Într-o plimbare pe străduțele din vechea Peninsulă a Constanței, printre multele (prea multele ☹) comori arhitecturale ce stau în paragină, uitate și de oameni și de timp, pe strada Nicolae Titulescu se face remarcată o clădire care pare dintr-un alt film. Bazilica Romano-Catolică, ale cărei stil romanic de sec. XIII (specific bisericilor din nordul Italiei) și construcție din cărămidă aparentă, fără tencuială (atât în exterior cât și în interior) îți dau impresia că e foarte veche, chiar dintr-o altă epocă. Dar nu e. Zidită în anul 1938 după planurile arhitectului Enzo Canella, e pe cât de nouă raportat la scara istoriei, pe atât de impresionantă. Din 1955, monument de arhitectură. [Vedere din spate, de pe strada Arhiepiscopiei.] Dacă poți, încearcă să ajungi în preajma orelor 7:55, 12:00, 19:30, când “clopotele” redau imnul „Ave Maria de la Fatima”; chiar dacă e o înregistrare fonică, difuzoarele amplasate în „campanila” (turn) înaltă de 32 m și clădirile din jur asigură o rezonanță uimitoare. Dacă ai vizitat bazilica „San Lorenzo” din Roma (una dintre cele șapte bazilici de pelerinaj din Cetatea Eternă), s-ar putea să îți pară familiară ahitectura, mai ales cea a turnului; nu te vei înșela, de acolo s-a inspirat arhitectul 😉 [„Campanila” din Peninsula... Constanței. 😍] Deși am ajuns la o oră după sfârșitul liturghiei de seară, am avut noroc să o găsim deschisă și am putut să admirăm construcția de cărămidă aparentă și în interior. Ni s-a părut și mai impresionantă decât în exterior, pereții netencuiți dându-i un ton solemn, sobru... sacru. Dă-ți timp și admiră pe îndelete tot: de la candelabre la vitralii și tablouri din mozaic, de la arhitectură la Stella Maris (în urma multor interpretări etimologice Stea Călăuzitoare), icoana Fecioarei Maria, protectoare a navigatorilor, aflată și aici la loc de cinste la fel ca în toate bisericile catolice construite prin porturile din lumea întreagă. [Stella Maris, ocrotitoarea navigatorilor.] Iar cei care știu și apreciază semnificația Calvarului (Calea Sfintei Cruci) pot admira tablourile, foarte frumoase și foarte sugestive, ce reprezintă cele 14 Stații (sau Stațiuni), înșiruite pe pe pereții laterali. Cu amabilitatea celor două doamne care ne-au primit (deși se pregăteau să plece când am ajuns, nu numai că ne-au așteptat dar ne-au și răspuns, atât cât s-au priceput, la întrebări) am aflat și noi ce reprezintă fiecare. Și vă împărtășim, ca să știți și voi, dacă ajungeți pe aici și vă interesează: - stațiunea I – Isus este osândit la moarte. - stațiunea a II-a – Isus ia crucea pe umeri. - stațiunea a III-a – Isus cade întâia oară sub povara crucii. - stațiunea a IV-a – Isus întâlnește pe Maica sa mâhnită. - stațiunea a V-a – Simon din Cirene îl ajută pe Isus să-și ducă crucea. - stațiunea a VI-a – Veronica șterge fața lui Isus cu o maramă. - stațiunea a VII-a – Isus cade a doua oară sub povara crucii. - stațiunea a VIII-a – Isus le mângâie pe femeile din Ierusalim care plâng. - stațiunea a IX-a – Isus cade a treia oară sub povara crucii. - stațiunea a X-a – Isus este dezbrăcat de hainele sale. - stațiunea a XI-a – Isus este răstignit pe cruce. - stațiunea a XII-a – Isus moare pe cruce. - stațiunea a XIII-a – Isus este luat jos de pe cruce. - stațiunea a XIV-a – Isus este înmormântat.   Am mai aflat că dacă parcurg în Biserică Calea Sfintei Cruci, credincioșii obțin INDULGENȚĂ PLENARĂ, adică „eliberarea în totalitate de pedeapsa vremelnică cauzată de păcatele comise până în acel moment”. (aviz amatorilor 😇) [O parte din Calea Sfintei Cruci.] Bazilica are hramul Sfântului Anton de Padova, sărbătorit la 13 iunie. Programul Sfintelor Liturghii este Luni – Sâmbătă 8:00, 18:00, cu recitarea Sfântului Rozariu (sau Calea Crucii) la orele 17:20; Duminica orele 09:00; 10:30; 12:00; 18:00. Marțea și Vinerea se rostesc rugăciuni (Devoțiuni) către patronul bisericii, Sf. Anton de Padova.

