Bistro de l'Arte

Restaurantul Casa Păstrăvarului, în Măieruș, pe DN13/E60, între Brașov și Sighișoara, este un loc recomandabil pentru o masă dacă te prinde foamea în zonă.  Este de fapt un mic complex, cu mai multe săli în stiluri diferite și terase, așezat pe malul râului Măieruș, într-un cadru natural plăcut, în frumoasa pădure Bogății. Poți să stai unde vrei – afară, în interior, mai la soare, mai la umbră... [Vara se instalează mese în alveolele de pe malul lacului. 😍] Ni s-a spus că multă lume se oprește pentru ciorba de pește. Dar noi am preferat să ne oprim la alte pagini din meniu.  Am deschis cu icre (14 lei) și batog afumat (produs propriu, atestat ca produs tradițional – 5 lei două felii) și am continuat cu o Saramură de păstrăv (44,8 lei) și un File de păstrăv gratinat, cu piure de morcov (45 lei).  Icrele foarte bune iar dacă îți plac preparatele afumate ar putea să-ți placă și batogul – produs crud și afumat, făcut din fileuri de crap sau novac mare, cu un gust intens, bine presate și legate. [O intrare inspirată.] Saramura de păstrăv a fost „onestă”, corect făcută și porția generoasă; peștele a fost bine făcut, pe grătar; a fost destul de mare și ar fi mers ceva mai mult sos, dar dacă simți nevoia, poți fără probleme să mai ceri. [Păstrăv mare, saramură puţină.] Fileul de păstrăv gratinat a fost mai spre fine-cuisine, așa... rulat, umplut cu legume și gratinat, interesant prezentat pe pat de piure de morcov, care la început a părut cam dulce dar a fost plăcută combinația; nu foarte consistentă porția, deci aperitivul s-a dovedit o idee bună 🙂 [File de păstrăv pe piure de morcov.] Meniul nu include doar preparate pe bază de pește dar acestea sunt specialitatea locului. Prețurile nu-s chiar mici (se pune pe notă și pâinea; o bere fără alcool 9 lei; limonada 0,5l 18 lei)... Având în vedere lanțul scurt de aprovizionare, te-ai aștepta ca preparatele din pește să fie ceva mai ieftine; însă calitatea e ok, deci... sunt șanse să pleci totuși mulțumit. [Casa păstrăvilor, chiar lângă cea a păstrăvarului. 🙂] Peștele vine din crescătoriile proprii, așa că prospețimea ar trebui să fie ca și garantată. Iar specialitățile preparate din pește sunt procesate în propria unitate de producție. Au chiar mai multe produse unice, cu rețete originale, înregistrate ca atare. Atât pește cât și preparate pe bază de pește se pot achiziționa și pentru acasă, de la magazinul propriu, aflat lângă restaurant.  Personalul este amabil și servirea e în regulă. La vizita noastră (într-o zi de luni, la prânz) clienții nu erau numeroși; sperăm că și atunci când sunt, ospătarii să facă față având în vedere capacitatea mare. Spațiile de servire sunt multe și variate, potrivite și pentru evenimente – terase, saloane – unele nou-construite, altele ceva mai de demult, amenajate în stiluri diferite; nouă ne-a plăcut cel mai mult terasa de jos, aproape de apă, cu mese amenajate în spațiu verde.  [Masă lângă micul spaţiu de joacă pentru copii.] Poate că nu e loc pe care să îl pui cap-compas dar dacă eşti în tranzit şi vrei să faci un popas, sunt şanse mari să îţi placă aici. Ne spui într-o recenzie cum a fost? 😉

Il Gufo Reale Viscri, sau, așa cum știu mai mulți, Pizzeria Viscri, este la numărul 11 din numitul sat, un fel de insulă exotică printre valurile consistente, aglomerate ale bucătăriei săsești. Dacă în sejurul la Viscri vrei să iei o pauză de la ciorba ardelenească, papară ori tarhon, Alexandra și Stefano, au soluția – o pizza ca la ea acasă, cu blat subțire, coaptă la foc de lemne, într-un vechi cuptor săsesc. Noi am fost curioși, așa că le-am trecut pragul. Și am fost plăcut surprinși – într-un loc turistic atât de mic să găsim așa un nivel de calitate. Am testat clasic – Pizza rucola. 37 lei (cu mozzarella, roșii și rucola) dar și o specialitate a pizzeriei, în ton cu locul și personajele faimoase – Pizza Principe, 44 lei (inspirată, zice Stefano, din mic-dejunul englezesc - cu bacon, ou ochi, mozzarella, ceapă verde și roșii). Foarte bune amândouă – blat subțire și gustos, ingrediente de bună calitate. Ne-a plăcut că Alexandra ne-a atenționat asupra oului de pe Pizza Principe, care, fiind copt, are un aspect puțin diferit de un ou-ochi obișnuit. [Pizza în "stil" englezesc, la Viscri 😋] Pe lângă pizzele clasice, la capitolul specialități, în afară de Pizza Prințului mai există și „fantezia bucătarului”, care ascunde creativitatea de moment și disponibilitatea produselor de sezon, cu care Stefano te poate surprinde, sau Pizza ciobanului, cu telemea și slănină, nescrisă în meniu dar pentru care locul a devenit deja faimos când este disponibilă telemeaua.  