Csillag

Tu la ce te gândești când auzi „Rozmarine – tapas și vin”? Noi auziserăm de bine; și ne-am gândit și ne așteptam la ceva mâncare bună. Dar nu ne-am gândit nicio clipă la atmosfera prietenoasă pe care am găsit-o acolo și nici că vom cunoaște un chef-owner atât de implicat și pasionat de ceea ce face.   În centrul vechi al Constanței, la periferia Pieței Ovidiu, printre clădiri înalte și vechi și pe străduțe înguste, ajungi pe strada Vasile Canarache la nr. 4, fix deasupra mării, la Rozmarine – tapas și vin. Un local mic (cu doar 50 de locuri în interior și 50 în exterior când permite vremea statul la terasă) dar cu suflet mare, în care toți, de la angajați la clienții fideli, sunt ca o familie. Câteva măsuțe amplasate fix pe trotuar, tipic centrelor istorice ale orașelor, unde spațiile nu sunt foarte generoase, și un interior cu mai multe încăperi, și ele micuțe dar cu o atmosferă primitoare, nepretențioasă, relaxată dar îngrijită, tipică bistrourilor; accentul este pus pe ingrediente, pregătirea și gătirea lor. [Pe terasă e de preferat să stai seara, pe răcoare.] Chef Octavian Băloi, bucătar și proprietar, ne-a mărturisit că locul lui preferat pe lumea asta este regiunea Cantabria din Spania. Iar influența gastronomiei iberice se regăsește în mai toate preparatele din meniul Rozmarine. Totuși, tapasurile, care fac parte și din numele localului, sunt mult mai complexe decât cele spaniole – cu numeroase elemente home-made, bazate pe sezonalitate.  Iar felurile principale au la bază gastronomia locală, pe care Octavian o dezvoltă sau, cum îi place lui să spună, o complică 🙂 Câteva exemple: piperchi, mâncare locală tradițională, a fost transformată în „peperonata”, cu tehnici de gătire de influență mediteraneană, balsamic, brânză veche de oaie, din Dobrogea și Feta, busuioc verde; româneasca ceafă de porc dobândește valențe noi după 12-14 ore de stat la afumat (despre cele olfactive află ușor toată vecinătatea 😀) și din când în când i se alătură și ceafa de vită și pot ajunge pe mesele clienților alături de remoulade de țelină ori mousse de humus și sfeclă... Hmmm... cum sună astea? 😋 Salivezi doar ascultându-l pe chef cum povestește despre mâncărurile pe care le prepară. [Cotlet de porc tomahawk alături de niște cartofi cu rozmarin 😋] Într-un oraș cu o gastronomie mai degrabă comercială, adresată turiștilor, pentru care în general peștele doar se prăjește, Rozmarine este o binevenită „ieșire în decor”. Clienții fideli sunt preponderent localnici sau „turiști gastronomici” care revin. Din când în când se organizează mici evenimente culinare, uneori în colaborare cu chefi sau specialiști cunoscuți și cunoscători. Meniul nu se adresează chiar oricui... Nu vei găsi aici șnițele de pui, ciorbă de burtă sau pizza; decât dacă cine știe ce idee i-ar putea veni lui Octavian să mai inoveze ceva... 🙂; și nici feluri (ori amenajări speciale) pentru copii. Vei descoperi însă mâncare slowcooked, adică ore de gatire lentă, care creează gusturi complete și complexe. Vei descoperi preparate pe care nu le găsești la alte restaurante – măduvă gratinată, urechi de porc crocante, dar și cocktailuri signature. [Signature cocktails 🤩] Restaurantul e deschis tot anul. Și cu siguranță localnicii sunt cei mai fericiți, mai ales că deseori în bucătărie se întâmplă lucruri inedite, după inspirație și ingrediente disponibile, de care nu prea te poți bucura dacă nu ești din zonă și nu te prezinți la fața locului imediat ce vezi postările de pe social media ori dacă nu treci prin fața localului și vezi tabla de la intrare. Poți să vezi o parte din „ce te așteaptă” în meniu în mica vitrina de la bar – ingrediente pentru tapas, un jamon arătos. [Signature tapas 😍] Pe lângă meniul standard (și cel ne-standard 😉), mai există și „tabla de weekend” - adică ceva mâncăruri care se fac... standard... doar în weekend... 🙂 În plus, în zilele calduroase se gătește afară, în fața clienților. Pentru că nu se gătește în cantități mari, e posibil ca unele preparate să se termine până la sfârșitul zilei. Acu’… poate ești un pic amețit de atâtea „table”, variante, alternative și excepții... dar... există la Rozmarine câteva certitudini, care merită luate în calcul: se gătește zilnic; gustul e o pasiune, nu o întâmplare; ingredientele sunt locale (deci multe preparate sezoniere). [Tapas, vin și... pasiune!] Pe lângă multe din cele povestite mai sus, nouă ne-a plăcut și faptul că ospătărița știa totul despre mâncarea servită – ce conține, cum se face, cât durează. Așa că am ales, bine informați, un „set” de tapas – Muhammara dulce-acrișoară-afumată (100g, 27 lei) și Salată de calamar cu roșii uscate și anghinare (100g, 28 lei); un mic tur printre gusturile Mediteranei. Iar dintre „gătelile care îi reprezintă” ne-am oprit la Urechile de porc cu paprika afumată și usturoi, caramelizate în dulceață de ardei iute – crocante și bine condimentate (250g, 47 lei) - și Arrosticini (frigărui de berbecuț) cu cartofi dippers și sos tartar cu castraveți murați (250g, 68 lei) – dacă îți place acest tip de carne, e de încercat; aroma și frăgezimea sunt delicioase; cartofii sunt congelați, e adevărat, dar sunt premium; iar sosul e făcut în bucătăria Rozmarine, nu în fabrică. [Urechile de porc cu paprika 😋] Porțiile pot părea unora mici, iar prețurile sunt ușor peste medie dar... nici ce se întâmplă la Rozmarine nu-i tocmai „comun”... Creativitate, atenție, implicare, care rezultă în preparate speciale. Locurile de parcare pot fi greu de găsit în apropiere, așa că lasă mașina și fă o plimbare frumoasă pe jos până la restaurant. 

