Locații

După părerea noastră, frumusețea acestui oraș medieval nu constă doar în marile puncte de atracție, ci mai degrabă în străzile mici, înguste și pietruite, locuri pe care mulți dintre cei ce ajung în Sibiu nu se gândesc sau nu sunt îndrumați să le viziteze, acestea fiind adesea scăpate din vedere chiar și în ghidurile de călătorie.  Atunci când o iei la pas printre ele îți dau senzația că păstrează secrete din vremea în care orașul abia ce lua amploare în jurul lor și te fac curios, căci o străduță duce la altă străduță și fiecare are frumusețea ei. Un astfel de loc este și Pasajul Aurarilor, care pornește de sub turnul casei din Piața Mică nr. 24, situată în Orașul de Sus, şi coboară în trepte spre Piața Aurarilor, aflată în Orașul de Jos. Conservându-și înfățișarea de la 1567, când servea drept casă pentru atelierele de aurari (de unde și numele), pitorescul Pasaj al Aurarilor poate fi considerat unul din cele mai romantice locuri din Sibiu. Aici chiar și căsuțele scorojite parcă au un “ceva” al lor, păcat că unele dintre ele sunt lăsate de izbeliște de proprietari, dar totuși cu ale lor culori pastelate, ferestrele verzi sau albastre și cu tot acest complex de scări pietruite și arcade, te fac să te simți ca pe străzile din celebrul Riomaggiore, din Italia! 😍

Cunoscut și sub numele de "Zidul cu Ace", Pasajul Scărilor a fost construit pentru a face legătura dintre Orașul de Sus (începe în strada Alexandru Odobescu) și Orașul de Jos (se termină în strada Turnului) Turnului), într-un soi de străduţă ce "îmbrăţişează" Catedrala Evanghelică pe lângă zidul vechii cetăţi, cu o succesiune de scări şi o arcadă impunătoare. Despre momentul construirii acestuia, părerile sunt împărțite. Exista voci care susțin că pasajul a fost construit în secolului al XIII lea și altele care spun că amenajarea zonei a avut loc în secolul al XIV lea. Indiferent de momentul construirii sale, Pasajul Scărilor se numără printre cele mai frumoase (şi romantice) locuri de vizitat în Sibiu, alături de Piața Mare, Piața Mica, Podul Minciunilor. De a lungul acestui pasaj poți admira patru dintre cele mai frumoase case vechi din Sibiu, înscrise în lista monumentelor istorice din oraș, poți lua masa , te poți opri pentru a savura o cafea sau iți poți procura un suvenir de la magazinele din zonă. Noi credem că este unul din locurile cu atmosfera cel mai bine conservată din Sibiu, așa că merită să îl incluzi în planul tău de călătorie și să îi descoperi parfumul medieval. 😍

În centrul vechi al cetății Sibiului, în imediata vecinătate a Pieței Mici, se află un loc mai puțin cunoscut, cu o atmosferă relaxată ce invită trecătorul la un moment de răgaz: Piața Aurarilor. Poți ajunge aici foarte ușor din postura pietonului. Cum intri în Piața Mică pe sub Turnul Sfatului, privește către colțul din dreapta-spate al piațetei. Descoperi acolo accesul către Piața Aurarilor, prin poarta spre Orașul de Jos din Turnul Scării Aurarilor, integrat în secolul XVIII în clădirea alăturată. Perspectiva ce se deschide dezvăluie treptat o piațetă liniștită și romantică, perfectă pentru un moment de calm, pentru o conversație în tihnă sau, pur și simplu pentru a observa arhitectura locului. [Acces pietonal dinspre Piața Mică, prin Pasajul Aurarilor.] De-a lungul