Codlea (Zona Maial) - Mărul Dulce - Vf. Măgura Codlei
Trasee turistice zona Codlea
Codlea (Zona Maial, 640 m alt.) – Poiana Mărul Dulce (640 m alt.) – Vârful Măgura Codlei (1292 m alt.)
Traseu "triunghi roşu" | Durata 2-2,5h | Lungime 4,8 km | Grad de dificultate: uşor | Accesibil tot timpul anului
Este cel mai scurt şi mai uşor traseu din Codlea către cel mai înalt vârf din Munţii Perşani, masiv din care face parte şi Măgura Codlei.
Oficial, traseul porneşte din zona de picnic a oraşului Codlea - Maial. Poţi pleca de aici (sunt destul de multe locuri de parcare dacă vii cu maşina) şi te vei întoarce un pic prin oraş, pe strada Vulturului şi apoi strada Pajurii, până la punctul numit Mărul Dulce; sau poţi merge direct la Mărul Dulce, unde sunt şi câteva locuri de parcare. Noi aşa am făcut şi am câştigat câteva minute bune, pe care le-am fi parcurs oricum pe o stradă de oraş.
[Drumul forestier de început.]
De aici începe cu adevărat traseul, în mare parte pe un drum forestier ce străbate pădurea până într-o zonă oarecum de platou, cu multă vegetaţie tânără „presărată” din belşug cu mure (dacă te abaţi câţiva metri de la drum vei găsi pe săturate, pe la sfârşitul lunii august - începutul lui septembrie) 😋 Iar dacă vii mai pe la mijlocul toamnei te vei putea bucura şi de alune - culege câteva de poftă şi lasă şi pentru alţi drumeţi şi rezidenţi ai pădurii. 😊
[Zona de "platou" de dinaintea Măgurii propriu-zise.]
Traseul este comun cu cel care duce spre Cetatea Neagră (triunghi albastru) până la o bifurcaţie, de unde "triunghi albastru" face stânga. De aici tu, pe „triunghi roşu”, ieşind de pe drumul forestier începi ascensiunea spre Vârf, pe o potecă cu serpentine largi prin pădure. Asta este porţiunea cea mai frumoasă a traseului şi ne-am bucurat de fiecare pas, fiecare gură de aer proaspăt şi de... fiecare popas 🙂 pentru că sunt câteva porţiuni un pic mai abrupte, cu ceva grohotiş. Un pic. O să vezi că serpentinele sunt „tăiate” de câteva scurtături făcute de „viteji” care au au avut impresia că ajung mai repede. NU face ca ei, nu o să ajungi mai repede ci o să oboseşti mai tare şi în plus, o să „ajuţi” la erodarea solului şi degradarea potecilor!
[Zona de urcuş final.]
După 14 bucle (noi nu le-am numărat dar atâtea spune prezentarea oficială a traseului că sunt) am ajuns la un punct de odihnă cu o băncuţă din lemn unde am rezistat tentaţiei de a mânca sendvişurile pe care le aveam la noi 🙂 Ştiam că nu mai e mult până în vârf şi că mai sunt câteva porţiuni de urcuş moderat.
Şi după ce am trecut pe lângă o altă băncuţă ne-am pomenit că deodată am ajuns. Vârful?! Cum, ăsta este? Dacă nu am fi văzut borna tricoloră cu România conturată pe ea, nu ne-am fi dat seama. Mai ales în sezonul cald când vegetaţia este abundentă, nu vei vedea nimic în jurul tău şi nu o să te poţi bucura de panoramele oferite de alte piscuri pe care le-ai mai cucerit. Dar pe noi nu ne-a deranjat foarte tare asta, ne-am bucurat de izbânda noastră şi ne-am oferit recompensa binemeritată: un picnic cu sendvişuri în mica poieniţă de lângă vârf! 🙂
Printre montaniarzii care au urcat aici a început să se dezbată ideea ca vegetaţia de pe vârful Măgurii să fie defrişată pentru ca acesta să fie mai atractiv din punct de vedere turistic... Tu ce crezi?
[View spre dealurile Holbavului. 😍]
Te poţi întoarce pe acelaşi traseu "triunghi roşu" sau dacă ai chef de aventură (şi eşti bine echipat) poţi să cobori pe traseul de creastă al Măgurii - marcaj „punct roşu” - până la Cetatea Neagră, de unde vei ajunge înapoi în oraş pe „triunghi albastru” - traseu foarte frumos care îți va oferi câteva puncte de belvedere asupra dealurilor Holbavului, cu munţii Piatra Craiului şi Făgăraşii în fundal. Dar va trebui să plăteşti pentru asta: coborâş, urcuş, târâş, grohotişuri, stânci ... În niciun caz nu face asta dacă eşti cu copii mici, o să ai mare bătaie de cap! Dacă vei vrea totuşi să faci circuitul ăsta, ar fi mai bine să o faci în sens invers: citeşte recomandarea noastră traseu „triunghi albastru” din secţiunea Trasee Măgura Codlei. 😉
Nu uita să iei la tine rezerve de apă şi ceva gustări, plus ceva pentru protecţie în caz de ploaie; pe traseu nu există surse de apă şi nici refugii.
Mergi cu bine!