Elemózsia Bistro este plasat în drumul spre Miercurea Ciuc, la colțul unei intersecții. Dacă vrei să mănânci ceva bun, departe de aglomerația din centru, ăsta ar putea fi un loc potrivit. 😉 Aproape de zonele verzi de lângă oraș, dispune și de o terasă destul de mare, ca să te simți confortabil în zilele călduroase. E aproape de șosea, însă terasa fiind la înălțime, n-o să te deranjeze traficul în timp ce bei o cafea bună sau o bere în toiul verii. 😉 Poți parca direct în fața restaurantului, unde sunt amenajate trei locuri de parcare sau, dacă este plin, atunci trebuie să te duci puțin mai în față. La dreapta, lângă stradă, mai sunt câteva locuri de parcare, neamenajate. Poți să vii și cu bicicleta, pentru că au parcare amenajată si pentru astfel de vehicule. 🙃 [Câteva locuri de parcare, chiar în față.] Intrând în Elemózsia Bistro, găsești un interior amenajat modern dar cu tente tentă rustică, plus câteva elemente speciale, cum ar fi coarnele de cerb agățate pe perete.  Culoarea albastru calm, o vei găsi în aproape fiecare element al amenajării. Scaunele și băncile sunt  acoperite cu materiale de calitate, care asigură un bun confort. [Amenajare... confortabilă.] Personalul este amabil, străduindu-se să servească cât se poate de rapid pe toată lumea.  Pe fiecare masă este un cod QR, prin care vei descoperi meniul bistro-ului sau, dacă e mai ușor pentru tine, poți solicita de la chelneri o tabletă cu meniul. Pe listă vei găsi diverse feluri de ciorbe, preparate din carne, pizza, paste, burgeri dar și câteva mâncăruri vegetariene. Poți comanda și un meniu al zilei, iar dacă ești în grabă poți lua și la pachet.  Porțiile sunt destul de mari, deci nu vei rămâne flămând. 😉 [Pentru poftă...] La documentarea noastră am gustat o salată, care numai ca denumire era o salată 😉 fiindcă era un meniu decent, cu mult piept de pui la grătar, cu salată asortată și cu pâine prăjită (37,40 lei, 500g).  Totodată am gustat și limonada casei, care este o specialitate a Elemózsia Bistro, fiind pregătită din muuultă lâmăie, fără nici un adaos nepotrivit, cu apă, gheață și cu multă spumă! Poți adăuga zahăr, dacă vrei, dar recomandarea lor e fără - să fie gustul și mai adevărat. 😉 [Salata cu piept de pui. 😉] Am aflat și despre specialitatea casei, care ce crezi că poate fi la un Bistro.... ?  Credem că ai ghicit deja – este Burgerul de Vită (34,40 lei, 350g) – pregătit cu multă carne și legume, și oferit cu cartofi prăjiți. Iar dacă vrei și ceva dulce după astfel de mâncăruri sățioase, poți alege dintre papanași și clătite. [Burgerul casei 😋] După masă poți savura o cafea obișnuită (un Latte, un Americano etc.) sau chiar una Gano 😉, disponibilă și în varianta fără cofeină. În meniu sunt și câteva cocktailuri fără alcool iar dacă vrei o băutură tare, poți alege dintre Gin Tonic, Cuba Libre, Martini…  Iubitorii de bere găsesc o gamă variată de bere la halbă sau cu diferite arome, precum și fără alcool. [Colțul copiilor... cuminți. 😊] Elemózsia Bistro s-a gândit și la familiile cu copii mici, fiind amenajat un colț pentru copii, cu masă, scaune și creioane pentru colorat. Este și scaun de masă pentru bebeluși, iar în baie poți găsi și un înălțător pentru copii, să fie și mai ușoară spălarea pe mâini 😉 Au și meniuri speciale pentru copii.

Restaurantul Ana și Ion ne-a întâmpinat la fel ca și Constanța – cu o coloratură multietnică (gastronomic vorbind), cu un aspect la care se mai poate lucra, dar cu fundații solide care îi dau valoarea, cu o ofertă vastă, cu tradiție dar și cu ceva “ștaif” (cum le place lor să spună).   Ovidiu Cherametli  și Paul Băcilă sunt cei doi pasionați care stau la baza, în spatele, în jurul, în mijlocul a ceea ce înseamnă restaurantul Ana și Ion. Bucătari de competiție, cei doi împart nu doar o afacere ci și o prietenie lungă (mult mai veche decât parteneriatul comercial). Afacerea a apărut în 2013 și nu pare neapărat a fi privită ca un business ci mai degrabă ca un loc pentru socializare, pentru refugiu dar și pentru dat frâu liber creativității culinare.   Ce vei găsi în meniu pleacă preponderent de la rețete românești, locale, dobrogene, unele dintre ele respectate întru totul (cum ar fi găteala mochedonească Piperchi târgăsite – cu ardei călit, brânză de oaie, roșii); dar și variante modernizate ori adaptate la influențele mediteraneene în trend (venite din din Italia sau Grecia). Muuulte ne-au făcut cu ochiul, dar a trebuit să ne oprim la puține, căci... atât am putut 🙂 Însă ne-am promis că nu va fi unica vizită la Ana și Ion. Așadar... Legume la grătar marinate și brânză dobrogeană (51 lei) – brânză friptă, servită pe un pat bogat de legume diverse, condimentate și aromate; dacă te poți despărți, măcar din când în când, de carne, e o alegere îndestulătoare, proaspătă, de avut în vedere. Și mai sunt și alte feluri fără carne în meniu. [Legume marinate și brânză dobrogeană] A mai fost și o Ulcică cu prepeliță învelită în șuncă, pe cârnați cu praz, cartofi sote, căpăcită cu aluat franțuzesc și bine rumenită (85 lei) – o combinație surprinzătoare de ingrediente, cu gusturi bune dar grele, de încercat mai degrabă pe frig. [Prepeliță perpelită... căpăcită în foitaj 😋] Porții generoase, servite cu o pâinică gustoasă, de casă, cu miez pufos și coajă crocantă. Iar desertul a fost de o simplitate magică – Colțunași cu brânză dulce, nucă și miere – texturi și savori de bază dar cuceritoare, care amintesc de copilării petrecute la bunici la țară. [Pur și... simplu, delicios.] Meniul este foarte vast; în afară de ce am testat noi, am aflat că ar mai fi de încercat cam tot ce e gătit încet - berbecul la cuptor, gulașul, scărița (care se finalizează pe gratar după ce stă vreo trei ore la cuptor), cotletele de oaie (pe care le primesc de la o carmangerie selectată). Tot preferențial ne-au spus că le sunt livrați și crapul și somnul, așa că, dacă îți plac, ar putea fi o idee bună saramura sau plachia. Chefalul și midiile, de Marea Neagră, sunt achiziționate de la scafandrii locali iar brânza și smântâna de la producatori din piața locală. Vara legumele (ardei, roșii, castraveți) pentru restaurant se cultivă în grădina proprie și tot de-acolo vine și materia primă pentru murături și varza murată din iarnă. [Din fermă, în farfuria de la Ana și Ion 😍] Pe lângă faptul că ne-a plăcut mâncarea comandată, am avut parte de o surpriză plăcută și la toaletă; unde, lăsând deoparte că nu era totul chiar perfect (o încuietoare ușor rudimentară, un dispenser de hârtie complet nefuncțional iar în altul șervețele de masă în loc de hârtie), am găsit cea mai mare ofertă de produse de igienă și toaletă întâlnită vreodată în horeca – de la gumă de mestecat la gel de păr, antiperspirant, fixativ, lapte de corp, gel pentru curățarea tenului, absorbante, tampoane, dischete pentru demachiat, șervețele umede pentru bebeluși. [Surprize, surprize...