secolelor locul a avut mai multe denumiri. Fingerlingsplatz este poate cea mai longevivă, dar actualul nume are rolul de a ține vie amintirea Breslei Aurarilor din Sibiu, coordonatoare a Uniunii breslelor de aurari din Transilvania, un model de bune practici în vremea breslelor. Majoritatea clădirilor ce mărginesc piațeta sunt monumente istorice datând din secolele XV – XVIII, bine păstrate și parțial restaurate. Astfel poți regăsi atmosfera vremurilor trecute în forma sa aproape nealterată și, totodată, te poți bucura de comoditățile lumii contemporane. Există aici o cafenea și o pensiune, iar în imediata apropiere un restaurant.  În secolul XV exista în piațetă o fântână, element urban foarte important în viața comunității în perioada medievală. Astăzi amintirea ei este păstrată printr-un stâlp de piatră fațetată amplasat pe locul fostei fântâni. Acesta poate fi observat imediat cum cobori spre piață dinspre Pasajul Aurarilor. [Vedere de ansamblu dinspre Pasajul Aurarilor.] Pont: dacă ajungi cu mașina în Sibiu și dorești să vizitezi obiective din Orașul de Sus, un bun punct de acces este chiar Piața Aurarilor. Găsești parcare publică pe strada 9 Mai, iar accesul pietonal de aici către Piaţa Aurarilor este semnalizat cu un panou indicator. 😉 [Acces pietonal dinspre strada 9 Mai.] 🙏 contributor Unde Mergem®, Ana Sichitiu

Menționată documentar încă din anul 1415, Piaţa Huet nu a fost cunoscută dintotdeauna sub acest nume, de-a lungul timpului având tot felul de denumiri precum Friedhof, Kirchhof sau chiar P-ța Grivița. Într-un final sibienii s-au hotărât și au denumit-o Huet, după numele lui Albert Huet, care a fost pe rând - consilier de oraș, conte și prinț al sașilor. Piața este înconjurată de clădiri, care mai de care, mai frumoase, mai impunătoare sau mai boeme, iar în zilele ploioase parcă tocmai ce ai apăsat pe butonul „get the london look” 😄, căci sub picăturile de ploaie, clădirile prind un iz englezesc. [Atmosferă londoneză 🙂] În mijlocul pieței se arată semeață Biserica Evanghelică Luterană, cu ale sale țigle colorate pe acoperiș. Turnul bisericii are 73m înălțime, făcându-se astfel vizibil din aproape orice colț al Sibiului. Legat de acesta circulă o legendă tare drăguță, care spune că sașii sibieni voiau să construiască cel mai înalt turn pentru biserica lor și s-au dus la sașii bistrițeni pentru inspirație. După ce au măsurat cu o frânghie, au fost invitați la ospăț și îmbătați iar astfel bistrițenii au reușit să taie pe furiș frânghia. Așa se face că turnul din Bistrița a rămas cel mai înalt din Transilvania, cu cei 75m ai săi. 😀 Dacă dorești să vizitezi biserica, aceasta este deschisă pentru vizitatori începând cu ora 9 și terminând cu ora 17 în zilele de luni-joi sau 20 pentru zilele de vineri-duminică – la momentul documentării noastre biserica se afla în plin proces de restaurare și reabilitare, accesul fiind posibil, pentru 3 lei, doar în partea de nord a monumentului. Tot aici mai poţi observa Liceul Samuel von Brukenthal (ce păstrează elementele de arhitectură ale vechii clădiri, unde chiar Albert Huet a fost școlit) și statuia episcopului evanghelic Teutsch. Piața Huet se termină cu Pasajul Scărilor care oferă o imagine reprezentativă a Sibiului medieval, fiind poarta de ieșire spre Orașul de Jos.

