Fântâna cu grilaj

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA este cel mai mare muzeu în aer liber din România şi pentru că poate fi el însuși o destinație turistică, acordă-i măcar câteva ore ca să îl vizitezi la pas şi să îl admiri în tihnă - în niciun caz nu este un obiectiv de văzut „în fugă”! În 1963, odată cu montarea în Dumbrava Sibiului a unei vechi mori cu aducţiune hidraulică, se înfiinţa aici un Muzeu al tehnicii populare, o iniţiativă extraordinară de resuscitare a unei idei mai vechi a Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA, care a inspirat şi numele de astăzi a muzeului. De atunci şi până astăzi, cercetătorii muzeului au cutreierat satele de pe întreg teritoriul României, au achiziţionat şi au demontat peste 400 de instalaţii tradiţionale, anexe gospodăreşti şi case întregi (unele vechi de sute de ani), le-au restaurat şi le-au re-montat aici, într-o formă cât mai apropiată de cea originală! O plimbare pe aleile muzeului va fi ca o călătorie în timp, în istoria satului românesc. Vei putea intra prin curţi, prin casele care sunt deschise publicului şi vei putea vedea cum trăiau stră-stră-bunicii noştri. Vei aprecia liniștea ce te înconjoară la orice pas, singurele zgomote vin de la animalele şi păsările ce își duc traiul în acest muzeu, ca în ograda bunicilor. 😍 Mai tot timpul, Muzeul organizează tot felul de târguri, festivaluri tradiţionale, ateliere de meşteşuguri, care te vor ajuta şi ele să intri în atmosfera acelor vremuri demult trecute şi pe care nu ar trebui să le lăsăm uitării. Deși întreg complexul este întins pe mai bine de 96 de hectare, aleile de vizitare nu depășesc 10 km de traseu, ceea ce îl face accesibil atât la pas cât şi cu bicicleta. De asemenea te poți plimba cu trăsura pe alei sau cu sania trasă de cai (depinde în ce anotimp nimerești), pentru o asemenea plimbare, încă specifică multor sate din România, vei plăti 30 lei/30 minute. Iar dacă vremea permite, poţi avea în vedere şi o plimbare cu barca pe lacul de unde vei avea o cu totul altă perspectivă asupra celei mai mari colecţii de mori de vânt din Europa. La jumătatea vizitei noastre am dat de Nea’ Nelu, om hotărât, ardelean din moși-strămoşi și fierarul acestui mic sat (îi spunem sat pentru că o dată ce te pierzi pe alei uiți că ești la marginea unui oraș și parcă te aştepţi să îl vezi pe Nică după colț, la furat de cireșe 😀). Fierarul împreună cu câțiva ucenici băteau de zor la o potcoavă pentru iapa Steluța, și tare mândru era că oamenii sunt încă interesați de meseria sa, căci bineînțeles, nu ne-am dat duși până nu am observat îndeaproape toate etapele acestui meșteșug. 🙂 [Steluţa, aşteptând potcoave noi.] Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult aici? - o gospodărie lipovenească strămutată aici din Mahmudia, judeţul Tulcea, care reconstituie viaţa unei familii de pescari din Delta Dunării. [Gospodăria lipovenească.] - casa veche de peste 500 ani (după unele surse) a cărei imagine de dinainte de restaurare apare pe bancnota de 10 lei; după ce a fost cumpărată cu 10.000 lei de la proprietarii ei din satul vâlcean Vlădeşti, a fost strămutată aici în anul 2006. Povestea casei poate fi citită aici [Casa de pe bancnota de 10 lei.] - târgul de ţară, unde am întâlnit producători locali, tradiţionali şi unde am putut asista la ateliere de artă şi gastronomie populară. [Târgul de la Muzeu.] Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra nu doar ne-a plăcut, ne-a mers de-a dreptul la inimă şi s-a instalat bine acolo! ❤️ Este un loc în care te încarci cu energia emanată de acest popor în multele lui secole de existenţă. Nu îl rata dacă eşti prin Sibiu! Iar dacă vorbele noastre nu te-au convins, poate te conving impresiile unor străini de seamă, consemnate în „Cartea de Aur” a Muzeului:   „Pace, frumusețe, emoție, toate acestea reprezintă „Dulcea Românie” - Donato Chiarini – Ambasador U.E. la București „Am vizitat multe muzee în aer liber din Europa, dar acesta este cel mai impresionant dintre toate. Este nu numai un muzeu, este o expoziție vie a vieții poporului român.(...) Vă mulțumesc foarte mult pentru fascinanta sclipire a spiritului românesc” – Terry Davis, Secretar General al Consiliului Europei 🙏 contributor Unde Mergem®, Mirela Goraş