în baie.] Restaurantul e destul de popular, deci destul de aglomerat, în special vara, așadar timpul de așteptare poate fi uneori măricel, mai ales când comenzile sunt mai serioase decât o simplă ciorbă. Deci pune-ți deoparte răbdare pentru cam 40 de minute chiar până la o oră când e plin totul – interiorul plus două terase (una în față și una în spate), adică vreo 120 de locuri. [Terasa din față.] Terasa din față este foarte drăguță, pe una din zonele pietonale frumoase ale orașului.  Interiorul este unul destul de obișnuit, familial, cu note rustice. Atmosfera familială se regăsește și la nivelul servirii, care uneori poate fi... cam prea relaxată... Terasa din spate, la data vizitei noastre nu se bucura de o atmosferă prea plăcută, din cauza construcțiilor și renovărilor nesfârșite din oraș; sperăm să nu mai dureze prea mult;... tot pe terasa din spate se află și grătarul, așa că s-ar putea ca în perioadele de activitate intensă atmosfera să fie încinsă și... aromată 😍 [Intrarea pe terasa din spate...] În limita locurilor se organizează și evenimente. Familiile cu copii sunt binevenite, ba chiar pentru cei mici se mai pot pregăti și preparate care nu sunt în meniu, dacă e necesar. Ocazional la Ana și Ion se organizeaza evenimente culinare, așa că dacă îți plac, stai cu ochii pe ei. E deschis și iarna. [...unde, ce mirosuri, ce arome 😋] Dacă nu vrei sau nu poți să stai în restaurant, ai și opțiunea de take-away. Meniurile și prețurile se modifică, pe alocuri, în mai, înainte de începerea sezonului estival. Preparate noi în meniu mai apar și toamna, căci, de exemplu, deserturile de sezon sunt foarte ofertante. Anumite preparate se servesc doar periodic; cum e borșul de pește, oferit doar duminica; în funcție de ingredientele disponibile. Parcare proprie restaurantul nu are, așa că dacă mergi cu mașina va trebui să o lași în una din parcările publice din zonă.

Așezate cât se poate de bine, pe faleza frumoasei Mări Negre, în zona Portului turistic Tomis din Constanța, Restaurantele Bacaro (1 și 2) sunt un loc excelent pentru o cină cu mâncare bună și priveliște hipnotizantă.   Restaurantele sunt exact unul lângă altul; aproape că nu-ți dai seama că sunt două dacă nu vezi firmele. Dar totuși sunt două, cu meniuri destul de asemănătoare, însă cu bucătării diferite și bucătari diferiți, care, așa ni s-a spus, își pun amprenta proprie chiar și pe felurile comune; deci e posibil să preferi unul din cele două locuri doar pentru că îți place mai mult felul de a găti al unuia dintre bucătari. [Vedere de pe terasele Bacaro.] Pe malul mării, așadar meniul musai axat pe pește și fructe de mare. 😊 Borș de pește? Este! Dar este și ciorbă de găină (la Bacaro) și ciorbă de vită (la Bacaro 2). Saramuri? Sunt! Cu pește de Marea Neagră, pe cât posibil proaspăt. Mai toate tipurile de pește din meniu se regăsesc sub trei forme – pe plită, saramură sau prăjit (dacă se potrivește). Pentru cei care nu se „înțeleg” cu peștele ori cu fructele de mare sunt și câteva alternative – piept de pui, mușchiuleț, gyros – dar nu multe, căci specificul e pescăresc. [Calamar umplut cu feta @Bacaro...] Ce mai au în comun cele două restaurante sunt experiența deja îndelungată în piață, ceea ce ar trebui să spună că fac bine ce fac – Bacaro există în port din 2012 iar Bacaro 2 e ceva mai „tânăr” – 2014. Ce mai au diferit ar fi Calamarul umplut cu Feta și Calamarul umplut cu fructe de mare, pe care le găsești doar la Bacaro și Fritto misto (fructe de mare pane) și câteva feluri de paste în plus, pe care le are Bacaro 2. [... și Fritto Misto @Bacaro 2.] Vara bucătăriile sunt deschise până târziu, după ora 23. Împreună restaurantele au peste 200 de locuri dar Bacaro e ceva mai mare și din motivul ăsta este și singurul care rămâne deschis și în afara sezonului estival, cu excepția unui interval de o lună, în jurul sărbătorilor de Crăciun și An Nou. Iarna clienții nu mai sunt la fel de mulți ca vara, terasa se închide și spațiul este încălzit. Sezonul rece vine și cu câteva produse în plus în meniu, cum ar fi tartarul și crêpes Suzette (e suficient spațiu de manevră pentru spectacolul flambării clătitelor la masă). [Dacă e iarnă, e... Crêpes Suzette 😋] Cu ce se mândresc cei de la Bacaro? Cu faptul că lucrează cu furnizori locali de pește, scoici și rapane, pe care le primesc direct din ferme. Și cu: tocănița de rapane, midiile în vin și mixul de fructe de mare trase in tigaie, cu vin si usturoi (un fel de specialitate a casei). Plus „designul” farfuriilor și zâmbetul cu care își întâmpină oaspeții.   Acest din urmă aspect putem să-l confirmăm și noi – deși am ajuns la ei într-o seară foarte aglomerată, am fost frumos primiți și serviți. Și nu, nu știa nimeni că suntem de la Unde Mergem® 😊 [Saramură de chefal, 56 lei, 200/200/100g] Și cum ne plac și peștele și fructele de mare, eram într-un loc potrivit 😊 Ne-am oprit asupra unei Saramuri de chefal - gustoasă, echilibrată, cu multe legume și bine condimentată - și a unei porții de Linguini cu fructe de mare - făcute al dente și îmbrăcate într-un un sos rose dens și savuros și cu fructe de mare multe și bune. [Linguini cu fructe de mare, 60 lei, 400g] Prețurile sunt peste medie, dar rezonabil și previzibil pentru o zonă atât de frecventată de turiști. Timpul de așteptare a fost specific unei seri pline, dar cu un pahar aperitiv, priveliștea superbă spre port și o companie agreabilă nu simți cum trece timpul, mai ales că ospătarii sunt mulți și atenți, ceea ce cu siguranță scurtează la minimul necesar așteptarea. Ne-a plăcut și că vinul comandat la pahar ne-a fost turnat la masă, din sticlă, nu adus direct în pahar. Dacă nu-ți place agitația estivală încearcă să găsești o masă mai retrasă, căci spațiul este folosit la maximum, mesele sunt destul de apropiate unele de altele, iar șirurile de plimbăreți pe promenada de pe malul apei și fix pe lângă terasă par interminabile. [Atmosferă relaxa(n)tă.] “Bacaro” este un cuvânt care vine din Italia (Veneția) și desemnează un local popular unde se mănâncă  (preponderent) pește și se bea vin (mai ales la pahar). Cam asta este restaurantul Bacaro – un loc unde să vii cu prietenii, relaxat, să mănânci ceva din mare și să închini în cinstea lui Bacco (Bachus).