Dacă o iei agale pe pietonala Nicolae Bălcescu, cu cafenelele ei cochete și casele înghesuite, vei ajunge într-o Piaţă. Şi atunci... vei înțelege de ce sibienii i-au spus Mare. 😀 Acesta este locul de desfășurare pentru majoritatea evenimentelor culturale în aer liber din oraș dar și punctul de unde poți porni la pas să vizitezi și să simți pulsul “ardelenesc” al frumosului Sibiu. Aici parcă nimeni nu se grăbește nicăieri și toată lumea are timp pentru orice. Așa că dacă vrei să ceri o informație, oprește un trecător, sibienii sunt întotdeauna dornici să ajute. 👌 [Târgul de Crăciun din Piaţa Mare.] Prima atestare a pieței apare în 1411, ca loc de desfășurare a comerțului cu cereale și mari schimbări arhitecturale nu s-au petrecut de atunci în această parte a vechiului Hermannstadt. A existat totuși proiectul, la începutul perioadei comuniste, de a se demola un șir de clădiri din Piața Mare și de a se construi blocuri socialiste în locul clădirilor vechi de sute de ani. Intenția nu s-a materializat datorită arhitectului șef de atunci al orașului, sasul Otto Czekelius, și trebuie să îi mulțumim pentru asta! 🙏 În mijlocul Pieței Mari se află Fântâna cu Grilaj. Originalul a fost demolat de comuniști dar în 2007 a fost inaugurată o replică, poziționată la 10 metri sud-est față de amplasarea inițială. Fântâna este menționată pentru prima oară în 1538, pe atunci în bazinul ei femeile spălau rufele iar din jgheaburi se adăpau animalele. [Fântâna cu Grilaj.]De pe treptele fântânii poți admira în tihnă Piața Mare și casele colorate ce poartă mândre numele foștilor proprietari (Casa Lutsch, Casa Haller, Casa Weidner) dar și Palatul Brukenthal, clădirea Primăriei și Biserica Romano-Catolică. Pentru o priveliște panoramică asupra pieței, poți urca în Turnul Sfatului, scările întortocheate și înguste te vor conduce până în vârf, iar acolo îți poți trage sufletul privind centrul orașului prin cele patru geamuri. Te va costa câțiva lei, programul de vizitare este de la 10-20, la fel ca pentru majoritatea atracțiilor din oraș. Turnul se află între Piața Mică și Piața Mare, iar pentru priveliștea ce-ți taie respirația și la propriu 😊 și la figurat, trebuie sa urci nu mai puțin de 141 de trepte. Pentru mai multe informați caută în app 🔍Turnul Sfatului.

După ce ai văzut ce maaare e Piața Mare 😀 merită să îţi îndrepţi pașii și privirea şi către Piața Mică din oraşul ăsta minunat care este Sibiu! Poţi să îţi iei înainte o cafea „de plimbat”, pentru că vei parcurge multe obiective în drumul tău - clădiri vechi, multe din ele construite prin sec. XV. Sau te poţi urca mai întâi în Turnul Sfatului şi după ce-ţi tragi sufletul după urcarea abruptă te poţi orienta pe ce străduță pietruită să apuci mai întâi, căci de la înălțime vei avea o altă perspectivă. 😉 De pe cele patru laturi ale turnului poate fi admirat tot centrul Sibiului dar și munții Făgăraș, ce sunt acoperiți de zăpadă în zilele friguroase de iarnă. Prețul pentru o astfel de urcare este de doar 2 lei, iar începând cu ora 10 și până seara la orele 20 îl poți include oricând in programul tău, chiar şi dacă ești doar într-o scurtă vizită în oraș. La urcarea sau la coborârea din turn, oprește-te să vezi și mecanismul ceasului, inima acestui turn, care măsoară timpul sibienilor încă din 1494. La unul din cele șapte nivele ale turnului noi am dat și de o machetă, ce reprezenta până în cele mai mici detalii Piața Mică și Piața Huet – cea mai veche piață din Sibiu. [Macheta Pieţii Mici din Turnul Sfatului.] Piața Mică se leagă de Piața Mare și de Piața Huet prin pasaje înguste de un farmec deosebit, unul dintre puținele care s-a păstrat până azi fiind Pasajul Pantofarilor. Aceste pasaje au fost găselnița constructorilor medievali pentru a scurta traseul soldaților ce apărau cetatea, astfel