La fel ca majoritatea catedralelor arhiepiscopale, episcopale sau mitropolitane din România, și cea de la Constanța are un dublu rol, atât de catedrală arhiepiscopală cât și de biserică a unei mănăstiri – Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel". La data documentării noastre, aici viețuiau 12 slujitori monahi; pe lângă aceștia, în catedrală slujesc și câțiva preoți de mir, căsătoriți. Astfel, Constanța este unul din puținele municipii din România care are în mijlocul orașului o mănăstire, în cadrul căreia se află catedrala celei mai vechi Mitropolii de pe actualul teritoriu al României, amplasată alături de un sit creștin timpuriu din vremea Imperiului Roman. [Vedere rară, sf. sec. XIX.] În piatra de temelie, pusa la 4 septembrie 1883 și sfințită de către episcopul Dunării de Jos Galați, Iosif Gheorghian, a fost introdus actul de fundație semnat de către Regele Carol I și soția sa, Elisabeta, alături de „medalii, decorațiuni și monete naționale”. Deși recepția provizorie s-a făcut în 1885, odată cu terminarea lucrărilor, sfințirea bisericii s-a făcut abia la 22 mai 1895, după o întreaga saga legată de cel care trebuia să picteze biserica și după o serie de probleme apărute la fundație, acoperiș, crăpături în pereți etc.. [Actul de fundație, semnat de Carol I și Elisaveta, 4 Septembrie 1883.] Planurile de construcție aparțin renumitului arhitect Alexandru Orăscu (care spre sfârșitul carierei a îmbrățișat stilul neoromânesc), iar arhitectul diriginte al lucrărilor a fost Carol Benesch. Antreprenorul lucrărilor a fost Henri Guaracino. Se pare că Barbu Ştefănescu Delavrancea, când a văzut-o pe la 1888, a spus despre ea că ar fi fost o „reproducţiune reuşită şi poate cu mai juste proporţiuni decât originalul a Domniţei Bălaşa din capitală“ (reconstruită în 1885 în București sub proiectul și supravegherea acelorași Alexandru Orăscu și Carol Benesch) iar într-o publicație de prin 1924, era descrisă ca o „clădire impozantă, cu faţada monumentală, care aminteşte de biserica de la Curtea de Argeş“. [În stânga, Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel.] Deși pare incredibil, odată cu sfințirea ei în 1895, a devenit prima biserică românească din oraș; 😮 până la ea, singurul loc unde se „îmbisericeau” creștinii ortodocși români fiind biserica aparținând comunității grecești, singura biserică ortodoxă acceptată de stăpânirea otomană. Cunoscând această situație, imediat după  cucerirea independenței în 1877 și alipirea Dobrogei la România, Regele Carol I a recomandat construirea primei biserici parohiale românești, fiind nu doar ctitorul ei moral ci și unul dintre marii susținători inclusiv financiar. Și nu doar al ei ci și al bisericii catolice, al sinagogii și chiar al marii moschei (care îi poartă și numele), aflate toate în apropiere. [Detaliu pictură.] Prima pictură, realizată în ulei de pictorul George Demetrescu Mirea între anii 1885-1888 în stil realist, a fost destul de controversată, atât ca abordare tehnică cât și sub aspect religios, fiind considerată la acea vreme drept necorespunzătoare (ziarul Constanța relata la 27 septembrie 1892, în articolul „Iarăși Catedrala nóstră”, că Mirea și-a pictat în rol de muceniță atât soția cât și câteva frumuseți ale Bucureștiului acelor vremuri „...doamnele doctor Fridman și Drăgescu, boeroaica Stina”). Aceste controverse, care au ajuns până în Parlamentul de la București, se pare că au avut și ele o contribuție importantă la întârzierea cu 10 ani a momentului sfințirii. Conform aceluiași ziar Constanța, până când artistul nu a fost de acord să retușeze și să aducă pictura în standardele canonice, „P.S.S. Episcopul Dunărei de Jos în a cărei eparchie intră și Dobrogea, refuzase să sfințească Catedrala construită la Constanța și să o deschidă astfel credincioșilor sub cuvânt că picturile murale nu ar fi bisericești”.  