Locații

Visezi de mult să te dai într-un roller-coaster? Până ajungi la unul poți să-ți faci încălzirea cu Alpine Coaster-ul SkiGyimes, cunoscut şi ca Bobul de vară de la Ghimeş. Îți va oferi o porție bună de adrenalină.  Dacă ești în vacanță sau chiar și doar în trecere pe Valea Ghimeșului, fă măcar o tură cu bobul de vară (i se mai spune și așa, deși nu e doar de vară) de la Lunca de Sus. E o experiență inedită și îți va trezi cu siguranță simțurile. Sunt șanse ca o singură tură să nu-ți fie de ajuns 😀 mai ales dacă nu nimerești o perioadă foarte aglomerată.  Treaba se desfășoară cam așa:  Cumperi un bilet (de la casa de bilete) – 25 lei pentru adulți, 20 lei pentru copii.  Te așezi la rând. Dacă e weekend și e vreme bună, ai șanse să stai chiar și două ore (deci dacă poți să alegi, mergi în cursul săptămânii și mai spre seară).  Ajungi la zona de „îmbarcare”. Un bob are două locuri. Poți să mergi singur sau însoțit, costă la fel de persoană. Important e să nu depășiți 150 kg dacă sunteți doi.  Te așezi cu grijă și pui centura. Urmărești cu atenție instrucțiunile de utilizare și normele de siguranță.  Apoi te lași în voia mașinii, care te va duce încet sus, spre punctul de lansare. 🤩 [Ca să cobori mai întâi trebuie să urci. 😉] Vei ajunge cam cu 160 de metri mai sus față de locul de plecare. Urcarea are cam 600 de metri și se face destul de lent, așa că vei avea timp să-ți calmezi pulsul și să admiri un pic împrejurimile. Și... ajungi la start. De aici preiei controlul. Faci o cruce mare (sau cum vrei tu, în funcție de zeii la care te inchini) și... îi dai drumul! 1.300 de metri de şine până jos! Wheee!!! [Te ţine să nu frânezi? 😀] Practic controlezi frâna. Bobul o ia la vale iar tu ai o manetă, cu care îl poți încetini. Și e recomandat să o faci, mai ales la curbe. Traseul este și semnalizat, în zonele unde este recomandat să frânezi. Sunt panouri care te atenționează, când e cazul; acu’… dacă mai apuci să le și vezi e altă discuție... Nu-i mare baiul dacă nu te descurci cu frâna, căci viteza e limitată și nu poate urca mai mult de 46km/h. Dar dacă mergi fără frână s-ar putea să ai parte de ceva forțe G care timp de aproximativ 2 minute cât durează coborârea e posibil să te aducă la finish cam amețit (cel puțin)... Gata! Cobori cu atenție, îți regăsești echilibrul și... Dacă e prima ta experiență de acest gen, impresiile pot fi destul de puternice. Dar cel mai probabil îți va plăcea și vei mai vrea o dată 😄 Dacă ai și copii, pregătește-te pentru mai multe ture, că se va lăsa cu implorări fierbinți...  Se face și poză pe traseu, așa că încearcă să zâmbești, dacă nu ești prea... crispat 😀 La final o poți vizualiza pe un monitor instalat la intrarea în barul de la baza pistei și dacă îți place cum ai ieșit, o poți cumpăra de la casierie (ține minte numărul alocat) ca atare, cu 10 lei, sau cu magnet, pentru 15 lei. Dacă vrei să iei o pauză să-ți mai revii, ai un restaurant (recomandat de noi, caută în aplicaţie 🔍Restaurant Ski Gyimes) unde poți mânca ceva rapid și un bar. Sunt și spații de cazare dacă vrei să stai mai mult - caută în aplicaţie 🔍Pensiunea Ski Gyimes . Iar în sezonul de iarnă funcţionează şi o pârtie de schi 🔍SkiGyimes - Pârtia Schi Ghimeş deservită de două teleschiuri. Ce mai, un adevărat resort de distracţie! 🤩 Parcarea este peste drum de pârtie şi nu vei avea mult de mers. Indiferent cât laşi maşina, te va costa 10 lei 🙂 La plecare nu uita să cumperi de la casa de bilete sau de la automatul din parcare tichetul pe care o să-l foloseşti la barieră!

Dacă ai ales să petreci măcar un weekend pe Valea Ghimeșului, poți să iei în calcul și o plimbare cu ATV-ul. Noi l-am găsit și-l recomandăm pe Robert – ATV Ghimeș sub denumirea comercială – pentru că face activitatea aceasta altfel decât am văzut la alții și asta e de apreciat. Turele lui combină aventura cu istoria, se desfășoară pe trasee bine stabilite și aprobate de autoritățile competente (Natura 2000, asociații de specialitate etc.) și respectă normele de protejare a mediului. De exemplu, în luna septembrie anumite trasee se suspendă, pentru că se desfășoară boncăluitul cerbilor; la fel în luna mai, când este sezonul de împerechere la cocoșul de munte. [Ture organizate cu grijă pentru mediu.] Excursiile ating puncte istorice importante din regiune atunci când vremea și momentul din an o permit – toamna, când turmele se retrag – combină aventura pe ATV cu mersul pe jos (cele lungi, de o zi) și sunt organizate pentru diferite niveluri de experiență. Pot fi ture lungi, de 67-90 km, cu plecare dimineața și întoarcere seara. Dar sunt și trasee scurte, de două ore, aproximativ 30km, pentru debutanți sau, cum spune Robert, de test – nu ia niciodată pe cineva într-o tură lungă dacă nu demonstrează în cea scurtă că are abilitățile necesare, în funcție de care se și stabilește traseul potrivit. Iarna se organizează doar ture scurte, de o oră, cam 18 km dus-întors, din care doar puțin drum forestier. [Experienţă de iarnă...] În turele lungi se ia și pauză de prânz, cu masă tradițională (preț separat). Oferta e variată și include chiar și pachete cu nopți de cazare. Prețurile pornesc de la 150 lei/ATV (traseul de iarnă, de o oră), respectiv 250 lei/ATV (traseul scurt de vară, 2 ore) și includ echipament minim necesar (casca de protecție, plus poncho anti-ploaie când e nevoie și mănuși în sezonul rece). [Siguranţa înainte de toate!] La data documentării noastre erau disponibile pentru închiriere șase ATV-uri și două buggy (prețul pentru buggy este de 300 lei/traseu scurt 2 ore, vară). Pentru traseul scurt trebuie să meargă minim două ATV-uri iar pentru cel de o zi minim trei, deci fie mergi cu un grup fie vei face programare şi vei fi anunţat când se va forma un grup. Pe ATV nu este permis accesul copiilor sub 14 ani (nici măcar ca pasager). Pentru ei se poate lua buggy, dar nu dacă sunt mai mici de șase ani sau înălțimea nu permite prinderea în centurile de siguranță; obligatoriu însoțiți de părinți. [Buggy sau ATV, ai de unde alege!] Noi am dat testul, pe traseul de două ore; și l-am trecut 🙂 și ne-a plăcut. După echipare, instructajul privind siguranța și indicațiile de condus ATV-ul, se alimentează și se pleacă (startul se dă din zona bobului de vară). Ghidul conduce grupul și se merge în șir, cu cel mai neexperimentat dintre driveri în față (un alt lucru important, pe care l-am apreciat). Se conduce doar aproximativ 1 km pe Strada Principală, apoi se iese din traficul intens. Se urcă pe Valea Ugra, pe aproximativ 5 km de asfalt, pe un drum sinuos, cu multe curbe, bun să te obișnuiești cu caii-putere de sub tine; se urcă pe creastă, se ocolesc patru munți, până la o altitudine de 1340m, unde se deschide o panoramă superbă ce poate cuprinde chiar și Munții Făgăraș în zilele senine și cu aer curat, Ceahlăul, Hășmașu Mare cu Piatra Singuratică. [Vedere de pe traseu.] Coborârea este pe măsură de frumoasă, te duce printre brazi, pășuni, fânețe, pe cărări înguste sau pe platouri largi. Finalul include și el o scurtă porțiune pe Strada Principală, până la punctul de sosire (același cu cel de plecare). Traseul nu e unul dificil dar e solicitant, mai ales dacă faci asta pentru prima dată – nu e chiar ușor să ții sub control mica bestie și să o faci să execute ce, cum și când e necesar – pante, rampe, gropi, bălți, pârâuri, pietriș... [O experienţă cu de toate! 🤩] Sfaturi: nu-ți lua cele mai frumoase haine, ai șanse mari să te murdărești (praf, noroi) și ia-ți și ceva gros, un polar, că sus poate fi rece, chiar și vara. În afară de aventura conducerii unui vehicul off-road, e un prilej în plus de a admira natura și a înțelege necesitatea protejării ei. Mergi cu bine!

