Restaurantul Ana și Ion ne-a întâmpinat la fel ca și Constanța – cu o coloratură multietnică (gastronomic vorbind), cu un aspect la care se mai poate lucra, dar cu fundații solide care îi dau valoarea, cu o ofertă vastă, cu tradiție dar și cu ceva “ștaif” (cum le place lor să spună).   Ovidiu Cherametli  și Paul Băcilă sunt cei doi pasionați care stau la baza, în spatele, în jurul, în mijlocul a ceea ce înseamnă restaurantul Ana și Ion. Bucătari de competiție, cei doi împart nu doar o afacere ci și o prietenie lungă (mult mai veche decât parteneriatul comercial). Afacerea a apărut în 2013 și nu pare neapărat a fi privită ca un business ci mai degrabă ca un loc pentru socializare, pentru refugiu dar și pentru dat frâu liber creativității culinare.   Ce vei găsi în meniu pleacă preponderent de la rețete românești, locale, dobrogene, unele dintre ele respectate întru totul (cum ar fi găteala mochedonească Piperchi târgăsite – cu ardei călit, brânză de oaie, roșii); dar și variante modernizate ori adaptate la influențele mediteraneene în trend (venite din din Italia sau Grecia). Muuulte ne-au făcut cu ochiul, dar a trebuit să ne oprim la puține, căci... atât am putut 🙂 Însă ne-am promis că nu va fi unica vizită la Ana și Ion. Așadar... Legume la grătar marinate și brânză dobrogeană (51 lei) – brânză friptă, servită pe un pat bogat de legume diverse, condimentate și aromate; dacă te poți despărți, măcar din când în când, de carne, e o alegere îndestulătoare, proaspătă, de avut în vedere. Și mai sunt și alte feluri fără carne în meniu. [Legume marinate și brânză dobrogeană] A mai fost și o Ulcică cu prepeliță învelită în șuncă, pe cârnați cu praz, cartofi sote, căpăcită cu aluat franțuzesc și bine rumenită (85 lei) – o combinație surprinzătoare de ingrediente, cu gusturi bune dar grele, de încercat mai degrabă pe frig. [Prepeliță perpelită... căpăcită în foitaj 😋] Porții generoase, servite cu o pâinică gustoasă, de casă, cu miez pufos și coajă crocantă. Iar desertul a fost de o simplitate magică – Colțunași cu brânză dulce, nucă și miere – texturi și savori de bază dar cuceritoare, care amintesc de copilării petrecute la bunici la țară. [Pur și... simplu, delicios.] Meniul este foarte vast; în afară de ce am testat noi, am aflat că ar mai fi de încercat cam tot ce e gătit încet - berbecul la cuptor, gulașul, scărița (care se finalizează pe gratar după ce stă vreo trei ore la cuptor), cotletele de oaie (pe care le primesc de la o carmangerie selectată). Tot preferențial ne-au spus că le sunt livrați și crapul și somnul, așa că, dacă îți plac, ar putea fi o idee bună saramura sau plachia. Chefalul și midiile, de Marea Neagră, sunt achiziționate de la scafandrii locali iar brânza și smântâna de la producatori din piața locală. Vara legumele (ardei, roșii, castraveți) pentru restaurant se cultivă în grădina proprie și tot de-acolo vine și materia primă pentru murături și varza murată din iarnă. [Din fermă, în farfuria de la Ana și Ion 😍] Pe lângă faptul că ne-a plăcut mâncarea comandată, am avut parte de o surpriză plăcută și la toaletă; unde, lăsând deoparte că nu era totul chiar perfect (o încuietoare ușor rudimentară, un dispenser de hârtie complet nefuncțional iar în altul șervețele de masă în loc de hârtie), am găsit cea mai mare ofertă de produse de igienă și toaletă întâlnită vreodată în horeca – de la gumă de mestecat la gel de păr, antiperspirant, fixativ, lapte de corp, gel pentru curățarea tenului, absorbante, tampoane, dischete pentru demachiat, șervețele umede pentru bebeluși. [Surprize, surprize...în baie.] Restaurantul e destul de popular, deci destul de aglomerat, în special vara, așadar timpul de așteptare poate fi uneori măricel, mai ales când comenzile sunt mai serioase decât o simplă ciorbă. Deci pune-ți deoparte răbdare pentru cam 40 de minute chiar până la o oră când e plin totul – interiorul plus două terase (una în față și una în spate), adică vreo 120 de locuri. [Terasa din față.] Terasa din față este foarte drăguță, pe una din zonele pietonale frumoase ale orașului.  Interiorul este unul destul de obișnuit, familial, cu note rustice. Atmosfera familială se regăsește și la nivelul servirii, care uneori poate fi... cam prea relaxată... Terasa din spate, la data vizitei noastre nu se bucura de o atmosferă prea plăcută, din cauza construcțiilor și renovărilor nesfârșite din oraș; sperăm să nu mai dureze prea mult;... tot pe terasa din spate se află și grătarul, așa că s-ar putea ca în perioadele de activitate intensă atmosfera să fie încinsă și... aromată 😍 [Intrarea pe terasa din spate...] În limita locurilor se organizează și evenimente. Familiile cu copii sunt binevenite, ba chiar pentru cei mici se mai pot pregăti și preparate care nu sunt în meniu, dacă e necesar. Ocazional la Ana și Ion se organizeaza evenimente culinare, așa că dacă îți plac, stai cu ochii pe ei. E deschis și iarna. [...unde, ce mirosuri, ce arome 😋] Dacă nu vrei sau nu poți să stai în restaurant, ai și opțiunea de take-away. Meniurile și prețurile se modifică, pe alocuri, în mai, înainte de începerea sezonului estival. Preparate noi în meniu mai apar și toamna, căci, de exemplu, deserturile de sezon sunt foarte ofertante. Anumite preparate se servesc doar periodic; cum e borșul de pește, oferit doar duminica; în funcție de ingredientele disponibile. Parcare proprie restaurantul nu are, așa că dacă mergi cu mașina va trebui să o lași în una din parcările publice din zonă.

