Hărman

Hărman este satul de reşedinţă a comunei cu acelaşi nume (care mai include şi satul Podu Oltului), situat la 10 km de municipiul Braşov. Devenit celebru pentru Biserica şi Cetatea de refugiu, Hărmanul este unul dintre cele mai vechi sate din Ţara Bârsei, fiind menţionat într-un act emis de regele Béla al IV-lea al Ungariei încă din anul 1240, sub numele de „Montem Mellis” („Muntele de Miere”), în germană Honigberg.

Sătui de raidurile tot mai dese ale hoardelor mongole, tătare şi mai apoi otomane, prin anii 1400 locuitorii Hărmanului au hotărât să construiască o fortificaţie în jurul bisericii din sat, pe care au mărit-o şi întărit-o în secolele ce au urmat, rezultând pe la mijlocul sec. XVII una dintre cele mai mari, frumoase şi puternice biserici fortificate din Transilvania.

În a doua jumătate a secolului XIX, când s-au convins că cetatea nu prea mai poate face față unor asedii armate şi că oricum vremea acestora cam trecuse, hărmănenii au început să demoleze casele de refugiu din interior iar piatra rezultată a fost folosită la construirea casei parohiale şi a primăriei, aflate în imediata apropiere.

Pe lângă biserica fortificată, Hărmanul este vizitat din ce în ce mai mult şi pentru mlaştina de lângă dealul Lempeş, o arie protejată de interes național în care trăiesc peste 100 de specii de plante rare, multe dintre ele endemice pentru Ţara Bârsei; între acestea se află Roua Cerului (plantă insectivoră), o specie de orhidee (Orchis incarnata) şi celebra Lalea pestriţă. Ultima este emblematică pentru Hărman (la propriu) fiind stilizată pe blazonul comunei, alături de un simbol compus din literele F şi T, vechea stemă; despre aceasta istoricii au emis două posibile interpretări pentru origine, fie de la „Terra Favi” (pământ de miere), fie de la „Frater Teutonicus” (frate teuton), o referire la primii proprietari ai acestor pământuri.