Deși mai peste tot este prezentată ca Balta de la Sânpaul, de fapt sunt două bălți aici, una cu reținere și alta c&r (catch and release), dedicată pescarilor din liga superioară. 😊  Pentru că este cea mai populară, o să începem prezentarea cu balta cu reținere; am marcat pe harta noastră locul unde se află parcarea și cabana de încasare a taxei de pescuit. Pentru a ajunge la cealaltă baltă (c&r), cum vii dinspre sat treci de pin-ul nostru și un pic mai în față pe dreapta o să vezi parcarea și cabana unde faci check-in-ul. [Intrarea pe balta cu reținere...] Cu o suprafață de 17 hectare, balta cu reținere pune la dispoziția doritorilor 90 de standuri pentru pescuit. De fapt, locuri de pescuit, pentru că în afară de o plăcuță pe care scrie numărul „standului” nu există nicio altă amenajare – nu am văzut niciun deck sau ponton iar suporții pentru bețe se așează sau se înfig direct în pământ. În schimb, fiecare stand are saltea de primire iar la comun pentru fiecare câteva standuri este disponibil un foișor cu mese din lemn, un grătar și o toaletă ecologică. [...și unul dintre „standurile” ei de pescuit.] Spre deosebire de balta C&R, la balta cu reținere standurile nu se pot rezerva în avans și se ocupă pe principiul primul-venit, primul-servit. Cei care vin de mulți ani la această baltă susțin că se prinde pește mai bine cu cât ești la un stand mai apropiat de numărul 90. Dar nu e o regulă. Și să nu faci greșeala să ocolești toată balta ca să ajungi la 90; după ce treci de poartă, dacă mergi înainte vei trece pe lângă standuri începând cu numărul 1 iar dacă faci stânga pe cărarea de pe lângă gard, „turul” bălții va începe cu standul standul 90. 😉 [După ce treci de gard alege, înainte sau la stânga. 😉] Biletul de acces costă standard 65 lei și include și 2 kg de pește iar dacă vrei să mergi acasă cu ceva din ce prinzi vei plăti 25 lei/kg de fitofag, crap, cten, respectiv 40 lei pentru fiecare kg de știucă sau somn ce depășește cantitatea inclusă în preț. Pentru caras și plătică nu se plătește nimic, poți să pleci cu tot ce prinzi! Pensionarii și cei care nu vor să aibă incluse cele 2 kg de pește plătesc 50 lei/ziua de pescuit. Zi care începe la 6 dimineața și se termină la 18:45, termenul limită la care trebuie să fii la poartă; dar pentru că la ieșire se cântărește și se plătește peștele reținut, pentru a evita timpii de așteptare inerenți te sfătuim să ieși pe poartă cel târziu pe la 18:30. 😉 Însoțitorii care nu pescuiesc plătesc 15 lei/zi. Odată cu plata biletului, pentru 15 lei poți închiria și un cărucior cu care poți căra bagajele până/de la standul de pescuit. Foarte util dacă vrei să pescuiești pe standurile de pe la mijlocul intervalului. Dacă ai nevoie sunt disponibile pentru închiriere și juvelnice încăpătoare, la 20 lei/zi. Nu uita să citești și regulamentul afișat la cabana unde se plătește, eventual fă-i și o poză ca să-l ai la tine – administratorii bălții țin foarte mult la el și se asigură prin toate mijloacele (inclusiv video cu circuit închis) că este respectat. [Roaba-cărucior, de mare ajutor! ☺️] Spre deosebire de balta „mare” (deși e ceva mai mică, i se spune așa pentru că acolo sunt „monștrii”) balta cu reținere este populată periodic și cu exemplare mai mici. Dar, deși în vizita noastră de documentare nu am văzut niciun pește mai mare de 3 kg, utilizatorul #undemergem care ne-a sugerat pentru documentare bălțile Sânpaul ne-a spus că a prins în balta cu reținere și crapi de 14 kg. Așa că, după cum ți-e norocul... și buna pregătire! 😉 [Dovada că și în balta cu reținere este pește. 😉] Balta catch & release are o suprafață de  16 hectare. Se poate campa și pescui zi și noapte, la căbănuța unde se face „check-in”-ul (adică unde se verifică identitatea celui care a făcut rezervarea) fiind non-stop cineva. Sunt disponibile 26 de standuri, care se pot ocupa numai cu rezervare făcută și plătită online  cu minimum 24 de ore înaintea partidei de pescuit - dacă te prezinți pe baltă fără a avea rezervare nu vei fi primit. În schimb, dacă se face rezervare pentru un pescar și se prezintă doi, diferența de preț se poate plăti și pe baltă, atât cu cardul cât și cu numerar. [Cabana de „check-in” a bălții c&r.] La data documentării noastre, un pescar plătea aici 200 lei/24h (durata minimă pentru care se poate plăti); dacă sunt doi, plătesc 270 lei/24h (maximum 4 bețe). Pentru 100 respectiv 160 lei, partida de pescuit poate fi prelungită cu 12 ore. Pentru însoțitori nu se plătește nimic; spre deosebire de balta cu reținere, unde însoțitor (adică persoană care nu pescuiește) poate fi și bărbat, la balta catch & release toate persoanele de sex masculin care vin sunt considerate default pescari și plătesc taxa de pescuit, însoțitori (fără taxă) putând fi doar prietena/ soția și/sau copilul sub 14 ani ai pescarului. Cu o adâncime medie de 1,5m, balta „mare” de la Sânpaul e cunoscută în toată Transilvania pentru crapii și amurii capitali (unul dintre pescarii cu care am vorbit ne spunea că cel mai mare pește pe care l-a văzut prins aici era un crap de 34 kg), iar pentru pasionații de pescuit staționar se fac populări periodice cu plătică și caras de mari dimensiuni. Accidental, se poate prinde și somn, știucă sau șalău - de dimensiuni impresionante și ei... însă doar dacă intră accidental, pentru că pescuitul la răpitor (spining, nadă vie etc.) nu este permis. Încă o dată: aici, indiferent cât de mare (sau de mic) e, după ce-l prinzi, îl pupi și-i dai drumul! 😊 [Pescar fericit la Sânpaul.] Pentru cântărirea și manevrarea peștelui precum și pentru transportarea acestuia de la/până la apă, sunt acceptate doar saltelele prevăzute cu flotoare si cu plasă ce permite intrarea apei; în cazul în care nu ai o astfel de saltea, o poți închiria de la căbănuța unde se plătește taxa, contra sumei de 20 RON/partidă de pescuit (indiferent de durata acesteia). În prețul partidei de pescuit este inclusă camparea. La fiecare stand este instalată o sursă de iluminat pe timpul nopții și câte două prize de 230V pentru consumatori mici – încărcat acumulatori, telefon, tabletă, laptop, ladă frigorifică mică și iluminat în cort; nu uita să pui în bagaje și un prelungitor cu protecție la umezeală 😉 Pentru curentul consumat în limite decente (consumatori mici) nu se plătește nimic; în schimb, dacă bagi la priză consumatori mari (cafetiere, radiator, plită electrică etc.) se va declanșa o siguranță care va întrerupe alimentarea la priza respectivă... și indiferent de insistențe, alimentarea nu va fi reluată până la părăsirea standului. [Pescari din „liga mare”.] La comun, pentru toate standurile, sunt amplasate 8 grătare și 6 toalete. De la 6 dimineața până la 9 seara doritorii au acces la dușuri comune, peste drum de baltă, în curtea fermei (cere detalii la casier). Năditul e permis pe ambele bălți, doar din baston și racheta de nădire, nu este permisă folosirea navomodelelor sau a bărcilor. Grosimea firului, obligatoriu, minimum 0,30mm (pentru crap) respectiv minimum 0,25 pentru feeder și match; fără bețe telescopice, minciogul trebuie să aibă o deschidere cât mai mare și plasa cât mai fină, pentru afectarea minimă a peștelui scos. Fiecare stand este prevăzut cu saltea de primire...  Repetăm, administratorii bălților țin foarte mult la respectarea regulamentului de acces, pe care te încurajăm să-l citești cu atenție și în special condițiile referitoare la echipamentul necesar pentru pescuitul și manevrarea giganților pe care-i poți prinde aici. Odată intrat la stand se presupune că ți l-ai asumat și pentru orice încălcare a regulamentului administrația își rezervă dreptul de a lua măsuri adecvate, care pot merge până la evacuarea de pe baltă fără returnarea taxei plătite. La intrarea pe balta catch & release (unde condițiile sunt mai stricte), este posibil ca personalul să verifice dacă echipamentul de pescuit din dotare respectă regulamentul iar ce se întâmplă apoi la standuri este supravegheat tot timpul prin intermediul camerelor cu circuit închis instalate în întreg perimetrul celor două bălți. [În prim plan balta C&R, apoi cea cu reținere.] Pe ambele bălți sezonul de pescuit sportiv începe la 1 aprilie și se încheie pe 1 noiembrie.

Un zbor cu parapanta poate fi o ocazie bună să ieşim din rutină, din zona aceea de confort în care din păcate ne lăsăm prea uşor atraşi... iar dacă se întâmplă să ajungi prin Miercurea Ciuc şi Harghita ocazia asta poartă un nume: Cloud Hunters 🤩 - nici că se putea un nume mai potrivit pentru nişte oameni pasionaţi de zbor, profesionişti şi bine echipaţi! Cristi, unul dintre piloţii de tandem din echipă (cel cu care am zburat noi), este multiplu campion național la zbor liber, iar asta înseamnă că poate manevra o aripă sau o paraşută astfel încât să aterizeze atingând un punct nu mai mare decât o monedă, sau că poate parcurge zeci de kilometri, chiar peste o sută, folosindu-se de curenţi ascendenţi, trecând efectiv de pe unul pe altul... 😎 [O ocazie foarte bună de a vedea de sus toată zona Ciucului...] Baza „Vânătorilor de Nori” este pe muntele Şumuleu Ciuc de lângă Miercurea Ciuc, aici fac şi cele mai multe lansări, mai ales pentru începători. Dar mai sunt şi alte variante din care poţi alege (indiferent de nivelul tău de experienţă), în funcţie de zona din Harghita unde eşti cazat şi de condiţiile meteo: Izvoru Mureşului, vârful Nascalat (unde te poţi bucura şi de o aventură off-road în urcare de pe Valea Ghimeşului) şi vârful Viscol (cel mai înalt din Munţii Ciucului). Fiecare are particularităţile şi farmecul lui, îţi dorim să le faci pe toate!  [... dar şi alte zone din Harghita! 🤩] Deşi eram cazaţi undeva pe Valea Ghimeşului noi am început cu un zbor pe vârful Viscol - era singurul loc din zonă unde se pare că aveam şanse să prindem o „termică” de calitate. Ne-am întâlnit la locul stabilit (coada lacului de acumulare Frumoasa - apropo, foarte frumos, numa' bun de pozat într-o zi senină de vară), ne-am îmbarcat într-un 4x4 şi am început ascensiunea. Şi odată cu altitudinea a început să crească şi bpm-ul nostru 😀 pentru că da ... o făceam pentru prima dată! [Frumos loc de întâlnire!] Dacă şi tu te gândeşti să faci asta, să ştii că merită. Cristi, pe cât de mucalit şi pus pe poveşti a fost tot drumul până sus, pe atât de serios şi preocupat a devenit odată ce a coborât de pe maşină rucsacul imens în care era împachetată parapanta. ["Păi, să mergem!"] Împreună cu colegul lui (salut Istvan!) au scrutat împrejurimile, au făcut planul de zbor, au întins aripa, ne-au echipat şi ne-au făcut instructajul: „Când zic „acum!”, începi să alergi. Atât. De restul mă ocup eu”. Long-story-short, asta a fost tot: „Acum!” ... iar după o smucitură şi câţiva paşi în alergare... ne-am trezit în aer! [„Cam pe-acolo o să aterizăm..."] Pentru că norocul este de partea celor îndrăzneţi 😉 am prins imediat o termică şi am început să urcăm desenând nişte serpentine prin aer (ce bine că nu mâncasem mult la micul-dejun 😀), nu foarte mult, câteva minute, dar numai bine pentru un începător. [Zbor!] Iar apoi, cu siguranţa pe care ţi-o dau câteva zeci de ani de experienţă, Cristi a început să manevreze parapanta către locul de aterizare şi după un „întinde picioarele” am simţit pământul sub picioare. De fapt, sub fund 🙂 Asta a fost tot ce am avut de făcut: vreo 10 metri de alergare şi întins picioarele! În rest, doar plutit, poze, filmat... Cele 12-15 minute de planare au fost de ajuns să experimentăm senzaţia unui zbor liber, să ne învingem teama şi... să începem să ne gândim la următorul! [Şi aterizare.] Preţul unei asemenea experienţe este de 250 lei/persoană, cu un supliment de 100 lei pentru transportul off-road în cazul lansărilor de pe vârfurile Nascalat şi Viscol. Sunt disponibili 4 piloţi deci dacă vrei să te bucuri de o experienţă „în gaşcă”, se poate 😉 poţi veni chiar şi cu prieteni din străinătate pentru că pe lângă română, Cristi vorbeşte şi în maghiară, germană, engleză! [O experienţă memorabilă!] Plata se va face cash, după zbor. În preţ este inclus echipamentul de protecţie (cască) şi filmarea cu o cameră Gopro cu stabilizare; după zbor vei primi pe email tot ce ai filmat în timpul zborului. La telefon se va stabili cel mai bun loc de zburat, în funcţie de starea vremii, prognoze şi de locul în care te afli.  Chiar dacă o să fie în miezul verii, îţi recomandăm să ai îmbrăcăminte cu protecţie la vânt; şi bineînţeles, să ai încălţăminte sport. 

- în curs de documentare - Până vom documenta acest loc, îți împărtășim informațiile aflate până acum, care l-au „calificat” pentru documentare 😊 Ne poți ajuta și tu: dacă ai fost deja (sau după ce vei merge) aici, povestește-ne experiența ta pe scurt, într-o recenzie, ce ți-a plăcut, ce nu ți-a plăcut... orice lucru pe care crezi că ar trebui să îl știm despre acest loc Sugerat. Îți mulțumim! 🤗 [Grup de clienți e-Bike Rent Skigyimes.] Ne-am bucurat să aflăm că, dacă ești pe Valea Ghimeșului și vrei să explorezi dealurile și munții din jur pe bicicletă electrică, acum poți închiria așa ceva din incinta Satului de vacanţă Boroş / Gyimesi Skanzen. Sunt disponibile 22 de biciclete electrice, la un tarif de 100 lei/2 h; dacă vei să te dai mai mult, după cele două ore vei plăti 30 lei pentru fiecare oră suplimentară.  Cei de la e-Bike Rent îți vor propune câteva trasee cu grade diferite de dificultate, din care îl poți alege pe cel care crezi că ți se potrivește cel mai bine; dar poți merge și tu, pe orice traseu vrei! Cu cât sunteți mai mulți cu atât mai bine: dacă sunteți minimum 4 persoane poate merge cu voi cineva din echipă, care vă va ghida în zona prin care vreți să vă plimbați, fără niciun tarif suplimentar!