Chiar dacă nu par, așa bine împodobite și poleite cu foiță de aur, toate candelele, policandrul, catapeteasma și stranele sunt făcute din lemn, și majoritatea sunt originale, de la sfințirea bisericii, realizate după planurile vestitului arhitect Ion Mincu și lucrate la Paris, sub directa supraveghere a acestuia. [Mobilier bisericesc original, creație a arh. Ion Mincu.] După ce a trecut fără stricăciuni majore prin mai multe cutremure și furtuni puternice, inclusiv „uraganul” din ianuarie 1931 despre care vorbea episcopul Gherontie într-o scrisoare adresată primarului, în timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala a fost bombardată de aviația sovietică, fiind afectată destul de serios, astfel încât după terminarea războiului a fost necesară reconstrucția altarului (parțial) și a catapetesmei (integral), precum și realizarea unor lucrări de reconsolidare generală. La sfârșitul acestora, în 14 Ianuarie 1951 biserica  a fost resfințită de I.P.F Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române iar între anii 1959 și 1965 o echipă de pictori condusă de Gheorghe Popescu și Niculina Dona-Delavrancea a refăcut integral zonele afectate de bombardament, în stil neobizantin, folosind tehnica frescei ude. Dacă privești cu atenție vei observa că marea majoritate a sfinților au port tradițional românesc sau cu influențe românești. [Detaliu, altarul distrus după bombardamentul din 1941.] Lăcaşul a servit ca biserică parohială până în anul 1923 când, odată cu reînființarea Episcopiei Constanța, devine catedrală episcopală... până în 1950, când Episcopia a fost desființată și integrată în Episcopia Dunării de Jos. Între anii 1950-1990, deşi era considerată în continuare Catedrală a oraşului, oficial a devenit biserică parohială. Abia după reactivarea Arhiepiscopiei Tomisului în 1990, redevine Catedrală arhiepiscopală, iar din 2001, menţinându-şi statutul, este organizată ca lăcaş monahal sub numele de Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. [Catedrala și Palatul Episcopal.] În biserică sunt mai multe icoane făcătoare de minuni, una dintre ele, a Maicii Domnului, pictată la mănăstirea Durău în perioada interbelică, a scăpat neatinsă după bombardamentul din 1941, fiind găsită în ușa bisericii și nu în altarul unde se afla de obicei, care tocmai fusese aproape distrus. Pe lângă icoanele care atrag foarte mulți credincioși, catedrala adăpostește și fragmente de moaște ale foarte multor sfinți, printre care Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, Sfinții Mucenici Vasile, Nicolae, Rufim și Simeon Stâlpnicul, Sfinții Mucenici și Doctori fără de arginți Epictet și Astion de la Halmyris (cei mai vechi martiri atestați pe pământul românesc), Sf. Pantelimon, Sf. Nectarie, Sf. Serafim de Sarov si Stelian Paflagonul (ocrotitorul copiilor)... și bineînțeles, ale Sfinților Apostoli Petru și Pavel, aduse și dăruite catedralei la hramul din 2022 de o delegație condusă de Mitropolitul Iacob de la Silistra (Bulgaria). Datorită importanței moaștelor Sf. Pantelimon, primele aduse în România, certificate oficial și depuse aici în anii 1930 într-o raclă foarte frumoasă, donație comună a regelui Carol al II-lea și a enoriașilor catedralei, 27 Iulie este considerat al doilea hram al catedralei; atunci