Localul este unul micuț, amenajat în curtea unei vechi case săsești, unde timpul pare că s-a oprit în loc, în special datorită regulilor UNESCO, parte al cărui patrimoniu este satul Viscri. [Vei mânca într-o curte veche săsească.] Personalul e simpatic și e alcătuit în cea mai mare parte din membrii familiei. Atmosfera e confortabilă și relaxată, așa cum se naște atunci când pasiunea și dragostea pentru ceea ce faci stau la baza activității. Un sicilian a venit la Viscri, pentru prima dată în România, împreună cu iubita lui, Alexandra, ale cărei rădăcini au rechemat-o acasă; iar el a decis că ăsta e locul unde vrea să trăiască. Și ca să nu se despartă total de Italia au hotărât să împartă cu alții ce are ea mai cunoscut – pizza; și totodată să aducă ceva nou în oferta locală. Așa că au lansat Bufnița (Il Gufo), unul din simbolurile satului de altfel, pe ulița principală. Și au ajuns să atragă nu doar turiști, ci au devenit furnizori de gusturi italiene și pentru localnici, inclusiv cu servicii take-away. [Siclian mândru de cuptorul lui din Viscri!] În martie și noiembrie sunt deschiși doar în weekend; cel mai sigur ar fi să suni dacă vrei să ajungi la ei. În plin sezon însă îi găsești în acțiune de joi până duminică începând cu ora 13 și până spre orele 21 (cu ultima comandă la 20:30), fiind de altfel printre puținele localuri din zonă unde poți mânca până atât de târziu. Dacă vrei să stai pe terasă, programul de funcționare depinde mult și de vreme; dar începând cu vara lui 2023 a fost amenajată într-un vechi beci săsesc și o sală de servire cu aprox. 20 de locuri. Pe lângă pizza, te mai poți pot delecta și cu tiramisu la desert sau sucuri pe bază de siropuri naturale, ori socată. În aceeaşi curte se află şi un magazin sătesc de unde te poţi aproviziona cu ceva rece, dulce sau sărat pentru drum. Pentru că spațiul este destul de limitat, din curte poți privi, dacă ești curios, pe geam în bucătărie, să-l vezi pe Stefano la treabă; din aceleași considerente de spațiu, toaleta este unisex. [Pizza italiană făurită într-un vechi cuptor săsesc.] Mica afacere de familie încă nu avea implementată plata cu card la momentul vizitei noastre, deci asigură-te că ai cash. Și, deși e o afacere mică, este implicată în viața comunității, organizând cu și pentru copiii din sat ateliere de pregătit pizza sau participând împreună cu alţi antreprenori la curăţenia „de primăvară” din sat şi împrejurimi, înaintea sezonului! 👍 La data documentării noastre umbrelele nu erau încă instalate iar Alexandra ne-a invitat să venim şi vara, când curtea este plină de ghivece cu flori şi plante aromatice. Până o să revenim noi, poate ne spui tu cum i-ai găsit! 🤗 Şi nu uita: în aplicaţia Unde Mergem poţi să creezi liste de călătorie unde să salvezi locurile pe care crezi că merită să le ai în vedere!

Restaurantul Casa Thomas din Bran ar putea fi exact acel „altceva” pe care îți dorești să-l găsești în zonă. Pentru că mai există și altă mâncare în afară de omniprezentele ciorbe de burtă, bulzuri și papanași... Pentru că te poți simți foarte bine într-un restaurant micuț, familial, primitor, condus cu pasiune pentru gust, unde mâncarea este delicioasă, pregătită cu atenție și din ingrediente proaspete și de calitate. Poți, nu? 😊 ┄ „Altceva” pentru că restaurantul are specific italian. „Altceva” pentru că felurile oferite sunt gândite într-un context anume, în combinații selectate; pentru că pastele sunt al dente, nu altfel. Meniul este cel care este – nu vei primi ceafă de porc cu cartofi prăjiți doar pentru că sunt ușor de făcut și ingredientele sunt la îndemână.  „Altceva” pentru că proprietarul este și bucătarul-șef, mereu prezent și implicat. „Altceva” pentru că totul se pregătește pe loc, fără prea multe sosuri făcute dinainte, fără garnituri pre-gătite și încălzite la servire... ai înțeles ideea... Asta poate însemna timp de așteptare ceva mai lung dar, hei! ești la restaurant, nu la fast-food. Bea un aperitiv, relaxează-te, bucură-te de moment și de ce va urma!  Iar dacă nu poți accepta toate astea, atunci poate locul ăsta nu e pentru tine. [Vongole e pomodorini.] Atunci când este posibil, ingredientele folosite la Casa Thomas vin de la localnici. Când nu, colaboratorii sunt producători locali; iar în rest furnizori de produse românești și de import de cea mai bună calitate (în prima noastră vizită aici l-am auzit pe Costin discutând despre calitatea produselor cu un furnizor și ne-a plăcut ce-am auzit 🙂). Experiența de 13 ani în industria de profil în Italia iși spune cu tărie cuvântul. În plus, tradiția familiei în servicii turistice și faptul că „a crescut în cârciumă” sunt elemente suplimentare care contribuie pozitiv la „regia” din spatele scenei. Restaurantul este pentru proprietari un mod de a trăi mai mult decât o afacere. [Costolette di agnello in salsa di peperoni, olive e pomodorini.] Restaurantul este deschis din 2010 și de-atunci (că-i știm de ani buni) au păstrat același nivel de calitate a preparatelor oferite. Iarna oferta se bazează pe o bucătărie mai grea, mai grasă – brânzeturi topite (gorgonzolla, brie, raclette), tocane consistente. Vara e mai lejeră - salate, paste mai fresh. Ce altceva mai poți găsi în meniu? Pizza, burgeri, carne. Deși specificul este bucătăria italiană mai pot apărea și surprize de moment, pe care nu le găsești scrise în meniu, dacă a găsit Costin ceva bun la piață sau vrea să încerce ceva nou – fondue, gulaș, tartar, biftec, lasagna... [Vellutata di zucca.] Meniul standard nu este foarte vast și este disponibil în funcție de existența ingredientelor la cel mai bun nivel de calitate – dacă lui Costi nu-i plac, nu pregătește un fel sau altul. Nouă ne-a plăcut abordarea asta; este o promisiune a calității, care credem că e mai importantă decât respectarea listei.  