Așezate cât se poate de bine, pe faleza frumoasei Mări Negre, în zona Portului turistic Tomis din Constanța, Restaurantele Bacaro (1 și 2) sunt un loc excelent pentru o cină cu mâncare bună și priveliște hipnotizantă.   Restaurantele sunt exact unul lângă altul; aproape că nu-ți dai seama că sunt două dacă nu vezi firmele. Dar totuși sunt două, cu meniuri destul de asemănătoare, însă cu bucătării diferite și bucătari diferiți, care, așa ni s-a spus, își pun amprenta proprie chiar și pe felurile comune; deci e posibil să preferi unul din cele două locuri doar pentru că îți place mai mult felul de a găti al unuia dintre bucătari. [Vedere de pe terasele Bacaro.] Pe malul mării, așadar meniul musai axat pe pește și fructe de mare. 😊 Borș de pește? Este! Dar este și ciorbă de găină (la Bacaro) și ciorbă de vită (la Bacaro 2). Saramuri? Sunt! Cu pește de Marea Neagră, pe cât posibil proaspăt. Mai toate tipurile de pește din meniu se regăsesc sub trei forme – pe plită, saramură sau prăjit (dacă se potrivește). Pentru cei care nu se „înțeleg” cu peștele ori cu fructele de mare sunt și câteva alternative – piept de pui, mușchiuleț, gyros – dar nu multe, căci specificul e pescăresc. [Calamar umplut cu feta @Bacaro...] Ce mai au în comun cele două restaurante sunt experiența deja îndelungată în piață, ceea ce ar trebui să spună că fac bine ce fac – Bacaro există în port din 2012 iar Bacaro 2 e ceva mai „tânăr” – 2014. Ce mai au diferit ar fi Calamarul umplut cu Feta și Calamarul umplut cu fructe de mare, pe care le găsești doar la Bacaro și Fritto misto (fructe de mare pane) și câteva feluri de paste în plus, pe care le are Bacaro 2. [... și Fritto Misto @Bacaro 2.] Vara bucătăriile sunt deschise până târziu, după ora 23. Împreună restaurantele au peste 200 de locuri dar Bacaro e ceva mai mare și din motivul ăsta este și singurul care rămâne deschis și în afara sezonului estival, cu excepția unui interval de o lună, în jurul sărbătorilor de Crăciun și An Nou. Iarna clienții nu mai sunt la fel de mulți ca vara, terasa se închide și spațiul este încălzit. Sezonul rece vine și cu câteva produse în plus în meniu, cum ar fi tartarul și crêpes Suzette (e suficient spațiu de manevră pentru spectacolul flambării clătitelor la masă). [Dacă e iarnă, e... Crêpes Suzette 😋] Cu ce se mândresc cei de la Bacaro? Cu faptul că lucrează cu furnizori locali de pește, scoici și rapane, pe care le primesc direct din ferme. Și cu: tocănița de rapane, midiile în vin și mixul de fructe de mare trase in tigaie, cu vin si usturoi (un fel de specialitate a casei). Plus „designul” farfuriilor și zâmbetul cu care își întâmpină oaspeții.   Acest din urmă aspect putem să-l confirmăm și noi – deși am ajuns la ei într-o seară foarte aglomerată, am fost frumos primiți și serviți. Și nu, nu știa nimeni că suntem de la Unde Mergem® 😊 [Saramură de chefal, 56 lei, 200/200/100g] Și cum ne plac și peștele și fructele de mare, eram într-un loc potrivit 😊 Ne-am oprit asupra unei Saramuri de chefal - gustoasă, echilibrată, cu multe legume și bine condimentată - și a unei porții de Linguini cu fructe de mare - făcute al dente și îmbrăcate într-un un sos rose dens și savuros și cu fructe de mare multe și bune. [Linguini cu fructe de mare, 60 lei, 400g] Prețurile sunt peste medie, dar rezonabil și previzibil pentru o zonă atât de frecventată de turiști. Timpul de așteptare a fost specific unei seri pline, dar cu un pahar aperitiv, priveliștea superbă spre port și o companie agreabilă nu simți cum trece timpul, mai ales că ospătarii sunt mulți și atenți, ceea ce cu siguranță scurtează la minimul necesar așteptarea. Ne-a plăcut și că vinul comandat la pahar ne-a fost turnat la masă, din sticlă, nu adus direct în pahar. Dacă nu-ți place agitația estivală încearcă să găsești o masă mai retrasă, căci spațiul este folosit la maximum, mesele sunt destul de apropiate unele de altele, iar șirurile de plimbăreți pe promenada de pe malul apei și fix pe lângă terasă par interminabile. [Atmosferă relaxa(n)tă.] “Bacaro” este un cuvânt care vine din Italia (Veneția) și desemnează un local popular unde se mănâncă  (preponderent) pește și se bea vin (mai ales la pahar). Cam asta este restaurantul Bacaro – un loc unde să vii cu prietenii, relaxat, să mănânci ceva din mare și să închini în cinstea lui Bacco (Bachus).

