Ca la Mama Acasă

Dacă nu ni l-ar fi recomandat cineva și nu ne-ar fi spus că-l găsim „undeva în spate la Căprioara”, probabil că nu l-am fi remarcat; sau chiar dacă l-am fi văzut, sigur l-am fi ignorat, cu gândul că e o „bombă” de cartier.

Din afară, ce-i drept, „kocsma” asta nu promite mare lucru. Dar ... am zis să ... riscăm, având în vedere sursele noastre de informații căror am decis să le acordăm încredere ... Un pic circumspecți, am intrat, simțindu-ne ușor încurajați de firma în limba română. Și ne-a întâmpinat o terasă cu atmosferă super-relaxată, cu oameni veseli și vorbăreți, care părea că se cunosc cu toții și se adunaseră la o mică petrecere. Chiar ne-am gândit că o fi un eveniment privat și poate nu eram bineveniți.

 
Ne-am dat repede seama că nu era așa și ne-am îndreptat către una din cele două ultime mese libere, în capătul îndepărtat al terasei. Totul simplu – mese, scaune, bănci din lemn (la mesele mai mari), fără fețe de masă (pe terasă), fără mis-en-place-uri ... dar cu multă veselie. Ne-am gândit atunci că probabil e unul din acele locuri „populare” despre care am învățat că e bine să le alegi când ești turist, dacă le găsești; un loc din acelea departe de bulevardul principal, unde merg „cunoscătorii”; unde nu vei găsi în meniu fois gras și nici nu vei avea parte de plating artistic; dar unde vei găsi acea mâncare cu suflet și pentru suflet, proaspătă, gătită zilnic, dis-de-dimineață și care îți va aminti probabil de bunica. Așa ne-am gândit și ne-am gândit bine.

 Și a venit ospătărița. A roșit adorabil când a constatat că nu vorbim maghiară și ne-a explicat că „astăzi ... pentru că ... în interior ... botez ... meniu ... eu ... sunt”. Și că ne poate oferi doar supă-gulaș, ciorbă țărănească, aripioare de pui, șnițel ... Am optat pentru primele două din enumerare, cu gândul că nu mai este mult până la cină ...
 

Și au venit pâinea și farfuriile DE ciorbă. Adânci, albe și cu margine pictată; cam ca ale bunicii. Și goale. Dar ... am înțeles ce va urma ... Și le-au urmat la scurt timp două boluri mari și rotofeie umplute generos și apetisant. Lesne de înțeles că ne-am înfruptat fiecare din ambele, ca să nu pierdem nicio aromă. Transilvania cea pofticioasă prinsă într-un polonic, pentru oameni flămânzi dar nu grăbiți; căci mai ales supa asta groasă, gulaș, nu e de mâncat pe fugă, ci trebuie savurată, cu fiecare papilă în parte, pentru a-și dezvălui toate secretele. Și mai lesne de înțeles că bolul de gulaș a plecat gol de la masă. Nu degeaba auzeam de la mesele vecine mărturisiri de genul „Am venit de la Brașov special pentru gulașul dumneavoastră”.
Iar tanti Maria primește cu modestie toate aprecierile. E oarecum obișnuită cu ele, la fel cum e obișnuită cu munca. Are peste 70 de ani dar nu lipsește din bucătărie, zilnic, de la prima oră până la închidere. Nu știm cum reușește sau dacă are și concediu. Ea este gazda, “chef-ul”, inima și capul acestui loc; nu ne vine să-i zicem „patroană”, căci odată intrat în localul ei, ești ca la ea acasă. O casă simplă, modestă dar caldă și primitoare; suficient de îmbietoare cât să-i treacă pragul inclusiv personalități influente ale vieții publice românești.

 De luni până vineri există în ofertă și meniul zilei; în fiecare zi altul, mereu gustos, mereu proaspăt. Dar cantitățile gătite nu sunt industriale, pentru a nu rămâne nimic de pe o zi pe alta, deci ori mergi la primele ore ale prânzului ori suni și te „anunți” la masă. De altfel nici meniul ... să-i zicem principal nu este mereu la fel, pentru că se gătește și în funcție de ce aduc furnizorii. Un alt motiv pentru care este de preferat să suni înainte, mai ales dacă vii de la distanţă, este că se organizează aici destul de des evenimente festive private şi nu se permite accesul altor clienţi. 🙂

Am mai mâncat și ne-a plăcut dintre gătelile lui tanti Maria gulașul secuiesc care e diferit de ceea ce găsim în mai toate restaurantele cu specific sub denumirea de gulaș; acesta e cu varză și se servește cu smântână – mâncare grea, de zile reci de iarnă și de suplimente enzimatice. Iar friptura de porc la tavă este şi ea bună ... de te lingi pe degete. Cum spuneam ... ca la bunica. Şi la bunica mereu te duci cu drag. 😊 La fel vei reveni și la tanti Maria „acasă”; dacă nu ești genul care vrea doar ospătari cu papion și spumant la frapieră.