Iaki este un nume cu rezonanță pe litoralul românesc. Așa că, dacă îți dorești un pic de exclusivitate, eleganță, dar și o doză mică de etalare, o cină la restaurantul Iaki ți le poate oferi pe toate, odată cu o experiență culinară de calitate. [Intrarea dinspre Promenada din Mamaia.] Restaurantul este deschis și pentru persoanele care nu sunt cazate în hotel, pentru toate mesele; capacitatea mare, de 200 persoane, permite fără probleme acest lucru; iar personalul promite că se descurcă.  Micul dejun se servește în intervalul orar 7:30-10, doar în regim de bufet, împreună cu oaspeții hotelului.  Bucătăria a la carte se deschide la ora 12, așa că pentru prânz poți opta pentru ceva din meniul a la carte, sau, în sezon, când de multe ori hotelul organizează și prânz în regim de bufet, te poți alătura clienților hotelului, dacă „îți face cu ochiul” ceva de-acolo.  Dacă vrei bufet (mic dejun/prânz) tot ce trebuie să faci este să te adresezi personalului (hostess restaurant/recepție hotel) pentru a achita contravaloarea mesei (mic dejun în jur de 60-90 lei; prânz 60-70 lei pentru copii, 125-140 lei pentru adulți – include băuturi răcoritoare și cafea). Cina este întotdeauna a la carte (ar putea fi o alegere bună dacă vrei, eventual, să eviți prezența prea multor copii). [Terasă cu artă originală „Pe valuri” - C. Baraschi, 1963 😍] Restaurantul este unul elegant (chiar dacă „mise en place”-ul pentru mic dejun ia un pic din atmosfera elegantă), cu ferestre mari, în arcadă, draperii, coloane și tavan înalt. Meniul cu specific românesc și internațional și cu note de fine dining, nu este foarte vast dar are propuneri variate. Plus meniu de bar și meniu de vinuri. Atmosfera la cină este una foarte liniștită (poate chiar prea liniștită; niște muzică în surdină ar fi prins foarte bine). Poți să deschizi cu un Mojito (34 lei) și/sau o Margarita 38 (lei) 😉, făcute ca la carte, fără „scurtături”, fără înlocuiri care să le strice farmecul. [O deschidere inspirată 😊] Fideli ingredientelor locale, noi am încercat: Chefal de Marea Neagră – un preparat "clasic" pentru litoralul românesc, dar la Iaki pregătit și servit cu un „twist”: întreg, fript pe plită și oferit pe un pat de mix de frunze de salată, cu tartar de legume, lămâie și sos cremos de usturoi și însoțit nu de obișnuita mămăligă fiartă, ci friptă pe grătar. I-am adăugat o garnitură de broccoli cu unt și usturoi; dacă nu-ți place broccoli, acesta zău că te-ar face să-ți reconsideri părerea. Mușchiul de vită cu sos de ciuperci de pădure a fost foarte bine pregătit, exact cum a fost cerut, iar aroma intensă a sosului de ciuperci l-a însoțit foarte bine. O salată verde simplă lângă a fost suficientă, ca să te bucuri pe deplin de aromele din farfurie. [O cină excelentă 👌...] Preparatele sunt frumos servite, aduse la masă pe gheridon și se acordă atenție și plating-ului. Și vinul a fost tot unul local, din podgoria Murfatlar, ales la recomandarea chelneriței, care știa foarte bine tot ce face. Prețurile sunt peste medie, mai ales la bar, dar în mare reflectă calitatea produselor și a serviciilor. O cină pentru două persoane ajunge ușor la 200 lei (fără „accesorii”). [...încheiată cu un desert delicios. 😋] Și un prânz pe terasa mare și primitoare poate fi o opțiune foarte plăcută. Dacă îți plac ardeii, poți încerca Supa-cremă de ardei copți, ușoară și gustoasă, cu mozzarella și crutoane de pâine neagră. Pentru o variantă mai clasică, merge și ciorba de pui, bogată și presărată cu leuștean proaspăt. O alegere mai consistentă și într-o prezentare deosebită este Ceafa de porc pe piatră încinsă, aromatizată cu usturoi copt și fulgi de sare; a mers perfect cu o salată proaspătă de vară. Iar pentru o variantă mai... de dietă, merge o Salată Kobb (adaptate și numele și puțin și ingredientele variantei originale, cobb), cu multe ingrediente sănătoase (legume, piept de pui, avocado, semințe etc.). Și capitolul deserturi a fost foarte bine reprezentat de Tarta cu mere și înghețată, garnisită cu nuci și  felii de portocală confiate – delicios și fără milă pentru siluetă 😉 [Opțiuni bune pentru toate dietele] Iar dacă vrei ceva ce nu este trecut în meniu, întreabă; e posibil să găsești – de exemplu salate de însoțire sau murăturile (care, ține minte, sunt "home made").  Atunci când e posibil, ingredientele folosite sunt de proveniență locală (preparate din carne, brânzeturi). Parcarea hotelului este pusă la dispoziție și clienților restaurantului și este disponibilă și opțiunea take-away – comanzi, plătești, aștepți, ridici. 