Dacă ieși la plimbare pe faleza din Mamaia, în binecunoscuta zonă Rex, nu ai cum să treci fără să observi restaurantul Blue Acqua. Așezat fix pe marginea promenadei, te invită, prin toate metodele disponibile, să-i treci pragul – imagine, atmosferă plăcută, decor deosebit, meniu atrăgător expus la intrare, terasă largă și confortabilă. [Atmosferă plăcută pe terasă...] Restaurant deja cu renume în România, și Blue Acqua din Mamaia e specializat pe pește și fructe de mare, dar meniul cuprinde și alte ingrediente și preparate. Și multe – gustări calde și reci pe bază de pește, platouri aperitiv numai bune de împărțit cu prietenii de la masă - în felul ăsta ai ocazia să încerci mai multe preparate - ciorbe, paste, orez, salate, garnituri, sosuri, deserturi diverse; pește variat și gătit în atât de multe feluri încât ne-am mirat că nu l-am găsit și în vreun desert 😉 Foarte bine stă meniul și la capitolul băuturi. [...și o amenajare interioară inspirată, în ton cu specificul.] La vizita noastră, într-o seară din cursul săptămânii, nu era foarte aglomerat, așa că serviciul a fost destul de rapid. Am optat pentru Risotto cu fructe de mare (63 lei) – bunicel, aromat, dar fructele de mare de calitate medie și ne-ar fi plăcut ca orezul să fie mai cremos – și Somn prăjit, cu mămăligă și mujdei (53 lei) – foarte bine făcut, prăjit crocant, din pește mare, cu oase ușor de curățat; iar mujdeiul cremos, gustos, bine frecat, de stătea drept 😀 Ambele au mers foarte bine cu un roze, servit frumos, în frapieră. Deci probabil mâncărurile mai tradiționale ar fi o alegere mai bună. Dar mai verificăm și cu altă ocazie 😊 [Somn deep fried, foarte bun. 👌] Cum restaurantul este deschis între 1 iunie-15 septembrie, personalul era probabil sezonier dar în ciuda unor mici stângăcii (fără tacâmuri pentru pește), a fost în regulă, plin de bunăvoință și dornic să facă treaba cât mai bine. [Blasfemie, într-un restaurant cu specific pescăresc 😀] Una pește alta 🙂, primul restaurant din rețeaua Blue Acqua deschis la mare rămâne de recomandat celor care nu se uită prea mult pe prețuri și vor o ieșire într-un loc cu atmosferă, cu unul dintre cele mai vaste meniuri cu specific pescăresc din România.

Unde mergem în Eforie Nord ca să mâncăm un gyros sau döner bun? 😊 Noi zicem că în giratoriul de la Belona, în micul food-court La Famiglia al cărei fast-food îl vei găsi în spatele autoservirii, cu intrare din aleea pietonală care urcă din giratoriu. La Famiglia e o mică „familie” de alimentație publică deschisă în 2014, inițial cu o autoservire și o pizzerie, cărora li s-a alăturat prin 2020 mezinul, fast-food-ul pe care ți-l prezentăm aici. [„La Famiglia”.] Așa cum îi spune și denumirea, poți mânca kebab, gyros și döner, în locație sau take-away, preparate exclusiv din pasăre, disponibile în variantele roll, roll meniu sau piatto (kebab), gyros (inclusiv meniu cu suc și cartofi), respectiv döner (simplu XXL sau meniu XXL). „Dollar chips”, preparate din cartofi congelați sunt foarte gustoase, te încurajăm să îi iei, fie în meniuri/piatto fie separat în mini-box-uri. [Chifle proaspăt scoase din cuptor 😋] Atât lipia pentru kebab cât și chiflele pentru döner sunt făcute în casă, proaspete; pentru gyros se folosește pită grecească importată din... Grecia, la fel ca săbiile cu carne și iaurtul; toate sosurile (tzatziki, dulce-acrișor, usturoi) sunt făcute în casă; cuțitul automat taie de pe sabie carnea perfect făcută, în fâșii de aceeași grosime. Cam acestea sunt probabil ingredientele succesului de care se bucură acest loc. [Fâșii de carne tăiate perfect: unul din secretele gustului bun.] Pont: la döner cere chifla unsă pe o parte cu tzatziki și pe cealaltă parte cu sos dulce-acrișor și abia apoi să se adauge restul de ingrediente 😉 – ne-a plăcut că ne-am putut exprima preferințele, am cerut și ceva mai multă salată în chiflă, iar rezultatul a fost... delicios. Poate ne împărtășești și tu într-o recenzie aici, în pagină, cum a fost! [Legume proaspete și sosuri delicioase.] Singurul lucru pe care i l-am putea reproșa acestui loc este că e deschis doar sezonier, de la  1 iunie până la sfârșitul lui septembrie. Dar am înțeles că La Famiglia are o locație și în Constanța, deschisă tot anul. O s-o căutăm, să vedem ce-i cu ea! 😉

Pescăria lui Matei nu e doar un restaurant, cunoscut deja de mai toată lumea care călătorește, Pescăria lui Matei e o poveste. Iar povestea a început cu un bunic pescar, a continuat cu un tată învățător reprofilat în pescar, și activ și astăzi în afacere, și crește astăzi cu Matei – nu doar proprietar de afacere, ci și pescar pasionat, absolvent de chimie aimentară și implicat trup și suflet în activitate. Iar fotografiile de pe pereții restaurantului vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte.  Totul a început prin anii '80, cu „simpla” activitate de pescuit și administrarea unei cherhanale. S-a adăugat, oarecum organic, comerțul pe plajă, un fel de fast-food de odinioară, unde puteai mânca pește prăjit și borș de pește, pregătite de mama lui Matei. Și pentru că băiatul voia să-și cumpere un ski-jet, a decis să muncească serios pentru asta, așa că i s-a alăturat mamei, cu un beach-bar. De-aici până la restaurant pare că nu a mai fost nevoie decât de-un pas. Care a fost făcut în 2013. [2013 - începuturi...] La început izolată și greu accesibilă, Pescăria lui Matei a devenit azi loc de pelerinaj 😉 pentru cei care apreciază peștele. La Agigea, lângă port, pe malul mării dar departe de vadul comercial turistic, cu o priveliște de care numai în astfel de locuri te poți bucura, lângă punctul de unde a început totul – cherhanaua cu stuf (renovată și transformată în actuala pescărie). La început a fost un salon mic, cu o terasă mică, un loc prea puțin interesant pentru furnizori sau colaboratori „serioși”... Cu totul diferit stau însă astăzi lucrurile, când cei mai mulți clienți revin în mod repetat iar turiștii de pe litoral aleg să parcurgă distanțe nu mereu confortabile din stațiunile unde se cazează, pentru a testa pentru prima dată gusturile sau a regăsi preparate preferate la Pescăria lui Matei. [...