Locații

ATV, Buggy, Bran... o asociere care unora le face mare plăcere iar altora nu. Dacă ești în cea de-a doua categorie, s-ar putea să-ți schimbi părerea după ce citești această recomandare 😊 Pentru că da, îi recomandăm pe Adelina și echipa ei de la AGM Exploring, o echipă pe cât de mică pe atât de pasionată de ceea ce face! Într-o lume în care nu-i ajută aproape nimeni, în care activitatea lor nu este corespunzător reglementată, deși contribuie la satisfacția turiștilor și aduce venituri la buget, ei se încăpățânează să facă tot ce ține de ei ca oamenii să plece de aici dorindu-și să revină cât mai curând. După tura noastră de documentare, chiar am auzit spunând asta pe câțiva tineri din Ialomița și o pereche de israelieni trecuți binișor de prima tinerețe 🤩 [Pe dreapta drumului național, la intrarea în Bran dinspre Brașov.] Deci, dacă vii dinspre Râșnov/Brașov, la intrarea în Bran, imediat după Tohan, pe dreapta (folosește și localizarea din app), vei vedea câteva ATV-uri și Buggy-uri care își așteaptă clienții. Recomandarea noastră este însă să suni (cel mai bine cu o zi-două) înainte de a ajunge acolo. Unu, pentru că, mai ales în weekenduri și full-sezon, sunt foarte ocupați deja. Și doi, pentru că la telefon Adelina sau unul dintre colegii ei îți vor propune, după o mică discuție în care își dau seama ce îți dorești, cea mai bună variantă dintre pachetele lor disponibile. Sau chiar îți vor crea, pe loc, una personalizată, dacă îți dorești asta! Standard, sunt disponibile câteva trasee lungi, prin împrejurimi, doar pentru adulții deținători de permis de conducere. Pot fi de 1 oră (60 euro ATV de 2 locuri, 70 euro Buggy de 2 locuri, 350 euro Buggy de 4 locuri ), două ore (120/ 140/ 280 euro), trei ore (180/210/420 euro) sau chiar 4 ore (240/280/560 euro) . Prețurile pot varia ușor și includ cască, instructaj și ghid însoțitor (care merge pe un ATV separat) sau ghizi, în funcție de mărimea grupului. Traseele mai lungi de două ore, dacă au minimum 4 participanți, pot include fie un prânz bazat pe produse locale, servit într-o locație proprie din zona pârtiei Zănoaga, fie un picnic într-un loc pitoresc de pe traseu; include mâncare, o băutură iar prețul pornește de la 25 euro /persoană și se adaugă la costul traseului. Pentru a avea timp să le pregătească, este necesar să programezi/să rezervi traseele cu prânz sau picnic cu minimum o zi înainte, ideal cu două 😉 În funcție de experiența anterioară (sau de lipsa ei) și de buget, ți se va propune cea mai potrivită variantă - fie circuit mic, fie o tură în împrejurimile Branului. Cu excepția turelor în care se optează pentru prânz/picnic, niciun traseu nu are impus un număr minim de persoane; se pleacă și cu un singur ATV/Buggy. În total, sunt disponibile 6 Buggy (Can-Am, pentru cunoscători 😉) și 3 ATV-uri, dar pentru grupurile mai mari există posibilitatea ca numărul lor să fie crescut grație colaborărilor cu concurența 😉 [După un ultim instructaj...] În vizita noastră de documentare am mers împreună cu un grup care și-a dorit ceva mai „de inițiere”, pe cel mai scurt și mai ușor traseu, cel de o oră, pe dealurile Sohodolului.   După verificarea permiselor de conducere (obligatorii, pentru că se parcurg și drumuri publice), comunicarea & asumarea regulilor (prin semnarea de declarații) și un instructaj cu privire la comenzile vehiculelor, ne-am pornit. [...gata de plecare! 