Cât privește băuturile, găsești vinuri seci, bere - oferta e adaptată la meniu. ┄ Noi ne-am bucurat papilele cu un Risotto cu fructe de mare, savuros și bogat, alături de un pahar de vin alb sec, cu un Calzone farcito bine umplut și am închis cu Panna cotta. Și da, am simțit ce înseamnă ingredientele proaspete, de bună calitate, atenția la gătit și preocuparea pentru a oferi produse delicioase. [Masa noastră de "test".] Decorul este simplu dar primitor. Accesul în restaurant e facil, direct din drumul principal (DN73), cam la 10 minute de plimbare de centrul Branului. Dacă vii cu mașina, parcarea este în spate, ajungi la ea pe aleea din stânga restaurantului. [Parcarea din spatele restaurantului.] În caz că nu mănânci carne, ai putea încerca Pizza vegetariană. Mai ales vara, când legumele sunt de sezon, proaspete și gustoase. Nouă ne-a plăcut. Blat subțire, vinete, dovlecei, ardei, arome mediteraneene. Și tot din acceași zonă vine și Orata alla mediterranea - doradă, roșii cherry, măsline și capere, coapte bine împreună, ca să împrumute una alteia tot ce au mai bun, și aduse la masă pe felii de focaccia, numai bune să absoarbă sosul delicios din farfurie 😊. De la masa noastră farfuriile au plecat aproape curate 😋. Delizioso! Așa că, pentru digestie, merge bine și un espresso, venit și el tot direct din Italia. [Ditamai porția, din care n-a mai rămas nimic! 😋] Pont: parcarea este pietruită, așa cu eventualele tocuri pot coborî la stradă (mai ales dacă plouă) şi apoi merge maşina în parcare! 😉 Sunt disponibile cam 40 de locuri pentru servire dar sună și fă rezervare, altfel sunt șanse mari să nu intri.  Iarna activitatea se desfășoară în interior, iar vara doar pe terasa din spate. [O terasă intimă, foarte primitoare. 😍] Restaurantul este deschis doar de miercuri până duminică, între orele 12-22 iar ultima comandă se primește la ora 21 (21:30 pentru pizza). Pentru că e restaurant, nu bar, dacă nu vrei să mănânci ți se va percepe o "taxă de șervețel" de 10 lei. Dar e păcat să mergi la Casa Thomas și să nu mănânci... Restaurantul oferă și servicii de take away, cu comandă prin telefon, câtorva pensiuni din Bran cu care colaborează (întreabă-ți gazda dacă e pe listă 😊, dacă nu, va trebui să te deplasezi, să faci comanda și să aștepți pregătirea ei). ┄ Fie că ești doar în trecere prin Bran, fie că stai pentru mai multe zile, fă o oprire la Restaurantul Casa Thomas. Și spune-ne cum a fost! 🤗

Restaurantul Muntele Rece din Predeluț, Bran, este un loc reinventat și ușor atipic pentru zona în care se află.  Reinventat pentru că a trecut printr-o serie de etape succesive de modificări, îmbunătățiri, adaptări, dezvoltări. Atipic deoarece face parte dintr-un curent axat pe activități concentrate mai bine pe satisfacția clienților (într-o regiune cu mult "lasă, că merge și-așa, vin turiștii...") și pe oferirea unor produse de calitate, fără însă a fi pretențios sau prea nișat.  [View de pe terasă 😍] Meniul e unul mai degrabă restrâns (calitate, nu cantitate) și este construit pe specificul zonei, adicătelea carnea este la ea acasă, nu lipsesc ciorbele tradiționale, ori gustul de afumătură. S-au mai strecurat și ceva „internaționalisme” - risotto cu parmezan, doradă. Și indiferent de origini, că-s din garnița proprie sau de pe oceanele lumii, toate sunt dichisite și aranjate. Și ne-am dedulcit și noi cu ce ne-a făcut mai convingător cu ochiul din meniu. 😉 [Ciorbă de cartofi cu afumătură, bună și frumos prezentată.] Uvertura – Ciorbă de cartofi cu afumătură și tarhon 25 lei/350ml; esență de savori ardelenești adunate împreună – cartofi, carne afumată, legume –  acrișoară dar grea; trebuie să-ți placă, ca să-ți placă. Sau poți lua o clasică ciorbă de vită; tot 25 lei, (noi am nimerit-o tocmai luată de pe foc, iar mirosul de leuștean care evada din bucătărie ne-a cucerit). Dacă nu toată lumea de la masă e gurmandă, se poate comanda și porție mică de ciorbă (aceasta e o opțiune binevenită mai ales pentru copii). Iar pâinea crocantă, cu ulei şi ierburi aromatice... merită să te duci la Muntele Rece și numai pentru ea. Dar ca să fii sigur, întreabă înainte de a ajunge, pentru că este disponibilă doar în anumite perioade, când fluxul de turiști este mai mare. Oricum, chiar și cea simplă, ardelenească, e delicioasă! [O pâine delicioasă.] La data celei mai recente documentări erau în meniu două feluri pe bază de pește. Noi le-am încercat pe ambele. Fileul de păstrăv în crustă de mălai, transformat dintr-un "banal" păstrăv prăjit, cu mămăligă și mujdei în ceva special - servit cu garnitură de cartofi cu unt și pătrunjel, lângă care se poate adăuga la cerere un mujdei, cu un plating deosebit; și gustos. Și Fileul de dorada cu risotto, sos de unt și lămâie - rumenit ușor și servit cu bulgări de risotto, presărați cu parmezan - creativ și delicios.  