și prezent.] Astăzi este un restaurant care este deschis tot timpul anului, cu terase mari, adaptat pentru funcționare continuă. Clienții sunt din toate categoriile – de la șoferi de TIR și trecători spre port la reprezentanți de companii, delegații comerciale, localnici și turiști; au în comun plăcerea de a mânca pește, pește bun, pregătit bine. Servirea nu e de fițe, cu naproane, pahare de cristal, fețe de masă albe și ospătari cu vestuță, deși prețurile te-ar putea face să te aștepți la asta... până la urmă e vorba de un restaurant - business de familie. Preparatele, atitudinea la servire și experiența generală a unei mese aici sunt mai importante; iar acestea se ridică la nivelul prețurilor. Toate rețetele după care se gătește au trecut prin mâna și experiența mamei lui Matei, care aproape nu lipsește din bucătărie. [De prin mare adunați...] Și astăzi, la fel ca întotdeauna, pescarii ies pe valuri dis-de-dimineață. Se întorc cu ce permite marea. Dacă nu ți-e lene să te trezești devreme și ajungi la timp la barcă, poți să cumperi pește proaspăt pescuit, în cantități mici, pentru utilizare personală.  Procesarea primară a peștelui se realizează în cherhana; pentru că asta înseamnă restaurant pescăresc; și apoi intră în scenă echipa de la restaurant; preia marfa și încep pregătirile: icre, borș...  La ora 11 se deschide restaurantul, nu înainte ca supervizorii să guste ciorbele proaspăt preparate. În bucătărie lucrează gospodine, nu bucătari cu stele Michelin; oameni simpli însă dedicați, muncitori, disponibili și deschiși. Așa este de altfel întreaga echipă care a crescut la Pescăria lui Matei. Și se vede în tot ce se întâmplă acolo. De la curățenie până la recomandările primite de la ospătari (care, apropo, ni s-au părut cele mai profesionist făcute din ce-am văzut până la ei). Unul din „secretele” succesului pescăriei lui Matei, am aflat, este echipa. Bine închegată, bine pregătită, bine condusă; și la restaurant și la cherhana. De altfel cam 70% din angajați sunt aceeași de la deschidere, iar asta spune multe despre modul în care se desfășoară lucrurile. [...și în farfurie dați!] De cum deschizi meniul, presiunea e mare... că parcă ai vrea să le încerci pe toate... 😊 pentru că nu găsești „pe toate drumurile” tzatziky de Agigea, midii afumate („de casă”), ciorbă de pește sau zargan. Noi „am cedat”, la aperitiv, în fața unei porții de icre de știucă, servite cu ceapă roșie și pâine prăjită (și nu, nu sunt icrele alea fake, cu mult ulei și alte adaosuri... pe care le găsești de obicei) și a unei porții delicioase de midii afumate (în unitatea proprie), cu „tzatziky de Agigea” - o cremă de brânză cu smântână, ceapă verde, usturoi și mărar, la un loc o combinație inedită și fericită de gusturi – afumat și proaspăt – care te surprinde și te face să mai întinzi mâna după „încă una”. [O gustare lejeră 😋] Au urmat o Vulpe de mare prăjită, cu mămăligă și mujdei. Inițial, un pic intrigați când am văzut-o în meniu, ne-au dat „curaj” s-o încercăm explicațiile oferite de ospătăriță. Într-una dintre cele mai profesioniste prezentări de care am avut parte într-un restaurant românesc 👍 am aflat că e un pește din familia rechinului. Gustos, gras, delicios 😋 vulpea de mare e un pește din ce în ce mai rar, dacă îl găsești disponibil, încearcă-l! Și o porție generoasă de Zargan pe plită, lângă care am pus niște legume la grătar (peștele ăsta ciudat, venit parcă de pe altă planetă, are și un gust la fel de aparte). Totul foarte gustos, bine pregătit și frumos prezentat. Bineînțeles că nu am putut trece cu vederea ciorba de pește, bogată și gustoasă, pregătită cum cere regula, cu mai multe feluri de pește. [Aripioare de Vulpe de mare.] În meniu sunt și preparate mai... internaționale... cum ar fi pastele cu fructe de mare. Pe care le-am și „degustat” ☺️ Pe lângă că au fost foarte bune, cu pastele făcute al dente și fructele de mare gătite perfect, cu un sos bogat, roșu, din multe legume pasate, ne-a plăcut originalitatea – pastele erau conchiglie, adică scoici, pe românește; adică am mâncat scoici cu fructe de mare 😊 Am aflat că decizia de a folosi alte paste decât spaghetti sau tagliatelle nu a fost neapărat un exercițiu de creativitate ci unul mai degrabă practic, gândit să vină în ajutorul părinților ai căror copii doresc să mănânce paste – sunt mai ușor de manevrat. Oricum ar fi, de apreciat. [Pește (de multe feluri) cu ciorbă. 👌] Am mai aflat că peștele marin preparat la Pescăria lui Matei vine doar din Marea Neagră și este achiziționat doar de la pescari. De reținut că nu întotdeauna vei găsi tot ce scrie în meniu; așa e la cherhana – se gătește ce se prinde. De pe la jumătatea lunii mai până prin septembrie, când este foarte aglomerat, restaurantul nu ia rezervări. Iar când spunem „foarte aglomerat” vorbim foarte serios - se poate aștepta chiar și 3 ore, se fac liste și ești sunat când se eliberează o masă. Iar asta în condițiile în care restaurantul are în total 280 de locuri! Partea bună e că te poți plimba și copiii se pot juca pe mica plajă din fața restaurantului, pe care Matei și echipa au amenajat-o frumos. Astfel încât așteptarea să fie mai ușoară. [Umorul este apanajul inteligenței. 😉] Atenție și la parcare! Nu parca oriunde, chiar dacă este mult spațiu viran în zonă! Tot ce depășește limitele parcării restaurantului riscă să fie sancționat. Fii atent la semne sau la informații – cei de la restaurant încearcă prin toate mijloacele să ajute clienții să evite situațiile neplăcute.