Agitație? Relaxează-te! Oboseală? Încarcă-te! Unde ai putea s-o faci? La FENYŐ SPA! Dacă ești din Miercurea Ciuc, ai noroc, e lângă tine. Dar și dacă nu ești din Miercurea Ciuc și ești doar într-un city-break aici, într-o călătorie de afaceri sau pur și simplu îți dorești câteva zile de recreere, stare de bine și răsfăț personal, FENYŐ SPA e un loc unde ți-ar putea prinde bine să mergi (e SPA de hotel, deci poți avea astfel și soluție pentru cazare - caută pe site / app Unde Mergem 🔍 Hotel Fenyő). În cursul săptămânii e deschis în fiecare zi de la 10 la 21 iar în weekend de la ora 9 până la 21. Și cel mai bine ar fi să-ți faci programare (clienții hotelului au prioritate). [Cei cazaţi în hotel au acces prin liftul dedicat de la etajul 1.] Biletul porneşte de la 8 euro (echivalent în lei) și îți oferă acces la trei ore de relaxare. Dar sunt diverse variante de plată, în funcție de momentul zilei sau al săptămânii, pachete, abonamente – click aici ca să alegi ce-ți place sau îți convine mai mult. Dacă nu-ți aduci de-acasă, pentru 10 lei primești și prosop iar dacă vrei și halat, costă 20 de lei. Clienţii cazaţi în hotel primesc gratuit halat, prosop, papuci. [Indicatoare către facilităţi.] Ai acces la toate facilitățile – 850 mp de relaxare: piscine (separat pentru adulți – 87mp și 1,2m adâncime și copii – 12mp și 0,5m adâncime), jacuzzi (8 persoane), saune (finlandeză - 90 grade, infra - 60 grade, aburi - 40 grade), cameră de sare, baie cu gheaţă, o zonă cu ciubăre (unul cu apă sărată și unul cu apă minerală) şi încă o saună finlandeză din care ziua poţi privi către grădină iar seara poţi face luminoterapie. ❤️ [Saună cu geam şi luminoterapie.] Plus (tarif extra) masaje, tratamente faciale și corporale – masaj suedez/ relaxare/ balinez/ aromaterapie/ tailandez/ indian etc. (cu prețuri între 80 și 180 lei), efectuate de maseuze din Indonezia; procedurile cosmetice sunt faciale sau corporale, sunt efectuate cu produse cosmetice franțuzești și au prețuri cuprinse între 155 și300 lei - click aici pentru detalii. [Sală de masaj pentru cupluri.] Lucrurile au fost făcute cu mare atenţie la detalii, de la elementele tradiţionale şi lemnul folosite în amenajarea sălii de relaxare din zona saunelor, până la butonul de urgenţă din sauna finlandeză. 👌 [Buton de urgenţă în saună.] Şezlongurile anatomice şi insula de verde viu din sala de relaxare sunt şi ele un bun motiv de zăbavă aici. [Zonă de relaxare cu baie de gheaţă. 😀] Am admirat marmura în care se oglindeşte perfect piscina şi am remarcat obiectele sanitare de foarte bună calitate. [Perete din travertin: oglindă! 😍] Singurul lucru care poate deranja este adâncimea mică a apei din piscină, dar asta o face potrivită pentru cei care doresc să înveţe înotul şi foarte apreciată de familiile cu copii (ceva mai mari) puşi pe bălăceală. Piscina are un duş + două zone de hidromasaj. Cei cu copii foarte mici pot folosi o mini-piscină cu apă de 0,5m. [Momente de familie în piscinuţă.] Ai la dispoziție spații cu vestiare, dotate cu dulapuri închise cu cheie, uscătoare de păr, băi şi duşuri; curățenia este foarte importantă, așa că ți se pun la dispoziție ciupici de unică folosință pentru a ajunge la ele. [Protecţie pentru încălţămintea de stradă.] La recepție primești o brățară pentru acces. Există și o zonă de servire unde, dacă vrei să iei o pauză de la activitățile specifice SPA, poți să bei sau să mănânci ceva – sunt disponibile băuturi nealcoolice (cafea, suc) iar de la restaurant ți se pot aduce gustări ori prăjituri. Va trebui să ai un card sau cash la tine ca să plăteşti, la data documentării noastre încă se lucra la implementarea unui sistem de plată contactless în brăţările de acces. [Meniul de la barul-SPA.] Dacă vii cu maşina o poţi lăsa în faţa hotelului (locuri publice de parcare) sau în parcarea proprie amenajată în spatele acestuia.

Ai visat vreodată că zbori? O sesiune cu parapanta e modul în care îți poți face visul să devină realitate. Îți place adrenalina? Un zbor cu parapanta îți dă o doză cu efect pe termen lung. La început s-ar putea să strigi „mi-e frică!!!” dar la final sunt șanse mari să spui „mai vreau!!!” Valea Ghimeșului din Harghita e un loc bun pentru acest tip de experiențe; cu pante nu foarte înalte și curenți prietenoși, versanții din regiune oferă condiții prielnice, indiferent de nivelul de „zburător” la care ești. ["Pista" de decolare.] Gyimes Fun este mai mult o dorință decât un nume comercial. Cu „baza” la Lunca de Jos, și cu „piste de decolare” oriunde curenții sunt potriviți, piloții sunt pregătiți să-ți ofere senzația vieții, fie vară, fie iarnă; activitatea asta este pentru ei mai mult pasiune și mai puțin afacere. O pasiune pe care o împărtășesc bucuroși și altora. „Hai, hai, să prindem termica!” îi auzi. Nu știi ce e aia, dar intri în stare, că pare important... Pe măsură ce te apropii de punctul de plecare, inima îți bate din ce în ce mai tare. Când încep să te echipeze, genunchii deja nu te mai ascultă... Parcă vrei să renunți, dar parcă nu... Și când e prea târziu să mai dai înapoi, la semnul pilotului începi să alergi! Speri să nu te împiedici... Hopa! Nu mai atingi pământul! Ba da! Ba nu! O fi bine ce faci...? Nici nu mai contează, pentru că... zbori!!! Da!!! Zbori!!! Ieee!!! ["Vezi uliul ăla? Pe acolo o să ajungem şi noi!"] Ești total „out of control”, așa că nu ai decât să te bucuri de ceea ce ți se întâmplă, de priveliște, de senzații, de imponderabilitate, de ideea că, uite, ești mai sus decât uliul ăla! Și, deși ușor amețit, ești mai relaxat... Dar... pilotul te anunță că trebuie să te pregătești de aterizare. Aaa... „ce repede, parcă aș mai fi vrut un pic...” Dacă și curenții țin cu tine, poți să ajungi pe la 15 minute de zbor (mai mult chiar nu e recomandat, pentru că sunt șanse să ți se facă rău de mișcare). Urmezi indicațiile, și aterizați cu bine. Ce mândru ești de tine! Ai făcut-o și pe asta! Deși tu n-ai făcut nimic; cel mult ai stat cuminte și ai ascultat și executat instrucțiunile. Toată „treaba” o face pilotul. Știe, are experiență.  [Eşti pe mâni bune!] Istvan de la Gyimes Fun are peste 25 de ani de practică, este multiplu campion național la diverse probe de profil, a făcut parte din lotul național și a participat la campionate europene și mondiale; a urcat pe podium de mai bine de o sută de ori; și este și instructor autorizat de zbor. La data documentării noastre, o tură de zbor în tandem cu parapanta costa 250-350 lei, în funcție de locul de desfășurare și nevoia de transport (dacă te descurci singur să ajungi la locul de decolare și să pleci de la locul de aterizare, prețul e mai mic). Locul de desfășurare depinde de zona unde te afli dar și de starea vremii. Sunt patru piloți în „escadrilă”, deci poți merge cu încă trei prieteni. Nu trebuie să-ţi baţi capul cu echipament de filmare, îţi va fi pusă la dispoziţie o cameră HD şi vei primi pe email tot ce vei filma/fotografia! Zborul cu parapanta este activitatea principală dar se pot organiza și ture cu bicicleta, drumeții sau schi de tură; tarifele diferă după nivelul de dotări tehnice necesare (bicicletă proprie sau închiriată) și numărul de persoane participante (se discută la programare).

Este că nu te-ai mai plimbat cu căruța de când erai mic? Sau... te-ai plimbat vreodată cu căruța? Indiferent care este răspunsul, dacă ajungi în zona Văii Ghimeșului, îți sugerăm să o cauți pe Timea și să programezi o asemenea plimbare. [Un vizitiu veritabil şi doi cai superbi.] Pentru 200 lei cinci persoane se pot bucura, din mersul cailor și legănatul căruței, de imaginile rurale de pe Valea Gârbea (pe aici am fost noi dar sunt disponibile şi alte trasee). Caii sunt superbi, căruța confortabilă iar Timea super-drăguță și cu o mulțime de povești la purtător despre împrejurimi și localnici; ar fi ideal să însoțească și ea grupul, căci István (soţul Timeei şi vizitiul de serviciu) nu vorbește română. O tură durează o oră - o oră jumătate, în funcţie de opriri şi de traseul ales. [Pe Valea Gârbea. 😍] În gașcă, în doi sau în familie, printre dealuri, pe drum de țară, o oră din ziua ta de vacanță poate fi foarte frumos petrecută în natură, admirând peisajul. La capătul traseului, dacă nimerești în perioada potrivită, ai ocazia să te delectezi cu niște zmeură, direct din zmeuriș, mai bună decât orice variantă de supermarket. [Bufet gratuit de zmeuriş.] Iarna căruța este înlocuită cu sania, cu acelaşi tarif pentru o tură de aprox. o oră, 200 lei (maxim 4 persoane). [Cu sania pe Valea Ghimeşului.]

Dacă ești prin zona Odorheiu Secuiesc - Băile Seiche și vizitezi Parcul Mini Transilvania, atunci îți dăm un extra-sfat: nu uita sã vizitezi și Insect Park. Nici nu trebuie sã găsești o altă parcare, fiindcă insectele gigantice le vei găsi exact lângã Parcul Mini Transilvania.  😉 După cum am aflat la data documentării, este singurul parc de acest fel în România, iar un alt lucru interesant e că în Europa este al doilea, deci merită o vizită! Biletul de intrare îl poți cumpăra atât de aici cât și de la casa de bilete a Parcului Mini Transilvania (dacă intri și acolo, vei beneficia de o reducere 10% la biletul de aici 😉). Dupã aceea poate să înceapă aventura de descoperire a machetelor insectelor uriașe. Când spunem uriaș, crede-ne că sunt chiar enorme, majoritatea având 2 metri înălțime! 😍 [Intrarea în lumea insectelor uriașe.] Porțile către lumea insectelor se deschid de obicei pe la jumătatea primăverii. Când am fost noi sezonul de vizitare s-a deschis în mijlocul lui aprilie. Intrând în parc, prima machetă cu care te vei întâlni este scorpionul, care nu numai cã mișcã, mai și scoate sunete - e fantastic, dar și înfricoșãtor. Și oriunde te vei uita vei găsi tot felul de insecte, printre care amintim gândacul cu tentacule atât de lungi încât parcă ating cerul, buburuza, furnica, călugărița, fluturașul etc. Însă descoperirea celor 18 insecte robotizate ți-o lăsăm ție. 😉 [Atenție la... scorpion! 😊] La aceste dimensiuni vei avea posibilitatea de a studia mai amănunțit structura acestor minunății ale naturii. Dăm și o sugestie: dacă ești profesor și vrei să ții o oră de biologie excepțională sau  copilul tău acum învață despre insecte la școală, atunci locul vostru sigur este aici!  Machetele sunt plasate pe un deal, simulând habitatul natural al insectelor. Tocmai de aceea îți recomandăm ca dacă e ploaie, să parcurgi cu atenție parcul, fiindcă poteca poate să fie alunecoasă, cum este natura. 😉  Procedura de amenajare a parcului încă mai continuă, dar bazându-ne pe aspectul „fratelui mai mare” Mini Transilvania, putem fi siguri că echipa Legendarium va continua să-l îmbunătățească, pentru a oferi cele mai bune condiții posibile pentru vizitatori.   Biletul de intrare în Insect Park costă 25 lei/adult, respectiv 15 lei/copil, gratuit pentru copiii sub 3 ani.  Biletul pentru pensionari costă 15 lei.   Grupurile de minimum 10 persoane beneficiază de reduceri: Adulți: 22 lei - Copii / pensionari: 13 lei. Nu uita că ultima intrare în parc se face cu o oră înainte de închidere.

