DOR

Restaurantul Arte din Codlea a fost o surpriză foarte plăcută într-un oraș altfel (încă) destul de tern chiar dacă în ultimul timp am observat progrese evidente! Aflat într-o clădire istorică, din centrul vechi, sortită cel mai probabil prăbușirii (vechea școală germană 🙁) și salvată din fericire de noii proprietari (investitori deja cu tradiție în oraș), restaurantul a dat o nouă viață nu doar bătrânei construcții ci și străzii pe care se află și, cine știe, poate va contribui chiar la readucerea orașului Codlea la gloria de odinioară... [Clădirea restaurantului înainte de renovare.] După un proces laborios de renovare, în urma căruia au reușit să supraviețuiască pereții exteriori și scările interioare, etajul clădirii a devenit un restaurant elegant, profilat pe fine-dining, care atrage clienți chiar și (sau poate mai mult) din afara orașului. [Holul de acces a păstrat scările originale.] Specificul restaurantului este unul internațional, cu farfurii atent pregătite și... gătite; atenția se acordă mult modului de pregătire și ingredientelor dar și plating-ul se ridică la același nivel de profesionalism. Și pentru că fine-dining nu se rezumă doar la ce este în farfurie, la Arte totul este în aceeași notă – de la intrarea în restaurant, la sala mare, la terasa aflată la înălțime, ba chiar și în zona de... pudrat nasul – elegant dar cald și primitor, confortabil, de calitate – tablouri, mobilier, decorațiuni, lumini. Muzică bună. Nu vezi nicăieri espresoare, frigidere cu băuturi etc.; amenajarea a lăsat deoparte practicul și a pus preț pe rafinament. Am observat pe un perete şi un tablou semnat Grigorescu - chiar dacă nu Nicolae ci Lucian - unul dintre cei mai mari pictori români, exponent de seamă al stilului postimpresionist în România! 😮 [O foarte frumoasă surpriză! 🤩] Evident și servirea se ridică la aceleași standarde – ospătari care aduc tacâmurile cu mănuși, care îți vorbesc politicos, îți enunță comanda când ți-o aduc la masă, tacâmurile se schimbă după fiecare fel etc. Atenţia la detalii este vizibilă până şi în felul cum sunt aranjate şerveţelele, intercalat, albe cu negre. 👍 Deşi dedicat fine-dining-ului, Arte este prietenos cu cei mici cărora, dacă sunt cuminţi, li se poate pregăti în bucătărie, prin "derogare" de la meniul restaurantului, un şniţel cu piure; în interior am văzut şi un bol cu bomboane, deci... 🙂 E în așteptare și deschiderea unui lounge, la parter, care, după cum ni s-a dezvăluit, va fi în ton cu tema și „clasa” restaurantului.  [Atenţia la detalii este vizibilă peste tot.] „Vedeta” meniului sunt obrăjorii de vițel; produs ce se regăsește în oferta puținor restaurante. Și supa cremă de creveți ni s-a spus că se află printre preferatele clienților (care au curaj la arome mai exotice). Foarte plăcut ne-au surprins paharul de prosecco și mica gustare oferite din partea casei, un gest (încă) rar întâlnit în industria de ospitalitate românească. 👌 [Gustare on-the-house. 😍] Am urmat sugestia managerului și am comandat Obrăjorii de vițel; sunt un curcubeu de arome și vin însoțiți de un delicios piure de cartofi cu trufe, morcovi parizieni (trași în unt) și prosciutto crudo crocant. O farfurie completă, cu gusturi catifelate. 80 lei/520g (nu băga în seamă gramajul din menu, nu e chiar aşa de "mare" 😀). [Plating de Arte.] Întrucât carnea de curcan e cumva specialitatea casei, am încercat și Ruloul din piept de curcan umplut cu ananas și Brie, învelit în prosciutto și servit cu mangetout și sos de portocale, 32 lei/450g. Asta nu e pentru orice papile, ci pentru cele cărora le plac alăturările mai puțin obișnuite; aromele subtile ale Brie alături de ananasul dulce completează frumos carnea de curcan iar mangetout vine ca o surpriză verde și crocantă. [Rulou din piept de curcan. 😋] Pentru desert am mers pe prăjitura zilei – cheesecake copt, cu piersici, servit cu înghețată de vanilie, 20 lei/220g. [Ce poate fi mai bun decât cheesecake? Unul cu îngheţată! 😛] Meniul se prezintă cu un raport bun preț-calitate. Porțiile sunt de fine-dining dar suficiente (așa cum ar trebui să fie o masă – calitate, nu cantitate). În limita posibilităților furnizorii sunt locali (carne de porc, legume) iar carnea de curcan provine din ferma proprie. Cauți eleganță? Este! Un loc pentru o petrecere intimă? Numai bun! Vrei o seară romantică? Perfect! Vizitezi Codlea? Arte e ușor de găsit – chiar lângă biserica fortificată. Te gândești să vizitezi Codlea? Arte e un argument în plus.