Printre clădirile din secolul al XVIII-lea situate în Piața Mare, biserica Romano-Catolică ocupă un loc important şi cu toate că a fost ridicată relativ târziu, se încadrează armonios în contextul arhitectural din kilometrul 0 al oraşului. Pe la începutul anilor 1700, după ce a devenit sediul guvernului Transilvaniei, Sibiul a intrat într-o perioadă de creştere economică susţinută, care a atras investitori, industriaşi şi latifundiari din toată Europa. Şi pentru că toată prosperitatea asta trebuia şi administrată 😉 în Sibiu au venit şi foarte mulţi reprezentanţi ai Imperiului Austriac, funcţionari şi demnitari austrieci, care au fondat aici o comunitate catolică condusă de călugării iezuiţi. În 1733 aceştia au reuşit să înalţe o biserică pe măsura importanţei lor, iar şase ani mai târziu au înfiinţat pe lângă aceasta şi un seminar iezuit, în prezent clădirea acestuia, monument istoric, găzduind casa parohială. Odată cu sfinţirea bisericii, călugării iezuiţi au instalat în Piaţa Mare şi o statuie a Sfântului Nepomuk care, la instaurarea regimului comunist în România, în 1948, a fost mutată în curtea casei parohiale, pentru a o vedea trebuie să intri pe poarta dinspre Piaţa Mică. [Sfântul Nepomuk, protectorul celor care păstrează o taină.] Pe cât se simplu şi auster este exteriorul, pe atât de bogat decorat este interiorul, iar aici ne-a impresionat monumentul funerar al mareşalului Otto Ferdinand von Abensperg und Traun, comandant militar al Transilvaniei între 1744 si 1747. Monumentul se află în dreapta altarului și a fost executat de sculptorul clujean Anton Schuchbauer. Lucrarea în relief, din bronz, medalionul cu portretul defunctului, precum și blazonul familiei, ne-au amintit de Capela Medici din Bazilica San Lorenzo, Florența. Altarul este decorat cu o frescă ce datează de la inaugurare, o reprezentare a Fecioarei cu Pruncul, operă a pictorului austriac Anton Steinwald. [Fresca "Fecioara cu Pruncul", sec. XVIII] În 1738, bisericii i-a fost adăugat şi un turn-clopotniţă, în care a fost instalat o sută de ani mai târziu un ceas cu două cadrane, unul ce arată ora spre Piaţa Mică şi celălalt către Piaţa Mare.  În prezent, în biserică se oficiază slujbe în limbile română, germană şi maghiară. Poate fi vizitată gratuit dar te încurajăm să faci o mică donaţie, care va fi folosită cu siguranţă la întreţinerea acestui monument. 🙏

După părerea noastră, frumusețea acestui oraș medieval nu constă doar în marile puncte de atracție, ci mai degrabă în străzile mici, înguste și pietruite, locuri pe care mulți dintre cei ce ajung în Sibiu nu se gândesc sau nu sunt îndrumați să le viziteze, acestea fiind adesea scăpate din vedere chiar și în ghidurile de călătorie.  Atunci când o iei la pas printre ele îți dau senzația că păstrează secrete din vremea în care orașul abia ce lua amploare în jurul lor și te fac curios, căci o străduță duce la altă străduță și fiecare are frumusețea ei. Un astfel de loc este și Pasajul Aurarilor, care pornește de sub turnul casei din Piața Mică nr. 24, situată în Orașul de Sus, şi coboară în trepte spre Piața Aurarilor, aflată în Orașul de Jos. Conservându-și înfățișarea de la 1567, când servea drept casă pentru atelierele de aurari (de unde și numele), pitorescul Pasaj al Aurarilor poate fi considerat unul din cele mai romantice locuri din Sibiu. Aici chiar și căsuțele scorojite parcă au un “ceva” al lor, păcat că unele dintre ele sunt lăsate de izbeliște de proprietari, dar totuși cu ale lor culori pastelate, ferestrele verzi sau albastre și cu tot acest complex de scări pietruite și arcade, te fac să te simți ca pe străzile din celebrul Riomaggiore, din Italia! 😍

