Comuna Coronini este așezată exact în locul unde începe Defileul Dunării, admirând astfel fluviul atât în deplinătatea libertății sale – aici atinge cea mai mare lățime de pe tot cursul, 5 km, arătând mai mult ca o mare – cât și la intrarea în pâlnia munților, de unde începe geometria șerpuitoare a unuia dintre cele mai spectaculoase peisaje din România.

Comuna Coronini, este, la fel ca multe altele din regiune, o zonă arheologică foarte bogată, numeroase descoperiri fiind făcute aici, cu ocazia diverselor campanii de profil – artă rupestră și resturi ceramice din neolitic, urme de locuire din epoca bronzului, fortificații dacice, vestigii romane, tezaure monetare; toate dovedind vechimea și continuitatea locuirii în zona Clisurii de Sus. Pe teritoriul actual al satului de reşedinţă se găsesc şi vestigiile cetăţii medievale Ladislau, construită în perioada domniei regelui ungar Sigismund de Luxemburg (1368-1437); a fost distrusă în 1526, după înfrângerea armatei maghiare de către turci în bătălia de la Mohács şi intrarea Banatului de astăzi sub dominaţie otomană.
Anul de întemeiere a primei vetre a satului Coronini este considerat 1784, când strămoșii coronenților de azi ar fi venit din Oltenia într-un sat numit Alibeg, pe timpul ocupaţiei turceşti a zonei.
Denumirea Coronini ar veni de la numele generalul Johann Baptist Alexius conte Coronini de Cronberg care a mutat 300 de locuitori din Alibeg pe teritoriul actualului Coronini. Prima mențiune a acestui nume ar data de la 1859. Din 1965 până în 1990 denumirea oficială a fost Pescari.

În Coronini (Pescari) s-a născut cel care va deveni primul învățător cu diplomă de pe Clisură – Alexandru Moisi (1884-1943), militant pentru împroprietărirea țăranilor și Președinte al Camerei de agricultură a județului Caraș, autor al primei ediții a ”Monografiei comunei Coronini și a ținutului Clisurii” (1934).
Despre învățământ în Coronini se poate vorbi de la 1853, când este menționat primul învățător – preotul Ilie Balea (la ordinul împărătesei Maria Tereza a Austriei, începând cu 1767 fiecare biserică avea și școală).

Pe DN57 în județul Caraș-Severin, la aproximativ 7 km de Moldova Nouă, Coronini începe timid să se dezvolte turistic, aceasta fiind practic cam singura alternativă ce le-a mai rămas localnicilor pentru a-și câștiga traiul, după apusul celei mai înfloritoare perioade a regiunii – perioada de embargou impus fostei republici Iugoslavia – și după oprirea mineritului. 
Comuna e așezată pe dealuri, considerate improprii pentru o agricultură eficientă – tot ce se face astăzi este la nivel de subzistență. Cei 1900 de locuitori (în actele oficiale, că în realitate cu siguranță sunt mai puțini) care au mai rămas în comună în cele două sate – Coronini și Sfânta Elena - sunt fie angajați prin instituții publice, fie trăiesc din ajutoare sociale, fie sunt pensionari; tinerii au migrat fie spre orașe, fie în străinătate. 
În ultimii zece ani infrastructura și serviciile publice s-au dezvoltat foarte bine, ceea ce poate reprezenta o bază solidă pentru turism. Mai rămâne de pus la punct o strategie prin care să se poată valorifica, durabil și sustenabil, patrimoniul natural (cel mai valoros), cultural și istoric. Sperăm să se dezvolte mai frumos decât s-a întâmplat mai spre sud, în aval... Deocamdată e destul de haotic și lipsit de armonie... ceea ce pentru unii are un anumit farmec.

Un prim pas a fost făcut prin începerea restaurării și amenajării pentru introducerea în circuitul turistic a Cetății Ladislau; pentru moment ne mulțumim să admirăm de la distanță cetatea-soră Golubac (Golubăţ), construită în oglindă pe malul sârb. Ridicată spre a sta de strajă la intrarea în clisură, cetatea are o poveste romantică și plină de dramatism; nesprijinită însă de documente (nu s-a păstrat nicio ilustraţie din perioada ei de glorie), vor putea fi reabilitate doar ruinele care au au rezistat luptelor și timpului. Iar al doilea, foarte important şi el, a fost declararea comunei Coronini drept Staţiune turistică de interes local, un statut care aduce multe beneficii dar presupune şi asumarea unor obligaţii.

Parte din Parcul natural Porțile de Fier, Comuna Coronini are un potențial natural atractiv – peșteri (Gaura cu muscă – punct strategic de observație, Gaura Chindiei), stânca Baba Caia – rămășiță a sălbăticiei peisajului Dunării dinainte de baraj și loc de osândă a unei cadâne necredincioase, lapiezuri, păduri de liliac; un sat cehesc, cu specific etnic puternic dar foarte bine integrat; și, evident, Dunărea! Plus atracțiile din vecinătate – insula Ostrov, Serbia...
Peștera Gaura cu muscă este punctul final al legendei lui Iovan Iorgovan (sau Hercules, depinde cine spune povestea), unde este învins balaurul cu șapte capete (hidra). În peștera Gaura Chindiei au fost descoperite desene rupestre din epipaleolitic.

Interesant: satul Coronini este locuit de români şi sârbi iar satul Sfânta Elena e locuit de cehi, ai căror strămoşi au fost aduşi (unii spun „păcăliţi”) în zonă de împăratul Franz Josef al Austriei, pentru a lucra în mine şi în păduri. De aceea, satele ceheşti sunt amplasate pe creste de munţi iar izolarea lor i-a făcut pe cehi să îşi păstreze graiul, obiceiurile chiar şi credinţa de acum peste 150 de ani; cel mai vechi din Banat, satul Sfânta Elena păstrează încă vie atmosfera așezărilor rurale vechi, arhitectură, obiceiuri și tradiții, portul, limba arhaică... în mijlocul unuia dintre cele mai mari câmpuri eoliene din România, devenit el însuşi un obiectiv turistic.

Ar prinde foarte bine să se facă și amenajarea malului Dunării, a unor trasee de drumeție, cicloturism, turism activ. Natura a fost darnică aici, nu trebuie decât pusă în valoare.
Pensiunile şi restaurantele au început să răsară timid, însă cu două-trei excepții, sunt departe de ceea ce ar fi bine să fie – calitate, confort, autenticitate, gastronomie locală... 
Noi vom încerca, la fel ca şi în alte destinaţii #undemergem, să găsim şi să prezentăm ce credem că merită să ai în vedere pe malul "mării de la Dunăre"!
Recomandări de cazare Unde mănânci bine

Alte sugestii

Sicheviţa
Berzasca
Clisura Dunării