Bran

Ținutul Branului se întinde între Bucegi și Piatra Craiului, de o parte și de alta a drumului care lega Țara Românească de Transilvania prin trecătoarea din Carpați. Poveștile transmise prin viu grai de bătrâni care le-au auzit de la bunicii lor vorbesc despre origini preistorice ale comunității din zona Branului, despre existența și continuitatea ei pe aceste meleaguri încă dinainte de cavalerii teutoni, regi și poate chiar vampiri 🤩

Legenda, intrată în repertoriul de sărbători al satelor din ținut, spune că în vechimi getice păstorea în Bucegi bătrânul și iscusitul Bran-da-Bur, care avea nouă frați. Pe aceștia i-a menit să coboare din munți și să populeze ținutul – coastele, văile, prăpăstiile, peșterile. Ca în orice legendă, există și o comoară și niște personaje malefice - vrăjitoarea și sluga ei, un liliac. După ce răul este învins, frații își iau turmele și se îndreaptă fiecare către locul care urma să-i fie așezare, după sfatul lui Bran-da-Bur.

Culiță se oprește în Poartă (Valea Porţii de azi), unde avea să ridice un turn de pază și să dea de veste în caz de primejdie. Ghicuță urcă până-n poala Pietrei Craiului, unde se va ocupa de păstorit și de făcut brânză. Viptoraș va rămâne la Moeciu, unde va fi cojocar. Simnion va fi dascăl la Șimon iar Moisică pădurar la Fundata, împărțind turma cu Șirnică, ce va fi lemnar la Șirnea. Nițică va fi pomicultor pe dealurile rodnice ale Sohodolului. Petre urcă la Măgura, unde va ciopli în lemn instrumente muzicale și blide iar mezinul, Vicuță este chemat la Predeluț să facă cel mai bun caș afumat și să-și cinstească strămoșii.

Datele istorice și cronicile scrise vin și ele izvor de istorie să ne povestească despre cavaleri și cetăți, invazii și stăpâniri. Prin anii 1200 este menţionată construirea de către cavalerii teutoni a unui fort de lemn - primul castel Bran - care a fost distrus în timpul invaziei mongolilor din anul 1242. Prima atestare documentară este într-un act emis în 1377 de către Ludovic de Anjou, rege al Ungariei, prin care acesta oferea braşovenilor privilegiul de a construi o cetate din piatră la Bran care să apere pasul de trecere dintre Transilvania şi Valahia şi să încaseze dări pe mărfurile ce vor tranzita pe aici.

Castelul Bran, căci despre el e vorba, intrat în proprietatea Brașovului, va fi dăruit în 1920, ca semn de recunoştinţă pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Marii Uniri, Reginei Maria, care a dispus restaurarea şi transformarea lui în reşedinţă de vară. Pentru alimentarea cu apă a fost săpată în curtea castelului o fântână cu o adâncime de 57m iar în 1932 a fost construită o centrală cu turbină electrică cu ajutorul căreia a fost introdus curentul electric în castel dar și în localitățile Bran, Șimon şi Moeciu. Mica hidrocentrală există și astăzi dar a fost închisă.

Cine s-ar fi gândit că de această cetate avea să se lege atât de indisolubil viața și istoria unei comunități atâtea secole mai târziu... până astăzi, după ce a devenit un adevărat „motor cu reacție” de dezvoltare a regiunii, atrăgând turiști cu sutele de mii și transformând zona în unul din polurile turistice ale țării.

Bran, locul de naştere a agroturismului românesc, este o comună ce include astăzi doar o parte din așezările celor zece frați - satele Bran, Sohodol, Predeluţ şi Şimon.
Dincolo de legendele populare, unele surse leagă etimologic denumirea Branului de protoslavul „borna”, care înseamnă „poartă”, poate cu sensul de „intrare, trecere”. Și este poarta de intrare într-un loc profund autentic, intrarea într-o zonă turistică deosebit de frumoasă și totuși accesibilă, trecerea către un spațiu ce poate fi popas pitoresc pentru suflet și odihnă binevenită pentru minte.

Printre personalitățile brănene sunt de menționat: savantul Sextil Pușcariu (1877-1948), important promotor al Unirii Bucovinei cu România; dr. Aurel Stoian (1886-1979), fost medic militar, președinte al Consiliului Național și Gărzii Naționale din Bran și delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918; dr. Iosif I. Pușcariu (1889-1965), medic de elită, președinte al Consiliului Național Român al Comunelor Brănene.

Evenimente locale ce țin de tradițiile milenare ale brănenilor – Răvășitul oilor – ori unele mai noi, de influențe mai moderne – petreceri de Halloween. Transhumanța este un pilon definitor al vieții în Bran deci mai toate aspectele vieții se obișnuia a fi rânduite în funcție de această veche îndeletnicire. Mai nou Contele Dracula devenind una din „personalitățile” bine cunoscute ale Branului, evenimentele legate de numele lui încep să devină cap de afiș.

Drumețiile și plimbările cu bicicleta sunt aici la ele acasă – munți, peșteri, cascade, chei care de care mai pitorești și mai atrăgătoare. Bucegii și Piatra Craiului sunt înălțimi populare printre pasionați iar sate din apropiere precum Peștera și Măgura se bucură de recunoaștere internațională pentru frumusețea lor.

Unde sunt munți, sunt și oi; și unde sunt oi miroase a bulzuri, a caș afumat și a pastramă. Plus brânza de burduf, ciorba ardelenească ori ciorba de salată verde, clătitele brașovene, păstrăvul, siropul de brad, sarmalele, pălinca sunt gusturi tradiționale musai de încercat unde le găsești. Și ofertă este.

Pensiuni sunt berechet, pentru toate pretențiile și buzunarele. Variante de servicii de petrecere a timpului liber, asemenea.

Există și un mic domeniu schiabil, nu chiar la cele mai înalte standarde dar foarte potrivit pentru începători și pentru distracție la săniuș, dacă există condiții meteo potrivite.