Hanul Paprika

Dacă circuli pe DE 574 și ți se face foame, fă un popas în localitatea Ozun la Hanul Paprika. Este cel mai bun loc unde ai putea mânca în apropiere de Braşov pe drumul ăsta. Dacă te grăbești e în regulă, pentru că de obicei personalul se mișcă foarte bine; ar putea fi probleme doar dacă nu vei găsi nicio masă liberă și ar trebui să aștepți, căci locul este destul de popular. Și pe bună dreptate.

Mâncarea este foarte gustoasă. Nu te aștepta la feluri sofisticate dar gustul cu siguranță nu te va dezmăgi. Vei găsi acele arome autentice de han de odinioară, cu porții mari, sosuri dense, ingrediente tradiționale, murături. Nu lipsesc slăninuțele, sosul unguresc de ardei, delicioasa pită proaspătă cu cartofi coaptă pe vatră, dulceagă și cu gust bogat (cu care multă lume pleacă și acasă dacă restaurantul are suficientă cât să o vândă mușteriilor doritori).

Ardealul, generos, pe farfurie. Papricașul de vită cu găluște de casă și friptura țigănească (Cigany Pecsnye, 39 lei) sunt mâncărurile care ne-au tentat pe noi și am fost mulțumiți. Dar am încercat și gulașul (propus în două variante – cu fasole ori cartofi), care a purtat renumele acestui loc printre mâncăcioși, și am subscris la argumentele pro – este consistent, aromat, carnea fiartă cât trebuie iar cantitatea satisfăcătoare, chiar și în varianta porției mici (300g, 28 lei) dacă nu ești un gurmand; și se însoțește de minune cu salata de ceapă roșie (5 lei). Iar dacă umezești totul cu o bere Csíki Sör (asta doar dacă nu ești șofer), satisfacția e garantată 😀

Dicționar culinar secuiesc (pentru cine nu știe): gulaș – nici ciorbă, nici tocăniță, mâncare gustoasă și rafinată deși țărănească și simplă, pe bază de carne de vită și legume (şi neapărat, paprika).

Apoi, am făcut un test comparativ pentru...ciorba de văcuţă 😊 un preparat pe cât de nelipsit prin meniurile restaurantelor de la noi pe atât de "plictisitor". Ei bine, nici aici nu iese foarte tare în evidenţă dar am remarcat gustul de verdeţuri care ne-a dus instant cu gândul la ciorbele bunicilor şi calitatea (+ cantitatea) foarte bună a cărnii; porţie 450g, 21 lei. Am asezonat-o cu ardei iute (2 lei, câţiva ardei mici muraţi) şi o smântână (5 lei, 50g)... atât de bună încât nu ne-am îndurat să o punem în ciorbă şi am mâncat-o pe pâinea aia bună despre care vorbeam mai sus (1,30/felia).

Am încercat şi tochitura secuiască, pe cea mică, la 35 lei, 500g (există şi una mare, 1000g, cu 10 lei mai scumpă). După părerea noastră, e cel mai complet şi avantajos preparat încercat aici: are de toate, carne multă şi bună (inclusiv cârnaţi), garnitură de ou ochi şi mămăliguţă, acoperite cu smântână şi caşacaval topit şi nişte brânză delicioasă presărată pe deasupra, plus salată de castraveţi muraţi. 👌

Iar pentru că drumurile ne poartă mult pe DN11, am revenit la Paprika, să mai gustăm una-alta... 😊 Ochii ni s-au oprit pe ciolanul de porc (pe lângă deja nelipsitele ciorbe și gulașuri). Poți să-l comanzi cu varză călită, iahnie de fasole sau cartofi chips. Pentru că unii dintre noi au o slăbiciune pentru varza călită, decizia a fost ușoară. Și pentru că am constatat în multe alte restaurante că nu e chiar "varză la ureche" să faci o varză călită bună, am zis că va fi și un test. Trecut cu brio. Porția e generoasă bine, bună chiar de împărțit dacă te lasă inima - ciolan fraged, cu multă carne; varza acrișoară (din varză murată), călită numai bine cât să nu comenteze nicio soacră că e crudă, sau prea făcută; fără prea multe adaosuri care să fure gustul natur, presărate cu mărar proaspăt și servite cu smântână (și pe noi ne-a surprins asta, că nu e chiar rețeta standard, dar nu a rămas nimic în bol 😊), mămăligă și ardei iute. Să nu mai poți, dar tot să nu-ți vină să te oprești...

Atmosfera este primitoare, dată de amenajarea rustică, tradițională, cu elemente folclorice și naturale, inclusiv parte din veselă evocă bucătăriile țărănești de odinioară - platouri din lemn, ceșcuțe și castroane din ceramică; sobe din fontă, cufere; până și televizorul a fost încadrat într-o ramă din lemn, ca să se potrivească în peisaj; lustre făcute din ciubere; dulapuri, mese și bănci din lemn, coșulețe din nuiele; borcane cu murături care zâmbesc rumen și îmbietor.

În zona de la intrare sunt amenajate câteva mese la terasă dar în weekendurile din perioada sezonului cald este deschisă şi grădina de vară din spatele restaurantului; accesul la ea este direct de la parcarea (mult mai mare decât cea din faţă) la care ajungi cu maşina prin drumeagul din dreapta restaurantului. Foarte mare şi frumos amenajată, grădina de vară are şi un spaţiu de joacă pentru copii. Plus o expoziţie de tot felul de obiecte adunate de prin satele din jur, inclusiv colecţia de maşini de cusut vechi ale căror picioare din fontă au fost folosite pentru susţinerea meselor din grădina de vară! 😍

Dacă te vei opri aici o dată, sunt şanse mari ca Hanul Paprika să devină unul dintre locurile preferate de popas în DN11, cel mai tranzitat drum spre inima Transilvaniei sau spre munții ce o despart de Moldova 😉 Mergi cu bine... şi cu poftă bună!