și în sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel (29 Iunie) au loc cele mai mari procesiuni religioase din oraș. [Detaliu catapeteasma originală proiectată de Ion Mincu, distrusă în 1941.] Fiind o catedrală arhiepiscopală, I.P.S. Teodosie ține liturghii aici, pe cât îi permite timpul; de obicei, începând cu ora 22, în serile de joi oficiază Acatistul Maicii Domnului iar Sâmbăta, Acatistul Învierii. Programul de slujbe, în zilele în care nu este liturghie arhierească, începe la ora 7 cu Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie, iar programul de seară începe la ora 17, cu Vecernia (apusul soarelui); urmează Pavecernița (rugăciunea de după cină), Miezonoptica (ora 24)  și Utrenia (la răsăritul soarelui) - slujbe care se fac doar în mănăstiri.    Doritorii au la dispoziție două magazine cu suveniruri și articole bisericești, Pangarul Mănăstirii aflat chiar la intrarea în catedrală și Pangarul Sf. Nicolae, lângă palatul arhiepiscopiei, vecin cu catedrala. - surse folosite în documentare: www.groovehour.com, „Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel. 1883-2008”, Doina Păuleanu și Virgil Coman

Marea Moschee de la Constanța, denumită inițial Moscheea Regală Carol I, este denumită de credincioșii musulmani „Kral camisi” sau „Geamia Regelui”. Iar asta pentru că, deși finanțarea a fost asigurată de statul român, construcția a fost ridicată la dorința expresă a regelui Carol I, în anul 1909, ca un gest de întoarcere a bunăvoinței fostului sultan al Turciei, după cum relata pe atunci ziarul local „Conservatorul Constanței”: „...în orașul nostru se va începe în curând clădirea unei moschee. În urma iradelei imperiale (n.r..decret imperial) prin care fostul sultan a recunoscut în 1905 naționalitatea română din Turcia, guvernul român a hotărât construcția acelei moschee.” Un alt motiv pentru care regele și-a dorit construcția acestei moschei, după ce, cu câțiva ani înainte se sfințise o altă ctitorie a lui din Constanța (Catedrala Ortodoxă), a fost intenția de a arăta un semn de respect și prețuire comunității musulmane din provincie, care s-a adaptat fără probleme la noua administrație, aducându-și o contribuție importantă la dezvoltarea zonei și în special a Constanței. ┄ Un mic remember istoric: între anii 1877-1878 are loc Războiul Ruso-Turc, în urma căruia România, sub conducerea regelui Carol I, luptând alături de Rusia, își câștigă Independența față de Imperiul Otoman. După război are loc conferința de pace de la Berlin, unde se semnează un tratat prin care România, odată cu Independența, primește Dobrogea, Delta Dunării, Portul Constanța și Insula Șerpilor, cedând în același timp Rusiei trei județe din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul si Ismail). ┄ Proiectarea moscheii i-a fost încredințată arhitectului Victor Ghe. Ștefănescu care, după ce mai întâi a făcut o vizită de „documentare” la Constantinopol, unde a adunat toate elementele necesare alcătuirii planurilor, s-a decis să „abordeze” stilul arabo-egiptean, al cărui fast decorativ „cadrează atât de bine imaginația caldă și exotică a orientalilor adepți ai lui Mahomed” – după cum relata un alt oficios local al acelor vremuri.  Proiectul rezultat, extrem de ambițios, a fost atribuit pentru a fi pus în operă inginerilor Gogu Constantinescu (soluția tehnică) și Ion Niculcea (antreprenorul care a ridicat efectiv construcția).  