Un loc atât de popular cum s-a dovedit a fi Ski Gyimes avea nevoie și de un restaurant unde schiorii și boberii să-și poată reface resursele de energie 😍 [Recomandarea noastră este să mănânci după ce te dai cu bobul, nu înainte 😀] Nu e deloc un loc de fițe, fiind clasificat la doar două stele, dar asta nu contează. Pentru că este un loc primitor, curat, cu servire bună și mai ales unde se mănâncă bine. Nu „sofisticășenii”; mâncare „cinstită”, tradițională, gustoasă și sățioasă.  Au și o specialitate – Platou Skigyimes Black Rock Grill; bine, numele nu intră chiar în categoria „tradițional”, dar ingredientele sunt tot de-acolo; și este vorba de carne friptă pe piatră, cu cartofi prăjiți, sosuri și salată, după sezon, de legume proaspete sau de murături; iar porția e pentru gurmanzi 😉. Ce e special este că o faci singur; adică ți se aduce la masă carnea crudă, de porc și de pui, împreună cu piatra încinsă și îți pregătești singur friptura, cum îți place. Restul vine din bucătărie gata de mâncat, nu te teme, nu va trebui să te pui pe curățat și prăjit cartofi 😃 Costă 60 lei, 250g/150g/100g. [Spor la prăjit! 😍] În rest, este despre ciorbe (dintre care evident că nu lipsesc cea de burtă, cu fasole şi supa gulaș), „porcării” la grătar, mâncăruri gătite (tocăniță, sarmale), friptură țigănească, diverse cărnuri de pasăre în diverse forme de pregătire, chiar și pește și vreo două salate și o pizza (da, una! cu cinci ingrediente) – câte ceva pentru fiecare. Plus garnituri, salate și sosuri de însoțire și câteva deserturi. Sigur vei găsi ceva pe gustul tău. Și băuturi pentru toate vârstele și dorințele. Totul la prețuri destul de rezonabile (mai ales berea locală). Și cu personal amabil. Și amenajare caldă, rustică - mese și bănci din lemn masiv, perdeluțe colorate. [Corba de fasole cu afumătură, merge cu ceapă!] Noi am încercat câteva chestii care ni s-au părut mai interesante, iar impresia de după a fost una cât se poate de plăcută. Platoul Black Rock Grill e o experiență, nu doar o mâncare - poate fi interesant să-ți perpelești singur friptura 😊 Am ales Borzaska pentru caracterul tradițional – e un „șnițel unguresc”, făcut în crustă de cartofi și presărat din belșug cu cașcaval și sos de smântână cu usturoi; crocant și gustos - 30 lei, 250g. Pentru că au propria stână, am testat și Friptura de miel cu os, la cuptor; gătită simplu, fără „artificii” inutile; delicioasă; și mare! (dacă se adaugă și o garnitură, e suficient pentru două persoane), 50 lei, 300g. Bineînțeles că nu am ocolit supa gulaș; gustoasă dar “adaptată” la gusturi mai universale; nu am regăsit prea mult din elementele specifice – paprika iute și chimenul; 22 lei, 400g. [Terasa de lângă bob. View inclus! 😍] În sezonul cald vis-a-vis de restaurant, chiar la baza platformei de plecare a bobului de vară, funcţionează şi o terasă deservită de un bar, unde te poţi muta după ce mănânci; noi aşa am făcut şi încercat nişte cocktail-uri - destul de reuşite; la fel ca în restaurant, şi aici oamenii îşi dau toată silinţa să facă lucrurile bine chit că aglomeraţia le pune câteodată beţe-n roate. 👌 [Un Mohito "reintrepretat", de vară.] Problema cea mai mare este că, în funcție de momentul vizitei, e posibil să fie destul de aglomerat (alpine coaster-ul este un punct major de atracție în zonă, mai ales în weekendurile de sezon) dar măcar parcarea (contracost, 10 lei/zi)  e mare, (grijă mare când traversezi), iar împrejurimile superbe.  Mergi cu bine!

Cu excepția faptului că probabil nu am reușit nici măcar o singură dată să-i pronunțăm corect numele, ne-a plăcut restaurantul Öt Kutya din Miercurea Ciuc. 🙂 Și restaurantul și povestea din spatele denumirii lui. [Cei 5 "câini".] Este, credem, de suficientă notorietate faptul că Miercurea Ciuc are o echipă foarte bună de hochei pe gheață; ai căror jucători au porecla „câinii”. Ei bine, toți cei trei băieți ai familiei care deține restaurantul Öt Kutya sunt hocheiști. Tatăl a fost și el. Patru câini, din două generații. Toți au fost de acord și au „făcut-o” câine și pe doamna familiei și așa s-a născut Öt Kutya (care în română se traduce 5 Câini). Ne-a plăcut mult logo-ul restaurantului, care înfățișează sus un câine maaare (bulldog) alături de unul un pic mai mic; iar dedesubt trei câini ceva mai mici, care țin în dinți o crosă de hochei care are capătul în formă de os 🙂 Între cei doi câini mari de sus (evident părinții) n-am reușit să aflăm exact dacă cel mare este doamna B. sau domnul B.; dar pe parcursul discuției domnul B. a făcut un pas în spate 😉. Cu o istorie de 24 de ani (din 1997), cu tradiție în domeniu și renume în oraș dar cu poziționare relativ nouă în spațiul urbei (după 21 ani lângă patinoarul din oraș, în 2018 și-a schimbat localizarea, așa că atenție din ce surse te informezi),  Öt Kutya se mândreşte că este restaurantul care a adus în oraș Borzaska, fel de mâncare unguresc (un șnițel savuros de