Miercurea Ciuc este unul dintre puținele municipii din România care au o pârtie de schi, amplasată în Șumuleu Ciuc, o veche localitate devenită în 1959 cartier al orașului. Pe Șumuleu Mic (Kis Somlyó) multe generații de pasionați ai sporturilor de iarnă din zonă au pus pentru prima dată schiurile în picioare iar mulți localnici încă își amintesc cu nostalgie de iernile frumoase în care se adunau și „băteau” dealul cu picioarele (pe vremurile când nici nu visau la mașini de bătut zăpada), iar apoi se dădeau pe pârtia care până prin 2006 avea doar un cablu, de care se agățau cu niște cârlige ca să fie trași la deal sportivii din clubul de schi local... Apoi totul a căzut în uitare, până prin 2011, când a fost preluată de o afacere de familie hotărâtă să facă treabă bună aici. 😊 [În timpul lucrărilor de amenajare din 2012.] Astfel, locul a devenit cu adevărat o pârtie abia în 2012, când noii administratori au pus în funcțiune teleschiul monopost cu o lungime de 370m, au adus ratracuri și au amenajat o pistă dificilă „neagră”, destul de abruptă, cu o lungime de 370m. Doi ani mai târziu a fost amenajată și pista ușoară „albastră” dedicată începătorilor, cu o lungime de aprox. 950m. Iar de atunci lucrurile au intrat pe un făgaș bun: au fost aduse din ce în ce mai multe tunuri de zăpadă, s-a construit barul panoramic, s-au îmbunătățit pantele pârtiilor, s-a instalat o nocturnă... [Primul sezon la Kis Somlyó SKI.] De obicei, pârtia se deschide în preajma Anului Nou când, chiar dacă nu prea (mai) ninge ca în alți ani, frigul specific Depresiunii Ciucului permite producerea de zăpadă artificială. Iar cu ninsorile care mai vin pe parcurs, cei de aici reușesc să mențină cele două piste până pe la jumătatea lunii Martie. 👌 [Pârtia Albastră, în 2015...] Lucrurile sunt simple: cumperi cartelă și după ce treci prin turnichet, vei fi ajutat să te instalezi pe rozeta teleschiului de un membru al echipei. Până ajungi în vârf, ai tot timpul să evaluezi pârtia neagră pe marginea căreia vei urca iar dacă decizi că e abordabilă, poți ieși din teleschi pe dreapta ca să cobori pe ea. Dacă nu, ieși pe stânga și vei intra pe pârtia albastră, care te va duce lin, poate prea lin dacă ești schior de nivel intermediar 😊, înapoi la bază. Și gata, asta este tot. [...și în 2024 😍] Deși este una dintre cele mai scurte pârtii pe care am avut ocazia să le încercăm până acum, Șumuleu ne-a părut de un farmec aparte. Poate datorită amabilității oamenilor pe care i-am întâlnit aici, poate datorită încărcăturii spirituale a zonei (Șumuleu Ciuc este loc de procesiune pentru comunitatea catolică din Transilvania), poate datorită panoramei pe care ți-o oferă asupra Ciucului și împrejurimilor lui... sau poate pentru toate aceste motive. [View de pe pârtia neagră. 😍] Când este destulă zăpadă, în perioada vacanțelor pârtia este deschisă zilnic între orele 10:00-21:00, iar în restul perioadelor se deschide la ora 14:00 în cursul săptămânii, weekendul păstrând programul lung. Prețul unei urcări este același pe tot parcursul zilei, inclusiv după ce se înserează și se aprinde instalația de iluminare. 👌 Sunt disponibile cartele de 2, 4 și 8 ore, cu prețuri cuprinse între 55 lei (copii, pensionari)/75 lei (adulți) și 75 lei (copii, pensionari)/100 lei (adulți). Sunt disponibile și cartele cu puncte, cu prețuri începând de la 45 lei/65 lei pentru 10 urcări. Află mai multe informații la telefonul din pagină sau click aici. Pârtia de la Șumuleu Ciuc face parte din programul Ski Harghita, în care poți achiziționa un ski-pass ce poate fi utilizat la 12 pârtii în 6 destinații de schi din județul Harghita. Atenție, spre deosebire de cardurile emise de KisSomlyó SKI cu care o urcare te costă un punct, cu cele de la Ski Harghita te costă 2 puncte; asta doar pentru că pe cele două carduri punctele au costuri diferite de achiziție. [Pe pârtia de inițiere copii.] Există un centru de închiriere echipament, care ne-a plăcut că poate fi folosit pe post de vestiar și de cei care cu vin echipament propriu. Iar mai jos, peste drum de pârtie este și o școală de schi dedicată copiilor, coordonată de o asociație (KidSport) foarte apreciată și cu rezultate foarte bune în pregătire, atât pentru cei vreo 300 de membri înregistrați cât și pentru cei care iau cursuri de inițiere. De altfel, mai tot timpul vei vedea pe pârtia neagră mulți sportivi, unii chiar de performanță, care au reînceput să vină aici pentru antrenamente.  La KidSport se poate schia chiar și când nu este zăpadă, pentru că au și o pârtie artificială.  Sunt disponibili și monitori de schi & snowboard pentru adulți, poți cere informații la numerele de telefon din această pagină. [În centrul de închirieri ne-am putut schimba încălțămintea 👌] La data documentării noastre amatorii de săniuș se puteau da, pe răspunderea lor, doar pe o porțiune neamenajată aflată lângă pârtie. Dar se are în plan aducerea unor sănii speciale ce pot fi atașate la teleschi și care pot fi închiriate și folosite în anumite intervaluri ale zilei pe pârtia pentru începători! 🤩  În barul panoramic se servesc gustări, băuturi calde, băuturi răcoritoare, alcoolice. Ca să ajungi la el se urcă mai multe scări așa că dacă te gândești să mergi cu un cărucior pentru copii... fii pregătit pentru un pic de efort. Dar merită, lângă el este amenajat și un mic loc de joacă pentru cei mici. Dar și o terasă unde cei mari pot savura o băutură în timp ce stau cu ochii pe ei. 😊 La parterul barului vei găsi și toaleta, în care am remarcat buna curățenie. [Băuturi calde și... view 😍] Parcarea de la baza pârtiei este gratuită dar nu este asfaltată, așa că de multe ori se face noroi iar drumul de la mașină până la pârtie poate fi o mică aventură, mai ales dacă mergi încălțat în clăpari. Când e aglomerat și mașina trebuie lăsată un pic mai departe, ar prinde bine ca cei care schiază să fie lăsați întâi cu tot echipamentul cât mai aproape de intrarea pe pârtie și abia apoi șoferul să parcheze unde găsește loc 😉 Sau rămâi în bocanci, ia-ți echipamentul și mergi în căbănuța unde se află centrul de închirieri, te poți băga în clăpări acolo. [Cu un pic de noroc poți parca chiar la baza pârtiei.] Turnichetul de acces la teleschi un pic cam înghesuit și treaba asta cu parcarea sunt singurele puncte slabe pe care le-am constatat aici. Dar vei uita de ele când vei ajunge sus, la capătul teleschiului, și te vei bucura de o frumoasă panoramă asupra Depresiunii Ciucului iar dincolo de culme, asupra locului unde se desfășoară de Rusaliile catolice cel mai important pelerinaj catolic din România, la care în 2019 a participat însuși Papa Francisc. [Începutul coborârii pe pârtia albastră, cu Șumuleu Mare în față.] Sugestie: indiferent cum te aduce navigația, noi îți sugerăm să faci dreapta imediat după Bazilica de la Șumuleu și să mergi la pârtie pe strada Șumuleul Mic; pentru că  în perioadele mai aglomerate pe varianta Johannes Kajoni, pentru fluidizarea traficului, este restricționată circulația pe sensul spre pârtie. Și ca să fii sigur că pârtia e deschisă, sună înainte de a te porni la drum.

Szilard Fazakas de la ciocolateria Krausz din Harghita știe lucruri interesante și povești frumoase despre ciocolată. Și le împărtășește cu drag și altora, împreună cu delicioasa lui ciocolată, pe care o face cu mult drag și aplecare către calitate și autenticitate. [Szilard şi ciocolateria lui.] Toată lumea iubește ciocolata! Dar câți știu cum ajunge ea să fie această „plăcere vinovată”? 😀 Care sunt ingredientele, care este rețeta după care se combină ele? Într-un mic atelier din comuna Sântimbru din județul Harghita poți face un tur (33 lei de persoană) în care vei afla care este drumul pe care îl parcurge ciocolata de la boaba de cacao la desertul delicios... și poți să și guști din toate bunătățile, cât te ţin papilele! 😍 [Boabe de cacao.] Szilard ne-a spus că cele mai bune soiuri de cacao sunt din America de Sud, în primul rând datorită climei dar și faptului că acolo au o tradiție îndelungată în cultivarea acestui ingredient „magic”. Dacă nu ai văzut până acum cum arată boabele de cacao și credeai că ea crește direct în borcan la supermarket sub formă de pudră 😉 acum ai ocazia să le vezi, să le miroși și chiar să le guști (fermentate, uscate și prăjite). [Degustare de cacao.] Știai că boabele de cacao se macină timp de două zile până când se transformă în lichid? Nici noi, dar ne-a povestit Szilard. Se adaugă lapte praf (iar în zona montană este de foarte bună calitate) și zahăr. Pentru că și-a dorit să obțină un produs „cât mai local” iar Harghita este un județ bogat în fructe de pădure, Szilard utilizează în sortimentele de ciocolată Krausz fructe de pădure, dar și din pom, din regiune – căpșune, vișine, zmeură. Iar fructele sunt liofilizate (înghețate cu șoc termic), ceea ce le face mai gustoase și mai sănătoase decât cele confiate. Știai că atunci când ciocolata se albește e semn bun? Nici noi! Înseamnă că are unt de cacao (nu de palmier). [Fructe liofilizate. Incredibil de aromate.] Ciocolata crudă (venită din Belgia) este temperată (încălzită la 50-55 grade) apoi răcită treptat, în condiții stricte de temperatură și umiditate, până la 26-27˚C; apoi, în funcție de sortimentul ce se dorește obținut, temperatura este din nou crescută treptat (ciocolata cu lapte vrea 28-29˚C, cea amăruie 30-31˚C). Când amestecul de ingrediente a ajuns la temperatura optimă, este așezat în forme și pus să se răcească. [Gata să dea forme ciocolatei! 😀] Krausz a fost numele de familie al străbunicii lui Szilard, pe a cărei veche proprietate s-a dezvoltat atelierul de ciocolată. Numele ei de alint în sat era „tanti dulce”; venită din zona Cehoslovaciei, știa o mulțime de rețete de dulciuri cu cacao. Iată cum s-a transmis pasiunea peste generații. În amintirea ei, a apărut marca de ciocolată cu denumirea Krausz. [Degustare de batoane de ciocolată. 😋] Ciocolată amăruie 72% conținut de cacao. Ciocolată cu lapte. Prune uscate și afumate, cu miez de nucă, învelite în ciocolată. Ciocolată cu lapte și cafea (dintr-o prăjitorie a unui prieten din Zalău – tot în ideea de a produce cu ingrediente măcar naționale dacă nu locale). Batoane de ciocolată cu cremă de miez de nucă (un gust absolut special, o combinație unică). Praline. Toate sunt delicioase. În micul magazin de lângă atelier, poți cumpăra după plac și după poftă. Aici sunt sortimente pe care nu le găsești întotdeauna pe site sau în magazine.  Cu excepția sezonului rece (din septembrie în decembrie), când comenzile sunt foarte multe, atelierul primește vizitatori în fiecare zi, în urma unei programări prealabile (găseşti telefon în datele de contact de mai sus). Ambalaje din hârtie reciclată. Și bunicuțe din sat care participă la procesul de ambalare. O poveste delicioasă și la propriu și la figurat! 😍