😍] Întâi am parcurs un circuit mai mic, pentru încălzire și pentru ca ghidul să se convingă că toți participanții au înțeles bine cum trebuie struniți căluții-putere ai „mașinuțelor” 🙂 Iar apoi, după ce am traversat drumul național (cu emoții și multă răbdare pentru că traficul era destul de intens) și după ce am trecut pe lângă un semn ”interzis ATV-urilor” (ignorat tacit de toate părțile)... am intrat pe un drum pietruit, apoi de pământ, destul de... „off-road” pe alocuri  🙂 care străbate tot satul Sohodol. [Pe dealurile Sohodolului.] A fost mai frumos decât ne așteptam. Bine, ca traseu, nimic deosebit, nu a pus nicio dificultate participanților, care pentru asta l-au și ales; în schimb a fost o extraordinară ocazie de a descoperi unul dintre cele mai frumoase sate de munte din România! Și după ce am urcat și am coborât pe dealurile Sohodolului, admirându-i casele (unele foarte vechi dar bine păstrate, altele foarte noi, construite cu respect față de tradițiile și specificul locului), am ajuns într-un punct de belvedere spectaculos. Într-o parte către munții Bucegi iar în cealaltă către depresiunea Țării Bârsei, cu munții Piatra Craiului, dealurile Holbavului și Măgura Codlei pe fundal – numai bun pentru niște poze faine! [Popas de bellevue 😍] După un popas de vreo 5 minute (care ne-a plăcut că nu au fost „contabilizate” în durata turei), ne-am întors pe același drum pe care am venit. Și cum spuneam și la începutul recomandării, toată lumea s-a arătat încântată de tură, chiar dacă nu se anunța una spectaculoasă! [O experiență încântătoare.] La data documentării noastre se stabileau ultimele detalii pentru introducerea în oferta de activități a 4 mopede electrice. Mult mai puternice decât o bicicletă electrică, mopedele pot fi o modalitate excelentă pentru explorarea împrejurimilor Branului. Abia așteptăm următoarea vizită, să le testăm și să povestim despre ele 😊 Până atunci, poți cere detalii la numărul de telefon din pagină.  Activitatea este permanentă, se organizează ture pe tot parcursul anului, inclusiv iarna, pe zăpadă 🙂 

În caz că nu ştiai, la Bran este şi o pârtie de schi. Şi de săniuş. Şi de tubing mai nou. 🙂 Când iarna e iarnă, cele 3 piste de schi de dificultate medie (fiecare cu o lungime de 650-700m) plus cea super-uşoară de 220m ar putea să fie un veritabil punct de atracţie pentru toţi turiştii veniţi în Bran-Moieciu. Mai ales că din 2023 locul are un management nou iar odată cu rebrandingul din 2024 - BRAVA Park - cei de aici se declară hotărâți să îl dezvolte și pentru sezonul de vară. Zona este foarte frumoasă - punct de plecare în câteva trasee spectaculoase (şi grele) spre Bucegi, şi uşor accesibilă, aflându-se la capătul drumului ce străbate Valea Porţii - în mare parte asfaltat.  [Punct de plecare pe câteva trasee interesante!] Am documentat pârtia de fiecare dată când a nins (din ce în ce mai rar) în ultimele sezoane şi în fiecare vizită am găsit funcţional doar teleschiul Junior care deserveşte pârtia de schi cu acelaşi nume. Foarte potrivită pentru cei care pun prima dată în picioare clăparii de schi sau boţii de snowboard, pârtia Junior nu este uşoară, este foaaarte uşoară 😀 cu una din cele mai mici înclinaţii din România: 8% (cam la fel cu pârtia Stadion din Poiana Braşov). Indiferent cel teleschi alegi, o urcare costă 2 puncte; sunt disponibile cartele de la 10 puncte (60 lei/adulți, 30 lei/copii) până la 60 puncte (220 lei/adulți, 110 lei/copii), valabile doar pentru sezonul în curs (dacă nu consumi punctele incluse, nu se reportează pentru sezonul următor); un ski-pass pentru o zi costă 150 lei/adult, respectiv 100 lei/copil. [Harta pârtiilor de la Bran.] Și în mai toate vizitele, deşi nu funcţiona decât teleschiul Junior, pârtia Junior era destul de bine amenajată, „îmbogăţită” cu zăpadă artificială produsă de cele câteva tunuri şi bine bătută cu ratrack-ul din dotare. Ne-a plăcut că la la teleschi exista o persoană de "deservire". [Teleschi cu "servire".] În cea mai recentă vizită, pentru că zăpada abundentă căzută în ultimele zile a permis deschiderea pârtiei Subteleferic şi a teleskiului Zănoaga ce o deserveşte, o adevărată premieră în ultimii ani 😍, am profitat de ocazie, am testat-o şi o prezentăm aici, poate cine ştie, vei avea norocul să o prinzi şi tu deschisă 😊. Prima porţiune a teleskiului urcă o pantă accentuată, parcurgând cea mai abrubtă parte a pârtiei. [Înclinaţie de peste 40° pe prima parte a teleskiului.] Dar după ce treci "buza" pârtiei, panta se domoleşte semnificativ şi poţi profita de viteza mică a teleschiului ca să admiri în urcare maiestuoşii Bucegi iar cu coada ochiului, în spate, Piatra Craiului, Măgura Branului şi satul care ţi se aşterne la picioare... pe care o să le vezi cel mai bine odată ieşit din teleschi. [View din capătul de sus al pârtiei Subteleferic 😍] Cam toată pârtia Subteleferic are o pantă foarte lină şi un grad de dificultate uşor, fiind perfectă pentru cei care vor să exerseze "mişcările" mai complicate. Atenţie mare însă la porţiunea de dinaintea sosirii (cea de care povesteam mai sus că are o pantă foarte înclinată): nu recomandăm abordarea ei dacă nu eşti bine stăpân pe schiuri! [Slalom final, pe Subteleferic.] Sănii pot fi închiriate la faţa locului (de la 25 lei/zi), la fel şi echipament pentru schi/snowboard (de la 60 lei/zi/set complet). Sunt disponibili şi câţiva instructori de schi cu tarife de la 150 lei/oră/pers.  Din sezonul 2024 s-a deschis și mult așteptata pârtie de tubbing și săniuș, cu bandă de urcare acţionată electric. Având în vedere că includ echipamentul de săniuș/tubing, prețurile sunt accesibile. Pornesc de la 45 lei/oră (adult) / 35 lei/oră (copil) și ajung la 110 lei / 90 lei pentru o zi întreagă.  [La săniuş!] Sectorul de alimentaţie publică 😊 este decent reprezentat printr-un fel de „street-food” şi un „après-ski ” drăguţ. [Ai unde să îţi potoleşti foamea şi setea.] În sezon, când precipitaţiile sunt abundente şi/sau temperatura este destul de scăzută ca să fie produsă zăpadă, pârtia este deschisă zilnic 10-16:00 cu posibilitate de prelungire, fiind disponibilă şi o instalaţie de nocturnă (pe pârtiile Junior şi Clincea). Pentru acces auto se plăteşte o taxă de 10 lei/maşină, în care este inclusă şi parcarea la baza pârtiei. Tot 10 lei (returnabil) costă și garanția pentru cartela de schi/tubbing. Pentru cei dornici să experimenteze senzaţia unei plimbări cu sania trasă de cal, în ultima noastră vizită de documentare am văzut că la baza pârtiei de săniuş erau câţiva localnici destul de dispuşi la negociere 😀. [Sanie cu zurgălăi... 🤩] În concluzie, dacă eşti cazat în zonă, vezi că este zăpadă multă pe dealurile şi munţii din jur şi vrei să faci un pic de mişcare, sună la numărul din pagină și află dacă şi ce pârtie e amenajată, ce teleschi funcţionează. Click aici ca să vezi webcam-uri cu pârtia. Mergi cu bine! 🤗

Sanctuarul de Urși Libearty de la Zărnești este una din poveștile acelea care cumva reușesc să ne facă să credem că mai există, totuși, și finaluri fericite... Plecând de la premise oribile, s-a născut o inițiativă de toată admirația, cum numai dintr-un suflet plin de dragoste se poate naște. [Pădurea care adăposteşte sanctuarul.] Povestea sanctuarului are două începuturi – unul emoțional și un altul... administrativ. Începutul emoțional e unul extrem de trist. Se situează temporal în 1998 și geografic în curtea unui restaurant din Bran. Unde într-o cușcă mizeră trăia o ursoaică; de fapt “trăia” este prea mult spus. Mai adecvat este suferea; zi după zi, după zi. Închisă, într-un spațiu minuscul, pe ciment, fără hrană, mai mult moartă decât vie, condamnată de niște brute care nu merită să fie numite oameni. A fost descoperită de niște OAMENI, care au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a o ajuta. Cristina Lapis, soțul și prietenii ei au străbătut zilnic, timp de patru ani, zeci de kilometri pentru a merge la Maya, a o hrăni și a petrece timp cu ea în încercarea de a-i alina suferința și a-i îmbunătăți starea. Și au reușit; un pic; până când Maya nu a mai putut suporta suferința captivității și a început să se automutileze, pierzând în cele din urmă lupta... Moartea Mayei a fost debutul Sanctuarului Libearty. [Remember Maya.] Începutul administrativ datează din 2005, când Asociația de protecție a animalelor „Milioane de prieteni“ a semnat cu Primăria Zărnești un parteneriat, prin care a primit în concesiune