Dacă ieși la plimbare pe faleza din Mamaia, în binecunoscuta zonă Rex, nu ai cum să treci fără să observi restaurantul Blue Acqua. Așezat fix pe marginea promenadei, te invită, prin toate metodele disponibile, să-i treci pragul – imagine, atmosferă plăcută, decor deosebit, meniu atrăgător expus la intrare, terasă largă și confortabilă. [Atmosferă plăcută pe terasă...] Restaurant deja cu renume în România, și Blue Acqua din Mamaia e specializat pe pește și fructe de mare, dar meniul cuprinde și alte ingrediente și preparate. Și multe – gustări calde și reci pe bază de pește, platouri aperitiv numai bune de împărțit cu prietenii de la masă - în felul ăsta ai ocazia să încerci mai multe preparate - ciorbe, paste, orez, salate, garnituri, sosuri, deserturi diverse; pește variat și gătit în atât de multe feluri încât ne-am mirat că nu l-am găsit și în vreun desert 😉 Foarte bine stă meniul și la capitolul băuturi. [...și o amenajare interioară inspirată, în ton cu specificul.] La vizita noastră, într-o seară din cursul săptămânii, nu era foarte aglomerat, așa că serviciul a fost destul de rapid. Am optat pentru Risotto cu fructe de mare (63 lei) – bunicel, aromat, dar fructele de mare de calitate medie și ne-ar fi plăcut ca orezul să fie mai cremos – și Somn prăjit, cu mămăligă și mujdei (53 lei) – foarte bine făcut, prăjit crocant, din pește mare, cu oase ușor de curățat; iar mujdeiul cremos, gustos, bine frecat, de stătea drept 😀 Ambele au mers foarte bine cu un roze, servit frumos, în frapieră. Deci probabil mâncărurile mai tradiționale ar fi o alegere mai bună. Dar mai verificăm și cu altă ocazie 😊 [Somn deep fried, foarte bun. 👌] Cum restaurantul este deschis între 1 iunie-15 septembrie, personalul era probabil sezonier dar în ciuda unor mici stângăcii (fără tacâmuri pentru pește), a fost în regulă, plin de bunăvoință și dornic să facă treaba cât mai bine. [Blasfemie, într-un restaurant cu specific pescăresc 😀] Una pește alta 🙂, primul restaurant din rețeaua Blue Acqua deschis la mare rămâne de recomandat celor care nu se uită prea mult pe prețuri și vor o ieșire într-un loc cu atmosferă, cu unul dintre cele mai vaste meniuri cu specific pescăresc din România.

“Am ajuns la Terasa Cetate Mamaia cu circumspecția turistului român aflat pe litoralul care, din păcate, nu se bucură de o prea bună reputație. Însă la Cetate am avut parte de experiențe plăcute, la ambele vizite făcute. Deci, dragi călători, dacă alegeți cu atenție, găsiți și locuri ok. ┄ Deși Terasa este amenajată în stil românesc rustic, cu mese și banchete din lemn, acoperiș și tavan cu bârne și obiecte de decor vintage, meniul  este unul internațional, care îmbină feluri tradiționale românești cu ingrediente și meniuri mediteraneene, accentul punându-se pe pește (în cea mai mare parte de proveniență românească și numai când nu se poate, din import – Grecia).”  [Terasa Cetate la ceas de seară.] De o primă surpriză am avut parte imediat ce ne-am așezat la masă, când ospătarul a adus un scaun în plus „pentru geanta doamnei” 😯 De așa tratament nu am avut parte nici prin restaurante de fițe. Am dat o primă „bilă albă”. Cartea-meniu nu arăta foarte „fancy”, cu foi A4 introduse în folii de plastic prinse între coperțile personalizate, dar conținutul și pozele ni s-a părut că arată bine.  Am găsit interesante paginile cu meniuri cu preț unic – 42 lei (Mici cu cartofi prăjiți, Hamsii, Piept de pui la grill cu cartofi prăjiți și salată de varză etc.) sau 55 lei (Tochitură de pui, Ceafă de porc cu cartofi prăjiți și salată de varză, Varză călită cu cârnați sau șunculiță etc.). Am cerut detalii ospătarului despre feluri din meniu pe care nu le cunoșteam și am primit răspunsuri detaliate, satisfăcătoare, încât să putem alege ceva pe plac. Încă o „bilă albă”. Deja începuserăm să demontăm rezervele. Așa am aflat că toate tipurile de pește (cu excepția hamsiilor și a sardinelor) se pot găti și simplu, pe plită, și li se poate adăuga și sosul de saramură, pentru ceva gust suplimentar – deci dacă regăsești în meniu, de exemplu, chefal la plită, poți întreba și de varianta de servire în forma saramură. [Fără hamsii, la mare, nu se poate 😊] Am optat pentru o porție de Hamsii (nu se poate să ajungi pe malul Mării Negre și să nu mănânci hamsii! 😊) - măricele, curățate, gustoase, cu lămâie și mujdei suficiente și mămăligă (42 lei), au mers de minune cu o bere rece, la halbă (14 lei) – și o Saramură de levrek (79 lei), cu sos aromat și ușor picant, cu legume coapte (roșii, ardei gras și un ardei iute, și el tot copt, pentru cine preferă „picanteriile” serioase). Am cerut pentru ea vinul casei roze; nu a fost excelent, dar și-a făcut bine treaba lângă saramură. Ospătarul care ni l-a adus (altul decât cel care ne-a primit și luat comanda) a fost un pic mai stângaci, începător, dar simpatic și am apreciat dorința de a face lucrurile cât mai bine – ne-a întrebat dacă dorim să toarne vinul din carafă, dacă vrem șpriț sau apa separat. 👌 [Saramură de lavrac, cu ardei iute copt 😋] Ni s-au recomandat și am și încercat: Pastrama de oaie (75 lei), care nefiind chiar un produs marin 🙂 a fost un deliciu – bine curățată, fragedă, gustoasă, mai bună decât prin locuri cu tradiție în prepararea acestui produs, însoțită de mămăligă și câteva felii de castraveți murați. [O pastramă pur și simplu DELICIOASĂ 🤩] Midiile în sos roșu (70 lei) – mari și plinuțe (am aflat apoi că de obicei sunt furnizate de un pescar local), cu un sos ușor picant de roșii și multe legume, la care am adăugat o focaccia foarte gustoasă, cu care a mers foarte bine sosul rămas în farfurie după ce s-au terminat midiile 😊. Ambele s-au potrivit bine cu vinul casei roze și au lăsat loc și pentru un Tiramisu (împărțit 😊) homemade, la 27 lei. Foarte bun și el. [Detaliu midii în sos roșu 😋] Atmosfera pe Terasă este plăcută – multe plante, acvarii mari cu pești colorați (foarte bine întreținute), felinare – cafeaua bună, curățenia ok, servirea în regulă. Or mai fi pe ici-pe-colo mici scăpări dar nimic iremediabil; deschidere și bunăvoință există. Pentru o activitate sezonieră, aspect care ridică inerent o serie de probleme, ne-a făcut plăcere să cunoaștem la Terasa Cetate un ospătar care lucrează aici de 12 ani; și un proprietar care nu lipsește de la restaurant aproape niciodată, sacrificând pe alocuri chiar și viața de familie. [Tiramisu à la Terasa Cetate.] Un loc pentru toată lumea. Feluri preferate de copii – cartofi prăjiți, șnițel, pizza; plus acvariile, care sunt atracția lor principală. Platouri calde mix grill (140 lei/ 250 lei/ 350 lei), foarte potrivite pentru grupuri (de două-trei dar și de cinci-șase persoane). Și bineințeles, ciorbe, de pui, de văcuță, de fasole cu afumătură, de burtă... iar în weekenduri, borș de pește 😋 [Platoul „greu”, pentru pofte pe măsură 🙂] Porții generoase; peștii au între 400-600g. Servirea suficient de rapidă, în condiții de ocupare medie.   Dacă vii cu mașina, mai ales în luna august – vârf de sezon, poți avea dificultăți în a găsi loc de parcare; va trebui să te descurci cu cele câteva spații publice din zona terasei. Terasa Cetate Mamaia funcționează neîntrerupt din 2006, în sezon dar și în afara lui, atât cât permite vremea – din mai până în septembrie, poate chiar octombrie.

