Dacă te prinde din urmă foamea pe E578, în satul Siculeni din județul Harghita, Restaurantul Amadé e un loc numai bun să scapi de ea. Uită-te după pensiunea cu același nume, va fi mai ușor de reperat (exact la monumentul Siculicidium); restaurantul este în cadrul ei dar este deschis și pentru clienții din exterior.
Amplasare într-un loc istoric.
Poate fi și o destinație de o zi construită în jurul lui, pentru că ai la dispoziție ceva moduri de a-ți petrece activ timpul liber (bowling, teren de sport sau, de ce nu, o plimbare până la unul din obiectivele apropiate – poți întreba și la restaurant/pensiune sau verifică în aplicație 😉); zona este una frumoasă, liniștită iar oamenii primitori și amabili.
Mâncarea este foarte bună iar porțiile foooarte generoase; dacă nu ești un gurmand gândește-te bine ce comanzi, căci meniul conține multe elemente tentante iar un fel principal poate fi cu ușurință împărțit la doi, mai ales dacă vine după un antreu sau o ciorbă.
Meniul este unul bazat pe bucătăria transilvăneană însă nu extrem de tradițional; notele etnice sunt de bun gust și de gust bun 😋. Iar dacă nu ești din zonă ar putea fi un moment potrivit să cunoști bucătăria locală; ar fi amuzant să afli ce sunt frecățeii, tentant să încerci varza murată coaptă, interesant să guști poate pentru prima dată varza cu tăiței sau o ciolomadă. Atenție, meniul se schimbă în funcție de sezon și ingredientele/produsele disponibile.
Ciolomadă - nişte murături mai ardeleneşti. 😀
La prima noastră vizită am prins încă meniul de iarnă și „ne-am luptat” cu o porție ce coaste de porc (la untură), cu cartofi steak și varză murată coaptă, cu o ciolomadă alături (nu s-a potrivit foarte bine dar denumirea suna prea interesant ca să nu o testăm 😀; ne-a plăcut că ospătărița nu ne-a recomandat-o, tocmai pentru că nu se potrivea, dar dacă noi am vrut-o...); și o pulpă de rață confiată, cu varză călită (roșie) cu mere. „Si dă-i și luptă”... am ieșit cam „șifonați” din înfruntare dar a fost bine 💪! Mâncare secuiască, grea, consistentă dar tare gustoasă! Coastele la untură au un gust cum nu găsești decât la coastele în untură (pe care nu le găsești în multe locuri) iar varza coaptă e... cum numai bunica mai făcea...; tăițeii de casă sunt aceia tradiționali scurți și lați iar combinația cu varză roșie a fost una suprinzătoare și bună.
Din dorința de a păstra și transmite mai departe cultura gastronomică transilvănean-secuiască moștenită de-a lungul secolelor, cei de la Restaurantul și Pensiunea Amade (în colaborare cu o serie de alți parteneri) au decis să vină la meniul lor cu un complement (și un compliment 😉) - un meniu suplimentar celui „de bază”, de inspirație franciscană.
Pe baza unui proiect editorial recent, Mâncarea franciscanilor, ce a cercetat și adus în prezent capodopere gastronomice monahale, precum și a experimentelor a trei bucătari curioși, Restaurantul Amade oferă celor interesați posibilitatea de a face cunoștință cu gusturi din vremuri apuse, dozate și combinate contemporan în preparate cu denumiri autentice – Friptură acră, Carne de vită cu hrean, Orez prăjit. Sunt doar câteva exemple din cele 55 de rețete, selectate dintr-un manuscris ce datează de la sfârșitul secolului 17 (1693), intitulat „Cărticică de bucate... scrisă în Mănăstirea din Ciuc”.
Cartea ce a stat la baza noului meniu Amade.
Și sunt și preparatele pe care ne-am bucurat să le gustăm și noi la Amade, într-un fel de sesiune de sampling de pre-lansare a meniului 🙂 Mare surpriză! Mâncau bine călugării franciscani de la Mănăstirea Șumuleu! 😊 Ok, probabil nu cu plating și cu alchimie culinară pusă la lucru de chefi, dar... să combini carnea de porc cu mere, ghimbir și nucșoară ori carnea de vită cu smântână și hrean sau orezul cu stafide și miere, pare, așa, mai degrabă de restaurant modern decât de mănăstire de secol 17... 😋
Câteva lecții învățate din această experiență: nu noi am descoperit ghimbirul și l-am adus din Asia pe raftul supermarketului, în secolul 21; gusturile și combinațiile clasice sunt eterne și nu dau greș – carnea de porc și mărul, hreanul și smântâna, laptele și mierea; nu e nevoie de sumedenie de ingrediente ca să obții gusturi memorabile.
O supă...
Supă de vită am mai mâncat noi, mai ales prin Transilvania dar supa asta simplă, cu carnea fragedă, și condimentată cu un strop de oțet, piper și hrean a fost pe cât de neașteptată pe atât de remarcabilă.
Friptura acră nu este de fapt deloc acră; ci mai degrabă dulce; și delicioasă 😋 Cotletul de porc, gros dar bine marinat în prealabil, deci aromat și fraged, stă minunat pe un pat dulceag de ceapă și mere, călite-topite bine împreună, punându-se grozav în valoare unul pe altul.
... un fel principal...
Cu desertul nu ne-au impresionat foarte tare călugării, dar ne-a plăcut ideea, că ne-a transportat în timp în copilăria gustului de orez cu lapte al bunicii. Și am apreciat manopera și prezentarea. Iar plusul dat de stafide și mierea colorată a fost binevenit.
...și un desert de inspirație franciscană.
Putem deci doar să le dorim celor de la Amade succes în demersul lor culturalo-gastronomic și să încurajăm căutătorii de experiențe culinare inedite să încerce preparatele franciscane. Însă, trebuie ceva anticipare, deoarece, dat fiind caracterul mai puțin obișnuit al meniului, este necesară programarea unei vizite, preferabil într-un grup; căci e nevoie de ceva pregătire prealabilă – de la procurarea ingredientelor de bună calitate (unele dintre ele de la producători locali sau de sezon, iar altele aduse de peste țări – de exemplu floare de nucșoară!) la etapele mai laborioase ale gătitului (marinare, preparare termică lentă etc.). Ideal: dacă ți-ai propus să descoperi zona împreună cu prietenii, vă puteți caza la Pensiunea Amade și cel puțin una dintre mese poate fi cu meniu franciscan 😉
Terasa, nu foarte mare.
Și la capitolul băuturi oferta e generoasă – bere inclusiv locală, vinuri multe și bune, pălincă locală (dacă nu ești șofer merită încercată, s-ar putea să-ți îmbunătățească părerea despre pălincă).
Prețurile ar putea părea ușor mari dar sunt justificate – ingredientele folosite sunt de bună calitate, multe produse și ingrediente locale, obținute artizanal.
Restaurantul este rustic, în ton cu meniul; amenajat cu mobilier de inspirație săsească și decorat în același stil, o atmosferă numai bună pentru masă.
Personalul foarte atent și amabil.
Ultima actualizare:
17/02/2025 (recomandat la 09/05/21)
Pe scurt:
Bun, mult şi interesant.
Categorie:
Restaurante
Recomandat pentru:
Bucătărie locală | Evenimente, Petreceri | Familii cu copii | Grupuri mari | Ingrediente locale | Ocazii speciale, Aniversări
Bar | Mâncare la pachet/Take-out | Parcare pentru clienţi | Plata cu card de credit | Rezervare mese | Servire la masă | Terasă exterioară | Wi-Fi | Toaletă pentru clienţi