Viscri

Când ajungi la Viscri, în comuna Bunești, te simți ca și cum ai fi descoperit tu, în sfârșit, tehnologia călătoriei în timp. Nu știi cum ai făcut, dar ai reușit! Și a nu se percepe nicio conotație negativă în această afirmație! E o întoarcere în timp din acelea plăcute; mai ales dacă ești (ai fost) copil de oraș sau ai nostalgii legate de vacanțele de vară și copilăria la bunici la țară.

E de un pitoresc total! Culori, forme, contururi, materiale, lumină, cald, calm ... Totul te invită la visare, la introspecție, la imortalizat, la veșnicie ...

O casă cu pereții mai albaștri decât cel mai senin cer, o pisică ce toarce leneș la umbra unui zid, șosete și pulovere din lână tricotate manual “etalate” pe gard la vânzare, găini ciugulind prin iarba de la marginea uliței, nederanjate de nimic, de parca tot satul ar fi curtea lor ... Pace.

De undeva de pe un deal veghează la toată liniștea asta biserica fortificată, parte a patrimoniului mondial UNESCO, bătrână dar dreaptă și impunătoare. Și cel mai ateu dintre atei dacă ești și tot nu are cum să nu te atingă starea asta aproape palpabilă de spiritualitate pe care o alcătuiesc zidurile albe ale bisericii, pietrele șlefuite lucios de timp și nucii purtători de ani mulți pe umerii ramurilor groase.

Același aer de smerenie se regăsește și în interiorul bisericii; și nu vine din somptuozitate sau fast, așa cum se întâmplă din păcate în multe lăcașuri de cult; ci vine smerenia asta din lemnul scorojit al amvonului, pe care abia se mai distinge nuanța vopselei ce l-a colorat odată, din scârțâitul la fiecare pas al scândurilor din podea, din crăpăturile pereților strâmbi și vechi; probabil pentru că, vorba cântecului, “Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici” ...

Urcă și în turnul bisericii. Priveliștea asupra satului și a dealurilor din jur îți va bucura ochii și sufletul - curbele molcome ale dealurilor, pădurile colorate în tonurile anotimpului, acoperișurile vechi din țiglă, turmele de oi împrăștiate prin poieni; noi am nimerit o zi în care și ceața s-a simțit vedetă și a vrut să fie “trasă” în poză, așa că s-a strecurat printre vărfuri de copaci, hornuri și chiar pe ulițe, adăugând un aer mistic.

Vizitează și micul muzeu din fortificaţia bisericii. Te vei conecta și mai bine cu istoria locului. Vei vedea mijloace tradiționale locale de viață și activitate, de la îmbrăcăminte (se pare că aici se păstrează cel mai vechi costum din secolele XVII-XIX) la cărucioare pentru copii, de la stupi de albine la lăzi de zestre. Biletul de intrare la biserică îţi permite accesul la muzeu dar şi la inedita expoziţie de cahle transilvănene: pentru detalii caută în aplicaţie şi pe site 🔍 Biserica evanghelică fortificată Viscri.

Așezarea cu particularitățile ei și cultura locală au beneficiat de atenția diferitelor organizații și persoane minunat de bine intenționate, care au identificat potențialul turistic dar și caracterul de “arhivă vie”, prin care se pot păstra și transmite mai departe valorile străvechi. Astfel, oamenii, activitățile lor, modul lor de viață, munca lor și rezultatele ei, au reînceput a fi scoase la lumină și readuse în atenție, din fericire într-un mod inteligent, care nu a adus atingere spiritului locului. Marketingul merge foarte bine împreună cu pâinea tradițională, cafeneaua cu artizanatul, restaurantul cu șura și papucii cu exportul. Chiar și coșurile publice de gunoi instalate se integrează în imaginea satului, fiind făcute din nuiele împletite. Genial! Astfel totul rămâne în armonie cu cișmeaua cioplită într-un trunchi de copac ori cu cea veche, din piatră, la care vin tacticos la adăpat caprele.

Că tot vorbirăm de restaurante, nu le ocoli! 
La prima noastră vizită în Viscri am găsit doar unul, construit pe conceptul “farm to table” (din fermă pe masă). Poți mânca în fosta șură sau în grădină. Deși interiorul e ca dintr-o poveste cu bunici, la gura sobei, noi am ales a doua variantă, grădina, pentru că vremea era minunată. Și prânzul, dintr-un meniu transilvan, cu brânzeturi, slăninuțe, tarhon, afumătură, lașcă ... a fost un element perfect potrivit în acest tablou numit Viscri.
Revenind în sat am constatat că între timp au mai apărut și alte locuri unde poți mânca.

Da, acesta este locul din județul Brașov care l-a fermecat pe Prințul Charles al Marii Britanii; căruia cel mai probabil sătenii îi datorează mult; și până la urmă chiar și noi toți; pentru că destul de probabil acest colț minunat de Românie s-ar fi pierdut în uitare și părăsire la fel ca multe altele…

O vizită la Viscri va rămâne în “sertarul” tău cu amintiri frumoase. Iar dacă ajungi acolo cu maşina, să știi că va trebui să o lași în parcarea  de la intrarea în sat! Îţi mulţumim anticipat, şi noi şi toţi cei care se vor plimba prin Viscri şi vor putea să pozeze casele, animalele şi tot ce are mai frumos acest sat, fără să le apară în cadru tot felul de cai-putere...🙏 Vei fi răsplătit cu o frumoasă plimbare printre curţile şi grădinile pline de viaţă!
Drumurile de acces atât dinspre Rupea cât și dinspre Dacia au fost asfaltate și sunt foarte bune. 

Tururi, drumeţii şi recomandări... află tot ce trebuie să experimentezi atunci când eşti în Viscri!