Terasa Răsărit de Soare a fost locul către care ne-au îndrumat multe persoane când am întrebat Unde să Mergem să mâncăm în Mamaia. Deși nu ne spunea prea multe de la distanță, nu cu cea mai atrăgătoare amenajare, ne-am spus să urmăm recomandările primite. Iar după ce ne-am apropiat și am intrat, ne-a plăcut mai mult decât de la distanță 😊 [De afară, nu arată prea îmbietor...] Amenajată fix pe plajă, în imediată apropiere de promenada din Mamaia, terasa Răsărit de soare te primește cu o atmosferă foarte relaxată, de inspirație grecească – multă piatră, tematică marină, decorațiuni cu aer antic, mese mari, numai bune pentru gașca de prieteni și spațiu generos. Amplasarea pe plajă vine cu o serie avantaje – priveliștea frumoasă asupra mării, vibe estival – dar și unele mici inconveniente – căldura, vântul uneori puternic.  Muzica e plăcută, spre retro, la un volum numai bun cât să nu treacă neobservată dar nici să nu deranjeze conversația.  Una peste alta, ne-a “prins” 😍 [Detaliu amenajare.] Și am fost încântați să aflăm că afacerea este una de familie, în sensul cât se poate de plin al expresiei, pornită de bunica și tatăl actualului manager, încă din 1991 și cu activitate neîntreruptă de atunci. Deci își merită pe deplin numele de „una dintre cele mai vechi terase din Mamaia”. Și a fost, cândva, chiar prima plajă amenajată din stațiune - în 1986, cu centru de închirieri șezlonguri și umbrele de plajă.  Începutul a fost din pasiune și din spirit antreprenorial; centrul de închirieri a fost achiziționat, i-a fost adăugat un snack-bar, în 1994 s-a trecut de la sendvișuri la preparate mai complexe și de la an la an afacerea a crescut, s-a dezvoltat și a devenit un loc unde clienți fideli vin încă din 1989, să regăsească felurile preferate. Unul dintre ele face deja renumele restaurantului și se pregătește după rețeta și metoda bunicii și de  peste14 ani chiar de aceeași persoană – plăcinta dobrogeană. Alături de plăcinta cu măr, miere și nucă, se fac integral în bucătăria proprie, inclusiv foile. - dacă nu știai, află că Plăcinta Dobrogeană este unul dintre cele câteva produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european ca IGP (Indicație Geografică Protejată), alături de cârnații de Pleșcoi, scrumbia de Dunăre afumată, Magiunul de Topoloveni și încă vreo 10 produse tradiționale românești. [Plăcinta Dobrogeană @ Răsărit de Soare 😋] Am început, ca vitejii, să vorbim despre plăcinte 🙂 dar bucătăria Răsărit de Soare se axează preponderent pe pește și fructe de mare. Meniul e restrâns și variază foarte puțin de la an la an; au ales să pregătească preparate puține dar la cel mai înalt nivel al potențialului echipei din bucătărie. Mai găsești în meniu și câteva feluri cu carne, pizza; ciorbe care se gătesc proaspăt, zilnic (deci nu în cantități mari, așa că e posibil ca la vizita ta să nu mai fie disponibile toate cele trecute în meniu) – ciorba de rață cu tăiței de casă, borș de somn, și alternativ ciorbă a la grec/de vită. Totuși atracția sunt ingredientele marine. Scoicile și calcanul (atunci când se pescuiește la această specie) sunt de Marea Neagră, proaspete; și sunt atât de apreciate încât clienții rezervă farfurii de pe o zi pe alta. [Somn la grătar, simplu și bun. 😋] Noi ne-am oprit, la vizita de documentare (septembrie 2023), la un aperitiv cu icre de crap și stiucă – o sălățică cinstită, fără adaosuri care să o „înmulțească”, cu ceapă roșie și lămâie alături; ne-a plăcut efortul suplimentar făcut prin adăugarea pe farfurie a câtorva fileuri de anșoa și frunze de spanac tânăr, detalii care completează frumos și dau un plus binevenit. Pentru felul principal am optat pentru niște Frigărui marinate de porc cu legume (350g, 48 lei), care au venit cu cartofi prăjiți (din cartofi congelați), un mix de varză albă și roșie și frunze de rucola, castraveți murați și sos; și un Somn la grătar, simplu și bun, doar cu mămăligă, lămâie și mujdei. Preparate bune, corecte, fără ifose. Porțiile ni s-au părut îndestulătoare iar prețurile rezonabile. Servirea a fost rapidă, într-o zi destul de liniștită, la un prânz târziu (15:30). [Frigărui marinte de porc, cu de toate.] Acceași abordare limitativă ca și în privința meniului s-a aplicat și în privința numărului de mese - 20 mese, cu 86 locuri – dimensiunea ideală pentru ca echipa să poată oferi calitate, atât pe preparate cât și pe servire. Parte din mese sunt așezate pe terasa acoperită, care poate fi și închisă când e nevoie, parte sunt în afară.  Deși pe litoral prețurile variază mai peste tot în funcție de diversele perioade ale sezonului turistic, la Răsărit de Soare prețurile rămân aceleași pe întregul sezon, fără creșteri în perioadele de vârf. În plin sezon devine necesară rezervarea. Dacă nu găsești locuri, poți face comandă prin telefon; dar va trebui să mergi să ridici pachetul. La cerere, se pot organiza și mici evenimente personale.   Deoarece terasa este amplasată chiar pe plajă, foarte aproape de hoteluri și de zona de promenadă, pentru a evita statutul de „toaletă publică”, cei de la Răsărit de Soare au fost nevoiți să restricționeze accesul la toaleta restaurantului; astfel, doar clienții o pot folosi, pe baza unui cod; a fost aproape amuzantă „misiunea” - în zona toaletelor sunt o mulțime de indicații, pe care trebuie să le urmezi pas cu pas, pentru a ajunge în râvnitul loc. 😄   Ne-a plăcut sloganul lor: Everyday is holiday! Așa că, dacă e vacanță, Răsărit de Soare e deschis: vara, în sezonul turistic, între aproximativ 1 iunie și 15 septembrie, în funcție și de vreme și numărul de turiști. Programul de funcționare, zilnic, începe la ora 9 iar ultima comandă la bucătărie se primește la ora 22. Însă, chiar dacă se închide bucătăria, clienții pot sta oricât de mult pe terasă, chiar și până la răsărit de soare 🤩