Știam că județul Harghita este plin de suprize dar... să ajungi într-un sat de la poalele Mădărașului și să faci echitație de agrement cu vestiții cai islandezi, părea greu de crezut că ar fi posibil 😊 Dar este foarte posibil și e foarte interesant cum s-au aranjat toate pentru ca la Izvoare, un mic sat al comunei Zetea, într-un loc unde cu vreo 10 ani în urmă nu era nimic, să fie cea mai mare herghelie de cai islandezi din România 😮 Totul a început când dl. Albert, un pasionat de cai și de echitație a ajuns, într-o călătorie de afaceri, în Islanda; unde, pentru că de mult auzise de tölt, vestitul (și aproape unicul în lume) mod de mers-alergat al căluților de aici, nu a ratat ocazia să-l încerce. Și i-a plăcut atât de mult încât după ce s-a întors, a amenajat pe un teren de 15 hectare o mini-Islandă verde, cu pajiști presărate cu pârâiașe (doar gheizerele și ghețarii lipsesc 🙂), cu toată infrastructura necesară găzduirii și antrenamentului a 34 de căluți, câți am văzut la data documentării noastre. [Dincolo de poartă te așteaptă...] Ce e frumos e că nu trebuie să știi foarte multe despre cai și nici nu îți trebuie antrenament pentru a face echitație aici, unde te poți urca liniștit pentru prima dată pe un cal. Căluții islandezi sunt mai calmi, cu mai puțin spirit de competiție decât ceilalți cai 😊, au o statură mai puțin impunătoare decât a cailor obișnuiți; iar dacă vei avea și un morcov sau un măr la tine, garantat te vei împrieteni cu cel care te va plimba (poți să ai la tine și ceva bun pentru blănoșii care te vor întâmpina, știind cumva că ești bine-venit acolo). După una-două ture de acomodare în hala acoperită, în manejurile sau pe aleile de pe domeniu, sunt șanse foarte mari să poți merge chiar și într-o plimbare prin împrejurimi, unde te poți bucura de tot ce are natura mai frumos, peisaje superbe, cântec de păsărele, aer înmiresmat de flora bogată 😍 [...un foarte simpatic „comitet” de întâmpinare 😀] Manejul de cai islandezi de la Izvoare se adresează tuturor categoriilor de pasionați. Începătorii (și chiar cei care nu au urcat niciodată pe un cal) au la dispoziție o școală în care, atât copiii cât și adulții se pot iniția și pot căpăta deprinderi care să îi facă să se distreze când călăresc; sau își pot antrena rezistența, astfel încât să poată face față unei ture în natură de câteva ore sau chiar de câteva zile.  O lecție durează 50 minute și costă 100 lei; pentru cei dornici de perfecționare sunt disponibile abonamente de 12 lecții la 900 lei. Iar pentru copiii mai mici de 6 ani există și un program de jumătate de oră, în care calul este purtat în lesă, 80 lei. [Exersând păstrarea echilibrului pe căluți islandezi.] Dar ”piesa de rezistență” a Manejului de cai islandezi este organizarea turelor de echitație ghidate, care pot fi scurte (2-2,5h) sau lungi... până la câteva zile!  Indiferent de nivelul la care crezi (și zici) că ești 😀 și mai ales dacă te afli la prima vizită aici, vei începe cu o tură scurtă. După un scurt instructaj (nu te sfii să întrebi tot ce vrei să știi) vei face acomodarea cu căluții și te vei plimba călare în incinta domeniului, atât afară cât și în hala acoperită (amenajată la standarde de competiție), însoțit obligatoriu de un instructor. Care dacă vede că te descurci și că reușești să stai bine în șa, te va scoate și pe un traseu scurt în împrejurimi. [„Ai adus și tu ceva bun?” 😀] Deci nu vei ieși în natură decât dacă te convingi și convingi că poți stăpâni bine calul și că îl faci să îți asculte comenzile.  Caii sunt foarte relaxați dar în natură se pot întâmpla multe, de la zgomote neașteptate până la o întâlnire cu un animal sălbatic, de aceea oamenii de aici nu te vor duce dincolo de gard decât după ce se asigură că vei fi pregătit să ai reacțiile corecte. [Tura „de test” pe aleile de pe domeniu.] Pentru turele scurte nu există un număr minim de persoane, o poți face și dacă ești singur dar dacă veți fi mai mulți, un grup de câțiva prieteni sau o familie, garantat distracția va fi mai mare! Prețul, 150 lei/pers., include instructaj și cască (tocă); recomandarea noastră e ca în sezonul rece să ai mănuși și o bandană sau fes subțire de pus, sub cască; nu purta cele mai bune haine pe care  le ai 😉 cel mai important e să fie elastice, comode, cu protecție (pantaloni lungi, bluză cu mânecă lungă); ideal bocanci (în niciun caz încălțat cu șlapi sau papuci) pentru că uneori, pe traseu, va trebui să cobori de pe cal și să mergi pe jos, câteodată chiar prin apă. Cei interesați pot cumpăra echipament de bază (pantaloni, bluze, toci, chiar și pantofi/bocanci) de la micul magazin din incintă, reprezentanță a două firme renumite din domeniu, din Danemarca. Tot în incintă este pus la dispoziția clienților un vestiar, cu dulapuri, dușuri și grupuri sanitare. [Dacă te murdărești tare-tare, poți face și un duș 😀] Turele lungi sunt de două tipuri. Pot fi de tip star light, în care se pleacă dimineața, se ajunge la prânz într-un loc unde se stă, se mănâncă iar apoi, până seara, se ajunge înapoi; 300 lei/pers., include și masa. Sau ture de linie (cele mai populare, apreciate mai ales de turiștii străini; sperăm ca după recomandarea noastră și de cei români 🙂) în care se merge până spre seară într-un loc unde se înoptează, o cabană de vânătoare sau o pensiune (bagajele personale sunt transportate separat, cu o mașină); a doua zi se pleacă mai departe către următorul loc de înnoptare și tot așa, patru sau cinci zile la rând 🤩 în care se face un circuit cu revenire la Izvoare; poate fi în Bazinul Odorhei, în zona Gheorgheni sau în zona Ciucului. La întrebarea noastră, firească având în vedere zona 😊 „Și, ați avut, probleme vreodată, v-ați întâlnit cu ursul?” răspunsul a fost prompt „Nu. Luăm cu noi câini de care ursul se ferește, de obicei; iar dacă nu, îl fac oricum să se țină la distanță”. 👌 Noi nu am făcut încă o asemenea tură dar din ceea ce am aflat de la cei care le-au încercat, poate fi una din experiențele supreme pe care le poți trăi! [Pofta e bună, după o tură de o zi cu căluții 😋] Majoritatea cailor au trei aluri: pas, trap și galop. Calul islandez (și încă vreo trei rase de prin America) mai are încă două: tölt și flying pace, care îl fac să fie perfect pentru aceste ture lungi; și mai ales, tölt, un pas rapid în care se poate ajunge la viteza de galop și chiar peste, dar care nu obosește foarte mult nici calul, nici călărețul; în tölt, după cum ne spunea domnul Albert, „e comod, stai pe șa ca în fotoliu, în fața televizorului” ... bine, poate cei mai avansați, că noi ca începători, am stat ca într-un fotoliu pus pe un leagăn 😀 Tot de la dânsul am aflat că, în vechime, se pare că toți caii știau să meargă în tölt, cel mai bun exemplu fiind strămoșii cailor islandezi, vestiții cai mongolezi care puteau fi conduși fără hățuri, în timp ce războinicii călăreți își foloseau mâinile ca să tragă cu arcul, la fel și caii amerindienilor... O să afli cu siguranță dacă vrei povestea foarte interesantă a cailor islandezi, doar întreabă-l despre asta pe domnul Albert, dacă ai ocazia! 😉 [Pe cai, prin munții Harghitei 😍] Indiferent de tipul turei, totul se face cu programare telefonică prealabilă, cu măcar o zi înainte, la cele două telefoane din pagină. Pe lângă cursuri, ture de inițiere și ture lungi, în natură, la Izvoare se mai poate face coaching cu cai și hipoterapie (terapie cu cai) sub îndrumarea unei persoane instruite special în Ungaria. Copii (dar și adulți) cu dizabilități au început deja să vină, cu trimitere de la doctor și se pot bucura de programe de terapie personalízate, cu rezultate remarcabile în ameliorarea stării lor. 😍 [😍] În concluzie, merită să vii aici nu doar pentru că ai ocazia să călărești cai islandezi la un preț de 3 ori mai mic decât în Islanda 🙂 ci și pentru pasiunea pe care Albert și angajații săi o au pentru echitație. Iar când spunem echitație, nu te gândi la ea doar ca la un sport, curse de cai și sărituri peste obstacole (așa cum are impresia majoritatea) ci la agrement, plimbare de plăcere, pe câmpii, prin pădure, în natură 😍 Iar pentru asta, Manejul de cai islandezi de la Izvoare, Harghita, ar trebui avut în vedere și de români; pentru că de străini nu duce lipsă - în fiecare an mii de oameni din toată lumea vin la Izvoare, după ce aud sau citesc în presă și pe grupurile de specialitate despre acest loc; am văzut, la loc de cinste, un tablou cu articolul despre Manejul de la Izvoare și primii cai islandezi din România, apărut în revista dedicată dedicată cailor islandezi, din Islanda 👌 [Albert și căluții lui fericiți.] Ajută la tot acest succes și celelalte activități conexe, cazarea în Villa Honor (și ea un loc #undemergem) și Parcul de observație animale sălbatice, amplasate în apropiere. Așa că, ai toate motivele să suni și să programezi o vizită sau chiar o tură la Manejul de cai islandezi. Nu uita să le spui că ai aflat de ei aici, în primul ghid de călătorie prin România, da? 🤗