Totul la prețuri decente - 60-65 lei și porții îndestulătoare. [Fileuri de doradă cu risotto.] Iubitorii de paste pot alege între două variante, ambele „de casă” furnizate de un producător artizanal din Brașov: cu pui, smântână dulce, oregano și parmezan sau cu sos roșu, busuioc, usturoi și parmezan. Pe noi ne-a tentat prima variantă și cu plăcere am constatat că tagliatellele, bine învelite în sos, chiar au o textură și un gust diferite de cele ale pastelor "de supermarket". Cele cu sos alb costă 40 lei, cele cu sos roșu 35 lei, porție de 350g. [Tagliatellele à la Muntele Rece 😋] Pentru cine caută variante mai lejere, meniul include și trei salate: Muntele Rece (cu piept de pui), Grecească și Caprese, 49/47/47 lei, 320g. Dacă nu stai cu ochii pe calorii și te ține bila, merge unsă o Merinda Brăneanului, din cârnați și ceafă afumate, produse local, servite cu mămăligă și murături; 420g, 60 lei. [Merindea Brăneanului.] Fă loc și pentru un desert clasic - Clătite brașovene. Rețeta, cu tradiție în zonă, a primit și ea un "twist", o tușă personală... Au primit lângă ele înghețată, biscuiți făcuți în casă și fructe, plus design. [Un sfârșit de masă cum nu se poate mai bun 😍] Programul de funcționare este zilnic, între 12:00-21:00, cu ultima comandă la 20:00. În funcție de sezon și sărbători, în meniu își mai fac preparate (de Crăciun - preparate specifice din porc, de Halloween - plăcintă și de dovleac) și băuturi specifice (vara, băuturi reci - limonadă, socată, iarna, băuturi calde - vinul casei fiert, suc de mere de casă sevit fierbinte și cu scorțișoară). Ne-a plăcut mult că primești apă la masă (dacă nu-ți este adusă de la început, poți cere). Și au chiar și o bere artizanală făcută în zona Brașovului, care a primit numele restaurantului - Berea Muntele Rece. Chiar dacă nu e menționat în meniu, mâncărurile preferate de copii (paste, șnițel) pot fi comandate în mini-porții (după o eventuală ciorbă, tot mică); apoi, afară îi aşteaptă un loc de joacă. Iar pe cei dornici de o siestă, câteva șezlonguri și câteva beanbags, plus un vechi jilț excelent recondiționat, foarte confortabil. 😍 [Loc pentru siestă 😍] Restaurantul asigură micul-dejun oaspeților cazați în pensiunea cu același nume - click aici pentru detalii. Dar poate fi servit și celor din exterior, necazați în pensiune, în intervalul 08:30-10:00; în sistem bufet-suedez, costă 40 lei/pers. și conține preparate reci și calde de calitate (unele de la furnizori locali, altele făcute în casă), cafea espresso. 👍 [Bufet mic-dejun.] În concluzie, putem spune că Muntele Rece e un restaurant mic dar cu sufletul mare, de unde sunt șanse foarte mari să plecați mulțumiți pentru banii plătiți acolo.

Rețeta succesului Pizzeriei della Nonna conține ingrediente cu gust bun, grijă la preparare, atmosferă prietenoasă, arome ademenitoare. O poveste gastronomică foarte frumoasă, pornită în 2007 din dorinţa de a face la Braşov o pizza cât mai apropiată de cea tradiţională, coaptă la un cuptor cu lemne. Iar succesul la public a fost atât de mare încât acum se găteşte aici la două cuptoare cu lemne iar pe lângă pizza meniul s-a lărgit spectaculos! [Pizza fierbinte, abia scoasă din cuptorul cu lemne. Ce poate fi mai bun? 😋] De la prima privire aruncată pe meniu, imaginația începe să lucreze, pusă în mișcare de cuvinte-cheie, menite să stârnească pofte pentru cei care cunosc și apreciază o serie de elemente dintr-o bucătărie de calitate – cuptor cu lemne, gorgonzolla, rucola, grilliata, bocconcini, carpaccio, piper roșu. Și nu, nu e un loc „pretențios”, cu aere Michelin, ci unul prietenos, primitor, unde te uită timpul; cam ca la bunica (o bunică ușor mai sofisticată). Iarna când afară pișcă gerul, e o încântare să stai la demisol lângă șemineul în care pocnește focul. Decorul cald crează o atmosferă agreabilă iar personalul amabil și bine pregătit contribuie la o experiență foarte plăcută. Prețurile reflectă în cea mai mare parte corect calitatea preparatelor. [Atmosferă de poveste. 😍] Iar pentru că Nonna nu e chiar la ea acasă, ci în Transilvania, în meniu s-au mai strecurat, pe lângă roșii uscate, pizza al forno di legna și parmesanuri, câte o clătită brașoveană, o ciorbă, un mix grill ori o murătură. Așezată un pic mai departe de zona turistică de maxim trafic a Brașovului (cam 1,6 km de Piața Sfatului, o plimbare de cam 15 minute), Pizzeria della Nonna merită să lași măcar pentru o seară centrul și să te strecori pe câteva străduțe, pentru a descoperi și altceva. Te-am sfătui să nu mergi cu mașina proprie, pentru că sunt ceva probleme cu locurile de parcare în zonă; și oricum o cină are alt farmec dacă are și un pahar cu vin sau o bere la draft alături. 😉 [Bere în măsura potrivită, însoţitor perfect pentru multe lucruri de prin meniu. 