Victor Ștefănescu a dezvoltat multe proiecte în zonă, portofoliul lui cuprinzând, reședințe ale oamenilor cu stare ai vremii, clădirea Băilor și Cazinoul din Mamaia, sistematizarea Pieței Ovidiu, uzina de curent a palatului regal de la Balcic. Și s-a bucurat de o apreciere atât de mare din partea regelui Carol I încât acesta l-a menționat în testament, lăsându-i un „ceas cu capace din argint placate cu email roșu și cu cifrul regelui”. [Vedere generală a Pieței Independenței (astăzi Ovidiu) din anul 1911, cu Moscheea Regală Carol I în construcție (colecția Radu Ștefan Cornescu).] G. Constantinescu decide să folosească la construcția minaretului și a cupolei o tehnică inovatoare pentru începutul secolului 20: betonul armat cu structură metalică, Marea Moschee de la Constanța fiind prima clădire din România la a cărei construcție s-a folosit betonul armat. Ca la orice lucru inovator, de-a lungul vremii au fost raportate câteva deficiențe de construcție, care au fost remediate la consolidarea cupolei și minaretului din anii 1957-1959. [Geamia „Sultan Mahmud”, într-o ilustrație din anul 1856 (colecția Radu Ștefan Cornescu)] Construită pe locul unei mai vechi geamii, „Sultan Mahmud”, care fusese ridicată în anii 1822-1825, pe vremea stăpânirii otomane a Dobrogei, Moscheea Regală a fost inaugurată în 31 Mai 1913. Ca să intrăm un pic în atmosfera de atunci, prezentăm câteva pasaje din relatarea ziarului „Universul” din București, prezent la eveniment: „...Regele și Regina sunt întâmpinați de Kadri-Bey, consulul general otoman, care îi conduce până în interiorul geamiei și după ce prezintă Suveranului pe trimisul Sultanului și pe ceilalți demnitari, Suveranii iau loc în partea stângă a moscheei, fiind înconjurați de demnitarii Curței și ai Palatului. M.Sa Regina, conform obiceiului musulman, poartă voal.  ...s’a început oficierea serviciului divin. Predicatorul Ali Sadedin Efendi, împreună cu muezinii Hasan Efendi și Hafus Gemal Efendi au înălțat rugi fierbinți Creatorului, să binecuvinteze și să aibă sub paza sa acest sfânt locaș. O impresie profundă a produs asupra Suveranilor și a asistenței, ruga rostită de numitul predicator în sănătatea M.L. Regelui și Reginei și a familiei Regale și pentru prosperitatea poporului român, la care întreaga asistență turcă, ca o manifestație a sentimentului lor față de dinastie și poporul român, a răspuns prin urări nesfârșite.  După terminarea slujbei religioase, Ex. Sa Mamut Esad Efendi, ministrul Cadastrului și reprezentantul Sultanului, a rostit în limba turcă și franceză: ...Înalta bunăvoință a M. Voastre de a prezida acestă solemnitate constituie o alinare sufletească atât pentru Augustul Meu Suveran, cât și pentru populația musulmană; căci, de unde pretutindeni se dărâmă moschei, aici în țara M. Voastre se ridică noi locașuri sfinte pentru noi. Continuând zice: fericiți sunt turcii care pot trăi sub egida M. Voastre. Sunt interpretul Islamismului și în numele lui depun la picioarele M. Voastre urările cele mai respectuoase ca să trăiți încă mulți ani și fericiți, cu întreaga dinastie, pentru binele și prosperitatea acestei frumoase țări... După aceasta, eșind din curtea moscheei... Suveranii, luându-și rămas bun de la oaspeți, au plecat la Pavilionul Regal din Port spre a lua masa, iar oaspeții turci la Hotelul Carol I. Înainte de a încheea țin să notez (autorul articolului este A.H. Artinoff – n.r.) că cu ocazia inaugurărei acestei moschei, comunitatea musulmană a tăiat mai mulți berbeci cari, după ritul mahomedan, au fost aduși jertfă, iar carnea lor s’a împărțit la populația săracă.” [Carol I și Regina Elisabeta, la inaugurarea Moscheii. (adevărul.ro/arhivă Guner Akmola)] Soclul edificiului este placat cu piatră de Dobrogea cioplită, iar minaretul, în stil maur, are 47 de metri înălțime și 140 de trepte - de neratat urcarea scării în spirală din interior, iar pe baclonul circular de sus vei fi răsplătit cu o panoramă de 360 grade asupra mării, portului comercial, portului turistic, Pieței Ovidiu, zonei vechi a orașului. Atât în vârful minaretului cât și deasupra cupolei tronează câte o semilună, simbolul Islamului. [Vedere din balconul minaretului. 