Albert’s Place

Un loc atât de popular cum s-a dovedit a fi Ski Gyimes avea nevoie și de un restaurant unde schiorii și boberii să-și poată reface resursele de energie 😍 [Recomandarea noastră este să mănânci după ce te dai cu bobul, nu înainte 😀] Nu e deloc un loc de fițe, fiind clasificat la doar două stele, dar asta nu contează. Pentru că este un loc primitor, curat, cu servire bună și mai ales unde se mănâncă bine. Nu „sofisticășenii”; mâncare „cinstită”, tradițională, gustoasă și sățioasă.  Au și o specialitate – Platou Skigyimes Black Rock Grill; bine, numele nu intră chiar în categoria „tradițional”, dar ingredientele sunt tot de-acolo; și este vorba de carne friptă pe piatră, cu cartofi prăjiți, sosuri și salată, după sezon, de legume proaspete sau de murături; iar porția e pentru gurmanzi 😉. Ce e special este că o faci singur; adică ți se aduce la masă carnea crudă, de porc și de pui, împreună cu piatra încinsă și îți pregătești singur friptura, cum îți place. Restul vine din bucătărie gata de mâncat, nu te teme, nu va trebui să te pui pe curățat și prăjit cartofi 😃 Costă 60 lei, 250g/150g/100g. [Spor la prăjit! 😍] În rest, este despre ciorbe (dintre care evident că nu lipsesc cea de burtă, cu fasole şi supa gulaș), „porcării” la grătar, mâncăruri gătite (tocăniță, sarmale), friptură țigănească, diverse cărnuri de pasăre în diverse forme de pregătire, chiar și pește și vreo două salate și o pizza (da, una! cu cinci ingrediente) – câte ceva pentru fiecare. Plus garnituri, salate și sosuri de însoțire și câteva deserturi. Sigur vei găsi ceva pe gustul tău. Și băuturi pentru toate vârstele și dorințele. Totul la prețuri destul de rezonabile (mai ales berea locală). Și cu personal amabil. Și amenajare caldă, rustică - mese și bănci din lemn masiv, perdeluțe colorate. [Corba de fasole cu afumătură, merge cu ceapă!] Noi am încercat câteva chestii care ni s-au părut mai interesante, iar impresia de după a fost una cât se poate de plăcută. Platoul Black Rock Grill e o experiență, nu doar o mâncare - poate fi interesant să-ți perpelești singur friptura 😊 Am ales Borzaska pentru caracterul tradițional – e un „șnițel unguresc”, făcut în crustă de cartofi și presărat din belșug cu cașcaval și sos de smântână cu usturoi; crocant și gustos - 30 lei, 250g. Pentru că au propria stână, am testat și Friptura de miel cu os, la cuptor; gătită simplu, fără „artificii” inutile; delicioasă; și mare! (dacă se adaugă și o garnitură, e suficient pentru două persoane), 50 lei, 300g. Bineînțeles că nu am ocolit supa gulaș; gustoasă dar “adaptată” la gusturi mai universale; nu am regăsit prea mult din elementele specifice – paprika iute și chimenul; 22 lei, 400g. [Terasa de lângă bob. View inclus! 😍] În sezonul cald vis-a-vis de restaurant, chiar la baza platformei de plecare a bobului de vară, funcţionează şi o terasă deservită de un bar, unde te poţi muta după ce mănânci; noi aşa am făcut şi încercat nişte cocktail-uri - destul de reuşite; la fel ca în restaurant, şi aici oamenii îşi dau toată silinţa să facă lucrurile bine chit că aglomeraţia le pune câteodată beţe-n roate. 👌 [Un Mohito "reintrepretat", de vară.] Problema cea mai mare este că, în funcție de momentul vizitei, e posibil să fie destul de aglomerat (alpine coaster-ul este un punct major de atracție în zonă, mai ales în weekendurile de sezon) dar măcar parcarea (contracost, 10 lei/zi)  e mare, (grijă mare când traversezi), iar împrejurimile superbe.  Mergi cu bine!