comunicarea și transportul în timpul unui asediu făcându-se mult mai rapid. Acum, ele sunt de mare ajutor pentru aprovizionarea numeroaselor magazine, cafenele şi apartamente în regim hotelier din zonă! [Pasajul Pantofarilor.] După străduțe și pasaje străbătute în ritm ardelenesc în timp ce „Ochii Sibiului” ne urmăreau la fiecare pas de pe clădirile istorice, mirosul ne-a fost tare pus la încercare (ceea ce îţi dorim şi ţie 😉), căci acest loc este înțesat de restaurante care te îmbie cu preparate delicioase. ["Ochii Sibiului"] Datorită mozaicului cultural, bucătăria locală are o paletă savuroasa de arome românești, săsești și maghiare, astfel că Sibiul este un oraș de bun-gust din orice perspectivă l-ai privi! 😋

- atracție prezentată cu sprijinul eBagaje.ro 🙏   „Ne vedem în Braşov, în Piaţa Sfatului!” - de câte ori ai folosit această formulă ca să stabilești o întâlnire la kilometrul 0 al oraşului?! [Vara, și mai ales în weekenduri, cel mai viu loc din Brașov 😍] Piaţa Sfatului este cel mai animat loc al oraşului; aici se organizează multe din evenimentele oraşului, mai ales în sezonul de vară, când nu prea există vreun week-end fără un concert, festival sau expoziţie. Mii de porumbei te aşteaptă să te fotografiezi cu ei (atenţie: e interzis să îi hrăneşti) iar la terasele deschise din primăvară până-n toamnă  vei găsi tot ce-ţi pofteşte inima, în timp ce asculţi (sau vezi) repertoriul numeroşilor artişti ambulanţi. Iarna terasele se închid dar poţi mânca la restaurantele care acoperă aproape toate preferinţele, de la fast-food până la steak-house. De la bradul de Crăciun instalat aici, în fiecare an, pe 6 decembrie, se dă startul Sărbătorilor de Iarnă de Poveste! 🎄🎅 [Fântâna din Piața Sfatului.] Scurt istoric Piaţa Sfatului a fost, înainte de toate, locul unde îşi expuneau mărfurile numeroşii negustori români, saşi, unguri sau turci, atraşi de statutul de principal nod comercial pe care Braşovul îl are încă din anul 1364, când a primit dreptul de a organiza un târg anual. Pe 23 Decembrie 1420, Districtul Ţării Bârsei cade de acord cu Breasla Blănarilor să construiască, într-o clădire a acesteia, o cameră pentru „împărţirea dreptăţii” şi pentru „ţinerea şedinţelor sfatului orăşenesc”, aceasta fiind data de „naştere” a ceea ce avea să devină, după multe completări, adăugiri şi renovări, Casa Sfatului şi Primărie a oraşului; din acel moment piaţa mare a oraşului, specifică oraşelor săseşti, preia denumirea clădirii principale pe care o găzduieşte şi începe să fie cunoscută sub numele de Piaţa Sfatului. Acum știi care este semnificația inscripției 1420 de pe Casa Sfatului 😉. [Piața și Casa Sfatului, în perioada interbelică...] Casa Sfatului primeşte în sec. XVI (1525-1528) un turn înalt de 50m, denumit „Turnul Trompeților” (numit aşa pentru că pe el era amplasată o trompetă la care paznicul Casei Sfatului suna ora exactă şi de la care se dădea alarma când orașul era amenințat de vreo primejdie) străjuit de alte patru turnuri mici - ceea ce însemna că oraşul avea dreptul să pronunţe şi să aplice pedepse capitale, în interiorul clădirii funcţionând şi o cameră de execuţie capitală; astăzi, nu mai sunt nici turnulețele, nici camera de execuție. Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat din punct de vedere economic, comercial și militar, Casei Sfatului i s-au adăugat noi încăperi, iar turnul a fost prevăzut cu un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi. După incendiul care s-a abătut asupra Brașovului în anul 1689, Casa Sfatului este restaurată, în forma actuală datând din anii 1770-1774. Fațada, o loggia în stil baroc, aparține secolului al XVIII-lea. [...și în zilele noastre.] În prezent, în incinta Casei Sfatului funcţionează Muzeul de Istorie Braşov, deschis Marţi-Duminică 10-18.