😍] Ușile negre de la intrare sunt din marmură italiană cu ornamente din bronz în dreptul balamalelor, pereții din interiorul moscheii sunt placați cu faianță albastră lucrată manual în tehnica specifică zonei Bursa din Turcia iar în curte sunt cișmelele care încă sunt folosite de comunitatea musulmană (de peste 10.000 de oameni în prezent) pentru abluțiune – actul de purificare fără de care credincioșii nu pot intra în moschee. [Detaliu ornamente bronz uși intrare în moschee.] Elementul central este altarul (mihrab), construit odată cu moscheea și frumos decorat cu stalactice policrome; ca în toate lăcașurile de rugăciune musulmane este orientat către Mecca. Pe marginea nișei altarului sunt inscripționate în arabă cele 99 de atribute ale numelui lui Allah iar în stânga și dreapta lui, pe tablourile octogonale (lehva) sunt caligrafiate numele lui Alah și ale celor mai importanți profeți și apropiați ai săi. Mult mai vechi (după unele surse adus de la o mai veche moschee din Mahmudia, după altele fiind păstrat de la geamia Sultan Mahmud) este amvonul din partea dreaptă (minber), unde se oficiază predica de vineri - un ansamblu din lemn cu decorațiuni superbe, frumos proporționat, deasupra căruia este montată o cupolă din alamă.  În amvonul mic din stânga, în timpul predicii imam-ul recită din Coran. [Amvon, mihrab, minber, lehva.] Probabil cea mai de preț bogăție a acestui superb edificiu este un covor de peste 200 de ani vechime, 126 mp și jumătate de tonă greutate. Superbul covor oriental a fost dăruit de sultanul Abdul Hamid (1876-1909) moscheii de pe insula Ada Kaleh, de unde a fost adus la Constanța în anii '60, după ce mirifica insulă a fost acoperită de apele Dunării ca urmare a construcției barajului Porțile de Fier.  Dimensiunile lui impresionante nu permit expunerea lui integrală, dar chiar și parțial desfăcut îi poți admira roșul (culoarea regalității și divinității) încă destul de intens și motivele orientale. În timpul slujbelor de vineri și al celor două mari sărbători musulmane din timpul anului, covorul este strâns, pentru a fi protejat. [Două dintre comorile Moscheii: faianța originală și covorul de la Ada Kaleh.] Biletul de intrare care include și urcarea în minaret costă 6 lei/adult, respectvi 4 lei/student, elev. Mulțumim Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța pentru ajutorul oferit în documentare. Au fost folosite informații și fotografii din următoarele surse: • „Moscheea Regală Carol I Constanța 1910-2010”, Doina Păuleanu, Virgil Coman

Cazinoul din Mamaia și piațeta din fața lui sunt cele mai vechi puncte de interes din stațiune, inaugurate pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, în prezența Regelui Carol al II-lea al României, a oficialităților locale și guvernamentale. Aici era stația terminus a căii ferate, apoi a tramvaiului care făcea legătura, la începutul anilor 1900, între Gara Constanța și Băile de la Mamaia. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anii '40.] La finele anilor '70, în perioada de apogeu a stațiunii Mamaia în perioada comunistă, Cazinoul era una din atracțiile majore, preferat mai ales de turiștii străini. La parter era cel mai bun restaurant din Mamaia; la etaj era un club de noapte unde printre vedetele vremii care cântau aici, cap de afiș era Dan Spătaru; într-o latură era sala unde era instalată ruleta, care avea o terasă cu vedere la mare. Iar în partea dinspre lac, pe locul actualei Piațete, era cel mai mare parc din stațiune. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anul 1963.] Deși din strălucirea și fastul din acelor vremuri nu a mai rămas mare lucru, zona Cazino este un veritabil kilometru 0 al stațiunii Mamaia, aici fiind cea mai mare concentrație de magazine, terase, cafenele și restaurante. Seara poți vedea reprezentanții ale artiștilor stradali iar în multe din weekendurile din sezon, pe scena amplasată în Piațeta Cazino susțin recitaluri și concerte artiști și trupe de renume din România... [Reprezentanție stradală în Piațeta Cazino.] Pe lângă bd. Mamaia, în dreptul Cazinoului, sunt câteva parcări publice unde îți poți lăsa mașina. Poți ajunge aici și cu Telegondola Mamaia, stația terminus Albatros-Cazino este la mai puțin de 250m. Iar dacă vrei să vii cu autobuzul, pe perioada sezonului estival circulă linia 100M, care face legătura între Gara CFR și capătul de nord al stațiunii Mamaia; coboară în stația Cazino iar apoi poți folosi direcționarea din aplicație ca să ajungi în Piațeta Cazino.

Spre deosebire de telegondolele de la munte care, în marea majoritate au rol utilitar, de transport între baza și vârful muntelui, telegondola de la Mamaia a fost gândită să devină o Atracție turistică de divertisment, demnă de a fi pusă în „to-do-list”-ul oricui vizitează cea mai mare stațiune de la Marea românească. Bine, dacă ești dispus să dai de câteva ori mai mult decât costă transportul tradițional (autobuz, taxi, ride-sharing) ca să ajungi din zona hotelului Perla în zona Cazino Mamaia (sau invers), nu te oprește nimeni să folosești telegondola (și) pe post de transport 😉 dar încă o dată, ea are rol de divertisment. Recomandarea noastră e să mergi doar pe un sens cu ea iar întoarcerea în zona de plecare să o faci pe jos, într-o plimbare agreabilă pe Promenadă în care poți vedea de aproape tot ce ai văzut mai devreme de sus. 😍 [Stație plecare Perla.] Telegondola este o experiență plăcută, o ocazie foarte bună pentru a admira un peisaj parcă „nealterat” de prezența umană... văzută de sus, de la câteva zeci de metri înălțime, indiferent dacă e zi sau noapte stațiunea arată extraordinar, parcă e o dioramă 😊 Asta a fost și ideea autorităților, să construiască la Mamaia o instalație panoramică întâlnită în majoritatea zonelor turistice consacrate din lume, care să ofere vizitatorilor (dar și localnicilor) ocazia de admira de la înălțime combinația de peisaje naturale și antropice pe care le oferă limanul flancat de Marea Neagră și de lacul Siutghiol. Și s-au mișcat destul de repede, având în vedere anvergura investiției (care a depășit în final 3,5 milioane de euro la acea vreme): Consiliul Local Constanța a venit cu terenul și o părticică din finanțare, ministerul turismului de la acea vreme a asigurat grosul finanțării, s-au asociat și au reușit ca în 2004 să inaugureze prima (și singura până în prezent) telegondolă din partea de Sud-Est a României. Care, după ce a depășit probleme inerente de start (și după ce a trecut și printr-o insolvență), a reușit în ultimii ani să aibă și profit. 👌 Deci se poate! [Lacul Siutghiol și insula Ovidiu, văzute din Telegondolă...] 