Cunoscut și sub numele de "Zidul cu Ace", Pasajul Scărilor a fost construit pentru a face legătura dintre Orașul de Sus (începe în strada Alexandru Odobescu) și Orașul de Jos (se termină în strada Turnului) Turnului), într-un soi de străduţă ce "îmbrăţişează" Catedrala Evanghelică pe lângă zidul vechii cetăţi, cu o succesiune de scări şi o arcadă impunătoare. Despre momentul construirii acestuia, părerile sunt împărțite. Exista voci care susțin că pasajul a fost construit în secolului al XIII lea și altele care spun că amenajarea zonei a avut loc în secolul al XIV lea. Indiferent de momentul construirii sale, Pasajul Scărilor se numără printre cele mai frumoase (şi romantice) locuri de vizitat în Sibiu, alături de Piața Mare, Piața Mica, Podul Minciunilor. De a lungul acestui pasaj poți admira patru dintre cele mai frumoase case vechi din Sibiu, înscrise în lista monumentelor istorice din oraș, poți lua masa , te poți opri pentru a savura o cafea sau iți poți procura un suvenir de la magazinele din zonă. Noi credem că este unul din locurile cu atmosfera cel mai bine conservată din Sibiu, așa că merită să îl incluzi în planul tău de călătorie și să îi descoperi parfumul medieval. 😍

Menționată documentar încă din anul 1415, Piaţa Huet nu a fost cunoscută dintotdeauna sub acest nume, de-a lungul timpului având tot felul de denumiri precum Friedhof, Kirchhof sau chiar P-ța Grivița. Într-un final sibienii s-au hotărât și au denumit-o Huet, după numele lui Albert Huet, care a fost pe rând - consilier de oraș, conte și prinț al sașilor. Piața este înconjurată de clădiri, care mai de care, mai frumoase, mai impunătoare sau mai boeme, iar în zilele ploioase parcă tocmai ce ai apăsat pe butonul „get the london look” 😄, căci sub picăturile de ploaie, clădirile prind un iz englezesc. [Atmosferă londoneză 🙂] În mijlocul pieței se arată semeață Biserica Evanghelică Luterană, cu ale sale țigle colorate pe acoperiș. Turnul bisericii are 73m înălțime, făcându-se astfel vizibil din aproape orice colț al Sibiului. Legat de acesta circulă o legendă tare drăguță, care spune că sașii sibieni voiau să construiască cel mai înalt turn pentru biserica lor și s-au dus la sașii bistrițeni pentru inspirație. După ce au măsurat cu o frânghie, au fost invitați la ospăț și îmbătați iar astfel bistrițenii au reușit să taie pe furiș frânghia. Așa se face că turnul din Bistrița a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu cei 75m ai săi. 😀 Dacă dorești să vizitezi biserica, aceasta este deschisă pentru vizitatori începând cu ora 9 și terminând cu ora 17 în zilele de luni-joi sau 20 pentru zilele de vineri-duminică – la momentul documentării noastre biserica se afla în plin proces de restaurare și reabilitare, accesul fiind posibil, pentru 3 lei, doar în partea de nord a monumentului. Tot aici mai poţi observa Liceul Samuel von Brukenthal (ce păstrează elementele de arhitectură ale vechii clădiri, unde chiar Albert Huet a fost școlit) și statuia episcopului evanghelic Teutsch. Piața Huet se termină cu Pasajul Scărilor care oferă o imagine reprezentativă a Sibiului medieval, fiind poarta de ieșire spre Orașul de Jos.