Cazinoul din Mamaia și piațeta din fața lui sunt cele mai vechi puncte de interes din stațiune, inaugurate pe la mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, în prezența Regelui Carol al II-lea al României, a oficialităților locale și guvernamentale. Aici era stația terminus a căii ferate, apoi a tramvaiului care făcea legătura, la începutul anilor 1900, între Gara Constanța și Băile de la Mamaia. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anii '40.] La finele anilor '70, în perioada de apogeu a stațiunii Mamaia în perioada comunistă, Cazinoul era una din atracțiile majore, preferat mai ales de turiștii străini. La parter era cel mai bun restaurant din Mamaia; la etaj era un club de noapte unde printre vedetele vremii care cântau aici, cap de afiș era Dan Spătaru; într-o latură era sala unde era instalată ruleta, care avea o terasă cu vedere la mare. Iar în partea dinspre lac, pe locul actualei Piațete, era cel mai mare parc din stațiune. [Cazinoul și Parcul Mamaia, în anul 1963.] Deși din strălucirea și fastul din acelor vremuri nu a mai rămas mare lucru, zona Cazino este un veritabil kilometru 0 al stațiunii Mamaia, aici fiind cea mai mare concentrație de magazine, terase, cafenele și restaurante. Seara poți vedea reprezentanții ale artiștilor stradali iar în multe din weekendurile din sezon, pe scena amplasată în Piațeta Cazino susțin recitaluri și concerte artiști și trupe de renume din România... [Reprezentanție stradală în Piațeta Cazino.] Pe lângă bd. Mamaia, în dreptul Cazinoului, sunt câteva parcări publice unde îți poți lăsa mașina. Poți ajunge aici și cu Telegondola Mamaia, stația terminus Albatros-Cazino este la mai puțin de 250m. Iar dacă vrei să vii cu autobuzul, pe perioada sezonului estival circulă linia 100M, care face legătura între Gara CFR și capătul de nord al stațiunii Mamaia; coboară în stația Cazino iar apoi poți folosi direcționarea din aplicație ca să ajungi în Piațeta Cazino.

Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Sibiului este cu siguranță Podul Minciunilor. În zilele călduroase de vară abia poți arunca un ac, fiind plin de turiști dornici să îl pozeze și să se pozeze dar și să savureze priveliștea orașului de pe el. De pe pasarela din fontă - prima de acest gen din România - poți admira Piața Mică, alături de Turnul Sfatului si o mică parte din Orașul de Jos. Înlocuind un vechi pod de lemn, a fost reconstruit în anul 1859, fără piloni de susținere, fiind cunoscut şi sub numele de „Podul Culcat”. În dialectul săsesc „culcat” (Lügenmärchen) este omonimul cuvântului „minciună”, de aici şi confuzia în denumirea podului şi izvorul legendelor ce au tot curs de-a lungul vremurilor. Cert este că nu scârțăie din toate încheieturile dacă scapi vreun neadevăr atunci când treci pe el. 😀 Bine, acum depinde şi de cât de mare este minciuna şi de cât de mare este forfota. Poate ar fi bine să nu rişti în liniştea din toiul nopţii... 🤭 Unii spun că de pe el erau aruncați negustorii adunați în Piaţa Mică, prinși cu minciuna sau care își înșelau compărătorii, alte voci susțin că aici erau executate vrăjitoarele ale căror profeții nu se îndeplineau, sau că militarii își dădeau întâlnire cu iubitele lor şi „uitau” să mai vină... Cu sute de ani în urmă, în locul lui exista un tunel care făcea legătura între Orașul de Sus şi Orașul de Jos, care era considerat un fel de favelă a acelor vremuri. După demolarea rândului de case de deasupra tunelului şi a construcției Podului Minciunilor, cele două zone, podul propriu-zis şi strada de sub el, au devenit unele dintre locurile de promenadă preferate de sibieni. Şi aşa au rămas până astăzi!