😉] Prima noastră incursiune la Pizzeria della Nonna a fost una bogată și plină de satisfacții – o prânzo-cină cu prietenii după o plimbare sănătoasă prin natura din împrejurimile Brașovului, care culinar s-a concretizat în ciorbă, supe, burger, pizze, pește și lasagna, plus limonade, beri și specialități pe bază de cafea. Satisfacția? Deplină. [Un început perfect: Irish Coffee.] Drept urmare, putem recomanda, fără urmă de îndoială: Supa cremă de ciuperci de pădure (la vizita noastră aceasta era disponibilă la rubrica „supa cremă a zilei”, servită cu biscuite din foitaj) – delicioasă dacă îți plac supele cremă și gustul puternic de ciuperci; 400g, 21 lei. [Supă cremă de ciuperci de pădure cu biscuite din foitaj.] Ciorba de burtă – (400g, 25 lei; smântâna și ardeiul iute se plătesc separat) cel mai ne-italian fel posibil din meniu 😉 dar dacă ești fanul preparatului bucuria e mare căci o găsești în meniu și e ce trebuie; Pizza Nonna s-a bucurat de multă apreciere - 600g/43 lei, bogată, cu blat italian subțire și coaptă la cuptor cu lemne, o poți foarte bine lua ca atare sau garnisi cu sos, inclusiv de smântână cu usturoi dacă asta îți poftește papila, numai să nu spui vreunui italiano vero ce-ai făcut 😀; din Specialitățile Pizzarului am încercat San Remo - 500g/47 lei - un pic mai mică și un pic mai scumpă decât cealaltă, dar foarte „concentrată”, și în arome și în calorii (are câteva feluri de brânză), picantă (de la chorizo și fulgii de ceapă), presărată generos cu rucola; cine n-a vrut să dea pe apa sâmbetei efortul făcut și caloriile consumate în drumeție a ales pește – Dorada (în meniu sunt disponibile mai multe specii de peşte și variante de gătire) - bună, bine făcută, însoțită standard (așa vin toate variantele) de cartofi aurii cu mix de brânză și legume sote (parcă ne plăcea mai mult „însoțirea” de dinainte, cu sos pe bază de unt și lămâie și legume la wok); va trebui să te mulțumești cu lămâia de pe farfurie, că dacă mai vrei, costă și e cam scumpă aici 🤭. Dacă nu ești pe carne, poți alege Lasagna San Remo (450g/44 lei) cartof dulce, spanac, brânzeturi, acoperite onctuos cu salsa quattro fromaggi (ea a spus „mmm!”, el, gustând din farfuria ei, a spus „de ce?!”; na, fiecare cu-ale lui… 😀). [Lasagna San Remo 450g, 40 lei.] Iar pentru iubitorii genului, Burgerul Nonna (250/200g, 49 lei) este cam tot ce-ți poți dori de la un burger – carne de vită, ceapă, brânză, roșii, salată, doar că... vita e Angus, ceapa e fulgi, brânza e gorgonzola, roșiile sunt uscate iar salata e rucola; plus cartofi și sos cocktail – sună bine sau sună bine? Cine mai stă să numere calorii?! 😊 [Burger Nonna cu cartofi şi sos cocktail.] Întreg meniul este disponibil şi pentru livrări la domiciliu, serviciu gratuit în oraşul Braşov pentru comenzi de minimum 40 lei; pentru livrare în zonele limitrofe click aici pentru info. Am testat serviciul de livrări iar pizza a ajuns în termenul comunicat şi foarte important, caldă! [Deserturile astea sunt disponibile doar în restaurant. 🤩] Abia așteptăm următoarea vizită, căci mai sunt încă multe de gustat în meniu. Şi mai mult ca sigur va fi pe căldură pentru că am auzit numai de bine despre terasa Della Nonna! 😉 ...și așa a fost, în vizita de re-documentare am reușit să vedem atmosfera de pe terasă. Care ne-a plăcut, și chiar dacă toate mesele erau ocupate, ospătarii au reușit să servească în timpi acceptabili. [Terasa Della Nonna.] Am încercat Orez prăjit cu piept de pui (46 lei), Linguini cu fructe de mare (350g, 50 lei) și Burgerul de vită. Foarte bune toate, așa că verdictul a fost: în continuare, un loc #undemergem. Să ai poftă și... așteptăm o recenzie în care să ne spui cum a fost! 

Chiar dacă ești doar în tranzit prin Miercurea Ciuc, Restaurant Fenyő (în incinta Hotel Fenyő Conference & Spa) este o opțiune de luat în calcul pentru o masă. Restaurantul este clasificat la fel ca și hotelul, la 3 stele, dar și el se ridică peste nivelul clasificării acordate; atât pentru mic dejun cât și pentru meniul à la carte de prânz sau cină. [Hotel Fenyő Conference & Spa] Poți lua micul dejun, alături de clienții hotelului, între orele 7-10, în regim de bufet, pentru 40 lei și zicem că ar fi o alegere bună dacă vrei mai mult de un croissant și un espresso într-o cafenea. Ouă, salamuri, brânzeturi, salate, tartinabile, legume, fructe, iaurturi, compot, gemuri, cereale, cafea... multe, variate și pe săturate. [Mic-dejun inclusiv cu produse tradiţionale locale.] Cu specific local și internațional, meniul a la carte pentru prânz și cină are și produse de bistro (gândite inițial doar pentru vară și terasă dar păstrate „la cererea publicului”) dar și produse mai elaborate, de măiestrie gastronomică. Așadar, între orele 12-22 (ultima comandă la 20:30) - în sezonul de vară programul se prelungeşte cu o oră -  într-o atmosferă liniștită și elegantă, te poți bucura de un prânz sau o cină de calitate, la prețuri ce reflectă destul de bine calitatea. Nouă ne-a plăcut tot ce-am încercat și deși am face mici atenționări la zona de servire (mici scăpări la mise-en-place, lipsa meniului de băuturi), am rămas cu o părere foarte bună și cu amintirea unei experiențe plăcute. [Zona de bistro din restaurant.] Din meniul bistro ne-au făcut cu ochiul Supa cremă de ţelină cu cartofi dulce şi curcumă, servită alături de fries crocanți din ţelină cu parmezan și spanac cu năut (200 ml/150 g, 31 lei) – ne-a cucerit complet și iremediabil: cu un gust original și presărată elegant cu semințe crocante de dovleac, țelina crocantă în crustă de parmezan bate de la distanță și cei mai „glutamatați” french fries iar spanacul cu năut completează foarte fericit tot ansamblul cremoso-crocant cu o notă de mijloc, atât din punct de vedere al gustului cât și al consistenței. [O supă cremă de-a dreptul cuceritoare. 