„La Iaz” este un concept de restaurant care noi ne bucurăm că a început să fie din ce în ce mai popular în România – restaurante amplasate în afara zonelor urbane, uneori în mijlocul naturii, cu meniuri deosebite și servicii de calitate, pentru care merită să te deplasezi. Iar „La Iaz”, parte din complexul turistic Zaga Zaga, este un argument bun pentru o “excursie” în zonă. Deși destul de departe de oraș (doar 12 km de Tecuci dar cam 25 km de Focșani și 90 de km de Galați), poți face o ieșire de o zi, care să includă piscină, stat la soare, natură și o masă bună. [„La Iaz”, la ceas de seară.] Așezat pe malul lacului, alături de piscină, într-o atmosferă plăcută, de vacanță, iluminat plăcut seara, cu pereți vitrați, culori deschise și un mic iaz artificial în mijloc, restaurantul are un meniu cu specific pescăresc, dar și suficiente propuneri „clasice”, de meniu românesc și internațional. Abordarea noastră obișnuită (de clienți, dar și de „documentariști”) la restaurante este să încercăm, măcar la prima vizită, specialitatea casei, sau, în lipsa ei, felurile specifice restaurantului ori locului.   Cam la fel am făcut și „La Iaz” - am mâncat aproape exclusiv pește; mai ales că oamenii au propria fermă de sturion și păstrăv – deci materie primă de calitate controlată, proaspătă și sustenabilă. Și fac de toate – de la aperitive la ciorbă, feluri principale și chiar... „suveniruri” care pot fi cumpărate din magazinul de vis-a-vis de recepție. [Spații vitrate ample, care se pot deschide complet în sezonul cald.] Cea mai bună variantă de a gusta aperitivele pe bază de pește ni s-au părut platourile „cu de toate” (de fapt cu “din multe”, după gust și curiozitate). Sunt recomandate pentru două persoane, dar la masa noastră de trei Platoul Dichisul Boierului aproape că ne-a făcut să renunțăm la a mai comanda feluri principale... (dar am renunțat să renunțăm... 😉). Cu multe specialități și delicatese cum nu mai gustaserăm înainte, dar și preparate clasice, toate bine pregătite și „dichisite” - batog de sturion afumat și jumări (!) de sturion (niște „treburi” foarte interesante), pastramă și zacuscă de păstrăv (ambele ceva deosebit), icre de crap și păstrăv, ceapă, măsline și salată verde... ești chiar ca un boier, așa... (inclusiv când plătești – 220 lei platoul și 16 lei două porții de pâine; totuși, cum spuneam, cantitatea de mâncare este apreciabilă iar calitatea excelentă). [Un platou... dichisit și o pâine de-a dreptul delicioasă 😋] O combinație foarte inspirată și interesantă ni s-a părut Păstrăvul somonat în stil mediteranean (200g, 74 lei) – file de păstrăv întreg, măsline, roșii și Feta; plus o tușă inedită – lămâia coaptă împreună cu restul ingredientelor, care capătă un gust mai intens și completează foarte bine farfuria. Un mix foarte plăcut de arome și texturi. Pentru cine vrea să știe: păstrăvul somonat nu e rezultatul unor modificări genetice, ci este păstrăvul obișnuit, care după ce ajunge la cam 300 g, primește o alimentație specială (pe bază de făină de raci și creveți), de unde și culoarea roz-somon, dar și gustul și textura deosebite. Dacă vrei să rămâi mai pe „clasic”, poți încerca Păstrăvul întreg, la plită (62 lei), cu mămăligă și mujdei. Bun, făcut corect dar... clasic. [Păstrăv în stil mediteranean.] O experiență gustativă mult mai specială este Cotletul de sturion (97 lei). Deși gătit și servit în aceeași manieră și combinație (respectiv mămăligă și mujdei), carnea fină și fermă a sturionului are o savoare aparte (poate fi încercat și de cei cărora nu le place neapărat peștele, căci mirosul și gustul specifice nu sunt la fel de intense). Dacă la toate cele povestite mai sus mai pui și o sticlă de vin bun, nota de plată se va duce un pic peste 500 de lei. Evident, nu este genul de masă de zi cu zi, deci... un răsfăț mic din când în când merită... [Sturionul este „vedeta” meniului 😋] Mâncare cel mai bine făcută din sturion, Storceagul este și el prezent în meniul de „La Iaz” (59 lei, 350 ml, servit cu mujdei). Mâncare pestriță – și ucraineană și românească, și pescărească și continentală – ciorba asta albă nu e chiar ceva obișnuit și pe gustul oricui. La fel ca o mulțime de alte rețete „cosmopolite”, câte bucătării, atâtea variante, așa că... dacă ai mâncat așa ceva în Deltă, e posibil să nu o găsești „corespunzătoare” pe cea de aici, mai ușoară și mai subțire (cea pe care am găsit-o noi la Sulina semăna cu o ciorbă de burtă, nu neapărat mai bună). [Storceag CU sturion.] Pentru o farfurie sănătoasă, spre „de dietă”, poți alege Fileul de păstrăv la plită (150g, 82 lei) - în mod normal porția conține și cartofi la plită și mujdei dar noi am renunțat la ei și am comandat o porție de legume, tot la plită (250g, 18 lei), asezonate cu un pic de ulei de măsline și oțet balsamic, ambele de bună calitate, prezente în olivierele de pe mese, ne-au făcut un prânz excelent. 😋 [Păstrăv cu legume, la plită.] În varianta prăjită, Cotletul de sturion cu mămăliguță și mujdei de usturoi costa la data ultimei noastre documentări 99 lei, 200g de cotlet iar  Saramura, din sturion făcut pe jar de cărbuni, cu legume coapte - 99 lei, inclusiv mămăliguță și mujdei. În prima noastră vizită aici am încercat (și a fost foarte bun) și Sturionul meuniere pe pat de cartofi, cu măsline și roșii coapte – gusturi simple, fără multe artificii culinare, într-o prezentare frumoasă. Între timp a fost scos din ofertă dar îl lăsăm totuși aici, că arăta bine, ca să ne mai aducem aminte de el. 