Iaki este un nume cu rezonanță pe litoralul românesc. Așa că, dacă îți dorești un pic de exclusivitate, eleganță, dar și o doză mică de etalare, o cină la restaurantul Iaki ți le poate oferi pe toate, odată cu o experiență culinară de calitate. [Intrarea dinspre Promenada din Mamaia.] Restaurantul este deschis și pentru persoanele care nu sunt cazate în hotel, pentru toate mesele; capacitatea mare, de 200 persoane, permite fără probleme acest lucru; iar personalul promite că se descurcă.  Micul dejun se servește în intervalul orar 7:30-10, doar în regim de bufet, împreună cu oaspeții hotelului.  Bucătăria a la carte se deschide la ora 12, așa că pentru prânz poți opta pentru ceva din meniul a la carte, sau, în sezon, când de multe ori hotelul organizează și prânz în regim de bufet, te poți alătura clienților hotelului, dacă „îți face cu ochiul” ceva de-acolo.  Dacă vrei bufet (mic dejun/prânz) tot ce trebuie să faci este să te adresezi personalului (hostess restaurant/recepție hotel) pentru a achita contravaloarea mesei (mic dejun în jur de 60-90 lei; prânz 60-70 lei pentru copii, 125-140 lei pentru adulți – include băuturi răcoritoare și cafea). Cina este întotdeauna a la carte (ar putea fi o alegere bună dacă vrei, eventual, să eviți prezența prea multor copii). [Terasă cu artă originală „Pe valuri” - C. Baraschi, 1963 😍] Restaurantul este unul elegant (chiar dacă „mise en place”-ul pentru mic dejun ia un pic din atmosfera elegantă), cu ferestre mari, în arcadă, draperii, coloane și tavan înalt. Meniul cu specific românesc și internațional și cu note de fine dining, nu este foarte vast dar are propuneri variate. Plus meniu de bar și meniu de vinuri. Atmosfera la cină este una foarte liniștită (poate chiar prea liniștită; niște muzică în surdină ar fi prins foarte bine). Poți să deschizi cu un Mojito (34 lei) și/sau o Margarita 38 (lei) 😉, făcute ca la carte, fără „scurtături”, fără înlocuiri care să le strice farmecul. [O deschidere inspirată 😊] Fideli ingredientelor locale, noi am încercat: Chefal de Marea Neagră – un preparat "clasic" pentru litoralul românesc, dar la Iaki pregătit și servit cu un „twist”: întreg, fript pe plită și oferit pe un pat de mix de frunze de salată, cu tartar de legume, lămâie și sos cremos de usturoi și însoțit nu de obișnuita mămăligă fiartă, ci friptă pe grătar. I-am adăugat o garnitură de broccoli cu unt și usturoi; dacă nu-ți place broccoli, acesta zău că te-ar face să-ți reconsideri părerea. Mușchiul de vită cu sos de ciuperci de pădure a fost foarte bine pregătit, exact cum a fost cerut, iar aroma intensă a sosului de ciuperci l-a însoțit foarte bine. O salată verde simplă lângă a fost suficientă, ca să te bucuri pe deplin de aromele din farfurie. [O cină excelentă 👌...] Preparatele sunt frumos servite, aduse la masă pe gheridon și se acordă atenție și plating-ului. Și vinul a fost tot unul local, din podgoria Murfatlar, ales la recomandarea chelneriței, care știa foarte bine tot ce face. Prețurile sunt peste medie, mai ales la bar, dar în mare reflectă calitatea produselor și a serviciilor. O cină pentru două persoane ajunge ușor la 200 lei (fără „accesorii”). [...încheiată cu un desert delicios. 😋] Și un prânz pe terasa mare și primitoare poate fi o opțiune foarte plăcută. Dacă îți plac ardeii, poți încerca Supa-cremă de ardei copți, ușoară și gustoasă, cu mozzarella și crutoane de pâine neagră. Pentru o variantă mai clasică, merge și ciorba de pui, bogată și presărată cu leuștean proaspăt. O alegere mai consistentă și într-o prezentare deosebită este Ceafa de porc pe piatră încinsă, aromatizată cu usturoi copt și fulgi de sare; a mers perfect cu o salată proaspătă de vară. Iar pentru o variantă mai... de dietă, merge o Salată Kobb (adaptate și numele și puțin și ingredientele variantei originale, cobb), cu multe ingrediente sănătoase (legume, piept de pui, avocado, semințe etc.). Și capitolul deserturi a fost foarte bine reprezentat de Tarta cu mere și înghețată, garnisită cu nuci și  felii de portocală confiate – delicios și fără milă pentru siluetă 😉 [Opțiuni bune pentru toate dietele] Iar dacă vrei ceva ce nu este trecut în meniu, întreabă; e posibil să găsești – de exemplu salate de însoțire sau murăturile (care, ține minte, sunt "home made").  Atunci când e posibil, ingredientele folosite sunt de proveniență locală (preparate din carne, brânzeturi). Parcarea hotelului este pusă la dispoziție și clienților restaurantului și este disponibilă și opțiunea take-away – comanzi, plătești, aștepți, ridici. 