Cu excepția faptului că probabil nu am reușit nici măcar o singură dată să-i pronunțăm corect numele, ne-a plăcut restaurantul Öt Kutya din Miercurea Ciuc. 🙂 Și restaurantul și povestea din spatele denumirii lui. [Cei 5 "câini".] Este, credem, de suficientă notorietate faptul că Miercurea Ciuc are o echipă foarte bună de hochei pe gheață; ai căror jucători au porecla „câinii”. Ei bine, toți cei trei băieți ai familiei care deține restaurantul Öt Kutya sunt hocheiști. Tatăl a fost și el. Patru câini, din două generații. Toți au fost de acord și au „făcut-o” câine și pe doamna familiei și așa s-a născut Öt Kutya (care în română se traduce 5 Câini). Ne-a plăcut mult logo-ul restaurantului, care înfățișează sus un câine maaare (bulldog) alături de unul un pic mai mic; iar dedesubt trei câini ceva mai mici, care țin în dinți o crosă de hochei care are capătul în formă de os 🙂 Între cei doi câini mari de sus (evident părinții) n-am reușit să aflăm exact dacă cel mare este doamna B. sau domnul B.; dar pe parcursul discuției domnul B. a făcut un pas în spate 😉. Cu o istorie de 24 de ani (din 1997), cu tradiție în domeniu și renume în oraș dar cu poziționare relativ nouă în spațiul urbei (după 21 ani lângă patinoarul din oraș, în 2018 și-a schimbat localizarea, așa că atenție din ce surse te informezi),  Öt Kutya se mândreşte că este restaurantul care a adus în oraș Borzaska, fel de mâncare unguresc (un șnițel savuros de porc, învelit în mujdei, ou și cartofi) ce a devenit rapid foarte popular și a fost preluat de mai toate restaurantele din regiune. [Camembert pane, cremos în interior, interesant.] Felurile de mâncare oferite în restaurant pot fi încadrate în bucătăria „de casă”; bucătăreasa este de la sat (dar “școlită” la oraș – lucrează în restaurant de 16 ani). Totuși aspectul farfuriilor este unul destul de urban și nu lipsesc din meniu, variat de altfel, „franțuzismele” - camembert pane în crustă de nuci, supă cremă. Noi am ales 50%-50% elegant-casual 🙂 Adică un camembert pane și o porție de aripioare de porc (da, și nouă ni s-a părut „specială” denumirea, așa că într-acolo ne-am îndreptat). Porțiile ni s-au părut ușor cam mici comparativ cu „dimensiunea” prețurilor, dar nu am plecat flămânzi iar calitatea a fost decentă. Camembertul vine alături de o jumătate de pară și dulceață iar aripioara de porc este de fapt ciolan 😉 dar într-o variantă cumva „mini”, ca să i se potrivească și diminutivul din denumire, și vine cu cartofi wedge și sos. Servirea promptă, atmosfera plăcută, personalul amabil. ["Aripioară" de porc. Bună da' cam puţină! 😃] La etaj există un spaţiu unde poţi organiza ok o petrecere sau un eveniment privat. Ne-a plăcut şi ideea meniului scris pe o un perete al restaurantului... ar fi fost drăguţ dacă ar fi fost scris şi în româneşte, nu am înţeles decât Cordon Bleu 😉 [Vă rugăm noi: scrieţi pe tablă şi în româneşte! 🙏] Restaurantului îi lipsește parcarea proprie deci dacă mergi cu mașina va trebui să găsești un loc să o lași pe una din străzile din apropiere. Oricum, cel mai bine ar fi să mergi fără maşină, mai ales în după-amiezile şi serile când se organizează aici mici recitaluri, karaoke sau vizionări de evenimente sportive: cu siguranţă vei fi tentat să intri în "atmosferă" cu câteva shot-uri sau halbe de bere! 🤩 

Restaurantul D.O.R. din Tohanu Nou (pe ruta Brașov-Bran) a reușit în scurt timp să devină unul dintre acele locuri în care e un “must” să mergi.  Noi am ajuns prima dată acolo când încă nu devenise atât de... popular. Și ne-a plăcut foarte mult. Într-o zonă unde kitsch-ul cam este din păcate la putere, acest restaurant este ca o rază într-un decor sumbru. Spații largi, lumină, culori calde, materiale naturale, plante (chiar și un copăcel). Plus un etaj. O combinație reușită de rustic și modern. Servire cu zâmbet pe buze. Muzică în surdină, calmă, blândă, care îți mângâie auzul; o atmosferă numai bună pentru a savura o mâncare deosebită. Deosebită din multe puncte de vedere. Nu vei găsi aici aproape nimic din ceea ce ești obișnuit să găsești într-un restaurant (de fapt noi credem că această denumire chiar nu ar trebui să fie acordată oricărui loc în care poți mânca ceva; sunt puține locurile care merită să fie numite restaurante; dar asta este altă discuție...).  [Celebrul copac D.O.R.] Meniul este, de la conținut la plating,... altceva. Este scurt, nu cu foarte multe opțiuni, dar apar periodic feluri noi (primăvară-vară, toamnă-iarnă, cu ingrediente de sezon). Este ceea ce ar trebui să fie o experiență culinară – cu arome, cu texturi, cu nuanțe. Dacă ești în căutare de șnițel cu cartofi prăjiți, nu intra la D.O.R., nu e pentru tine. [Bucătărie românească modernă. 😍] D.O.R. nu este un loc unde să vii să înfuleci și să pleci. Aici totul trebuie savurat, cu toate simțurile. Cele mai simple ingrediente se transformă în produse surprinzătoare, feluri clasice „suferă” metamorfoze care le fac aproape de nerecunoscut.  O supă cremă va fi servită cu chipsuri din bacon iar tăițeii din supa clară sunt din foi de clătită. Ne-a plăcut mult supa de rață (24 lei), cu legumele al dente și cubulețe de carne de rață afumată. Și ne-a surprins foarte plăcut faptul că cine nu a comandat aperitiv a primit un mic amuse-bouche din partea casei (o altă caracteristică pe care am regăsit-o doar în restaurante unde ideea de „a lua masa” este la un alt nivel). 👌 [Supă de raţă. Cu raţă. Şi cu de toate, bune!] Gustări cu cele mai inventive alăturări de gusturi – păstrăv lângă tartar de pere, ori brânză de burduf cu ardei copți.  Salatele sunt și ele un prilej de experimentare; nu vei găsi aici plictisitele salate bulgărești sau grecești, în boluri anoste. În schimb papilele tale vor face o adevărată excursie senzorială. Noi cel puțin așa am găsit Salata Chef (49 lei) și Salata D.O.R. (39 lei) - combinații de-a dreptul artistice de carne cu brânzeturi, legume coapte și fructe, cremos și crocant. În plus sunt atât de mari și consistente încât pot reprezenta o masă cât se poate de satisfăcătoare. [Salata D.O.R. - curcan gratinat, caş afumat... 😋] Felurile de bază sunt create cu aceeași ingeniozitate și aranjate în farfurii ca să fie și admirate, nu doar mâncate. Aceleași melanjuri neașteptate, cu efecte delicioase – vită și dulceață de ardei, piept de rață caramelizat, mămăligă coaptă. Toate sunt concepute de la ingredientul principal până la garnitură iar modul în care toate elementele sunt îmbinate s-a dovedit până acum fără cusur. Pieptul de pui gratinat ne-a tentat și ne-a plăcut. Şi abia aşteptăm la o vizită următoare să testăm Tomahawk-ul pe care l-am văzut la vecinii de masă (are două rânduri de sosuri pentru că e pentru 2 persoane)... până atunci poate ne spui tu într-o recenzie cum a fost! ✍️ [Tomahawk. Să tot loveşti foamea cu el! 😍] Prețurile ar putea fi considerate de unii mari dar reflectă din plin calitatea atât a produselor cât și a serviciilor și a ambianței. D.O.R. înseamnă delicios, organic, românesc; și am înțeles că se face tot posibilul ca produsele utilizate în bucătărie să răspundă acestor deziderate – produse locale, de sezon, obținute cât mai curat și mai sustenabil: cea mai mare parte din carne este furnizată de producători locali de pe o rază de 25 km, ouăle folosite pentru paste sunt bio (cumpărate de la localnici), toate brânzeturile (în afară de blue cheese) sunt produse în zona Moieciu în fermă proprie, multe dintre legume provin din grădină proprie. [Supă-cremă de leurdă: verde în farfurie, verde în suflet!] Ce am remarcat, reîntorcându-ne la D.O.R. (că ni s-a făcut dor, după o primă experiență reușită), a fost modul în care s-a schimbat clientela. Pe măsură ce locul a devenit celebru, a început să atragă și acea zonă a publicului care „bifează” locurile de calitate poate mai mult decât le apreciază, pentru care „tag”-ul este mai important decât „cuisin”-ul. E și marketing, bun pentru afacere. Dar sperăm ca asta să nu modifice negativ locul; ar fi păcat.

Dacă ești în zona orașului Victoria și vrei să manânci ceva bun, poți merge la Saga Pizza&Pub. Pe lângă mâncarea bună te vei bucura și de o imagine superbă a Munților Făgăraș.  [Cam aşa se vede de pe terasa Saga. 😍] Cu un meniu specific de pub, plus pizza, multe papile vor fi cucerite. 😋 Ingredientele utilizate proaspete, de calitate, rezultă în mâncăruri gustoase. Meniul variat include feluri pentru toate gusturile – pizza, „prăjeli americănești” (inele de ceapă, pui crocant, aripioare), burgeri, coaste, sandwich-uri, bruschetta, dar și feluri mai neaoșe (ciolan de porc) ori pentru cei mai la dietă (fructe de mare).  