 „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu” - așa cum o găsim denumită (pe bună dreptate) pe plăcuța indicatoare din capătul ei - este cu siguranță una dintre zonele cu un farmec aparte din Sibiu.  De-a lungul său se află ceea ce a mai rămas în această zonă din cea de-a treia centură de fortificaţii a Sibiului, construită în sec. XIII-XIV şi refăcută în secolul XVI: un zid de cărămidă şi trei turnuri de apărare (Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor). Din anul 2020, Turnul Archebuzierilor și cel al Dulgherilor au fost deschise pentru vizitare astfel, le vei putea vedea de marți până duminică în intervalul orar 11-19 (program de vară) și în intervalul orar 10-18 (program de iarnă), luni acestea fiind închise publicului.  După ce vei urca o serie de trepte abrupte, vei putea vedea frumoasa Stradă a Cetății de la înălțime, din balconul ce leagă cele două turnuri, care pe vremuri era folosit drept coridor de strajă. Tot de aici poți trage cu ochiul în curțile sibienilor, unde mai pot fi observate elemente vechi de arhitectură, de aici se pot vedea cele mai înalte turnuri din oraș precum Turnul Bisericii Evanghelice din Piața Huet sau chiar Turnul Bisericii Romano-Catolice din Piața Mare, iar prin ochiurile de observare ale turnurilor în zilele senine se pot admira Munții Făgăraș. [Munţii Făgăraş văzuţi de pe zidul cetăţii.] Aici, în inima Ardealului, și mai ales pe această stradă, simți că viața curge altfel, fără claxoane la tot pasul, fără oameni nervoși și mereu grăbiți, viața molcomă, și oamenii cu fețe relaxate te fac să te bucuri de plimbare și să observi în detaliu frumusețea locurilor. [Strada Cetăţii.] Clădirile înghesuite, pline de culoare, ca în vechile ilustrate, parcul din spatele turnurilor și zidurile de cărămidă, dau un aer boem locului iar la una din case, păpuși expuse la ferestre par să ne ureze „Bun venit !” ❤️ [Păpuşi la ferestre.]

Biserica Sf. Ursula sau Biserica Ursulinelor - în jurul acestei frumoase biserici din inima Sibiului circulă tot felul de legende, pe unele tindem să le credem, pe altele mai puțin... iar multe din ele sunt legate de catacombele și tunelurile subterane care, după cum zic localnicii, s-ar uni într-o rețea întinsă pe zeci de kilometri. Denumirea bisericii vine de la cele opt călugărițe ursuline cărora le-a fost dată în îngrijire în secolul al XVIII-lea. Venite din Bratislava în 1733, ele au mai construit aici o mănăstire și o școală catolică. În biserică se află trei altare, altarul principal conține o icoană ce are ca temă încoronarea Maicii Domnului. În altarele laterale este reprezentată prin picturi, Sf. Angela de Merici, fondatoarea ordinului maicilor ursuline: în partea dreaptă aceasta ne este înfățișată în momentul în care  i se arată într-o viziune Sf. Ursula, iar în partea stângă într-un moment în care instruia copiii școlii catolice. În interior, se poate vedea şi o inscripţie dedicată împărătesei Maria Tereza, care a sprijinit financiar o amplă renovare a bisericii, în anul 1774 - „Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgstae fvlta ac restavrata est” (în română : „Acest edificiu este susținut și restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia”). Textul este scris cu majuscule, iar unele litere sunt marcate cu roșu. Aceste litere sunt de fapt cifre romane, care prin alăturare indică anul 1774. În exterior, chiar deasupra intrării, într-o nișă de formă semicirculară, se află statueta Sfintei Ursula și tot în exterior, coborând spre gară vom observa chiar în spatele bisericii o ghiulea blocată în zid în timpul unui asediu. [Vedere dinspre gară: ghiulea vizibilă în zid.] De la îngrijitorul acestui loc am aflat că aceasta nu este deschisă publicului decât pe perioada slujbelor (așa am reușit și noi să o vedem). După terminarea slujbei, care în general nu durează mai mult de o oră, biserica mai rămâne deschisă un timp pentru curioșii ce vor să îi treacă pragul. O poți admira în tihnă fără să simți că ești grăbit de ceva sau cineva iar dacă ai întrebări atât îngrijitorul cât și preoții sunt bucuroși să îți răspundă.  În prezent, Biserica Ursulinelor este folosită atât de comunitatea romano-catolică cât și de cea greco-catolică. Se țin slujbe în fiecare zi, în latină, luni-vineri de la ora 7 și de la ora 18 iar duminica și de sărbători se țin slujbe în limba germană, la orele 9, 11 și 18.