 „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu” - așa cum o găsim denumită (pe bună dreptate) pe plăcuța indicatoare din capătul ei - este cu siguranță una dintre zonele cu un farmec aparte din Sibiu.  De-a lungul său se află ceea ce a mai rămas în această zonă din cea de-a treia centură de fortificaţii a Sibiului, construită în sec. XIII-XIV şi refăcută în secolul XVI: un zid de cărămidă şi trei turnuri de apărare (Turnul Archebuzierilor, Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor). Din anul 2020, Turnul Archebuzierilor și cel al Dulgherilor au fost deschise pentru vizitare astfel, le vei putea vedea de marți până duminică în intervalul orar 11-19 (program de vară) și în intervalul orar 10-18 (program de iarnă), luni acestea fiind închise publicului.  După ce vei urca o serie de trepte abrupte, vei putea vedea frumoasa Stradă a Cetății de la înălțime, din balconul ce leagă cele două turnuri, care pe vremuri era folosit drept coridor de strajă. Tot de aici poți trage cu ochiul în curțile sibienilor, unde mai pot fi observate elemente vechi de arhitectură, de aici se pot vedea cele mai înalte turnuri din oraș precum Turnul Bisericii Evanghelice din Piața Huet sau chiar Turnul Bisericii Romano-Catolice din Piața Mare, iar prin ochiurile de observare ale turnurilor în zilele senine se pot admira Munții Făgăraș. [Munţii Făgăraş văzuţi de pe zidul cetăţii.] Aici, în inima Ardealului, și mai ales pe această stradă, simți că viața curge altfel, fără claxoane la tot pasul, fără oameni nervoși și mereu grăbiți, viața molcomă, și oamenii cu fețe relaxate te fac să te bucuri de plimbare și să observi în detaliu frumusețea locurilor. [Strada Cetăţii.] Clădirile înghesuite, pline de culoare, ca în vechile ilustrate, parcul din spatele turnurilor și zidurile de cărămidă, dau un aer boem locului iar la una din case, păpuși expuse la ferestre par să ne ureze „Bun venit !” ❤️ [Păpuşi la ferestre.]

- închisă temporar pentru reabilitare Strada Sforii datează de la începutul sec. al XIII-lea, fiind singura stradă din oraş ai cărei pereţi pot fi atinşi cu ambele braţe în acelaşi timp. Cu o lăţime cuprinsă între 111 - 135 cm şi o lungime de 80m, cea mai îngustă stradă din sud-estul Europei a devenit unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice ale Braşovului. Şi, începând cu anul 2018, este şi singura stradă din Braşov care are un perete pe care este permis să laşi o urmă a trecerii tale pe aici - poţi scrie un mesaj, o declaraţie de dragoste... atenție, doar pe porțiunea de perete vopsită în alb, da? Există şi o legendă ce spune că tinerii îndrăgostiţi care se sărută pe Strada Sforii sunt destinaţi să rămână împreună toată viaţa. 😘

Spre deosebire de telegondolele de la munte care, în marea majoritate au rol utilitar, de transport între baza și vârful muntelui, telegondola de la Mamaia a fost gândită să devină o Atracție turistică de divertisment, demnă de a fi pusă în „to-do-list”-ul oricui vizitează cea mai mare stațiune de la Marea românească. Bine, dacă ești dispus să dai de câteva ori mai mult decât costă transportul tradițional (autobuz, taxi, ride-sharing) ca să ajungi din zona hotelului Perla în zona Cazino Mamaia (sau invers), nu te oprește nimeni să folosești telegondola (și) pe post de transport 😉 dar încă o dată, ea are rol de divertisment. Recomandarea noastră e să mergi doar pe un sens cu ea iar întoarcerea în zona de plecare să o faci pe jos, într-o plimbare agreabilă pe Promenadă în care poți vedea de aproape tot ce ai văzut mai devreme de sus. 😍 [Stație plecare Perla.] Telegondola este o experiență plăcută, o ocazie foarte bună pentru a admira un peisaj parcă „nealterat” de prezența umană... văzută de sus, de la câteva zeci de metri înălțime, indiferent dacă e zi sau noapte stațiunea arată extraordinar, parcă e o dioramă 😊 Asta a fost și ideea autorităților, să construiască la Mamaia o instalație panoramică întâlnită în majoritatea zonelor turistice consacrate din lume, care să ofere vizitatorilor (dar și localnicilor) ocazia de admira de la înălțime combinația de peisaje naturale și antropice pe care le oferă limanul flancat de Marea Neagră și de lacul Siutghiol. Și s-au mișcat destul de repede, având în vedere anvergura investiției (care a depășit în final 3,5 milioane de euro la acea vreme): Consiliul Local Constanța a venit cu terenul și o părticică din finanțare, ministerul turismului de la acea vreme a asigurat grosul finanțării, s-au asociat și au reușit ca în 2004 să inaugureze prima (și singura până în prezent) telegondolă din partea de Sud-Est a României. Care, după ce a depășit probleme inerente de start (și după ce a trecut și printr-o insolvență), a reușit în ultimii ani să aibă și profit. 