Porțiile sunt generoase, pentru gurmanzi iar prețurile accesibile (mai ales dacă iei în calcul porțiile 😀). Noi ne-am „făcut de cap” cu un platou crispy chicken (care vine însoțit de cartofii prăjiți și sosuri – ne-a plăcut în special sosul chili), niște costițe de porc băițuite cu sos barbeque (nu te lăsa păcălit de diminutivele gen „costițe” căci nu-s nici pe departe așa minione cum sună; și mai vin și împreună cu niște cartofi wedge și o salată Coleslaw, 550g, 36 lei), o pizza capriciosa foarte bună, cu blat subțire și topping exact cât trebuie 480g, 22 lei (dacă vrei topping mai bogat îl poți comanda extra; dar nu e cazul) și burgerul casei (burger Saga, 450g, 30 lei) care chiar că e o saga! 😀 (bogat „împănat” și epic de învins). [Saga: un burger epic!] Un loc ce credem că e foarte apreciat și la nivel local, căci tot timpul cât am fost acolo, mașina de livrări n-a stat mai deloc în parcare.  Sunt şi foarte creativi, tot timpul testează şi introduc în meniu lucruri noi... la data documentării noastre erau pregătite pentru "listare" pastramă de curcan cu mămăliguţă, brânză, smântână şi murături asortate (35 lei) 😮; tagliatelle cu vită şi ciuperci (400g, 28 lei); caracatiţă la grătar cu garnitură; ciolan de curcan cu cartofi aurii, murături şi  sos hrean (800g, 35 lei )... motive numai bune de revenit 😀! Am înţeles că nu sunt neglijate nici perioadele de post, când sunt pregătite feluri specifice. Servire promptă și personal prietenos și atent. 👌 [Interior primitor.] Interior eclectic, relaxant, confortabil, primitor, numai bun pentru întâlniri cu prietenii sau un popas de masă rapid și gustos ori doar pentru o cafea bună și un desert.  Terasă cu priveliște de 5 stele și încă una fără priveliște dar foarte confortabilă și plăcut amenajată (canapele, pernuțe...), amenajată la parter unde este şi un bar-cafenea (program 07:30-22:30) cu care nici centrul Braşovului nu s-ar face de ruşine. ✔️ Cafeaua, foarte bună, probabil cea mai bună din zonă, merită să "deviezi" un pic de pe DN1 chiar şi numai pentru ea! 😉 Şi dacă vrei să înnoptezi, au şi câteva camere foarte drăguţe, vezi recomandarea Saga Rooms din secţiunea Unde dormi! [Barul-cafenea de la parter.] O pată de culoare într-un oraș mic și liniștit, parcă uitat de timp... (sugestie: dacă mergi la Saga, mai ia-ți o jumătate de oră și pentru o plimbare în împrejurimi – zona veche a orașului – ar putea fi o experiență plăcută, inedită).

Dacă te prinde din urmă foamea pe E578, în satul Siculeni din județul Harghita, Restaurantul Amadé e un loc numai bun să scapi de ea. Uită-te după pensiunea cu același nume, va fi mai ușor de reperat (exact la monumentul Siculicidium); restaurantul este în cadrul ei dar este deschis și pentru clienții din exterior. [Amplasare într-un loc istoric.] Poate fi și o destinație de o zi construită în jurul lui, pentru că ai la dispoziție ceva moduri de a-ți petrece activ timpul liber (bowling, teren de sport sau, de ce nu, o plimbare până la unul din obiectivele apropiate – poți întreba și la restaurant/pensiune sau verifică în aplicație 😉); zona este una frumoasă, liniștită iar oamenii primitori și amabili. Mâncarea este foarte bună iar porțiile foooarte generoase; dacă nu ești un gurmand gândește-te bine ce comanzi, căci meniul conține multe elemente tentante iar un fel principal poate fi cu ușurință împărțit la doi, mai ales dacă vine după un antreu sau o ciorbă. Meniul este unul bazat pe bucătăria transilvăneană însă nu extrem de tradițional; notele etnice sunt de bun gust și de gust bun 😋. Iar dacă nu ești din zonă ar putea fi un moment potrivit să cunoști bucătăria locală; ar fi amuzant să afli ce sunt frecățeii, tentant să încerci varza murată coaptă, interesant să guști poate pentru prima dată varza cu tăiței sau o ciolomadă. Atenție, meniul se schimbă în funcție de sezon și ingredientele/produsele disponibile. [Ciolomadă - nişte murături mai ardeleneşti. 