terenul necesar construirii sanctuarului. [Intrarea în sanctuar.] Și de-atunci membrii și personalul asociației au tot avut de lucru. Căci „oamenii” pot mai mult și mai rău decât povestea Mayei. Peste 130 de urși au fost salvați, unii din situații inimaginabile, cu traume irecuperabile; Libearty le-a oferit măcar un final de viață mai liniștit... Nu toți urșii din sanctuar au, din fericire, povești atât de tragice ca a Mayei, sau a lui Max (le veți afla pe toate de la ghizii din rezervație). Unii au avut norocul de a fi salvați de mici sau când răul nu era încă prea mare. Ce e aproape invariabil în poveștile tuturor urșilor este elementul ce stă la baza lor – omul. Care abuzează, care capturează, care ucide, care se vrea stăpân discreționar peste toate. [Remember Max. 😢] Acum, în aproape 70 ha de pădure, peste 100 de urși învață din nou să meargă pe iarbă, încearcă să uite de piruetele din arena circului, sunt hrăniți, tratați. După 28 de ani de circ și statut de „fabrică de pui” (născuți pentru a fi vânduți), Alisa, azi oarbă, simte pentru prima dată pădurea. Andi devenise „urs gunoier” și  a fost slavat de la moartea pe care i-o deciseseră autoritățile. Anima se recuperează după ce a fost grav accidentată de o mașină. O întreagă familie formată din ursoaică și doi pui masculi a fost adusă în sanctuar dintr-o zonă turistică unde erau hrăniți de „binevoitori” inconștienți (NU! Hrănind urșii nu le faceți niciun bine!!!) Mulți urși au fost salvați de la cel mai probabil a fi uciși din cauză că se apropie prea mult de oameni și locuințele lor. Bam, deși adult acum, încă își suge lăbuța, cum făcea când era un mic pui orfan. Mulți alți pui orfani au ajuns la Libearty; pot fi considerați norocoși. Boris și-a pierdut dinții rozând barele cuștii în care era ținut la zoo. Ei și mulți (din păcate), mulți alții, astăzi (din fericire) își petrec timpul cățărându-se în copaci, bălăcindu-se în piscină, jucându-se; cei mai mulți au trecut peste traumele captivității. ["Garsoniera" în care Odi a "trăit" 12 ani.] Cel mai bătrân dintre urși are 41 de ani! Îl cheamă Yogi. Media de viață a urșilor în sălbăticie a scăzut din păcate până la o medie de 20 de ani, preponderent din cauza efectului pe care îl au activitățile umane asupra mediului. Mai sunt Coccolino și Coccolina. Ghizii au o mulțime de povești și informații nu doar despre urșii din sanctuar ci și despre specie în general – cu ce și cum se hrănesc (nu, oamenii nu fac parte din dieta urșilor!), cum socializează, cum se înmulțesc, viața de familie.  [Serviciul de livrări LiBEARty 😊] La Zărnești sunt doar urși bruni. Cele mai grele probleme cu care se confruntă personalul din sanctuar sunt traumele emoționale ale urșilor. Dacă pentru cele fizice există de cele mai multe ori soluții, cum să vindeci un urs căruia îi este frică să calce pe iarbă??... pentru că din primele clipe ale vieții a fost ținut, ani la rând, într-o cușcă din bare de fier... [Socializare. 🥰] Există în sanctuar și o cameră care transmite imagini live – poate fi accesată aici sau pe site-ul sanctuarului. Așa poți urmări oricând ce mai fac urșii. Iar „vedeta” este Jimmy – leneșul parcului, care stă mai mereu cât mai aproape de zona de hrănire sau pe marginea piscinei. [Urs la piscină. 😍] La Libearty și-au mai găsit loc și alte animale aflate în primejdie – ciute, lupi (șase la data vizitei noastre), căprioare. În afară de sanctuar, Asociația administrează și trei adăposturi pentru căței și o fermă educațională. "Milioane de prieteni" a încheiat un protocol cu adăpostul public pentru câinii fără stăpân din Brașov, în baza căruia preia animalele după cele 21 de zile prevăzute de lege când, conform reglementărilor, ar trebui eutanasiate (Vrei un cățel? Adoptă unul!) Iar ferma adăpostește animale domestice sau de companie abandonate, abuzate sau utilizate până la epuizare. [Lup din sanctuar.] Asociația face în câteva școli din Brașov inclusiv ore de