Tu la ce te gândești când auzi „Rozmarine – tapas și vin”? Noi auziserăm de bine; și ne-am gândit și ne așteptam la ceva mâncare bună. Dar nu ne-am gândit nicio clipă la atmosfera prietenoasă pe care am găsit-o acolo și nici că vom cunoaște un chef-owner atât de implicat și pasionat de ceea ce face.   În centrul vechi al Constanței, la periferia Pieței Ovidiu, printre clădiri înalte și vechi și pe străduțe înguste, ajungi pe strada Vasile Canarache la nr. 4, fix deasupra mării, la Rozmarine – tapas și vin. Un local mic (cu doar 50 de locuri în interior și 50 în exterior când permite vremea statul la terasă) dar cu suflet mare, în care toți, de la angajați la clienții fideli, sunt ca o familie. Câteva măsuțe amplasate fix pe trotuar, tipic centrelor istorice ale orașelor, unde spațiile nu sunt foarte generoase, și un interior cu mai multe încăperi, și ele micuțe dar cu o atmosferă primitoare, nepretențioasă, relaxată dar îngrijită, tipică bistrourilor; accentul este pus pe ingrediente, pregătirea și gătirea lor. [Pe terasă e de preferat să stai seara, pe răcoare.] Chef Octavian Băloi, bucătar și proprietar, ne-a mărturisit că locul lui preferat pe lumea asta este regiunea Cantabria din Spania. Iar influența gastronomiei iberice se regăsește în mai toate preparatele din meniul Rozmarine. Totuși, tapasurile, care fac parte și din numele localului, sunt mult mai complexe decât cele spaniole – cu numeroase elemente home-made, bazate pe sezonalitate.  Iar felurile principale au la bază gastronomia locală, pe care Octavian o dezvoltă sau, cum îi place lui să spună, o complică 🙂 Câteva exemple: piperchi, mâncare locală tradițională, a fost transformată în „peperonata”, cu tehnici de gătire de influență mediteraneană, balsamic, brânză veche de oaie, din Dobrogea și Feta, busuioc verde; româneasca ceafă de porc dobândește valențe noi după 12-14 ore de stat la afumat (despre cele olfactive află ușor toată vecinătatea 😀) și din când în când i se alătură și ceafa de vită și pot ajunge pe mesele clienților alături de remoulade de țelină ori mousse de humus și sfeclă... Hmmm... cum sună astea? 😋 Salivezi doar ascultându-l pe chef cum povestește despre mâncărurile pe care le prepară. [Cotlet de porc tomahawk alături de niște cartofi cu rozmarin 😋] Într-un oraș cu o gastronomie mai degrabă comercială, adresată turiștilor, pentru care în general peștele doar se prăjește, Rozmarine este o binevenită „ieșire în decor”. Clienții fideli sunt preponderent localnici sau „turiști gastronomici” care revin. Din când în când se organizează mici evenimente culinare, uneori în colaborare cu chefi sau specialiști cunoscuți și cunoscători. Meniul nu se adresează chiar oricui... Nu vei găsi aici șnițele de pui, ciorbă de burtă sau pizza; decât dacă cine știe ce idee i-ar putea veni lui Octavian să mai inoveze ceva... 🙂; și nici feluri (ori amenajări speciale) pentru copii. Vei descoperi însă mâncare slowcooked, adică ore de gatire lentă, care creează gusturi complete și complexe. Vei descoperi preparate pe care nu le găsești la alte restaurante – măduvă gratinată, urechi de porc crocante, dar și cocktailuri signature. [Signature cocktails 🤩] Restaurantul e deschis tot anul. Și cu siguranță localnicii sunt cei mai fericiți, mai ales că deseori în bucătărie se întâmplă lucruri inedite, după inspirație și ingrediente disponibile, de care nu prea te poți bucura dacă nu ești din zonă și nu te prezinți la fața locului imediat ce vezi postările de pe social media ori dacă nu treci prin fața localului și vezi tabla de la intrare. Poți să vezi o parte din „ce te așteaptă” în meniu în mica vitrina de la bar – ingrediente pentru tapas, un jamon arătos. [Signature tapas 😍] Pe lângă meniul standard (și cel ne-standard 😉), mai există și „tabla de weekend” - adică ceva mâncăruri care se fac... standard... doar în weekend... 🙂 În plus, în zilele calduroase se gătește afară, în fața clienților. Pentru că nu se gătește în cantități mari, e posibil ca unele preparate să se termine până la sfârșitul zilei. Acu’… poate ești un pic amețit de atâtea „table”, variante, alternative și excepții... dar... există la Rozmarine câteva certitudini, care merită luate în calcul: se gătește zilnic; gustul e o pasiune, nu o întâmplare; ingredientele sunt locale (deci multe preparate sezoniere). [Tapas, vin și... pasiune!] Pe lângă multe din cele povestite mai sus, nouă ne-a plăcut și faptul că ospătărița știa totul despre mâncarea servită – ce conține, cum se face, cât durează. Așa că am ales, bine informați, un „set” de tapas – Muhammara dulce-acrișoară-afumată (100g, 27 lei) și Salată de calamar cu roșii uscate și anghinare (100g, 28 lei); un mic tur printre gusturile Mediteranei. Iar dintre „gătelile care îi reprezintă” ne-am oprit la Urechile de porc cu paprika afumată și usturoi, caramelizate în dulceață de ardei iute – crocante și bine condimentate (250g, 47 lei) - și Arrosticini (frigărui de berbecuț) cu cartofi dippers și sos tartar cu castraveți murați (250g, 68 lei) – dacă îți place acest tip de carne, e de încercat; aroma și frăgezimea sunt delicioase; cartofii sunt congelați, e adevărat, dar sunt premium; iar sosul e făcut în bucătăria Rozmarine, nu în fabrică. [Urechile de porc cu paprika 😋] Porțiile pot părea unora mici, iar prețurile sunt ușor peste medie dar... nici ce se întâmplă la Rozmarine nu-i tocmai „comun”... Creativitate, atenție, implicare, care rezultă în preparate speciale. Locurile de parcare pot fi greu de găsit în apropiere, așa că lasă mașina și fă o plimbare frumoasă pe jos până la restaurant. 