😀] La prima noastră vizită am prins încă meniul de iarnă și „ne-am luptat” cu o porție ce coaste de porc (la untură), cu cartofi steak și varză murată coaptă, cu o ciolomadă alături (nu s-a potrivit foarte bine dar denumirea suna prea interesant ca să nu o testăm 😀; ne-a plăcut că ospătărița nu ne-a recomandat-o, tocmai pentru că nu se potrivea, dar dacă noi am vrut-o...); și o pulpă de rață confiată, cu varză călită (roșie) cu mere. „Si dă-i și luptă”... am ieșit cam „șifonați” din înfruntare dar a fost bine 💪! Mâncare secuiască, grea, consistentă dar tare gustoasă! Coastele la untură au un gust cum nu găsești decât la coastele în untură (pe care nu le găsești în multe locuri) iar varza coaptă e... cum numai bunica mai făcea...; tăițeii de casă sunt aceia tradiționali scurți și lați iar combinația cu varză roșie a fost una suprinzătoare și bună. Din dorința de a păstra și transmite mai departe cultura gastronomică transilvănean-secuiască moștenită de-a lungul secolelor, cei de la Restaurantul și Pensiunea Amade (în colaborare cu o serie de alți parteneri) au decis să vină la meniul lor cu un complement (și un compliment 😉) - un meniu suplimentar celui „de bază”, de inspirație franciscană.              Pe baza unui proiect editorial recent, Mâncarea franciscanilor, ce a cercetat și adus în prezent capodopere gastronomice monahale, precum și a experimentelor a trei bucătari curioși, Restaurantul Amade oferă celor interesați posibilitatea de a face cunoștință cu gusturi din vremuri apuse, dozate și combinate contemporan în preparate cu denumiri autentice – Friptură acră, Carne de vită cu hrean, Orez prăjit. Sunt doar câteva exemple din cele 55 de rețete, selectate dintr-un manuscris ce datează de la sfârșitul secolului 17 (1693), intitulat „Cărticică de bucate... scrisă în Mănăstirea din Ciuc”. [Cartea ce a stat la baza noului meniu Amade.] Și sunt și preparatele pe care ne-am bucurat să le gustăm și noi la Amade, într-un fel de sesiune de sampling de pre-lansare a meniului 🙂 Mare surpriză! Mâncau bine călugării franciscani de la Mănăstirea Șumuleu! 😊 Ok, probabil nu cu plating și cu alchimie culinară pusă la lucru de chefi, dar... să combini carnea de porc cu mere, ghimbir și nucșoară ori carnea de vită cu smântână și hrean sau orezul cu stafide și miere, pare, așa, mai degrabă de restaurant modern decât de mănăstire de secol 17... 😋 Câteva lecții învățate din această experiență: nu noi am descoperit ghimbirul și l-am adus din Asia pe raftul supermarketului, în secolul 21; gusturile și combinațiile clasice sunt eterne și nu dau greș – carnea de porc și mărul, hreanul și smântâna, laptele și mierea; nu e nevoie de sumedenie de ingrediente ca să obții gusturi memorabile. [O supă...] Supă de vită am mai mâncat noi, mai ales prin Transilvania dar supa asta simplă, cu carnea fragedă, și condimentată cu un strop de oțet, piper și hrean a fost pe cât de neașteptată pe atât de remarcabilă. Friptura acră nu este de fapt deloc acră; ci mai degrabă dulce; și delicioasă 😋 Cotletul de porc, gros dar bine marinat în prealabil, deci aromat și fraged, stă minunat pe un pat dulceag de ceapă și mere, călite-topite bine împreună, punându-se grozav în valoare unul pe altul. [... un fel principal...] Cu desertul nu ne-au impresionat foarte tare călugării, dar ne-a plăcut ideea, că ne-a transportat în timp în copilăria gustului de orez cu lapte al bunicii. Și am apreciat manopera și prezentarea. Iar plusul dat de stafide și mierea colorată a fost binevenit. [...și un desert de inspirație franciscană.] Putem deci doar să le dorim celor de la Amade succes în demersul lor culturalo-gastronomic și să încurajăm căutătorii de experiențe culinare inedite să încerce preparatele franciscane. Însă, trebuie ceva anticipare, deoarece, dat fiind caracterul mai puțin obișnuit al meniului, este necesară programarea unei vizite, preferabil într-un grup; căci e nevoie de ceva pregătire prealabilă – de la procurarea ingredientelor de bună calitate (unele dintre ele de la producători locali sau de sezon, iar altele aduse de peste țări – de exemplu floare de nucșoară!) la etapele mai laborioase ale gătitului (marinare, preparare termică lentă etc.). Ideal: dacă ți-ai propus să descoperi zona împreună cu prietenii, vă puteți caza la Pensiunea Amade și cel puțin una dintre mese poate fi cu meniu franciscan 😉 [Terasa, nu foarte mare.] Și la capitolul băuturi oferta e generoasă – bere inclusiv locală, vinuri multe și bune, pălincă locală (dacă nu ești șofer merită încercată, s-ar putea să-ți îmbunătățească părerea despre pălincă).  Prețurile ar putea părea ușor mari dar sunt justificate – ingredientele folosite sunt de bună calitate, multe produse și ingrediente locale, obținute artizanal.  Restaurantul este rustic, în ton cu meniul; amenajat cu mobilier de inspirație săsească și decorat în același stil, o atmosferă numai bună pentru masă.  Personalul foarte atent și amabil.