35 lei plătiți pentru o călătorie (pe un sens) pare a fi un preț corect. Cu atât mai mult cu cât copiii și persoanele cu dizabilități beneficiază de gratuitate iar instalația, deși are încasări doar 4 luni pe an, necesită cheltuieli 12 luni/an de întreținere, revizii și inspecții tehnice, personal permanent etc., fără de care siguranța și funcționarea optimă nu ar putea fi asigurate. Particularitățile instalației și faptul că multe dintre îmbunătățiri nu pot fi făcute decât „custom-made” o fac și mai greu de întreținut – echipa tehnică merită un big like 👍  Și apropo de instalație, pentru cei interesați, câteva date tehnice:   • instalație debraiabilă (asigură un confort sporit călătorilor), constructor Doppelmayr GmbH (Austria);  • 45 de nacele (gondole) fiecare cu 8 locuri; capacitate totală 1500 pasageri/oră; • lungime traseu: 2,06 km; • viteză maximă deplasare: 5 m/s (18 km/h); • durată călătorie: 8-12 minute; • înălțime maximă piloni: 50 m – în dreptul hotelului Victoria; • înclinație maximă: 19,72%; • interval succedare: 30 de secunde; • număr piloni: 10.  [Plecare din stația Cazino.] Sugestia noastră este să îți alegi foarte bine momentele din zi în care să te plimbi cu telegondola pentru că, fiind o panoramă, lumina joacă un rol foarte important (mai ales dacă ai de gând să faci poze și să filmezi); poți merge la apus, chiar și după ce se lasă întunericul (nouă așa ni s-a părut cel mai spectaculos 😍) sau cât mai spre dimineață (ca să eviți căldura după-amiezii). Telegondola funcționează și în condiții de vreme mai nefavorabile, astfel că ea poate fi o alternativă de divertisment când nu poți face plajă. Pentru siguranța și confortul călătorilor telegondola este închisă când viteza vântului este foarte mare și în perioade de caniculă (nacelele nu au sistem de climatizare). În situația (foarte puțin probabilă) opririi telegondolei în timp ce ești în aer, e foarte important să nu intri în panică și să aștepți liniștit repornirea ei; de obicei se întâmplă în cazul unei pene de curent iar sistemul de backup pornește imediat și repune în mișcare instalația, la o viteză vizibil mai mică decât înainte – nu îți face griji pentru asta, e normal – și te va duce la stația terminus, unde poți părăsi în siguranță nacela. Deci, dacă se întâmplă asta, nu te îngrijora ci dimpotrivă, profită de viteza mică și bucură-te de panoramă un timp mai îndelungat 😉 [Vedere nocturnă din Telegondolă.] Fiind o atracție turistică, telegondola funcționează doar în sezon (click aici pentru program publicat în timp real). Se deschide în preajma zilei de 1 Mai (sau de Paște, dacă e foarte aproape înainte de 1 Mai) și până pe la jumătatea lunii iunie are program doar în weekenduri; în sezon este deschisă zilnic, între orele 12:30-22:00 (în zilele de luni începând cu ora 15); ultima gondolă pleacă cu 15 minute înainte de ora de închidere. [Peronul de îmbarcare al stației Cazino.] Biletele se cumpără de la cele două stații, zona Perla și zona Cazino (la data documentării noastre exista și opțiunea cumpărării online); copiii sub 7 ani călătoresc gratuit (este necesar să fie însoțiți de un adult); persoanele cu dizabilități (și însoțitorul, dacă este menționat în certificat) beneficiază de gratuitate. Este interzis: accesul cu obiecte sau bagaje voluminoase (genți, valize, trollere); accesul cu animale de companie; accesul persoanelor aflate în stare de ebrietate și al celor cu probleme de sănătate (rău de înălțime, boli cardiace, claustrofobie); accesul cu mâncare și/sau băuturi. Am localizat pe hartă stația de pornire, dinspre Constanța (Perla); cealaltă stație e ușor de găsit, lângă Cazino Mamaia.