Manufactura " Bere Ciuc " (pe denumirea locală Tiltott Csíki Sör Manufaktúra) din Sânsimion, Miercurea Ciuc este probabil cea mai cunoscută (cel puțin din Transilvania) fabrică de bere din „noul val” al producătorilor noi, ce aplică metode și utilizează ingrediente diferite, de bună calitate, menite să scoată pe piață produse mai... speciale. [Kilometrul 0 al unei beri de calitate.] Tot în această abordare nouă, a apărut și practica de marketing a vizitelor ghidate în fabrică. Ceea ce pe noi, clienții, nu poate decât să ne bucure, mai ales că turul include și degustare. 😉 Sunt două tipuri de beri draft la degustare în programul standard – berea de bază, Tiltott Csíki Sör, nefiltrată (6%) și una cu afine sau zmeură sălbatică (1,2%, ca să placă și doamnelor 🙂); ambele în cantități adaptate la capacitatea de consum a vizitatorului 😉. Cea nefiltrată este o bere mai specială, cea mai căutată, pentru că se îmbuteliază doar iarna, deoarece nu conține conservanți și nu este pasteurizată.  [Punctul de început al turului. 😊] Programele de vizită sunt de două tipuri: cu masă (două ore) și fără masă (o oră). Indiferent dacă mănânci sau nu, de băut, bei! 🙂 Programul fără masă costă 35 lei iar cel cu masă este în două variante: 75 (cu platou rece) sau 85 lei (cu ciolan în pâine). În sezonul cald masa are loc afară, când e frig – în sala din fabrică denumită sky-bar. Totul însoțit de „degustare” nelimitată (cantitativ vorbind) de bere.  Numărul de persoane ce participă la tur nu contează, dar turul trebuie programat, preferabil cel puțin cu o zi înainte, mai ales dacă se dorește varianta cu masă, găsești datele de contact din pagină. [Mese făcute din şine de tren cu istorie.] După degustarea de bere, începe povestea – istoria locului, de ce „manufactură”, ingrediente, procesul de fabricare și fermentare, îmbutelierea; la final, masa. Totul se întâmplă în fabrică, auzind și văzând.  Nu e doar legendă faptul că berea de bună calitate necesită apă de bună calitate, iar manufactura Csíki Sör a avut noroc să aibă pe terenul deținut nu mai puțin de cinci izvoare. O bucăţică de istorie poţi vedea la mesele din barul interior, la care s-au folosit şinele dintr-o linie de tren existentă pe terenul fabricii; după achiziţionarea terenului s-a ras tot iar bucăţile din şină sunt singurele lucruri care amintesc de trecut.  [Vei vedea toate etapele de fabricaţie.] Fabrica este destul de tânără, deschizându-și porțile în 2014, cu o capacitate mult mai mică decât în prezent. Folosește ingrediente naturale, de unde și denumirea de manufactură (a nu-și închipui cineva că berea se fabrică manual) și nu pasteurizează berea (termenul de valabilitate a berii este menținut prin intermediul a două procese de filtrare; cu excepția berii nefiltrate); de aici gustul și aspectul deosebite. Berea este produsă respectând legea germană a purității berii (da, chestia asta chiar există, nu este doar un slogan comercial) – doar trei ingrediente de bază (apă, malț și hamei) plus drojdia necesară fermentării. Se pot degusta și acestea (malțul și hameiul), pe sortimente (malț de caramel, de ciocolată etc.), pentru o înțelegere cât mai bună a drumului pe care îl are de parcurs fiecare tip de bere până în pahar. Și diferențele dintre ele. [Hameiul şi cele 4 tipuri de malţ folosite aici.] Se trece prin zona de fierbere, unde afli despre toate detaliile tehnice ale procesului – măcinarea malțului, plămădire, filtrare, temperatura de fierbere, combinațiile de ingrediente, timp de fermentare. Aproape totul este automatizat. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Pe lângă bere, se mai produc și trei specialități ale casei – un distilat din bere, un lichior de afine și un lichior din plante medicinale. [Distilatul şi lichiorurile Csíki.] Finalul turului este în sala numită sky-bar (denumirea asta de obicei se dă locurilor aflate la înălțime; aici nu e cazul), unde se mai... degustă un pic ... 😊 Poți să faci poză cu mascota din carton a fabricii. Vei afla și povestea ușor controversată din spatele denumirii acestei beri - de la „adevărata bere ciucană” la “berea ciucană interzisă” (Tiltott Csíki Sör). [Portofoliul complet al berilor Csíki.] Nefiltrată, de bază Csíki, Székely (cu de două ori mai mult hamei), brună sau cu afine ori zmeură etc., orice ai alege, sigur găsești ceva care să-ți placă. Iar la finalul turului, vei primi cadou (dacă nu ai ales turul cu masă) o pungă de chips, căci fabrica are și o divizie pentru acest produs, cu niște sortimente foarte interesante (pe tărâmul cartofului, cum să nu faci chips, care mai și merg numa’ bine cu bere; chiar pe fiecare pungă există și o recomandare pentru cel mai potrivit sortiment Csíki Sör). Bună treabă! 😍 Nu dezvăluim mai multe detalii despre povestea berii Csíki, căci e mult mai interesant să le afli la fața locului, de la oamenii de-acolo, pregătiți special pentru asta. [Cel mai interesant (și controversat) suvenir. Indicii: urs, bio 😅] Au și un gift shop drăguț, de unde te poți aproviziona cu bere, chips sau poți alege dintr-o gamă foarte variată de suveniruri, care mai de care mai amuzante. Magazinul este deschis de luni până duminică între orele 9-20 iar tururile în fabrică se pot face de luni până sâmbătă între orele 09-20. Timp destul să programezi o vizită dacă ajungi în zonă; e interesant.

Aflat în căutare de senzaţii tari? Foarte tari, chiar?! În trecere prin Siculeni trebuie să faci un popas la Palincăria Transylvanian Elixir. Dar numai dacă ai şofer sau dacă eşti cazat undeva în zonă, da? 😀 Noi am aflat întâmplător despre ea, după ce i-am văzut produsele în meniul câtorva restaurante din Harghita; ni s-a părut interesant modul de ambalare, am remarcat gama largă de sortimente şi i-am pus pe lista noastră de documentare... Iar pentru că lucrurile bune se pare că se-adună 😉 în ultimul infotrip făcut în zonă ne-am „intersectat” cu Loţi, antreprenorul Elixir, care nu ne-a lăsat până nu ne-a dus la o „degustare”! [Un antreprenor mândru de ceea ce face!] Ne-a povestit cu mândrie şi cu multă pasiune despre ce înseamnă o pălincă bună şi făcută corect, exclusiv din ingrediente naturale, în care „omitem complet aromele artificiale, coloranţii, conservanţii şi zahărurile adăugate” - extras din declaraţia de calitate pe care o găseşti imprimată pe ambalajele lor. De la sortarea, spălarea fructelor, fermentaţia alcoolică şi până la distilare şi ambalare, totul este făcut manual; în familie s-a făcut până şi design-ul logo-ului şi textele de pe ambalaje dintre care ne-a atras atenţia acesta - „pălinca este cel mai bun remediu deoarece reuneşte prietenii şi transformă chiar şi duşmanii în prieteni” - despre care Loţi spune că e „garantat”! 😃 Pălinca de aici e făcută numai din fructe, achiziţionate direct din livezi sau de la culegători (alea sălbatice)... după mai multe încercări sunt selecţionate doar sursele care dau calitate maximă, de ex. perele folosite sunt din soiul Williams, importate din Austria şi Ungaria; gutuile de la Drăgăşani; piersicile şi caisele din Timiş, muscatul ottonel din Vrancea. Fructele sunt atent sortate, curăţate de orice „impuritate” (pământ, frunze, codiţe, sâmburi etc.); apoi, după ce sunt fermentate 15-20 zile intră la cazan... pe urmă în sticle şi la beci, în aşteptarea livrării. 🙂 Iar recunoaşterea calităţii a venit, uşor-uşor, de la clienţii ce revin dar şi de la câteva concursuri de profil la care Elixir a participat, în Anglia şi Belgia - vei vedea „rezultatele” pe pereţii din sala de degustare şi pe etichetele sticlelor! [Dovada de "tărie"!] Între mai multe „reprize” de Elixir transilvănean cu vreo 44 grade tărie 😀 din mai multe sortimente, vei afla toate detaliile despre această manufactură de pălincă unică în zonă, cum se fermentează şi se distilează fructele, cum se depozitează, cum şi la ce preţ se vinde fiecare sortiment. Iar dacă îţi va plăcea ceva din ceea ce deguşti (şi nu are cum să nu-ţi placă ceva 😋) poţi cumpăra direct din depozit, la preţuri un pic mai mici decât în retail sau decât pe magazinul online. Iar Loţi ştie (şi îi şi place) să stea la poveşti, mai ales dacă vei avea întrebări; e cordial, are în sânge treaba asta, ne-a învăţat şi „cum trebuie gustată pălinca: îl mişti în pahar, îl simţi (n.r. aroma), o iei în gură pe limbă, îţi ajunge pe gât ca să zic aşa, şi trebuie să treacă 5-10 secunde... şi faci aşa (aici, nu mai suntem aşa talentaţi ca să descriem; dar o să vezi la faţa locului :))... şi apoi, dacă este de calitate trebuie să simţi complet aroma fructului din care este făcută... chiar simţi că bei, din ce e făcută (:)...” şi atunci ne-am dat seama că în trecut am băut nişte pălinci mult-lăudate dar la care în afară de tărie nu se simţea altceva!  Dacă exprimarea lui ţi se va părea un pic ciudată, trebuie să ştii că Loţi este secui de origine iar limba română nu a învăţat-o la şcoală. Omul este o poveste, cu şi despre pălincă... şi despre orice altceva vine vorba! ["Comoara" lui Loţi. 🤩] Reţeta e simplă: eşti într-un grup de minimum 2 maximum 30, chiar 40 persoane; suni la telefonul din pagină, programezi o vizită de degustare şi mergeţi cu toţii la singura palincărie artizanală autorizată din zonă; dacă sunteţi maximum 4 persoane şi sunteţi cazaţi la pensiunea Amadé din Siculeni, Loţi are o înţelegere cu ei şi vă va lua/vă va aduce înapoi cu maşina, gratuit. În limita posibilităţilor degustarea poate fi făcută chiar şi în afara orelor de program afişate iar dacă o să mergi când se recoltează fructele (iunie-octombrie) s-ar putea să asişti la mare parte din procesul de fabricaţie! Vizita de degustare este gratuită, fără nicio obligaţie de achiziţie; este o experienţă inedită dar trebuie să-ţi asumi un risc: s-ar putea să-ţi placă pălinca prea tare! 😀 Iar dacă nu vrei s-o bei o poţi folosi ca parfum... fructat, mai ales pe cea din piersici sau din gutui! 😍

Panorama Tour este o opțiune dacă îți dorești un pic de aventură și/sau să admiri de sus frumoasele împrejurimi ale Văii Ghimeșului dar nu ai chef să obosești urcând versanții. Concret, e vorba de o tură pe drumuri forestiere cu un camion militar. De obosit nu obosești dar e o mică aventură să te strecori pe poteci înguste ori să urci în forță o pantă într-o asemenea mașină. Camionul e un model vechi Iveco, ceea ce adaugă o notă în plus la ideea de aventură 🙂 [Operaţiunea de îmbarcare.] Punctul de plecare (și de contractare a serviciului) este Ski Gyimes (pârtia de bob de vară). Vis-a-vis de pârtie este o parcare auto cu plată (10 lei/zi). O tură durează 3-4 ore dar sunt mai multe variante de traseu și de program. Grupul minim de participanți este de 6 persoane iar maxim de 24 (atâtea locuri are remorca). Se poate opta pentru varianta cu picnic, caz în care prețul este de 130 lei/persoană sau fără picnic – 100 lei/pers; copiii sub 16 ani au reducere 50%. Recomandarea noastră: varianta cu picnic e mult mai fun. Noi am optat pentru varianta „all-inclusive”; să fie experiența cât mai completă! 😀 [Traversare pârâu pe Valea Ugra.] Așadar... Îmbrăcați cât mai comod, cățărarea în camion! Traseul merge pe Valea Ugra; un claxon insistent de la șofer se traduce: extremități în interior (cap, mâini), trecem prin brazi! 😀 [Atenţie la crengi! 😀] Drumul urcă până pe Vârful Apahavas, la 1330 m. Primul popas oferă pe lângă o superbă priveliște asupra peisajului montan din împrejurimi, ocazia descoperirii unor detalii istorice mai puțin cunoscute. Muntele Apahavas era cel mai estic punct de pe granița vechiului Imperiu Austro-Ungar. De jur-împrejur se văd încă urmele fostelor tranșee. Imre, organizatorul-ghid are de împărtășit informații interesante. Şi nu numai informaţii... 😊 [O raţie bună de ceva tare 😀] Urmează coborârea, cu o oprire scurtă la o stână, de unde se va „rechiziționa” un superb caș cât roata... camionului, pentru picnic. Care picnic se va desfășura la Izvorul Rece – locul unde își are originile râul Boroș, artizanul Văii Boroș. Trivia: numele Boroş (corespondentul pentru vin în maghiară) se trage de la faptul că pe aici exista în vechime singurul loc de unde se putea cumpăra vin în zonă. ["Pradă de război" 🤩] Și pentru că suntem pe teritoriu ceangăiesc, nici picnicul nu putea fi altfel – cu „aperitiv” de caș proaspăt și bun și cu slănină și cârnați fripți la țăcălie, deasupra jăratecului; totul acompaniat de o pâine cu cartofi făcută pe vatră; plus băuturi după cum s-a stabilit la plecare (apă, bere). Nu că ai fi depus vreun efort sau ai fi consumat vreo calorie de efort până acum... dar prinde bine tare această pauză. [Picnic cu produse locale delicioase. 😋] Tura a inclus şi o vizită la Skanzen, sat de vacanță ceangăiesc, cu o incursiune inedită în cultura etniei locale: program artistic, lecţii de dans popular. [Ocazie de a învăţa câţiva paşi de horă ceangăiască.] Şi apoi, fără să ne dăm seama cum au trecut cele câteva ore de la plecare, debarcarea la bază - Ski Gyimes. Iată o variantă foarte interesantă de a petrece o zi pe Valea Gimeșului! Pentru informații actualizate despre trasee, popas, picnic și alte activități care pot fi incluse în tur, sună la numerele afișate în această pagină.