👌 Deci se poate! [Lacul Siutghiol și insula Ovidiu, văzute din Telegondolă...] 35 lei plătiți pentru o călătorie (pe un sens) pare a fi un preț corect. Cu atât mai mult cu cât copiii și persoanele cu dizabilități beneficiază de gratuitate iar instalația, deși are încasări doar 4 luni pe an, necesită cheltuieli 12 luni/an de întreținere, revizii și inspecții tehnice, personal permanent etc., fără de care siguranța și funcționarea optimă nu ar putea fi asigurate. Particularitățile instalației și faptul că multe dintre îmbunătățiri nu pot fi făcute decât „custom-made” o fac și mai greu de întreținut – echipa tehnică merită un big like 👍  Și apropo de instalație, pentru cei interesați, câteva date tehnice:   • instalație debraiabilă (asigură un confort sporit călătorilor), constructor Doppelmayr GmbH (Austria);  • 45 de nacele (gondole) fiecare cu 8 locuri; capacitate totală 1500 pasageri/oră; • lungime traseu: 2,06 km; • viteză maximă deplasare: 5 m/s (18 km/h); • durată călătorie: 8-12 minute; • înălțime maximă piloni: 50 m – în dreptul hotelului Victoria; • înclinație maximă: 19,72%; • interval succedare: 30 de secunde; • număr piloni: 10.  [Plecare din stația Cazino.] Sugestia noastră este să îți alegi foarte bine momentele din zi în care să te plimbi cu telegondola pentru că, fiind o panoramă, lumina joacă un rol foarte important (mai ales dacă ai de gând să faci poze și să filmezi); poți merge la apus, chiar și după ce se lasă întunericul (nouă așa ni s-a părut cel mai spectaculos 😍) sau cât mai spre dimineață (ca să eviți căldura după-amiezii). Telegondola funcționează și în condiții de vreme mai nefavorabile, astfel că ea poate fi o alternativă de divertisment când nu poți face plajă. Pentru siguranța și confortul călătorilor telegondola este închisă când viteza vântului este foarte mare și în perioade de caniculă (nacelele nu au sistem de climatizare). În situația (foarte puțin probabilă) opririi telegondolei în timp ce ești în aer, e foarte important să nu intri în panică și să aștepți liniștit repornirea ei; de obicei se întâmplă în cazul unei pene de curent iar sistemul de backup pornește imediat și repune în mișcare instalația, la o viteză vizibil mai mică decât înainte – nu îți face griji pentru asta, e normal – și te va duce la stația terminus, unde poți părăsi în siguranță nacela. Deci, dacă se întâmplă asta, nu te îngrijora ci dimpotrivă, profită de viteza mică și bucură-te de panoramă un timp mai îndelungat 😉 [Vedere nocturnă din Telegondolă.] Fiind o atracție turistică, telegondola funcționează doar în sezon (click aici pentru program publicat în timp real). Se deschide în preajma zilei de 1 Mai (sau de Paște, dacă e foarte aproape înainte de 1 Mai) și până pe la jumătatea lunii iunie are program doar în weekenduri; în sezon este deschisă zilnic, între orele 12:30-22:00 (în zilele de luni începând cu ora 15); ultima gondolă pleacă cu 15 minute înainte de ora de închidere. [Peronul de îmbarcare al stației Cazino.] Biletele se cumpără de la cele două stații, zona Perla și zona Cazino (la data documentării noastre exista și opțiunea cumpărării online); copiii sub 7 ani călătoresc gratuit (este necesar să fie însoțiți de un adult); persoanele cu dizabilități (și însoțitorul, dacă este menționat în certificat) beneficiază de gratuitate. Este interzis: accesul cu obiecte sau bagaje voluminoase (genți, valize, trollere); accesul cu animale de companie; accesul persoanelor aflate în stare de ebrietate și al celor cu probleme de sănătate (rău de înălțime, boli cardiace, claustrofobie); accesul cu mâncare și/sau băuturi. Am localizat pe hartă stația de pornire, dinspre Constanța (Perla); cealaltă stație e ușor de găsit, lângă Cazino Mamaia.