenție, dar e asfaltat deci accesibil. [Vei avea tot timpul antemergător 😉] Dar se pot face şi ture mai scurte, în împrejurimile satului Berzasca, tot aşa, cu minim 2 ATV-uri. Preţul de 200 lei/oră/ATV include ghid (va merge pe un ATV separat), combustibil, echipament de protecţie. [Gata de drum, pe cai-putere...] Iar dacă vrei să-ți pui fizicul la treabă, sunt de închiriat biciclete mountain-bike (zece bucăți), la 50 lei/zi. [...sau cu om-putere 🙂] Pentru atracţiile terestre (ATV, biciclete) punctul de închiriere şi plecare este cel localizat pe hartă (Pensiunea Ecaterina). Pentru cele nautice 🙂 se pleacă de la un debarcader aflat la câteva sute de metri distanţă de pensiune, pe malul Dunării; când vei suna pentru rezervare o să primeşti pe telefon localizarea exactă.