😋] Sandwich-ul cu pulled porc, cu cartofi prăjiți și salată Coleslaw (220/150/100g, 31 lei) e exact acolo unde îi e locul – chiflă pufoasă, porc fraged, sos roșu din belșug, castraveți murați, cartofi corcanți și un pic de salată, măcar să lase impresia că nu e în categoria „plăcere vinovată” 😀. [Fâşii de porc din belşug, bine garnisite.] File-urile de păstrăv la grătar cu salată grecească (150/200g, 40 lei) au fost o combinație cât se poate de inedită, peștele gustos și bine gătit dar cu siguranță cu potențial de a fi totul mult mai savuros vara, cu legume în sezon. [File-uri de păstrăv cu salată grecească.] Din meniul a la carte ne-au făcut o impresie foarte bună Mușchiul de vită cu roșii confit și cartofi cu usturoi (150/200g, 56 lei) – făcut perfect medium-rare, ușor caramelizat și fără adaosuri care să schimbe gustul natural al vitei, completat bine de cartofii aromați și roșiile ușor acide și parfumate cu verdeață. [Vită preparată excelent, cu o garnitură inspirată.] Steak-ul din piept de pui cu orez cu ananas și curcuma, însoțit de salată rucola (130/250g, 25 lei) a fost un adevărat curcubeu de arome, dacă ești genul dispus să încerce așa combinații de ingrediente – pieptul fraged, orezul aromatizat cu turmeric și „colorat” cu prospețimea ananasului, contrabalansate de crocănțimea și ușoara tentă amăruie ale rucolei ne-au „zăpăcit” foarte original papilele, cu gusturi ce vor mai fi căutate și altădată. Totul într-o prezentare plăcută și atentă. [Piept de pui fraged, combinat inventiv.] Ni s-a mai spus că meniul se schimbă în fiecare an iar cele mai populare “dish-uri” rămân; dar intră mereu și noutăți. În plus, atât cât este posibil, sunt folosite produse locale – unt, lapte, carne (mai mult pentru evenimente), miere. În sezonul cald funcționează și terasa. Preparatele din meniul de bistro pot fi comandate pentru livrare în Miercurea Ciuc, de luni până vineri între orele 12-16. Dacă vii cu maşina o poţi lăsa în faţa hotelului (locuri publice de parcare) sau în parcarea proprie amenajată în spatele acestuia.

Restaurantul Súgó de pe Mădăras, Hargita, este cel mai la îndemână loc unde îți poți potoli foamea după câteva ture bune de schi ori o drumeție pe cel mai înalt vârf din județ (Vf. Mădăraș – 1.801m).  [Vedere din restaurant. 😍] Fiind amplasat exact pe marginea pârtiei, restaurantul Súgó este prima opțiune a majorității schiorilor. Asta poate face lucrurile puțin mai dificile în weekend și în vacanțe, în special la masa de prânz. Echipa din restaurant se mișcă surprinzător de bine cu servirea, chiar și în condiții de presiune însă accesul în restaurant este ceva mai dificiI, fiind uneori nevoie de adevărate liste de așteptare la intrare.  [La prânz găseşti cu greu o masă în sezon...] Restaurantul are și terasă, mare și cu priveliște spre pârtii ori frumoasele văi ale masivului (în funcție de sezon). Iarna, când fluxul de turiști este foarte mare, în weekend-uri și în vacanță, se poate și mânca pe terasă, între orele 11-16; sunt disponibile minuturi, grill-uri, diverse garnituri, patiserie, băuturi calde. [Meniul de la terasă.] Vara funcționează doar terasa, cu meniul de restaurant dar într-o variantă mai restrânsă. Bucătăria este simplă, variată, se găsește câte ceva pentru fiecare, ușor de pregătit și servit, preponderent de inspirație românească și ungurească dar găsești chiar și paste, dacă nu te satisfac mâncărurile mai tradiționale. Sunt disponibile și meniuri pentru copii, cu denumiri și aspect foarte creative, care mai că-i fac pe cei mici să nu mai fie mofturoși. [Pe terasă, în soarele iernii.] Ce-ai putea să mănânci, la 1.600 de metri altitudine? Coasta de porc cu sos de afine e o experiență gustativă demnă de restaurant de centru. [O "abordare" inedită pentru coasta de porc.] Din bucătăria ungurească noi am ales Supa ragu de pui, cu tarhon, cu multe legume și dreasă cu smântână și Tăiței cu brânză și smântână, simpli, gustoși și în porție generoasă. Ne-a plăcut muuult Supa-cremă cu ciuperci de pădure (fancy alături cu chips din parmezan). [Supo-tocană de pui delicioasă 😋] Pâinea tradițională săsească, cu cartofi, este delicioasă, riști să te saturi cu ea dacă vine înaintea mâncării. [În pâine sunt vizibile bucăţelele de cartof.] Preparatele la grătar sunt gustoase iar cartofii copți și chiar și cei prăjiți aproape că s-ar descurca și singuri în farfurie; dacă le pui alături și niște varză murată, amintirile din copilăria la bunici devin mai vii ca oricând. [Probabil, cea mai bună combinaţie! 🙂] Peparatele ce conțin afine au la bază fructe din pădurile din împrejurimi iar dacă îți place ceaiul, au unul delicios, din plante sălbatice, adunate de pe versanții masivului.  [Ceai cu miere sau zahăr, la alegere.] Restaurantul servește și mic-dejun pentru clienții care nu sunt cazați în pensiunea Súgó. Dacă ești cazat într-un loc ce nu oferă servicii pentru masa de dimineață, restaurantul Súgó este cu siguranță o opțiune de luat în calcul, la un cost de 8 euro/persoană (echivalent în lei, bineînţeles); pentru copiii sub 3 ani nu vei plăti nimic. [O parte din bufetul de la mic-dejun.] Restaurantul este deschis între orele 8-22 iar ultima comandă către bucătărie se dă la 20:30-21:00. Dacă vii cu maşina, trebuie să ştii că în sezon parcarea este disponibilă doar pentru cei cazaţi în pensiune, aşa că foloseşte parcarea de la pârtia de schi.