Restaurantul (pizzeria) San Gennaro din Miercurea Ciuc e un paradox – un restaurant italian, administrat de o româncă, într-un oraș cu populație majoritar (peste 75%) maghiară. Și cum în general paradoxurile sunt ceva ce funcționează în ciuda ipotezelor la fel e și San Gennaro – funcționează chiar foarte bine.  Monica, inima în jurul căreia trăiește și vibrează San Gennaro ne-a spus povestea așa: „Am venit în Miercurea Ciuc să-mi cumpăr ceva și n-am mai plecat” 🙂 La Monica totul este despre apreciere, calitate, satisfacție, plăcerea de a face ceva bine. Și asta se reflectă în tot – echipă, rezultatul din farfurie, atmosferă, curățenie, servire. [Un loc ca o poveste...] Povestea San Gennaro a început într-un loc ce avea nevoie de un suflu nou de viață, cu o poveste de dragoste (astăzi un omagiu celui plecat) între o româncă tânără și ambițioasă și un italian priceput la mâncare bună. Și povestea ține din 2004; unele detalii s-au mai schimbat pe-ici-pe-colo, dar mâncarea bună a rămas. [Atmosferă de trattoria. 🤩] Locul e prietenos, fără pretenții, cu o atmosferă de trattoria, ce dă stare bună de spirit. Personalul la fel, te face să te simți binevenit și să revii. Parte din ingrediente sunt aduse chiar din Italia, pentru farfurii cu un gust cât mai autentic. Însă nu sunt lăsate deoparte ingredientele locale – hribi, trufe, fructe de pădure, apă minerală (natural carbogazoasă) din județ (bogat în aceste resurse), bere locală. [Pizza la cuptor cu lemne.] Merge vorba că pizza este excelentă. Noi am gustat din altele – dorada la tigaie, pe pâine prăjită, cu sparanghel și paste cu fructe de mare. Da! Foarte bune! Ingrediente proaspete, gătite ca la carte (Monica este foarte atentă la aprovizionare și dacă nu găsește ce-și dorește preferă să renunțe la felurile din meniu pe care nu le poate oferi la cea mai bună calitate). Cu un vin al casei alb, care a mers perfect, fără să pună în umbră aromele din farfurii. Iar deserturile... pericol pentru siluetă! Un tiramisu excelent și un tort cu ciocolată... decadent (o ciocolată de foarte bună calitate și folosită fără milă pentru cântarul de dimineață...). [Paste cu fructe de mare. 👌😋] Meniul este vast, nu lipsesc nici câteva bucate româneşti reprezentative (ciorbe, coaste, câteva preparate cu mămăliguţă) deci sigur vei găsi ceva pe plac... chiar şi dacă eşti vegetarian. Monica e mereu acolo, atentă, gata să-ți ofere ce-ți dorești. Prețurile sunt „de centru”, adecvate calității preparatelor.  [Terasa la strada pietonală.] La data documentării terasa era plină, chiar dacă vremea nu era tocmai prietenoasă și mai era nevoie pe alocuri și de câte o păturică (stocul era îndestulător). La orele de masă (prânz și cină) la parter nu mai găseai loc liber dacă nu aveai rezervare. Cel mai dorit restaurant din întreg centrul vechi al orașului. Parterul este amenajat în stilul unei trattoria, confortabil și prietenos, dar nu lipsit de eleganță, cu pereții tapetați cu fotografii-cadru din filme clasice italiene (aduse de un prieten pasionat din Italia). Zona de pizza deschisă – poți să vezi „artistul” la treabă, și admira procesul de coacere în cuptorul zidit, cu foc de lemne. Iar la intrare este o zonă de cafe-bar care te va transporta şi ea instant în însorita Italie! 😍 [Un espresso, vă rog! ☕] Etajul este amenajat în stil rustic și are chiar și un șemineu care sigur este atracția localului în serile de iarnă... [Salonul de la etaj... atmosferă de Italie montană.] Noi am plecat de-acolo cu gândul deja la planificarea următoarei vizite și gândindu-ne ce-am mai mânca data viitoare, că multe din meniu ne făcuseră cu ochiul. Ne-a lăsat impresia unui loc în care îți dorești să revii – pentru mâncarea delicioasă, pentru atmosferă... pentru tot. ❤️ - dacă vii cu maşina, foloseşte pentru GPS adresa Strada Plopilor nr. 19: te va duce direct în parcare, în spatele restaurantului; aici se află o a doua terasă, care funcţionează doar vara. Și imediat ce am avut ocazia, am revenit (iulie 2021)! 🙂 De data asta am ales fructele de mare și mult-lăudata pizza. Dacă ești fan al stilului, platoul „Gamberi, calamari e verdure fritte” îți oferă gustul specific al fructelor de mare (creveți și calamari), acompaniate de un mix de legume (ceapă, ardei, broccoli, ciuperci, dovlecei), toate în crustă crocantă; îți sugerăm să ceri alături un sos rose, merge de minune și eventual să adaugi și un prieten, că e destul pentru doi (mai ales dacă deschideți și cu un anti-pasto). [Gamberi, calamari e verdure fritte, 76 lei.] Iar pizza napoletana e tot ce ți-ai putea dori de la o pizza napoletana – blat subțire, sos de roșii și un echilibru perfect între celelalte ingrediente, cât să te bucuri de toate aromele pe care ți le oferă mozzarella, anchois și oregano; delicioșenia aceea ce vine din simplitate și ingrediente de calitate. 