porc, învelit în mujdei, ou și cartofi) ce a devenit rapid foarte popular și a fost preluat de mai toate restaurantele din regiune. [Camembert pane, cremos în interior, interesant.] Felurile de mâncare oferite în restaurant pot fi încadrate în bucătăria „de casă”; bucătăreasa este de la sat (dar “școlită” la oraș – lucrează în restaurant de 16 ani). Totuși aspectul farfuriilor este unul destul de urban și nu lipsesc din meniu, variat de altfel, „franțuzismele” - camembert pane în crustă de nuci, supă cremă. Noi am ales 50%-50% elegant-casual 🙂 Adică un camembert pane și o porție de aripioare de porc (da, și nouă ni s-a părut „specială” denumirea, așa că într-acolo ne-am îndreptat). Porțiile ni s-au părut ușor cam mici comparativ cu „dimensiunea” prețurilor, dar nu am plecat flămânzi iar calitatea a fost decentă. Camembertul vine alături de o jumătate de pară și dulceață iar aripioara de porc este de fapt ciolan 😉 dar într-o variantă cumva „mini”, ca să i se potrivească și diminutivul din denumire, și vine cu cartofi wedge și sos. Servirea promptă, atmosfera plăcută, personalul amabil. ["Aripioară" de porc. Bună da' cam puţină! 😃] La etaj există un spaţiu unde poţi organiza ok o petrecere sau un eveniment privat. Ne-a plăcut şi ideea meniului scris pe o un perete al restaurantului... ar fi fost drăguţ dacă ar fi fost scris şi în româneşte, nu am înţeles decât Cordon Bleu 😉 [Vă rugăm noi: scrieţi pe tablă şi în româneşte! 🙏] Restaurantului îi lipsește parcarea proprie deci dacă mergi cu mașina va trebui să găsești un loc să o lași pe una din străzile din apropiere. Oricum, cel mai bine ar fi să mergi fără maşină, mai ales în după-amiezile şi serile când se organizează aici mici recitaluri, karaoke sau vizionări de evenimente sportive: cu siguranţă vei fi tentat să intri în "atmosferă" cu câteva shot-uri sau halbe de bere! 🤩 

Dacă ești în zona orașului Victoria și vrei să manânci ceva bun, poți merge la Saga Pizza&Pub. Pe lângă mâncarea bună te vei bucura și de o imagine superbă a Munților Făgăraș.  [Cam aşa se vede de pe terasa Saga. 😍] Cu un meniu specific de pub, plus pizza, multe papile vor fi cucerite. 😋 Ingredientele utilizate proaspete, de calitate, rezultă în mâncăruri gustoase. Meniul variat include feluri pentru toate gusturile – pizza, „prăjeli americănești” (inele de ceapă, pui crocant, aripioare), burgeri, coaste, sandwich-uri, bruschetta, dar și feluri mai neaoșe (ciolan de porc) ori pentru cei mai la dietă (fructe de mare).  Porțiile sunt generoase, pentru gurmanzi iar prețurile accesibile (mai ales dacă iei în calcul porțiile 😀). Noi ne-am „făcut de cap” cu un platou crispy chicken (care vine însoțit de cartofii prăjiți și sosuri – ne-a plăcut în special sosul chili), niște costițe de porc băițuite cu sos barbeque (nu te lăsa păcălit de diminutivele gen „costițe” căci nu-s nici pe departe așa minione cum sună; și mai vin și împreună cu niște cartofi wedge și o salată Coleslaw, 550g, 36 lei), o pizza capriciosa foarte bună, cu blat subțire și topping exact cât trebuie 480g, 22 lei (dacă vrei topping mai bogat îl poți comanda extra; dar nu e cazul) și burgerul casei (burger Saga, 450g, 30 lei) care chiar că e o saga! 😀 (bogat „împănat” și epic de învins). [Saga: un burger epic!] Un loc ce credem că e foarte apreciat și la nivel local, căci tot timpul cât am fost acolo, mașina de livrări n-a stat mai deloc în parcare.  Sunt şi foarte creativi, tot timpul testează şi introduc în meniu lucruri noi... la data documentării noastre erau pregătite pentru "listare" pastramă de curcan cu mămăliguţă, brânză, smântână şi murături asortate (35 lei) 😮; tagliatelle cu vită şi ciuperci (400g, 28 lei); caracatiţă la grătar cu garnitură; ciolan de curcan cu cartofi aurii, murături şi  sos hrean (800g, 35 lei )... motive numai bune de revenit 😀! Am înţeles că nu sunt neglijate nici perioadele de post, când sunt pregătite feluri specifice. Servire promptă și personal prietenos și atent. 👌 [Interior primitor.] Interior eclectic, relaxant, confortabil, primitor, numai bun pentru întâlniri cu prietenii sau un popas de masă rapid și gustos ori doar pentru o cafea bună și un desert.  Terasă cu priveliște de 5 stele și încă una fără priveliște dar foarte confortabilă și plăcut amenajată (canapele, pernuțe...), amenajată la parter unde este şi un bar-cafenea (program 07:30-22:30) cu care nici centrul Braşovului nu s-ar face de ruşine. ✔️ Cafeaua, foarte bună, probabil cea mai bună din zonă, merită să "deviezi" un pic de pe DN1 chiar şi numai pentru ea! 😉 Şi dacă vrei să înnoptezi, au şi câteva camere foarte drăguţe, vezi recomandarea Saga Rooms din secţiunea Unde dormi! [Barul-cafenea de la parter.] O pată de culoare într-un oraș mic și liniștit, parcă uitat de timp... (sugestie: dacă mergi la Saga, mai ia-ți o jumătate de oră și pentru o plimbare în împrejurimi – zona veche a orașului – ar putea fi o experiență plăcută, inedită).