Restaurantul Eibenthal, din Eibenthal 🙂 face parte dintr-un proiect amplu care are drept scop transformarea unui sat uitat într-o destinație turistică. Restaurantul există din 2018 dar activitățile turistice la Eibenthal au început din 2009, cu un bar într-un grajd vechi; și 40 de turiști în primul an, iar după 10 ani, 4000. Când vorbește despre afacere, despre turism, despre dezvoltare, Tibi - unul dintre proprietarii locului - spune mereu „noi”; iar când spune asta se referă la tot satul. Din 180 de locuitori, 16 (activi și interesați) sunt implicați în proiectul turistic. Tibi vrea pentru satul lui și afacerea lor calitate, prețuri corecte, dezvoltare sănătoasă; scopul este “să trăim la Eibenthal”. [Amenajare pe două niveluri, cu mult lemn.] La fel ca oamenii satului, restaurantul este cehesc; sau ceho-bănățean 🙂 Căci până la urmă, oameni suntem cu toții și cu atât mai bine ne e după o supă caldă, în jurul unui ciolan cu cartofi copți și lângă o halbă cu bere. Noi recunoaștem, a fost unul dintre locurile din regiune care ne-a intrat cel mai bine la inimă, mai ales că drumul până la inimă a început cu o mâncare bună, inedită, gătită și servită cu drag. Ciorbă de burtă cehească (23 lei porţia) – n-are nicio legătură cu ceea ce știam noi despre ciorba de burtă; poate doar burta. Aroma este total diferită, intensă, o adevărată experiență gustativă. Te saturi doar cu mirosul. A! Și se servește cu cașcaval!!! [Ciorbă cehească de burtă, pentru cunoscători!] Supa cu usturoi (26 lei/porţia) este un alt produs specific cehesc, despre care Tibi ne-a spus că este exact așa cum o făcea bunica lui când era el mic. E din acea categorie a mâncărurilor simple dar pline de savoare – o supă cu legume și mult usturoi, dreasă cu smântână și în care vei găsi și un ou (cum mai făceau și alte bunici 😊).  [Dacă iubeşti usturoiul vei iubi şi supa asta! 😊] Ciolanul și coastele,  fragede, bine împănate și amețitor aromatizate, sunt porții de două persoane (cel puțin 😊) Dar nu-i bai, ce nu mai intră, poate fi luat la pachet. Vin cu cartofi copți/prăjiţi și sosuri specifice (de hrean, muștar, dulceață de ardei iute) cu refill nelimitat (și va fi cazul! 😀) [Chifle calde şi sosuri "home-made".] Mâncarea este atât de apreciată încât clienții fideli deja când vin să mănânce comandă și porții extra pentru acasă.  [2 oameni nu au putut să dea gata porţia de coaste - 1,6 kg, cartofi copţi şi sosuri, 225 lei. 😮] De același mare succes se bucură și Kofola, care nu este consumată doar în restaurant ci este luată și în bidoane la pachet. Kofola este un fel de Coca-Cola/Pepsi-Cola dar europeană; mai exact cehească. Și mult mai bună, zicem noi, nu doar pentru că suntem europeni, ci pentru că serios ni s-a părut mai bună. Ori nu are la fel de mult ori nu se simte la fel de tare zahărul și are în plus extracte din vreo șapte plante (mentă, anason, cardamom și încă vreo câteva) care îi dau un gust ușor condimentat și proaspăt. Este conservată doar prin vidare, în butoi și nu este la fel de acidă (acidulată) ca anterior-menționatele. Chestie și de gust... înțelegem că fanii împătimiți ai celor două nu au apreciat-o foarte mult. Se comercializează draft, la halbă (500ml, 10 lei) rece și proaspătă și se bea cu mare poftă (de altfel ni s-a povestit că în localurile din Cehia băutura – a se citi „berea” - la sticlă este foarte rară; foarte eficient, din multe puncte de vedere) 🤩 [Kofola şi bere nefiltrată... vedetele locului! 😉] Și berea din restaurant este tot din Cehia. Și este de doar două feluri – semi-brună (nepasteurizată și nefiltrată, grea) și blondă (tot nepasteurizată însă filtrată, mai ușor de băut). Și vine și în două variante cantitative – mică (300ml, 7,5 lei) și mare (500ml, 12,5 lei). [Mare sau mică, la fel de proaspătă şi delicioasă!] Este produsă într-o fabrică artizanală, special pentru Eibenthal dar se intenționează deschiderea unei linii de producție proprii. Am primit de la Tibi și o interesantă lecție despre bere, după teoria cehă; dezvăluim doar că abordarea cehilor față de bere este foarte diferită de a noastră. Dacă mergi pe-acolo și e și Tibi prin zonă, poate mai povestește 🙂 Un detaliu pe care îl putem aplica și la noi este că halba nu trebuie să fie prea mare, pentru că berea trebuie să fie băută proaspătă și rece – „roua” de pe halbă nu are voie să se usuce pe masă, mai ales când berea este nefiltrată. [Ciolan afumat - 1kg + garnitură, sosuri, 205 lei. 