😋 [Sturion meuniere 😋] Dacă vrei totuși să ieși un pic din declinarea pastrăv-sturion-plită-saramură, poți alege și alte feluri; sunt câteva pentru care ai putea opta, pe bază de pui, porc sau vită. Noi nu ne-am abătut prea mult și am mai încercat Salata Caesar cu păstrăv (59 lei, 450g), o reinterpretare foarte originală a clasicului mexicano-italian, cu păstrăv somonat afumat în loc de pui, care s-a potrivit surprinzător de bine cu baconul crocant, roșiile proaspete și parmezanul. Tot în zona „acvatică” ne-am menținut și cu Spaghetti cu fructe de mare (85 lei, 450g) – delicioase, fresh, cu roșii proaspete și fructe de mare întregi – midii în cochilie, creveți cu carapace – mari, de calitate. [Salată Caesar, reinterpretată excelent. 👌] În cea mai recentă vizită de redocumentare am încercat și Puiul la jar de cărbuni cu mămăliguță și mujdei de usturoi (400g, 83 lei), pe care l-am însoțit cu o porție de cartofi prăjiți (180g, 19 lei). Fraged, gustos, ne-a plăcut atât de mult încât a fost comandat și în ziua următoare! 👌 [Pui coquelet la jar.] Tot cu „repetiție” au fost și Hamsiile prăjite cu mămăliguță și mujdei (150g, 54 lei), care de fapt erau șprot (vărul la fel de delicios al hamsiei). Deși când am văzut gramajul afișat am crezut că va fi doar o gustare, până la urmă în combinație cu mămăliga (din belșug), mujdeiul casei și... berea rece (18 lei draft 400ml) 😋 au fost pe săturatelea. Și unele din cele mai bune pe care le-am mâncat prin România! 👌 [Hamsii (șprot) ca La Iaz. 😋] În schimb, Midiile în sos de vin au fost un pic dezamăgitoare, raportat la prețul plătit (78 lei, 450g) și la celelalte feluri mâncate aici. Poate că dacă sosul din vin ar fi fost un pic mai scăzut iar pâinea ar fi fost un pic prăjită, impresia de după ar fi fost mai bună. Așa... n-au fost rele dar nici wow. Le ținem sub observație și le mai încercăm și data viitoare! 😉 [Midii în sos de vin.] Cu gândul la cei care-s fani pizza, am testat și o Margherita - 300g, 51 lei. Când am comandat am fost întrebați dacă vrem și sos, dulce sau picant, și am zis da. Și l-am primit, inclusiv pe notă (10 lei) ☺️ Gustoase, ambele dar parcă un pic supraevaluate, la cei 61 lei ceruți. Și pentru că tare ne-a mai făcut cu ochiul, am „sacrificat” pe altarul documentării #undemergem și o porție de Papanași cu smântână și dulceață de casă (ambele, din belșug) 😋 Împărțită la două farfurii a fost mult mai „accesibilă”, atât ca preț (41 lei / 170g) cât și, mai ales, ca număr de calorii. [Jumătate de porție de deliciu.] Pentru toate există și o listă cuprinzătoare de vinuri; ni s-a părut că tot ce am mâncat „La Iaz” a mers cel mai bine cu vin. Însă, și dacă preferi altceva, barul are o ofertă vastă. Restaurantul „La Iaz” funcționează zilnic când satul de vacanță Zaga Zaga este deschis, de la 13:00 la 22:00 (vinerea de la 19:00). Programul poate suferi modificări în cazul unor perioade specifice sau evenimente speciale. Pe site-ul propriu, la secțiunea Programe: https://zagazaga.ro/programe/ găsești mereu informațiile actualizate.  E bine de știut că se organizează frecvent diverse tipuri de evenimente, așa că cel mai bine ar fi să suni înainte de a te porni spre „La Iaz”, ca să nu bați drumul degeaba; dacă vrei să rezervi o masă, o poți face doar prin prin e-mail, la adresa din această pagină... Poftă bună! 🤩

Restaurantul Ciuperca Mică a fost pentru noi o surpriză mare și plăcută în Sovata; așa cum, de altfel, întreaga stațiune pare că și-a făcut acest obicei, de a ne dezvălui ceva nou și frumos de fiecare dată când o vizităm. Așezată în (probabil) cel mai popular și mai râvnit loc din Sovata, fix pe malul Lacului Ursu, Ciuperca Mică e o dovadă că esențele tari stau în flacoane mici 😉 deși nu e mai nimic mic la ea, în afară de nume. E “ciupercă” pentru că are o formă atipică, octogonală, cu un acoperiș larg, exact ca pălăria unei ciuperci; și e „mică” pentru că a mai existat în zonă o clădire în același stil, doar că mai mare. „Ciuperca” face cumva parte din patrimoniul stațiunii, căci clădirea datează din 1942; a fost la început hexagonală și era un atelier de fotograf; iar pe terasa deschisă de la etaj, o orchestră cânta pentru Regina Maria, care avea cabină în apropiere, pe malul lacului. [O privelişte de care s-a bucurat şi Regina Maria 😍] Din dorința de a face locul mai pretabil activității din prezent, proprietarii actuali au reușit să mai lărgească puțin unghiurile și spațiile, transformând clădirea din hexagon în octogon dar păstrând (din fericire) unul din elementele care o fac unică – forma, care i-a atras și numele, la fel de emblematic.  Înarmați doar cu o mare dorință de a face un loc unde oamenii să se simtă ca acasă, Gabriela și Tibi și-au luat în urmă cu 15 ani inima-n dinți și au deschis Ciuperca Mică. Vasta experiență în marketing și multele călătorii în România și în străinătate i-au încurajat. Au început cu esențialul – angajații; au construit o echipă care mai are și astăzi din membri; au construit o familie. Au căutat bucătari profesioniști și au adus chiar și profesori de profil din Ungaria, pentru a construi un meniu, proceduri, pentru a pregăti echipa. [O ergonomie a spaţiului uimitoare...] Au început cu mese puține; dar atenți la timpii de așteptare, la felurile populare, cerând constant feedback de la clienți, lucrurile au mers bine și au crescut. Ajungând azi la două etaje și patru terase, cu aproximativ 100 de locuri în total. Cu chefi creativi și inovatori, un meniu internațional, variat și accesibil (inclusiv cu o secţiune pentru copii), care se înnoiește constant, cu feluri de sezon (toamna cu dovleac sau cu sfeclă, primăvara cu miel sau cu leurdă) și propuneri temporare extra-meniu. Cu plating atent și lucrat. Cu băuturi dichisite. [...