Dacă te prinde din urmă foamea pe E578, în satul Siculeni din județul Harghita, Restaurantul Amadé e un loc numai bun să scapi de ea. Uită-te după pensiunea cu același nume, va fi mai ușor de reperat (exact la monumentul Siculicidium); restaurantul este în cadrul ei dar este deschis și pentru clienții din exterior. [Amplasare într-un loc istoric.] Poate fi și o destinație de o zi construită în jurul lui, pentru că ai la dispoziție ceva moduri de a-ți petrece activ timpul liber (bowling, teren de sport sau, de ce nu, o plimbare până la unul din obiectivele apropiate – poți întreba și la restaurant/pensiune sau verifică în aplicație 😉); zona este una frumoasă, liniștită iar oamenii primitori și amabili. Mâncarea este foarte bună iar porțiile foooarte generoase; dacă nu ești un gurmand gândește-te bine ce comanzi, căci meniul conține multe elemente tentante iar un fel principal poate fi cu ușurință împărțit la doi, mai ales dacă vine după un antreu sau o ciorbă. Meniul este unul bazat pe bucătăria transilvăneană însă nu extrem de tradițional; notele etnice sunt de bun gust și de gust bun 😋. Iar dacă nu ești din zonă ar putea fi un moment potrivit să cunoști bucătăria locală; ar fi amuzant să afli ce sunt frecățeii, tentant să încerci varza murată coaptă, interesant să guști poate pentru prima dată varza cu tăiței sau o ciolomadă. Atenție, meniul se schimbă în funcție de sezon și ingredientele/produsele disponibile. [Ciolomadă - nişte murături mai ardeleneşti. 😀] La prima noastră vizită am prins încă meniul de iarnă și „ne-am luptat” cu o porție ce coaste de porc (la untură), cu cartofi steak și varză murată coaptă, cu o ciolomadă alături (nu s-a potrivit foarte bine dar denumirea suna prea interesant ca să nu o testăm 😀; ne-a plăcut că ospătărița nu ne-a recomandat-o, tocmai pentru că nu se potrivea, dar dacă noi am vrut-o...); și o pulpă de rață confiată, cu varză călită (roșie) cu mere. „Si dă-i și luptă”... am ieșit cam „șifonați” din înfruntare dar a fost bine 💪! Mâncare secuiască, grea, consistentă dar tare gustoasă! Coastele la untură au un gust cum nu găsești decât la coastele în untură (pe care nu le găsești în multe locuri) iar varza coaptă e... cum numai bunica mai făcea...; tăițeii de casă sunt aceia tradiționali scurți și lați iar combinația cu varză roșie a fost una suprinzătoare și bună. Din dorința de a păstra și transmite mai departe cultura gastronomică transilvănean-secuiască moștenită de-a lungul secolelor, cei de la Restaurantul și Pensiunea Amade (în colaborare cu o serie de alți parteneri) au decis să vină la meniul lor cu un complement (și un compliment 😉) - un meniu suplimentar celui „de bază”, de inspirație franciscană.              Pe baza unui proiect editorial recent, Mâncarea franciscanilor, ce a cercetat și adus în prezent capodopere gastronomice monahale, precum și a experimentelor a trei bucătari curioși, Restaurantul Amade oferă celor interesați posibilitatea de a face cunoștință cu gusturi din vremuri apuse, dozate și combinate contemporan în preparate cu denumiri autentice – Friptură acră, Carne de vită cu hrean, Orez prăjit. Sunt doar câteva exemple din cele 55 de rețete, selectate dintr-un manuscris ce datează de la sfârșitul secolului 17 (1693), intitulat „Cărticică de bucate... scrisă în Mănăstirea din Ciuc”. [Cartea ce a stat la baza noului meniu Amade.] Și sunt și preparatele pe care ne-am bucurat să le gustăm și noi la Amade, într-un fel de sesiune de sampling de pre-lansare a meniului 🙂 Mare surpriză! Mâncau bine călugării franciscani de la Mănăstirea Șumuleu! 😊 Ok, probabil nu cu plating și cu alchimie culinară pusă la lucru de chefi, dar... să combini carnea de porc cu mere, ghimbir și nucșoară ori carnea de vită cu smântână și hrean sau orezul cu stafide și miere, pare, așa, mai degrabă de restaurant modern decât de mănăstire de secol 17... 😋 Câteva lecții învățate din această experiență: nu noi am descoperit ghimbirul și l-am adus din Asia pe raftul supermarketului, în secolul 21; gusturile și combinațiile clasice sunt eterne și nu dau greș – carnea de porc și mărul, hreanul și smântâna, laptele și mierea; nu e nevoie de sumedenie de ingrediente ca să obții gusturi memorabile. [O supă...] Supă de vită am mai mâncat noi, mai ales prin Transilvania dar supa asta simplă, cu carnea fragedă, și condimentată cu un strop de oțet, piper și hrean a fost pe cât de neașteptată pe atât de remarcabilă. Friptura acră nu este de fapt deloc acră; ci mai degrabă dulce; și delicioasă 😋 Cotletul de porc, gros dar bine marinat în prealabil, deci aromat și fraged, stă minunat pe un pat dulceag de ceapă și mere, călite-topite bine împreună, punându-se grozav în valoare unul pe altul. [... un fel principal...] Cu desertul nu ne-au impresionat foarte tare călugării, dar ne-a plăcut ideea, că ne-a transportat în timp în copilăria gustului de orez cu lapte al bunicii. Și am apreciat manopera și prezentarea. Iar plusul dat de stafide și mierea colorată a fost binevenit. [...