🤩] Vino cu poftă și cu timp. Căci mâncarea e delicioasă și e de savurat pe îndelete, nu pe fugă. Și mai ales în sezonul de vară, neapărat sună înainte pentru că mâncarea bună se face cu migală (nu uita că vorbim totuși de un sat, nu de industrie fast-food). În plus, multe din produsele de însoţire, chifle, deserturi etc. sunt făcute proaspăt şi celor de aici le-ar prinde bine să ştie de dimineaţă cam cum să se pregătească; ideal, cu o zi înainte! Dar şi în extrasezon ar fi bine să suni înainte de a te porni la drum, câteodată restaurantul se mai închide, fie pentru evenimente private fie pentru curăţenie generală sau... o zi-două de odihnă pentru angajaţi; poţi arunca o privire şi pe pagina lor de Facebook ca să vezi dacă e anunţat ceva. [Desert cehesc - clătite dospite, 20 lei/porţia.] Dacă ești cazat în regiune merită să vii la Restaurantul Eibenthal chiar și numai pentru un mic dejun cehesc, ce costă 35 lei. Şi mai bine, ai putea să te cazezi la ei (vezi recomandările “Căsuţele Bunicilor” şi “La Berărie) - aşa îl vei avea inclus în preţ 😉    [Platou de cărneturi la mic-dejun, ediţie de toamnă-iarnă 😋] În anumite perioade (weekenduri, plin sezon) s-ar putea să dureze mai mult până ţi se ia comanda pentru că personalul de deservire (format din membri ai familiei şi oameni din sat) nu este foarte numeros. Aşa cum îţi spuneam mai sus, vino relaxat aici sau nu veni deloc. Trăieşte clipa, savurează bunătăţile, vorbeşte cu cei de la masă, uită de telefon. Poftă bună! Iar pentru că poftă e și e și bună, noi am și revenit (chiar re-revenit 😊). Și iată cu ce ne-am mai delectat... pardon, ce am testat! Costiță de porc cu cartofi prăjiți, sos de hrean și castraveți murați (58 lei); în meniu vine cu plăcintă de cartofi dar au fost drăguți și ne-au lăsat să înlocuim (am zis că aici cartofii prăjiți se fac cu untură? Nu!? Ei bine... doar dacă ai mai mâncat vreodată știi cât de buni sunt...); "costița" asta e o bucată sănătoasă de carne (250g), cu șorici crocant și condimentat, bine împănată, de înfulecat fără eleganță și cel mult dacă nu mai poți și nu mai poți să te înduri să mai dai și altora. [Să fie de bine şi să nu se depună 😀] Burgher (așa scrie în meniu, nu e licența noastră) - servit cu cartofi prăjiți și sosul casei - fără adaosuri pretențioase, clasic și bun, la 40 lei. [Bun şi pe săturate! 😋] Gulaș Eibenthal - de vită, gros și consistent (diferit de gulașul unguresc), gustos și rafinat prin simplitate - 45 lei, servit cu găluște (niște pâinici mici) fierte pe abur, castraveți murați și ceapă (nouă ne-a plăcut mai mult cu castraveți). Evident, bere cehească și evident, Kofola (în funcție de ora mesei 🙂). [Mult şi consistent, pentru gurmanzi antrenaţi 🙂] Bine de știut: mâncarea cehească seamănă mult cu cea românească în privința grăsimilor. Deci dacă ești mai pe dietă și obișnuit să numeri caloriile înainte de a le duce la gură, abține-te să vii aici. Nu de altceva dar vei avea mult de numărat! ☺️

Restaurantul Mai Danube, aparținând pensiunii cu același nume din Eșelnița (recomandată și ea în secțiunea Unde Dormi), este unul dintre puținele restaurante de pe Clisura Dunării care sunt deschise și iarna și unde poți, în principiu (clienții pensiunii au prioritate), să te oprești să manânci ceva dacă treci prin zonă ori ești cazat într-un loc care nu oferă și servicii de restaurant; sau poate vrei să mai... „schimbi peisajul”. Într-un decor rustic, cu decorațiuni de inspirație folclorică dar cu o atmosferă luminoasă și o priveliște superbă, localul abordează bucătăria tradițională și este axat pe preparate din pește. [Peşte în crustă crocantă de... bere. 😋] Se laudă cu Peștele în crustă crocantă și Peștele fript ca pe Clisură, cu mămăliguță și mujdei, așa că, inevitabil, le-am încercat și noi. Peștele în crustă crocantă este prăjit într-un aluat cu bere și vine pe un pat din salată de legume de sezon; o combinație inedită – crusta ușor caramelizată și asocierea mai puțin obișnuită a peștelui prăjit cu legumele crude. Peștele fript - făcut în crustă de mălai, prăjit exact cât trebuie și foarte gustos; dacă ești un gurmand, s-ar putea să-ți prindă bine și o ciorbă ca intrare ori un desert după. [Peşte fript ca pe Clisură. Pardon, ca pe Rivieră! 😊] Ne-am lăsat ispitiți și de o Saramură de pește cu mămăliguță și de o Tigaie picantă. Saramura delicioasă, cu un sos consistent, gustos, bine asezonat și numai bine de picant iar Tigaia picantă, cu pui și legume, a fost o alternativă foarte binevenită la muuultul pește pe care îl găsești predominant și recomandat în mai toate restaurantele din zonă (lucru bun de altfel, că tot ești pe malul Dunării și atât cât o mai fi...). [Saramură de peşte cu mămăliguţă.] Meniul nu este unul extraordinar de vast, dar cu siguranță se va găsi câte ceva pentru gustul fiecăruia. Servirea este decentă, având în vedere dificultățile cu care se confruntă serviciile de ospitalitate în zonă din punct de vedere al personalului. Nu sunt ospătari la papion, (nici n-ar fi în ton cu atmosfera familială a restaurantului) dar treaba se face, mâncarea vine la masă, la timp, așa cum a fost comandată. [Terasă cu feeling mediteranean. 😍] Restaurantul are și o terasă mare, frumoasă, confortabilă și cu locuri VIP la spectacolul de imagine pe care îl dă Dunărea. Așa că dacă vremea e potrivită, masa pe terasă la Mai Danube, ori măcar o cafea e un „must”. Atât restaurantul cât și pensiunea sunt o notă pozitivă într-un „cadru comercial” care lasă încă, din păcate, mult de dorit...