😋 Abia așteptăm următoarea ocazie 🙂 ┄ Nu puteam să ratăm momentul, și imediat ce am ajuns prin Miercurea Ciuc (ianuarie 2025) ne-am oprit încă o dată la San Gennaro, ca să încercăm din nou ce am testat cu trei ani în urmă. Supa mediteraneană cu fructe de mare - simplă dar delicioasă, cu multe midii și aromă întensă de roșii - și Grigliata mista di pesce e verdure - o variantă perfectă de a te bucura de aroma mării - au mers de minune cu o Focaccia olio e origano (196 lei în total, cu un sos pentru pește și două limonade) și ne-au confirmat convingerea că acest restaurant e de vizitat, în continuare! [O bucăţică de Italie delicioasă! 😋]

Casa Terra este locul care reușește să pună Făgărașul pe harta culinară a regiunii. Maestrul culinar Daniela Graură (proprietarul localului și „nebuna aia din bucătărie”, cum singură se dezmiardă) are o abordare aproape științifică atunci când vine vorba de masă. Atenția cea mai mare este acordată cinei, care în concepția chef-ei merită o pagină întreagă de meniu. O cină ideală este alcătuită dintr-un antreu de cam 70g, gustare rece (120g), un fel intermediar cald (preferabil o supă, menită să tempereze senzația de foame, despre care ar trebui să știm că la 15 minute de când începem să mâncăm e rezolvată 85%), un fel principal 160-170g carne plus garnitură, un desert mic. Își dorește să poată introduce în restaurantul său conceptul unei cine corecte caloric (hipocalorică față de ceea ce se consumă în mod obișnuit), cu elemente diverse dar controlate cantitativ-caloric (o cină precoce ar trebui să aibă 1400 calorii; cam 500 calorii sub obișnuința noastră zilnică). Totul gândit inclusiv până la detalii de timing (ritmul în care felurile sunt prezentate la masă). Ne-a plăcut ce am auzit! 😊 În discuția cu ea am avut parte de o frumoasă lecție de abordare a gătitului și ideii mâncare. Ne-a povestit despre planuri de-ale ei. Cina dedicată unui tip de ingredient (cina-rață sau cina-pește) în cadrul căreia te întâlnești cu 4-7 feluri de mâncare, toate având la bază același ingredient principal. Sau despre conceptul weekend gourmet – vii în restaurant, comunici cu ospătarul și afli pe loc ce „nebunii” s-au întâmplat în bucătărie; dacă azi e iepure sau vită... Și te lași surprins. [Poftă de viaţă şi pasiune pentru bucătărie.] Listele-meniu la Casa Terra nu sunt foarte extinse. Și fiecărei mese a zilei îi este dedicată o pagină - mâncare potrivită momentului. Noi am tras cu ochiul la ele și am văzut lucruri interesante – pastă de jumeri, zacuscă cu trufe sau pate din ficat de pasăre cu unt sărat la gustări; ciorbă acră de curcan cu leuștean, plăcintă făgărășană, ceafă coaptă. [Ruladă de miel cu cremă de leurdă. 😋] Ne-am oprit la o supă clară de rață cu găluște și un duo din ruladă de miel și cotlet de porc, cu piure cu ceapă deshidratată și spirulină, alături de o cremă de leurdă. Dacă supa de rață a fost ceva, să zicem, normal (deși piperul roșu ne-a oferit o surpriză foarte plăcută), felul principal ne-a dus simțurile prin locuri cu totul neobișnuite – piure cu spirulină!? Cremă de leurdă!? Carnea fragedă, umplutura savuroasă. Mâncatul e o experiență! Și chiar și băutul! Am gustat niște siropuri naturale combinate cu citrice, delicioase – soc cu lămâie, brad cu portocală. De delectat (dacă le mai găsești în meniu)! Am înțeles (din nou): Danei îi place să rupa bariere. Gătitul este o bucurie. Rutina e tristă. De aceea la Casa Terra o listă-meniu se face pentru maximum trei luni. Nu te aștepta neapărat să mai găsești felurile despre care am vorbit noi. Dar orice altceva probabil că va fi cât se poate de satisfăcător. Căci cum altfel ar putea fi bucătăria românească, în notă slow-food, adaptată stilului urban, cochetă?! Cu feluri de mâncare inventate, compuse și adaptate sezonului. [Chiar aşa! 🥰] La Casa Terra te simți ca în sufrageria unor prieteni, atmosfera este de casă nobilă, asculți jazz instrumental sau vreo muzică live. E o stare de spirit vintage, romantică și caldă, de casă veche, boierească, ce se potrivește numai bine cu mâncarea. Am bifat în prezentare şi "Delicatese artizanale" pentru că vei găsi aici şi câteva lucruri delicioase pe care le poţi cumpăra pentru acasă - nişte "suveniruri culinare" făcute în Ţara Făgăraşului care îţi vor aminti pe cerul gurii de trecerea ta pe aici. 😍 [Produse din Ţara Făgăraşului pentru acasă.] Un restaurant „mic la stat” dar mare la gustat.  Ascuns în orașul prin care treci în drum spre Sibiu dinspre Brașov (sau invers), Casa Terra este un motiv pentru care merită să te oprești în Făgăraș. Sau să mergi acolo, pentru o masă plăcută și tihnită între prieteni. Sau poate pentru meniul zilei, că este și acesta, la mare căutare. Iar dacă mergi cu maşina, să ştii că în curtea restaurantului este şi parcare; tot în curte este şi terasa. 😉 