și un desert de inspirație franciscană.] Putem deci doar să le dorim celor de la Amade succes în demersul lor culturalo-gastronomic și să încurajăm căutătorii de experiențe culinare inedite să încerce preparatele franciscane. Însă, trebuie ceva anticipare, deoarece, dat fiind caracterul mai puțin obișnuit al meniului, este necesară programarea unei vizite, preferabil într-un grup; căci e nevoie de ceva pregătire prealabilă – de la procurarea ingredientelor de bună calitate (unele dintre ele de la producători locali sau de sezon, iar altele aduse de peste țări – de exemplu floare de nucșoară!) la etapele mai laborioase ale gătitului (marinare, preparare termică lentă etc.). Ideal: dacă ți-ai propus să descoperi zona împreună cu prietenii, vă puteți caza la Pensiunea Amade și cel puțin una dintre mese poate fi cu meniu franciscan 😉 [Terasa, nu foarte mare.] Și la capitolul băuturi oferta e generoasă – bere inclusiv locală, vinuri multe și bune, pălincă locală (dacă nu ești șofer merită încercată, s-ar putea să-ți îmbunătățească părerea despre pălincă).  Prețurile ar putea părea ușor mari dar sunt justificate – ingredientele folosite sunt de bună calitate, multe produse și ingrediente locale, obținute artizanal.  Restaurantul este rustic, în ton cu meniul; amenajat cu mobilier de inspirație săsească și decorat în același stil, o atmosferă numai bună pentru masă.  Personalul foarte atent și amabil.

Restaurantul (pizzeria) San Gennaro din Miercurea Ciuc e un paradox – un restaurant italian, administrat de o româncă, într-un oraș cu populație majoritar (peste 75%) maghiară. Și cum în general paradoxurile sunt ceva ce funcționează în ciuda ipotezelor la fel e și San Gennaro – funcționează chiar foarte bine.  Monica, inima în jurul căreia trăiește și vibrează San Gennaro ne-a spus povestea așa: „Am venit în Miercurea Ciuc să-mi cumpăr ceva și n-am mai plecat” 🙂 La Monica totul este despre apreciere, calitate, satisfacție, plăcerea de a face ceva bine. Și asta se reflectă în tot – echipă, rezultatul din farfurie, atmosferă, curățenie, servire. [Un loc ca o poveste...] Povestea San Gennaro a început într-un loc ce avea nevoie de un suflu nou de viață, cu o poveste de dragoste (astăzi un omagiu celui plecat) între o româncă tânără și ambițioasă și un italian priceput la mâncare bună. Și povestea ține din 2004; unele detalii s-au mai schimbat pe-ici-pe-colo, dar mâncarea bună a rămas. [Atmosferă de trattoria. 🤩] Locul e prietenos, fără pretenții, cu o atmosferă de trattoria, ce dă stare bună de spirit. Personalul la fel, te face să te simți binevenit și să revii. Parte din ingrediente sunt aduse chiar din Italia, pentru farfurii cu un gust cât mai autentic. Însă nu sunt lăsate deoparte ingredientele locale – hribi, trufe, fructe de pădure, apă minerală (natural carbogazoasă) din județ (bogat în aceste resurse), bere locală. [Pizza la cuptor cu lemne.] Merge vorba că pizza este excelentă. Noi am gustat din altele – dorada la tigaie, pe pâine prăjită, cu sparanghel și paste cu fructe de mare. Da! Foarte bune! Ingrediente proaspete, gătite ca la carte (Monica este foarte atentă la aprovizionare și dacă nu găsește ce-și dorește preferă să renunțe la felurile din meniu pe care nu le poate oferi la cea mai bună calitate). Cu un vin al casei alb, care a mers perfect, fără să pună în umbră aromele din farfurii. Iar deserturile... pericol pentru siluetă! Un tiramisu excelent și un tort cu ciocolată... decadent (o ciocolată de foarte bună calitate și folosită fără milă pentru cântarul de dimineață...). [Paste cu fructe de mare. 👌😋] Meniul este vast, nu lipsesc nici câteva bucate româneşti reprezentative (ciorbe, coaste, câteva preparate cu mămăliguţă) deci sigur vei găsi ceva pe plac... chiar şi dacă eşti vegetarian. Monica e mereu acolo, atentă, gata să-ți ofere ce-ți dorești. Prețurile sunt „de centru”, adecvate calității preparatelor.  [Terasa la strada pietonală.] La data documentării terasa era plină, chiar dacă vremea nu era tocmai prietenoasă și mai era nevoie pe alocuri și de câte o păturică (stocul era îndestulător). La orele de masă (prânz și cină) la parter nu mai găseai loc liber dacă nu aveai rezervare. Cel mai dorit restaurant din întreg centrul vechi al orașului. Parterul este amenajat în stilul unei trattoria, confortabil și prietenos, dar nu lipsit de eleganță, cu pereții tapetați cu fotografii-cadru din filme clasice italiene (aduse de un prieten pasionat din Italia). Zona de pizza deschisă – poți să vezi „artistul” la treabă, și admira procesul de coacere în cuptorul zidit, cu foc de lemne. Iar la intrare este o zonă de cafe-bar care te va transporta şi ea instant în însorita Italie! 😍 [Un espresso, vă rog! ☕] Etajul este amenajat în stil rustic și are chiar și un șemineu care sigur este atracția localului în serile de iarnă... [Salonul de la etaj... atmosferă de Italie montană.] Noi am plecat de-acolo cu gândul deja la planificarea următoarei vizite și gândindu-ne ce-am mai mânca data viitoare, că multe din meniu ne făcuseră cu ochiul. Ne-a lăsat impresia unui loc în care îți dorești să revii – pentru mâncarea delicioasă, pentru atmosferă... pentru tot. ❤️ - dacă vii cu maşina, foloseşte pentru GPS adresa Strada Plopilor nr. 19: te va duce direct în parcare, în spatele restaurantului; aici se află o a doua terasă, care funcţionează doar vara. Și imediat ce am avut ocazia, am revenit (iulie 2021)! 🙂 De data asta am ales fructele de mare și mult-lăudata pizza. Dacă ești fan al stilului, platoul „Gamberi, calamari e verdure fritte” îți oferă gustul specific al fructelor de mare (creveți și calamari), acompaniate de un mix de legume (ceapă, ardei, broccoli, ciuperci, dovlecei), toate în crustă crocantă; îți sugerăm să ceri alături un sos rose, merge de minune și eventual să adaugi și un prieten, că e destul pentru doi (mai ales dacă deschideți și cu un anti-pasto). [Gamberi, calamari e verdure fritte, 76 lei.] Iar pizza napoletana e tot ce ți-ai putea dori de la o pizza napoletana – blat subțire, sos de roșii și un echilibru perfect între celelalte ingrediente, cât să te bucuri de toate aromele pe care ți le oferă mozzarella, anchois și oregano; delicioșenia aceea ce vine din simplitate și ingrediente de calitate. 😋 Abia așteptăm următoarea ocazie 🙂 ┄ Nu puteam să ratăm momentul, și imediat ce am ajuns prin Miercurea Ciuc (ianuarie 2025) ne-am oprit încă o dată la San Gennaro, ca să încercăm din nou ce am testat cu trei ani în urmă. Supa mediteraneană cu fructe de mare - simplă dar delicioasă, cu multe midii și aromă întensă de roșii - și Grigliata mista di pesce e verdure - o variantă perfectă de a te bucura de aroma mării - au mers de minune cu o Focaccia olio e origano (196 lei în total, cu un sos pentru pește și două limonade) și ne-au confirmat convingerea că acest restaurant e de vizitat, în continuare! [O bucăţică de Italie delicioasă! 😋]

Casa Terra este locul care reușește să pună Făgărașul pe harta culinară a regiunii. Maestrul culinar Daniela Graură (proprietarul localului și „nebuna aia din bucătărie”, cum singură se dezmiardă) are o abordare aproape științifică atunci când vine vorba de masă. Atenția cea mai mare este acordată cinei, care în concepția chef-ei merită o pagină întreagă de meniu. O cină ideală este alcătuită dintr-un antreu de cam 70g, gustare rece (120g), un fel intermediar cald (preferabil o supă, menită să tempereze senzația de foame, despre care ar trebui să știm că la 15 minute de când începem să mâncăm e rezolvată 85%), un fel principal 160-170g carne plus garnitură, un desert mic. Își dorește să poată introduce în restaurantul său conceptul unei cine corecte caloric (hipocalorică față de ceea ce se consumă în mod obișnuit), cu elemente diverse dar controlate cantitativ-caloric (o cină precoce ar trebui să aibă 1400 calorii; cam 500 calorii sub obișnuința noastră zilnică). Totul gândit inclusiv până la detalii de timing (ritmul în care felurile sunt prezentate la masă). Ne-a plăcut ce am auzit! 😊 În discuția cu ea am avut parte de o frumoasă lecție de abordare a gătitului și ideii mâncare. Ne-a povestit despre planuri de-ale ei. Cina dedicată unui tip de ingredient (cina-rață sau cina-pește) în cadrul căreia te întâlnești cu 4-7 feluri de mâncare, toate având la bază același ingredient principal. Sau despre conceptul weekend gourmet – vii în restaurant, comunici cu ospătarul și afli pe loc ce „nebunii” s-au întâmplat în bucătărie; dacă azi e iepure sau vită... Și te lași surprins. [Poftă de viaţă şi pasiune pentru bucătărie.] Listele-meniu la Casa Terra nu sunt foarte extinse. Și fiecărei mese a zilei îi este dedicată o pagină - mâncare potrivită momentului. Noi am tras cu ochiul la ele și am văzut lucruri interesante – pastă de jumeri, zacuscă cu trufe sau pate din ficat de pasăre cu unt sărat la gustări; ciorbă acră de curcan cu leuștean, plăcintă făgărășană, ceafă coaptă. [Ruladă de miel cu cremă de leurdă. 