Sporturile de iarnă sunt este la ele acasă în Harghita-Băi. La data ultimei noastre documentări existau trei pârtii de schi (dintre care una cu trei brațe), pe toate cele trei niveluri de dificultate, toate deservite de instalații de teleschi (în galeria foto vei găsi o hartă a domeniului schiabil de aici). Ce ne-a plăcut nouă mult este faptul că toate pârtiile sunt conectate între ele prin ski-roads: o idee foarte bună care ajută la compensarea dezavantajului că, luate individual, sunt destul de scurte; dar datorită acestor ski-roads (bonus – sunt amenajate prin pădure, așa că iese o „promenadă alunecoasă” foarte plăcută) poți cu ușurintă trece de pe o pârtie pe alta, alternând astfel și gradul de dificultate și transformând totul într-un parcurs de aproximativ 7 km😍 [Ski-road prin pădure. Minunat!] Pârtia Csipike este numai bună pentru învățat. 316 m lungime, 47 m diferență de nivel și, evident, albastră – adică grad de dificultate ușor, deservită de un teleschi cu program zilnic 9-17*; în weekend-uri și vacanțe funcționează și o instalaţie de nocturnă, între orele 18-21*. [Pârtia Csipike. Uşoară dar aglomerată de obicei.] Dacă eşti începător rămâi aici. Altfel, intră pe un prim ski-road prin pădure până la pârtia Miklós, care este semnalizată a fi roșie (dificultate medie), lungă de 315 m și are o diferență de nivel de 77 m. [Primul ski-road te duce la pârtia Miklós.] Pârtia Miklós este de nivel roşu, cu porţiunea de sus, plecare,  un pic mai grea  - dacă nu eşti foarte stăpân pe schiuri, ca să eviţi porţiunea aceasta poţi ieşi din teleschi mai devreme, după penultimul stâlp. Programul teleschiului de aici este 09-16:30*, zilnic. [Pârtia Miklós, plecare.] La capătul teleschiului, ieşi în dreapta dacă vrei să te cobori pe Miklós iar dacă vrei să explorezi mai departe domeniul schiabil, ieşi pe stânga şi vei găsi o intersecţie (bine semnalizată): spre dreapta se coboară înapoi spre staţiune iar dacă mergi înainte te vei bucura de încă un ski-road care te va duce, cale de vreo 2km, prin pădure, până la baza pârtiei Kossuth. [Ski-road spre pârtia Kossuth.] Cele trei brațe ale acesteia – unul albastru (1000 m), unul roșu (800 m) și unul negru (630 m), vor satisface cu siguranţă toate gusturile și nivelurile de performanță. Pârtia este deservită de un teleschi (program 09-16:30*) destul de solicitant, cu bară T (pentru două persoane); dacă nu ai urcat niciodată pe un asemenea tip de teleschi, încearcă să ceri informaţii la staţia de plecare, de la personalul de supraveghere. [Teleschi Kossuth. Lung şi cu înclinaţie mare.] Odată ajuns sus, dacă te ţine 😉 (şi dacă e amenajată) poţi coborî pe pârtia neagră, ale cărei stare şi grad de dificultate ai avut timp să le studiezi cât timp ai urcat pe lângă ea. Dacă nu, mai mergi un pic până la o altă intersecţie: în dreapta ski-road care duce spre baza pârtiei Miklós, în stânga spre secţiunea roşie a pârtiei Kossuth, iar înainte spre cea albastră - cel puţin, aşa sunt ele marcate pe harta domeniului schiabil; nouă nu ni s-a părut o diferenţă prea mare între aceste două braţe, cel albastru fiind mai degrabă roşu şi el, după părerea noastră. [Braţul albastru al pârtiei Kossuth.] Toate pârtiile sunt bine întreținute, cu utilaje de bătătorit și au și tunuri pentru zăpadă artificială. Preţurile sunt bunicele (pentru comparaţie, pe la jumătate faţă de Poiana Braşov), sunt disponibile cartele cu valabilitate de la 2-4 ore până la un weekend întreg, dacă eşti pus pe fapte mari!  Preţuri sezon 2024-2025: • 1 zi (09-17):  V-D 145 lei/adult, 110 lei/copil (<14 ani); L-J 135 lei/adult, 95 lei/copil (<14 ani) • 4 ore: 110 lei/adult, 85 lei/copil (<14 ani) • 2 ore: 90 lei/adult, 70 lei/copil (<14 ani) • Nocturnă (Vineri, Sâmbătă18-21): 110 lei/adult, 95 lei/copil (<14 ani) • Weekend (de Vineri ora 13 până Duminică ora 17): 500 lei/adult, 400 lei/copil (<14 ani) La prețul ski-pass-ului se adaugă 10 lei, garanție returnabilă. Toate cartelele sunt valabile în intervalul 09-17, cartela pentru nocturnă se plătește separat. [Ski-road coborâre spre stațiune, de la stația superioară Miklós.] În ianuarie 2022 a fost dată în folosinţă la Harghita Băi şi o pistă de Snow Tubbing de 150m, deschisă în sezon zilnic 09-17; o urcare costă 10 lei. Dacă vii cu maşina, o poţi lăsa în parcarea gratuită de la intrarea în zona de schi dar ca să fii sigur că prinzi liber unul din cele aprox. 80 de locuri disponibile ar fi bine să vii de dimineaţă mai ales în weekenduri. *Sugerăm verificarea acestor informații, căci sunt ușor ... „flexibile” și, la fel ca și starea actualizată a pârtiilor, se afișează zilnic (cu marker, pe un whiteboard 🙂) în zona de închiriere echipament/casă de achiziţie cartele... Cere informaţii la telefonul şi website-ul afişate pe această pagină.

Dacă ești fan frig, zăpadă și sporturi asociate și nu-ți place aglomerația specifică stațiunilor faimoase de schi, poți lua în calcul stațiunea Harghita-Mădăraș. Iarna acolo capătă aspect de basm iar condițiile pentru schiat sunt excelente. Pentru a afla cum ajungi la ea, caută în aplicaţie şi citeşte articolul despre Harghita-Mădăraş  (sau click aici). Pentru a evita eventuale conflicte (şi amenzi), ţine cont de faptul că în sezonul de funcţionare a pârtiilor de schi accesul auto aici se face doar între orele 09-14. [Ierni de poveste la Harghita-Mădăraş. 😍] La data ultimei noastre documentări erau funcționale șase pârtii (sau cinci pârtii și un ski-road, care face legătura între două pârtii), pe toate nivelurile de dificultate și toate deservite de instalații teleschi (în prima fotografie din galerie sunt prezentate toate): O pârtie pentru începători, Súgó Baby (1), perfectă pentru primele lecții de alunecare (erau acolo nu doar babies ci și adulți în toată firea abia ținându-și echilibrul pe schiuri 😀); lungime 200 m; diferență de nivel 20 m. Baby-schi-ul care o deservește poate fi folosit și pentru segmentul albastru al pârtiei Súgó. De menţionat că pe această pârtie este disponibil şi un serviciu de schi pentru persoane cu dizabilităţi, un fel de scaun pe tălpici - poţi cere detalii la casieria de unde se cumpără cartele&abonamente. Tot aici, despărţită de pârtie de traseul teleschiului, se află şi o pârtie amenajată pentru săniuş, aproape la fel de lungă ca şi cea pentru schi! [Pârtia Súgó Baby.] Pârtia Súgó (2), jumătate albastră și jumătate roșie; lungime 750 m; diferență de nivel 120 m. Dacă ești curajos şi trecut bine de nivelul intermediar, poți încerca segmentul roșu şi ajungi la teleschiul "bară T" care o deserveşte ; dacă nu, poți rămâne pe zona albastră și poţi utiliza baby-teleschiul pentru urcare. [Porţiunea roşie(-vişinie 😀) a pârtiei 2.] Pârtia roșie Kicsi Mihaly (3); lungime 300 m; diferență de nivel 80 m. Dacă aspiri la un nivel intermediar în ale schiatului, este o pârtie perfectă; comodă, potrivită și pentru viteză dar, datorită lățimii, bună și pentru exersarea virajelor la viteză mai mică. Din teleschiul care o deservește poți ieși în dreapta pentru a te da pe Kicsi Mihaly și în stânga dacă vrei să te dai pe segmentul albastru al pârtiei Csillagosveny (5). [Pârtia 3.] Pârtia Nagy Mihaly (4), dificilă (neagră la plecare și roșie la sosire); lungime 700 m; diferență de nivel 210 m. În vârf panta este abruptă, cu prima sută de metri chiar foarte abruptă și cu ceva zone cu denivelări destul de serioase. [Pârtia 4, neagră + roşie.] Pentru a ajunge în vârful ei trebuie să foloseşti teleschiul (tot cu bară T), care are staţia de plecare un pic mai jos de cel care urcă în vârful pârtiei Súgó (2). De apreciat că, în toate vizitele făcute de noi la Harghita-Mădăraş, şi aici am găsit, de fiecare dată, oameni "de servire". 👌 [Urcare cu teleschiul Nagy Mihaly (4)] Pârtia Csillagosveny (5), jumătate roșie (la plecare) și jumătate albastră. Lungime 600 m; diferență de nivel 80 m. Începe pe Vârful Mihai (la fel ca și Nagy Mihaly-4) și se termină pe platoul Harghita-Mădăraș. Combinată cu Súgó (2) și folosind teleschiul Nagy Mihaly (4) obții un parcurs de 1350 m, mulțumitor și ca lungime și ca alternanță a nivelurilor de dificultate. Dacă vrei să accesezi zona roșie a acestei pârtii va trebui să urci cu teleschiul Nagy Mihaly (la care poți ajunge doar coborând pe Súgó-2); dacă ești începător și segmentul albastru îți este suficient, vei folosi pentru urcare teleschiul Kicsi Mihaly (3), din care vei ieși în stânga. [Porţiunea albastră a pârtiei 5.] Pârtia Hadak Útja (6) este de fapt un schi-drum ce leagă pârtiile Kicsi Mihaly (3) și Nagy Mihaly (4). Lungă de 400 m, această pârtie de legătură contribuie și ea la transformarea experienței pe micul domeniu de schi în una comparabilă cu cea de pe o pârtie complexă. [Ski-road, pârtia 6.] Poate părea bulversant, cu jumătăți de pârtii cu grade amestecate de dificultate dar odată ajuns la fața locului, lucrurile vor fi mult mai clare – instalațiile de transport pe cablu și ski-road-ul sunt în așa fel amenajate încât poți cu ușurință selecta sectorul potrivit cu nivelul de experiență pe schiuri; dacă ești experimentat și nici măcar negrul nu e o culoare care să te sperie, poți cu ușurință face un cocktail delicios, din mai multe pârtii. [Staţiile de plecare ale celor două teleschi-uri "T-bar": în stânga cel care duce pe vârful Mihai (Mihaly), în dreapta cel care urcă la cabana Súgó.] Pârtiile Súgó Baby (1) și Kicsi Mihaly (3) au și instalații de nocturnă, care funcționează între orele 18-21, zilnic în sezonul de vârf (26 decembrie-10 ianuarie) iar în rest doar vinerea și sâmbăta. În cursul zilei programul instalațiilor de transport pe pârtii este zilnic între orele 10-16. Casieria este deschisă între orele 9-16:30. Prețurile la abonamente 2025-2026 sunt foarte accesibile, comparativ cu domenii de schi mai populare; iar variantele de abonamente sunt nu mai puțin de 11, deci ai de unde alege, după buget sau după forma fizică 🙂. Abonamentele pleacă de la două ore și pot ajunge să acopere tot sezonul iar prețurile sunt pe categorii de vărste – adulți, copii și pensionari (copiii și pensionarii sunt la același nivel de tarifare). Astfel, un abonament de două ore (în programul de zi) costă 106 lei pentru un adult și 75 lei pentru un un pensionar sau copil cu vârsta între 6-14 ani (cei sub 6 ani au acces gratuit - pe baza unui skipass care poate fi solicitat la casierie) iar pentru întregul sezon prețul ajunge la 1819 lei, respectiv 1348 lei. Mai sunt variante și de patru ore, una până la șase zile și două sau trei ore pe nocturnă - le poți vedea pe toate dacă accesezi linkul de mai sus. Ski-pass-urile pot fi plătite şi cu card dar garanția cartelei (20 lei) poate fi plătită doar cu numerar. Există, bineînțeles, și centre pentru închiriere de echipament (în jur de 75 lei/zi echipament complet pentru un adult) iar invățăceii de toate vârstele găsesc și instructori. Și dacă tot vorbim de prețuri, ia în calcul și 20 lei taxă de parcare, dacă mergi cu mașina proprie. ┄ Este, deci, Harghita-Mădăraș o alternativă la faimoasele dar din ce în ce mai aglomeratele stațiuni de schi? Cu brio, zicem noi! În plus, am mai remarcat un lucru cât se poate de pozitiv – și oamenii sunt altfel aici; mult mai relaxați, mai politicoși și mai binevoitori (atât turiștii cât și prestatorii de servicii). Pârtiile sunt bine întreținute iar datorită poziționării geografice sezonul este lung și zăpada este multă și bună.