Una din principalele intrări ale cetății în perioada orașului medieval, dar și cea mai veche clădire din Sibiu aflată și azi în picioare, este Turnul Scărilor (construit în sec. XIII). Situat în Piața Huet, aproape vecin cu Podul Minciunilor, îl vei remarca rapid, mai ales dacă prin zonă se află calfele care cioplesc energic în piatră sau lemn, tineri blonzi în cămăși cu guler apretat, pantaloni evazați din catifea, vestă și jachetă cu nasturi de sidef colorați în funcție de meșteșugul fiecăruia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, turnul a fost transformat în locuință, vechea fortificație fiind astfel salvată de la demolare, iar o parte din el este acum gazdă pentru calfele călătoare. Casa din Turnul Scărilor este singura Casă a Calfelor din Europa de Sud-Est, iar aici poposesc anual sute de meșteșugari din toate frățiile de calfe din Germania, Franța, Elveția, Austria și Danemarca. Calfele sunt bresle medievale europene ce călătoresc pentru a se perfecționa într-un anumit meșteșug, iar călătoria durează 3 ani și o zi. La final, fiecare tânăr trebuie să lase pe Stâlpul Calfelor (fiecare adăpost din Europa are un astfel de stâlp) un cui, un ban, sau orice obiect i-a aparținut... [Stâlpul calfelor călătoare.] Pe sub bolta arcuită a Turnului vei zări de la înălțime Orașul de Jos și vestitul Pasaj al Scărilor, dar și numeroase cafenele, restaurante și case cu iz istoric.

Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Sibiului este cu siguranță Podul Minciunilor. În zilele călduroase de vară abia poți arunca un ac, fiind plin de turiști dornici să îl pozeze și să se pozeze dar și să savureze priveliștea orașului de pe el. De pe pasarela din fontă - prima de acest gen din România - poți admira Piața Mică, alături de Turnul Sfatului si o mică parte din Orașul de Jos. Înlocuind un vechi pod de lemn, a fost reconstruit în anul 1859, fără piloni de susținere, fiind cunoscut şi sub numele de „Podul Culcat”. În dialectul săsesc „culcat” (Lügenmärchen) este omonimul cuvântului „minciună”, de aici şi confuzia în denumirea podului şi izvorul legendelor ce au tot curs de-a lungul vremurilor. Cert este că nu scârțăie din toate încheieturile dacă scapi vreun neadevăr atunci când treci pe el. 😀 Bine, acum depinde şi de cât de mare este minciuna şi de cât de mare este forfota. Poate ar fi bine să nu rişti în liniştea din toiul nopţii... 🤭 Unii spun că de pe el erau aruncați negustorii adunați în Piaţa Mică, prinși cu minciuna sau care își înșelau compărătorii, alte voci susțin că aici erau executate vrăjitoarele ale căror profeții nu se îndeplineau, sau că militarii își dădeau întâlnire cu iubitele lor şi „uitau” să mai vină... Cu sute de ani în urmă, în locul lui exista un tunel care făcea legătura între Orașul de Sus şi Orașul de Jos, care era considerat un fel de favelă a acelor vremuri. După demolarea rândului de case de deasupra tunelului şi a construcției Podului Minciunilor, cele două zone, podul propriu-zis şi strada de sub el, au devenit unele dintre locurile de promenadă preferate de sibieni. Şi aşa au rămas până astăzi!