😋] Ne-am oprit la o supă clară de rață cu găluște și un duo din ruladă de miel și cotlet de porc, cu piure cu ceapă deshidratată și spirulină, alături de o cremă de leurdă. Dacă supa de rață a fost ceva, să zicem, normal (deși piperul roșu ne-a oferit o surpriză foarte plăcută), felul principal ne-a dus simțurile prin locuri cu totul neobișnuite – piure cu spirulină!? Cremă de leurdă!? Carnea fragedă, umplutura savuroasă. Mâncatul e o experiență! Și chiar și băutul! Am gustat niște siropuri naturale combinate cu citrice, delicioase – soc cu lămâie, brad cu portocală. De delectat (dacă le mai găsești în meniu)! Am înțeles (din nou): Danei îi place să rupa bariere. Gătitul este o bucurie. Rutina e tristă. De aceea la Casa Terra o listă-meniu se face pentru maximum trei luni. Nu te aștepta neapărat să mai găsești felurile despre care am vorbit noi. Dar orice altceva probabil că va fi cât se poate de satisfăcător. Căci cum altfel ar putea fi bucătăria românească, în notă slow-food, adaptată stilului urban, cochetă?! Cu feluri de mâncare inventate, compuse și adaptate sezonului. [Chiar aşa! 🥰] La Casa Terra te simți ca în sufrageria unor prieteni, atmosfera este de casă nobilă, asculți jazz instrumental sau vreo muzică live. E o stare de spirit vintage, romantică și caldă, de casă veche, boierească, ce se potrivește numai bine cu mâncarea. Am bifat în prezentare şi "Delicatese artizanale" pentru că vei găsi aici şi câteva lucruri delicioase pe care le poţi cumpăra pentru acasă - nişte "suveniruri culinare" făcute în Ţara Făgăraşului care îţi vor aminti pe cerul gurii de trecerea ta pe aici. 😍 [Produse din Ţara Făgăraşului pentru acasă.] Un restaurant „mic la stat” dar mare la gustat.  Ascuns în orașul prin care treci în drum spre Sibiu dinspre Brașov (sau invers), Casa Terra este un motiv pentru care merită să te oprești în Făgăraș. Sau să mergi acolo, pentru o masă plăcută și tihnită între prieteni. Sau poate pentru meniul zilei, că este și acesta, la mare căutare. Iar dacă mergi cu maşina, să ştii că în curtea restaurantului este şi parcare; tot în curte este şi terasa. 😉 

Ne-am „împiedicat” de Panner la scurt timp după ce s-a deschis, prin 2018, pe mult-circulatul culoar Rucăr-Bran, în Moieciu de Jos. Și de-atunci ne tot „împiedicăm”, mai de fiecare dată când trecem prin zonă... 🙂 Prima dată ne-a atras atenția clădirea, complet atipică în peisajul autohton, cu o arhitectură deosebită – ne-a făcut să gândim că „arată bine; trebuie să fie ceva ok înăuntru...” Apoi denumirea – PANNER; suna așa... a coș; un coș cu ceva bun? Să vedem! Și am avut ce vedea... [Terasa cu lemn, piatră şi ... mult soare.] Să revenim un pic la clădire ... Cumva în mijlocul lui Nicăieri ... într-un loc unde ultimul lucru pe care te-ai gândi să-l construiești ar fi o cofetărie... Dar se pare că nu a contat acest detaliu, chiar deloc! Clădirea te cheamă la ea! Lemn și piatră, lumini și culori îmbinate armonios. Și la exterior și în interior. Lemn recuperat, piatră șlefuită, totul încadrat perfect în peisaj, pe gustul ochiului (așa cum ar trebui să fie cât mai multe clădiri, în cât mai multe locuri). Iar interiorul... foarte pe gustul papilei! 😀 Am deschis cu clasicii: cremșnit și savarină. Și cum niciun clasic nu devine clasic în mod nejustificat, ne-am bucurat să constatăm că elementele de bază sunt acolo; cu ceva îmbunătățiri și modernizări, dar binevenite. Ne-am promis că vom reveni. Și au mai urmat ... păduri negre, choux-uri, cafele ... și mai avem de revenit ... 😋 Dacă îți place bezeaua poți încerca Pavlova - e aerată și ușoară, cu fructe acrișoare, crocant-spumoasă și moderat dulce. Ne-a plăcut și carrot cake; am trecut peste reticența de a accepta morcovul într-un desert și surpiza a fost foarte plăcută - pufoasă și delicioasă, nu foarte dulce și echilibrat aromată. [Carrot Cake şi Pavlova. Impecabile!] Oferta e variată și include cofetărie, patiserie, produse vegane/de post dar şi ceva băuturi, apă, sucuri răcoritoare, fresh. Mai sunt și băuturi sezoniere - ceaiuri originale (mentă-eucalipt, trandafir, rodie), caffe latte (amaretto-turtă dulce), vin fiert (servit alături de alune picante). Sau dulciuri sezoniere - cu dovleac, turtă dulce, cozonac etc. Plus candy-bar (pe aria județului) și torturi pentru evenimente... la unul dintre acestea am avut ocazia să testăm un tort White Sensations, cu o combinaţie foarte interesantă şi insipirată de ingrediente. 