“Am ajuns la Terasa Cetate Mamaia cu circumspecția turistului român aflat pe litoralul care, din păcate, nu se bucură de o prea bună reputație. Însă la Cetate am avut parte de experiențe plăcute, la ambele vizite făcute. Deci, dragi călători, dacă alegeți cu atenție, găsiți și locuri ok. ┄ Deși Terasa este amenajată în stil românesc rustic, cu mese și banchete din lemn, acoperiș și tavan cu bârne și obiecte de decor vintage, meniul  este unul internațional, care îmbină feluri tradiționale românești cu ingrediente și meniuri mediteraneene, accentul punându-se pe pește (în cea mai mare parte de proveniență românească și numai când nu se poate, din import – Grecia).”  [Terasa Cetate la ceas de seară.] De o primă surpriză am avut parte imediat ce ne-am așezat la masă, când ospătarul a adus un scaun în plus „pentru geanta doamnei” 😯 De așa tratament nu am avut parte nici prin restaurante de fițe. Am dat o primă „bilă albă”. Cartea-meniu nu arăta foarte „fancy”, cu foi A4 introduse în folii de plastic prinse între coperțile personalizate, dar conținutul și pozele ni s-a părut că arată bine.  Am găsit interesante paginile cu meniuri cu preț unic – 42 lei (Mici cu cartofi prăjiți, Hamsii, Piept de pui la grill cu cartofi prăjiți și salată de varză etc.) sau 55 lei (Tochitură de pui, Ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză, Varză călită cu cârnați sau șunculiță etc.). Am cerut detalii ospătarului despre feluri din meniu pe care nu le cunoșteam și am primit răspunsuri detaliate, satisfăcătoare, încât să putem alege ceva pe plac. Încă o „bilă albă”. Deja începuserăm să demontăm rezervele. Așa am aflat că toate tipurile de pește (cu excepția hamsiilor și a sardinelor) se pot găti și simplu, pe plită, și li se poate adăuga și sosul de saramură, pentru ceva gust suplimentar – deci dacă regăsești în meniu, de exemplu, chefal la plită, poți întreba și de varianta de servire în forma saramură. [Fără hamsii, la mare, nu se poate 😊] Am optat pentru o porție de Hamsii (nu se poate să ajungi pe malul Mării Negre și să nu mănânci hamsii! 😊) - măricele, curățate, gustoase, cu lămâie și mujdei suficiente și mămăligă (42 lei), au mers de minune cu o bere rece, la halbă (14 lei) – și o Saramură de levrek (79 lei), cu sos aromat și ușor picant, cu legume coapte (roșii, ardei gras și un ardei iute, și el tot copt, pentru cine preferă „picanteriile” serioase). Am cerut pentru ea vinul casei roze; nu a fost excelent, dar și-a făcut bine treaba lângă saramură. Ospătarul care ni l-a adus (altul decât cel care ne-a primit și luat comanda) a fost un pic mai stângaci, începător, dar simpatic și am apreciat dorința de a face lucrurile cât mai bine – ne-a întrebat dacă dorim să toarne vinul din carafă, dacă vrem șpriț sau apa separat. 👌 [Saramură de lavrac, cu ardei iute copt 😋] Ni s-au recomandat și am și încercat: Pastrama de oaie (75 lei), care nefiind chiar un produs marin 🙂 a fost un deliciu – bine curățată, fragedă, gustoasă, mai bună decât prin locuri cu tradiție în prepararea acestui produs, însoțită de mămăligă și câteva felii de castraveți murați. [O pastramă pur și simplu DELICIOASĂ 🤩] Midiile în sos roșu (70 lei) – mari și plinuțe (am aflat apoi că de obicei sunt furnizate de un pescar local), cu un sos ușor picant de roșii și multe legume, la care am adăugat o focaccia foarte gustoasă, cu care a mers foarte bine sosul rămas în farfurie după ce s-au terminat midiile 😊. Ambele s-au potrivit bine cu vinul casei roze și au lăsat loc și pentru un Tiramisu (împărțit 😊) homemade, la 27 lei. Foarte bun și el. [Detaliu midii în sos roșu 😋] Atmosfera pe Terasă este plăcută – multe plante, acvarii mari cu pești colorați (foarte bine întreținute), felinare – cafeaua bună, curățenia ok, servirea în regulă. Or mai fi pe ici-pe-colo mici scăpări dar nimic iremediabil; deschidere și bunăvoință există. Pentru o activitate sezonieră, aspect care ridică inerent o serie de probleme, ne-a făcut plăcere să cunoaștem la Terasa Cetate un ospătar care lucrează aici de 12 ani; și un proprietar care nu lipsește de la restaurant aproape niciodată, sacrificând pe alocuri chiar și viața de familie. [Tiramisu à la Terasa Cetate.] Un loc pentru toată lumea. Feluri preferate de copii – cartofi prăjiți, șnițel, pizza; plus acvariile, care sunt atracția lor principală. Platouri calde mix grill (140 lei/ 250 lei/ 350 lei), foarte potrivite pentru grupuri (de două-trei dar și de cinci-șase persoane). Și bineințeles, ciorbe, de pui, de văcuță, de fasole cu afumătură, de burtă... iar în weekenduri, borș de pește 😋 [Platoul „greu”, pentru pofte pe măsură 🙂] Porții generoase; peștii au între 400-600g. Servirea suficient de rapidă, în condiții de ocupare medie.   Dacă vii cu mașina, mai ales în luna august – vârf de sezon, poți avea dificultăți în a găsi loc de parcare; va trebui să te descurci cu cele câteva spații publice din zona terasei. Terasa Cetate Mamaia funcționează neîntrerupt din 2006, în sezon dar și în afara lui, atât cât permite vremea – din mai până în septembrie, poate chiar octombrie.