educație privind bunăstarea animalelor și protecția mediului, scop în care a conceput și un manual. Din păcate e mult de treabă iar legislația a făcut de-a lungul timpului munca și mai grea celor care încearcă să salveze animalele; în prezent lucrurile s-au mai îmbunătățit dar mai sunt încă prea multe situații care pun în pericol viața urșilor sau îi expun la abuz,  pe ei sau alte animale sălbatice (și chiar și domestice). Iar cazurile tot vin... Multe vedete iubitoare de animale, din întreaga lume au vizitat Sanctuarul de la Zărnești – Brigitte Bardot, Alesha Dixon, Jacqueline Bisset, Leona Lewis, Natalie Imbruglia și mulți alții. [Cuşti folosite DOAR la salvarea urşilor.] La aproximativ 9 km de Zărnești, cam 12 km de Bran și vreo 26 km de Brașov, Rezervația de urși Libearty e destul de ușor de găsit dar drumul nu e tocmai cel mai confortabil după ce ieși din DN73A. Nici nu ar putea fi altfel, că, na, urșii se simt bine în pădure... Un pic mai bine de 3 km sunt pe drum neasfaltat, iar când vremea e neprietenoasă poate pune ceva dificultăți; atenție la trecerea pe podul peste râul Bârsa, mai ales și dacă garda mașinii e joasă! Parcarea este gratuită și încăpătoare; nu e amenajată, așa că dacă vremea e rea poate fi un pic dezagreabil. [Parcare încăpătoare.] Sanctuarul este deschis de marți până duminică (lunea este închis, cu excepția lunii de Paște). Se fac doar tururi ghidate, există reguli, nimeni nu se plimbă hai-hui. Tururile au loc doar dimineața, click aici pentru a vedea orele de intrare în funcție de sezon ; un tur durează cam o oră; la cel târziu ora 13 nu mai e nimeni în sanctuar în afară de animale și lucrători. Urșii sunt hrăniți dimineața și stau preponderent în zone unde pot fi văzuți; mai târziu se retrag în pădure, la liniște, unde le place lor cel mai mult. ["Brunch" ursăresc. 😍] Programul de vizitare se schimbă în funcție de sezon (pentru informații la zi - click aici). Numărul maxim de persoane la un tur este de 40. Confortul animalelor trebuie păstrat, multe dintre ele au fost salvate de la zoo sau de la circ, deci interacțiunea cu vizitatorii trebuie să fie minimă și cât mai discretă, astfel încât urșii să nu se simtă la fel ca în mediul de unde au scăpat. Animalele nu trebuie hrănite de vizitatori, nu trebuie provocate. Nu se fumează. Este absolut necesar ca pe tot parcursul să se păstreze liniștea și disciplina; copiii trebuie ținuți aproape și supravegheați pentru a nu se pune în pericol și pentru a nu deranja animalele. Tururile se desfășoară în română sau în engleză; în mod obișnuit separat dar în cazuri excepționale se mai întâmplă ca în același tur să se facă prezentarea în ambele limbi. [Tururile sunt foarte bine organizate.] Există și tururi private, VIP sau superVIP – care oferă experiențe mai complete și mai complexe – acestea necesită rezervare prealabilă. Biletele se cumpără de pe site-ul Sanctuarului iar la fața locului se mai vând doar biletele nevândute on-line. Accesul este interzis copiilor sub 5 ani! Copiii cu vârste cuprinse între 5 și 18 ani au acces doar însoțiți de adulți.  Prețurile variază în funcție de sezon, zi și categorie de vârstă și sunt cuprinse între 40 lei (pentru copii în cursul săptămânii) și 90 lei (pentru adulți, în weekend). Click aici pentru toate categoriile și orele de intrare. [Magazin de suveniruri şi... punct de adopţie urşi.] Libearty poate nu e unul din locurile acelea din care pleci încântat că, uau!, ai avut o experiență minunată. Poveștile urșilor au început trist dar sanctuarul le oferă o continuare (mai) fericită. Vizita la Libearty poate fi considerată una educațională, care oferă o altă perspectivă despre urși. Fiecare bilet plătit hrănește un urs. Poți face însă și mai mult decât a plăti biletul pentru tur – poți adopta (virtual, evident) un urs, poți face diverse donații (persoană fizică sau persoană juridică) sau achiziționa produse de la magazinul de suveniruri aflat la intrare.