Dacă te prinde din urmă foamea prin nord-vestul județului Harghita, mai exact pe DJ 138, în satul Sub Cetate, caută și oprește-te la Hanul Casa Lui Árpád (Árpád Háza Csárda). Din experiența noastră în zonă, ni s-a părut o alegere foarte bună. Ne-a cucerit în mai multe etape. 😍 Prima a fost aspectul exterior - curte largă, terasă mare (abia aşteptăm să revenim la vară!), aspect rustic. [Terasa/curte interioară.] A doua a fost aspectul interior – fermecător! Tradițional, cu aspect vintage, mult lemn (de la mobilier până la grinzi și înapoi), ferestrele cu perdeluțe, podeaua brută din cărămidă, băncile rustice, obiectele de decor cu influențe folclorice iar piesa de rezistență – șemineul, o notă de modernism dar perfect integrată în „peisaj”, construit ca o sobă veche, cu blănuri și lemne alături (păcat că nu era pus în funcțiune; cu siguranță atunci când arde focul nu te mai lași dus acasă ...). [Şemineu de poveste...] A treia și cea mai importantă etapă – meniul. Care și el ne-a plăcut de cum i-am văzut copertele, invelite în țesătură cu motive populare. Nici interiorul nu s-a lăsat mai prejos – mâncăruri preponderent secuiești, gusturi tipice, simple dar nu modeste, care s-au dovedit și ele suficient de cuceritoare 🙂 Și am aflat și că se încearcă achiziționarea de ingrediente și produse locale (legume, carne, brânză, peşte de la păstrăvăria din sat, mielul primăvara de la ciobani din zonă), lucru care ne-a plăcut și mai mult. [Coperta meniului 😍] În ton cu specificul hanului și cu principiul nostru de a încerca mereu gusturile locurilor pe unde mergem 😉 am optat pentru un papricaș de pui cu mămăliguță și murături și o tocăniță vânătorească de căprioară (32 lei), cu găluște (6 lei) și castraveți murați. Ca la mama sașilor acasă! Și cu berea locală, inclusiv o variantă cu fructe și fără alcool; ar fi fost mai potrivit un vin, că aveam de unde alege dar ziua încă nu era la final ... A fost o cină devreme și bine a fost! Sosurile dense, consistente, gusturile bogate și porțiile deloc mici nu ar fi fost deloc recomandate pentru o masă ușoară, de seară ... 😀 Ne-ar fi tentat și un desert, că aveau lapte de pasăre, dar din păcate nu mai era loc 😊 ... Promitem că data viitoare ... când neapărat o să încercăm şi Borzaska - o specialitate locală, piept de pui prăjit în crustă de cartofi, cu sos de  smântână, usturoi şi caşacaval - sau Friptura ungurească - ceafă de porc la grătar cu ghiveci de legume. Poate le încerci tu, şi ne spui aici cum au fost! [Papricaş de pui, murături şi ... bere locală. 😋] Ce vrem să mai menționăm cu bucurie este servirea amabilă, comunicarea fără probleme în limba română (fuseserăm cumva avertizați în legătură cu acest aspect când am pornit spre Harghita; inutil, am constatat; nu am întâmpinat nicăieri bariere de netrecut), respectarea normelor de pandemie, posibilitatea de plată cu cardul (deși vorbim de un sat pe un drum județean). Per total o amintire foarte plăcută, stare de bine și confort. Ceea ce vă dorim și vouă! 🤗

Am auzit de Ma Pizza în plină pandemie şi a devenit de la prima degustare noua pizza favorită. Le dorim şi ne dorim să rămână cât mai mult aşa! 🙂 Am aflat apoi că aici aluatul folosit pentru blat este făcut cu maia, este mai hidratat decât se face în mod obișnuit la pizza și este maturat minimum 24 de ore, ceea ce îl face mai ușor de digerat. Așa cum spun italienii înșiși. Ingredientele utilizate sunt de foarte bună calitate, ceea ce dă un mare plus produsului finit. De fapt, sunt cele mai bune ingrediente pe care le-am găsit până acum într-o pizza! Pe oricare ai alege-o, nu ai nimic de pierdut. Toate sunt foarte bune. Poți opta pentru una dintre variantele clasice, cum ar fi Margherita sau Quattro Formaggi sau poți încerca ceva inedit, cum ar fi Mortadella e Pistacchio sau Estiva, în două dimensiuni – 32 (Clasica) sau 27 cm (Junior). Fior di latte, pesto, busuioc, roșii uscate, ciuperci, măsline, prosciutto, solo sau insieme, toate vor cânta „Felicita” papilelor tale! 😋 Știi fița aia cu marginea pe care nu o mai mănânci când începi să te saturi? Aici nu! Poate doar dacă ești la dietă și chiar nu vrei să forțezi limitele în ziua „de trișat”. Îți poți comanda (Duminică-Miercuri 11:00-21:00, Joi-Sâmbătă 11:00-22:00) pizza preferată la telefon sau online (în orele de vârf livrarea poate dura ceva mai mult) iar livrarea este gratuită în oraș, cu o comandă minimă de 35 lei. Dacă vrei să fii sigur că o vei mânca fierbinte o poți ridica tu din food court Magnolia sau o poţi mânca direct acolo - în plus, aşa poţi beneficia de o campanie prin care acumulezi ştampile ce îţi pot aduce o pizza gratis! 🙂