şi un motto încântător.] Departe de a fi pretențioase, mâncărurile nu sunt totuși deloc alea obișnuite, pe care le găsești peste tot. Ce-am încercat noi a plăcut gustului, a fost consistent, am mâncat cu plăcere. Supa à la Ciuperca Mică (300ml, 50g, 19 lei), cu carne de pui, ciuperci (evident 😉) și tarhon, de inspirație tradițională ardelenească, a fost gustoasă, corectă; servită cu pâine prăjită, cu care s-a potrivit foarte bine, într-un bol original din ceramică pictată; gustul consumatorului ar fi cerut însă o temperatură ușor mai ridicată. [Gustoasă şi consistentă.] Pieptul de rață cu legume și colac secuiesc ne-a cucerit papilele cu gustul delicat dar complex; asocierea de dulce cu acrișor și ușor picant e o întâlnire fericită, mai ales dacă ești genul căruia îi place să experimenteze feluri mai... neconvenționale. [O asociere delicios de inspirată 😋] Ne-am delectat și cu „vedeta meniului” – Supa cremă de usturoi (28 lei, 300ml); adusă de pe pârtiile din Austria, e o cremă densă, și la consistență și la gust, care merge de minune în lunile reci (dar sigur e de încercat și în rest); o notă aparte o dă servirea ei în pâine, care o transformă într-o atracție și vizuală, nu doar gustativă; ne-a plăcut tușa verde din pesto de leurdă. [Supa cremă de usturoi à la Ciuperca.] Șalăul mediteranean (200/200g, 52 lei) a primit calificativul „foooarte bun”; cu ingrediente cu note fresh – roșii, măsline, capere și ierburi aromatice - ne-a trimis cu gândul undeva prin Provence; și a mers bine cu orez Basmati (200g, 9,50 lei). [Păcat că nu putem transmite aroma 😋] Limonadele cu mentă și ghimbir și cea cu castravete și lavandă (asta chiar uau!) ni s-au părut excelente; și foarte frumos prezentate; iar paiele, care erau chiar paie, de grău... un detaliu care ne-a cucerit de-a binelea! ❤️ Bună și cafeaua, iar zahărul cubic ne-a făcut să renunțăm la a bea cafeaua neagră (nostalgii...😀). [Espresso foarte bun, la fel ca toate produsele de bar încercate aici 👌] Primul lucru pe care îl observi când intri la Ciuperca Mică este atmosfera liniștită. Muzica e în surdină iar oamenii în general calmi și relaxați. Un loc familiar, fără fițe, al cărui motto (personal și de business), afișat chiar de la intrare, este „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. Nouă ne-a lăsat impresia că se potrivește. Pentru că implicarea echipei este vizibilă în toate aspectele activității; pentru că nu prea e cu „merge și-așa”; pentru că se colaborează cu producători locali (acolo și când e posibil); pentru că are o ofertă aparte, care creează concurență prin produse, nu prin prețuri; pentru că nu-i nicio problemă dacă ai cu tine și cățelul; pentru că la toaletă la femei am găsit inclusiv dischete și loțiune pentru demachiat, cremă de mâini și produse de igienă intimă (care deși dispăreau frecvent, s-a insistat); pentru că chiar nu se fumează în interior (adică nu, nici electronică, nici vape). [Nu am văzut în multe locuri aşa ceva.] Da, poate nu place că distanța între mese e mică, dar în așa un spațiu, dezvoltat pe verticală, nu se putea mai mult. Ne-a uimit de-a dreptul cum au reușit să organizeze activitatea de gătit și de servire în așa restricții constructive; dar a meritat, pentru a se păstra un simbol al istoriei locului. Asta a adus un dezavantaj pentru persoanele cu dizabilități, pentru care se poate asigura acces doar pe terasă (nu și la toaletă).  Da, restaurantul nu are parcare proprie, dar, serios, un pic de mers pe jos chiar nu strică, nici înainte, nici după masă; iar parcări publice sunt multe și aproape. Da, prețurile sunt peste medie și poate unele porții pot părea unora cam mici dar... avem de-a face totuși aici cu niște principii din gastronomie care nu se găsesc la tot pasul, care cer efort și dau calitate vs. cantitate. Da, nu e totul perfect dar important e că se lucrează la perfecționare. [View superb şi din interior, nu doar de pe terasă!] Gabriela ne-a spus că probabil priveliștea este 50% din succesul restaurantului. Nu putem confirma procentul dar confirmăm superbitatea localizării și a view-ului 🤩 Indiferent de anotimp. Apropo de anotimp, de obicei vara Ciuperca funcționează doar pe terase iar iarna doar în interior. În principal din motive de cerere. În zilele frumoase de iarnă uneori se mai încălzește și terasa superioară, căci lacul atrage iremediabil admiratori. Ne-a plăcut spațiul de la etaj amenajat ca un lounge – te poți retrage la o cafea după masă sau pur și simplu poți merge acolo pentru a bea ceva bun. [Zona lounge, mică dar drăguţă 🍸] Dacă nu mai găsești loc (ceea ce e destul de probabil în sezonul cald), poți și comanda mâncare dar numai în regim de ridicare (take-away). Vara nici măcar nu se iau rezervări, așa de mare e cererea.  Restaurantul e deschis zilnic, între orele 10-22 (în sezon și în weekend se mai întâmplă și derogări) iar până la ora 12 servește doar mic-dejun.