Hanul Arpad Haza

Dacă te prinde din urmă foamea prin nord-vestul județului Harghita, mai exact pe DJ 138, în satul Sub Cetate, caută și oprește-te la Hanul Casa Lui Árpád (Árpád Háza Csárda). Din experiența noastră în zonă, ni s-a părut o alegere foarte bună.

Ne-a cucerit în mai multe etape. 😍
Prima a fost aspectul exterior - curte largă, terasă mare (abia aşteptăm să revenim la vară!), aspect rustic.

A doua a fost aspectul interior – fermecător! Tradițional, cu aspect vintage, mult lemn (de la mobilier până la grinzi și înapoi), ferestrele cu perdeluțe, podeaua brută din cărămidă, băncile rustice, obiectele de decor cu influențe folclorice iar piesa de rezistență – șemineul, o notă de modernism dar perfect integrată în „peisaj”, construit ca o sobă veche, cu blănuri și lemne alături (păcat că nu era pus în funcțiune; cu siguranță atunci când arde focul nu te mai lași dus acasă ...).

A treia și cea mai importantă etapă – meniul. Care și el ne-a plăcut de cum i-am văzut copertele, invelite în țesătură cu motive populare. Nici interiorul nu s-a lăsat mai prejos – mâncăruri preponderent secuiești, gusturi tipice, simple dar nu modeste, care s-au dovedit și ele suficient de cuceritoare 🙂 Și am aflat și că se încearcă achiziționarea de ingrediente și produse locale (legume, carne, brânză, peşte de la păstrăvăria din sat, mielul primăvara de la ciobani din zonă), lucru care ne-a plăcut și mai mult.

În ton cu specificul hanului și cu principiul nostru de a încerca mereu gusturile locurilor pe unde mergem 😉 am optat pentru un papricaș de pui cu mămăliguță și murături și o tocăniță vânătorească de căprioară (32 lei), cu găluște (6 lei) și castraveți murați. Ca la mama sașilor acasă! Și cu berea locală, inclusiv o variantă cu fructe și fără alcool; ar fi fost mai potrivit un vin, că aveam de unde alege dar ziua încă nu era la final ... A fost o cină devreme și bine a fost! Sosurile dense, consistente, gusturile bogate și porțiile deloc mici nu ar fi fost deloc recomandate pentru o masă ușoară, de seară ... 😀 Ne-ar fi tentat și un desert, că aveau lapte de pasăre, dar din păcate nu mai era loc 😊 ... Promitem că data viitoare ... când neapărat o să încercăm şi Borzaska - o specialitate locală, piept de pui prăjit în crustă de cartofi, cu sos de  smântână, usturoi şi caşacaval - sau Friptura ungurească - ceafă de porc la grătar cu ghiveci de legume. Poate le încerci tu, şi ne spui aici cum au fost!

Ce vrem să mai menționăm cu bucurie este servirea amabilă, comunicarea fără probleme în limba română (fuseserăm cumva avertizați în legătură cu acest aspect când am pornit spre Harghita; inutil, am constatat; nu am întâmpinat nicăieri bariere de netrecut), respectarea normelor de pandemie, posibilitatea de plată cu cardul (deși vorbim de un sat pe un drum județean).

Per total o amintire foarte plăcută, stare de bine și confort. Ceea ce vă dorim și vouă! 🤗