În sezonul de iarnă pârtia de schi SkiGyimes este principalul punct de atracţie de pe Valea Ghimeşului şi împreună cu bobul de vară (care funcţionează şi iarna) transformă comuna Lunca de Sus într-un veritabil pol al distracţiei în zona Harghita-Bacău. [Schi şi bob de vară.] Iar asta pentru că găseşti toate „ingredientele” ca să te simţi bine: parcare mare (şi ieftină, 10 lei/zi), centru de închiriere echipament schi/snowboard/sănii, monitori de schi, pârtii, pistă de săniuş (cu acces gratuit), bob de vară (vezi recomandarea Alpine Coaster Gyimes), restaurant (cu mâncare bună, preţuri ok şi porţii mari - vezi recomandarea Restaurant Ski Gyimes), snack-bar numai bun pentru o pauză de hidratare. Şi dacă vrei să petreci mai mult timp aici, caută în aplicaţie recomandarea Pensiunea Ski Gyimes 😉 şi fă o rezervare. Atmosfera este foarte faină, de cabană, iar oamenii sunt puşi pe distracţie! [Cine spunea că nu poţi bea pălincă pe schi?! 😀] Sunt două pârtii, una albastră pentru începători cu o lungime de 800m şi una roşie, medie ca dificultate, de 700m. Cele două pârtii sunt deservite de două instalaţii de cablu: un teleschi monopost şi unul dublu (T) cu o capacitate totală de 1500 persoane/oră. Teleschiul monopost este un pic mai lung, pleacă un pic mai de jos şi ajunge un pic mai sus. Programul de funcţionare este 09-21 (când vremea permite, după ora 18 există şi nocturnă) cu două pauze (13:00-13:30 şi 17:30-18:00). [Program nocturnă de 3 ore, în fiecare zi.] În vizita noastră de documentare, deşi am poposit aici la sfârşit de ianuarie, într-o zi autentică de iarnă, sezonul nu era prea darnic iar pârtia albastră nu era funcţională, administratorii domeniului preferând să pună toate tunurile pe pârtia roşie astfel încât să se poată schia în cele mai bune condiţii (măcar) pe ea. Şi le-a ieşit bine: zăpada era multă şi de bună calitate! Chiar dacă era deschisă o singură pârtie, funcţionau ambele teleschiuri iar asta a făcut ca timpii de aşteptare să nu depăşească 5 minute, ceea ce a fost foarte pentru o zi de sâmbătă; dar în perioadele de full-sezon am înţeles că uneori se poate aştepta şi o oră la coadă! [Plecare teleschi T, cu personal de asistenţă.] Dacă eşti obişnuit cu el, ia teleschiul dublu (T), e mult mai rapid decât cel monopost. Cele două teleschiuri sunt paralele (monopost în stânga, dublu în dreapta) însă ambele pe aceeași parte a pârtiei, astfel încât atunci când vrei să ieşi din cel dublu spre pârtia roşie va trebui să fii atent la cei care urcă pe celălalt teleschi şi bineînţeles, va trebui să le dai prioritate 😉 la fel şi dacă vrei te întorci la staţia de plecare a teleschiului dublu: vei trece printre cei care urcă cu ambele teleschiuri! Atenţie, da? [Atenţie la cele două teleschiuri paralele!] Pârtia roşie este de dificultate medie, potrivită pentru cei care vor să exerseze dar am văzut şi mulţi schiori avansaţi. Are de toate: porţiuni înguste dar şi late, abrupte dar şi line. Plus un view superb asupra celor două Lunci (de Sus şi de Jos) şi asupra viaductului care le desparte! 😍 [View de pe pârtia roşie.] Dacă eşti începător, aflat la primele tale experienţe de alunecare fără instructor, nu îţi recomandăm să te dai pe pârtia roşie pentru că sunt câteva porţiuni care s-ar putea să te pună în dificultate. Dar dacă insişti să o faci, urcă pe teleschiul cu disc (monopost) şi o să poţi ieşi din el în zona de pe pârtie care ţi pare mai abordabilă, numai să fie după stâlpi, da? [Din primul teleschi poţi ieşi pe unde doreşti.] Preţurile sunt foarte bune: pleacă de la 30 lei (adult) / 25 lei (copil) pentru 3 urcări şi ajung până la 150 lei (adult)/125 lei (copil) pentru o zi întreagă (09-21) inclusiv nocturnă! Sunt disponibile şi abonamente de 3-7 zile sau un sezon întreg dar şi ski-pass-uri de jumătate de zi (dimineaţă, după-masă sau nocturnă). Pentru cartele se plătește o garanție de 10 lei. [Zona superioară a pârtiei.] În partea inferioară a pârtiilor, imediat deasupra restaurantului, este o pistă de săniuş cu acces gratuit; dacă nu ai sanie, poţi închiria una, pentru 30 lei/zi. [Pista de săniuş, mare şi cu acces gratuit.] Iar dacă nu ai echipament, poţi închiria (50 lei/copil, 70 lei/adult) un set complet pentru schi sau snowboard (clăpari/boots + schiuri/snowboard + beţe) de la centrul de închirieri aflat în dreapta casei de bilete; acolo poţi lăsa şi bocancii. În cazul în care ai nevoie doar de cască, schiuri sau snowboard, pot fi închiriate şi separat. [Centrul de închiriere echipament.] Te poţi schimba în clăpari la maşină, parcarea este peste drum de pârtie şi nu vei avea mult de mers. Intrarea este gratuită, poţi lăsa maşina şi o zi întreagă în parcare; în schimb, ieşirea costă 10 lei 🙂 La plecare nu uita să cumperi de la casă sau de la automatul din parcare tichetul pe care o să-l foloseşti la barieră! [Parcarea este chiar vis-a-vis de pârtie.] De obicei, sezonul de schi la SkiGyimes începe de Crăciun şi ţine până prin februarie-martie. Pentru a te asigura că totul este în regulă, te sfătuim să te informezi înainte a ajunge: cere informaţii despre starea pârtiilor, tarife şi program la telefonul afişat în această pagină; poţi să îţi faci o idee despre condiţiile meteo şi pe webcam cu stream live. Mergi cu bine, şi poate ne povesteşti aici într-o recenzie cum a fost! 🤗

La Páva Kert, din Odorheiu Secuiesc, te poți bucura de trei servicii într-un singur loc. Pe lângă restaurant și pensiune, zona de wellness te așteaptă, astfel încât, pe lângă cazare și experiențe culinare, să te bucuri și de o sesiune de răsfăț.  Dacă ești oaspete al pensiunii, poți folosi gratuit secțiunea de wellness (vei găsi în cameră halat de baie și papuci), iar dacă te afli prin zonă și îți dorești câteva ore de relaxare, poți merge contra cost - în acest caz îți recomandăm să aduci cu tine un prosop și papuci, halatul necesar pentru saună este oferit în locație. Dacă nu ești oaspete al pensiunii, îți recomandăm să faci și o rezervare în avans, deoarece astfel poți obține informații utile. Poți afla, de exemplu, dacă este ocupat complet sau dacă există mulți oaspeți cazați, ceea ce poate duce la aglomerație. Desigur, dacă nu te deranjează lucrurile astea, poți merge direct. 😉 Prețurile pentru o ședință de 2h pornesc de la 35 lei/adult și variază în funcție de zilele săptămânii sau de weekend, click aici pentru a le afla pe toate. [Locuri de relaxare pe marginea piscinei.] Te poți revitaliza în două tipuri de saune, un jacuzzi cu apă caldă, o piscină pentru copii și o piscină de înot. Vestiarul este destul de spațios și ai suficiente dulapuri pentru depozitarea bagajelor. După ce te-ai schimbat în „ținuta” de wellness, poți explora secțiunea de saună, unde ai la dispoziție o saună finlandeză tradițională și o baie de aburi. Între cele două vei găsi un bazin cu apă rece pentru răcorire. [Vedere de la piscină.] Sauna este disponibilă de luni până joi, între orele 7:00-11:00 și 18:00-22:00, iar în weekend, te poți relaxa în căldură de la ora 7:00 dimineața până la ora 22:00 seara. Dar practic, programul pentru clienți durează până la ora 21.30, deoarece la acea oră încep operațiunile de curățenie. Dacă vrei să intri doar la înot, de luni până joi între orele 11 și 18 poți intra cu un bilet de înot de 25 de lei. În continuarea secțiunii de saună se află piscina pentru copii, cu o temperatură de 30-32°C și o adâncime de 40 cm, și un jacuzzi. Spre bucuria copiilor, în piscina destinată lor este instalat un mini-jet de apă, care oferă o experiență plăcută și sigură în apa caldă și de mică adâncime. Apa jacuzzi-ului, cu o temperatură de aproximativ 36-38°C, este perfectă pentru relaxare și poți regla programele jacuzzi-ului prin apăsarea unui buton. [Piscina pentru copii și jacuzzi.] Urmează piscina de înot, cea mai mare dintre toate. Adâncimea acesteia variază între 145 și 180 cm, iar temperatura apei este între 25-28°C. La vizita noastră am găsit apa curată și la temperatura ideală pentru înot.  Piscinele și spațiile sunt curate, iar un angajat de curățenie „patrulează” constant prin încăperi. Totuși, gresia din jurul piscinelor s-a dovedit alunecoasă, așa că îți recomandăm să fii atent și să te deplasezi preferabil în papuci. [Piscină cu ieșire spre grădină.] După baie, vei găsi în vestiar uscător de păr și chiar și o mică centrifugă pentru a-ți usca și costumul de baie. Ai la dispoziție de asemenea o baie și trei dușuri. Iar după înot, dacă vrei să te odihnești, poți face acest lucru pe unul dintre șezlongurile disponibile. Când este cald afară, poți folosi și șezlongurile exterioare, din grădina cu gazon  bine îngrijit, accesibilă direct din SPA. [Vestiare curate și bine dotate.] Și dacă, după atâtea băi, ți se va face foame, la plecare oprește-te la restaurantul Páva Kert și încearcă unul dintre preparatele gourmet din oferta lor sezonieră. 😉