😋 A, şi o cafea foarte bună disponibilă în multe variante, inclusiv to-go. [Numai pentru cafea, şi tot merită să faci un popas 😊] Și credem și că toate sunt gustoase și de bună calitate, având în vedere că de fiecare dată când am fost mai că nu am găsit masă, plus numeroșii clienți care își luau produsele pentru acasă (sau în maşină). Frișca este naturală, ciocolata belgiană, romul rom (nu esență). Totul este creat, frământat, dospit, copt, însiropat, decorat, stors în laboratorul propriu aflat în aceeaşi clădire, deci prospețimea produselor ar trebui să fie asigurată. Toate produsele sunt testate, de la gust la aspect, la forma de prezentare. Și apar constant noutăți și inovații. [Când e greu să te decizi... le iei pe toate 3! 😍] Din produsele sărate poți încerca alunele casei, la fel de scumpe ca și restul produselor (dar și mult mai bune) comparativ cu ale altor magazine de profil. Am remarcat în ofertă și bezeaua - disponibilă la suta de grame... sau la kilogram 😉 în funcție de cât de mare e pofta. [Dulce, sărat sau... amândouă? 😊] Deci ... dacă simți că ți-a scăzut un pic glicemia ... Panner e un loc foarte bun pentru o pauză și ceva bun 😋  Iar dacă e și cald, cu atât mai bine; poți sta pe terasă, la soare. Au și parcare încăpătoare (inclusiv un rastel pentru biciclete), așa că nu trebuie să te grăbești; poți să-ți iei aici chiar și... o pauză mare. 😀

Dacă te prinde din urmă foamea prin nord-vestul județului Harghita, mai exact pe DJ 138, în satul Sub Cetate, caută și oprește-te la Hanul Casa Lui Árpád (Árpád Háza Csárda). Din experiența noastră în zonă, ni s-a părut o alegere foarte bună. Ne-a cucerit în mai multe etape. 😍 Prima a fost aspectul exterior - curte largă, terasă mare (abia aşteptăm să revenim la vară!), aspect rustic. [Terasa/curte interioară.] A doua a fost aspectul interior – fermecător! Tradițional, cu aspect vintage, mult lemn (de la mobilier până la grinzi și înapoi), ferestrele cu perdeluțe, podeaua brută din cărămidă, băncile rustice, obiectele de decor cu influențe folclorice iar piesa de rezistență – șemineul, o notă de modernism dar perfect integrată în „peisaj”, construit ca o sobă veche, cu blănuri și lemne alături (păcat că nu era pus în funcțiune; cu siguranță atunci când arde focul nu te mai lași dus acasă ...). [Şemineu de poveste...] A treia și cea mai importantă etapă – meniul. Care și el ne-a plăcut de cum i-am văzut copertele, invelite în țesătură cu motive populare. Nici interiorul nu s-a lăsat mai prejos – mâncăruri preponderent secuiești, gusturi tipice, simple dar nu modeste, care s-au dovedit și ele suficient de cuceritoare 🙂 Și am aflat și că se încearcă achiziționarea de ingrediente și produse locale (legume, carne, brânză, peşte de la păstrăvăria din sat, mielul primăvara de la ciobani din zonă), lucru care ne-a plăcut și mai mult. [Coperta meniului 😍] În ton cu specificul hanului și cu principiul nostru de a încerca mereu gusturile locurilor pe unde mergem 😉 am optat pentru un papricaș de pui cu mămăliguță și murături și o tocăniță vânătorească de căprioară (32 lei), cu găluște (6 lei) și castraveți murați. Ca la mama sașilor acasă! Și cu berea locală, inclusiv o variantă cu fructe și fără alcool; ar fi fost mai potrivit un vin, că aveam de unde alege dar ziua încă nu era la final ... A fost o cină devreme și bine a fost! Sosurile dense, consistente, gusturile bogate și porțiile deloc mici nu ar fi fost deloc recomandate pentru o masă ușoară, de seară ... 😀 Ne-ar fi tentat și un desert, că aveau lapte de pasăre, dar din păcate nu mai era loc 😊 ... Promitem că data viitoare ... când neapărat o să încercăm şi Borzaska - o specialitate locală, piept de pui prăjit în crustă de cartofi, cu sos de  smântână, usturoi şi caşacaval - sau Friptura ungurească - ceafă de porc la grătar cu ghiveci de legume. Poate le încerci tu, şi ne spui aici cum au fost! [Papricaş de pui, murături şi ... bere locală. 😋] Ce vrem să mai menționăm cu bucurie este servirea amabilă, comunicarea fără probleme în limba română (fuseserăm cumva avertizați în legătură cu acest aspect când am pornit spre Harghita; inutil, am constatat; nu am întâmpinat nicăieri bariere de netrecut), respectarea normelor de pandemie, posibilitatea de plată cu cardul (deși vorbim de un sat pe un drum județean). Per total o amintire foarte plăcută, stare de bine și confort. Ceea ce vă dorim și vouă! 🤗