Locații

Cu excepția faptului că probabil nu am reușit nici măcar o singură dată să-i pronunțăm corect numele, ne-a plăcut restaurantul Öt Kutya din Miercurea Ciuc. 🙂 Și restaurantul și povestea din spatele denumirii lui. [Cei 5 "câini".] Este, credem, de suficientă notorietate faptul că Miercurea Ciuc are o echipă foarte bună de hochei pe gheață; ai căror jucători au porecla „câinii”. Ei bine, toți cei trei băieți ai familiei care deține restaurantul Öt Kutya sunt hocheiști. Tatăl a fost și el. Patru câini, din două generații. Toți au fost de acord și au „făcut-o” câine și pe doamna familiei și așa s-a născut Öt Kutya (care în română se traduce 5 Câini). Ne-a plăcut mult logo-ul restaurantului, care înfățișează sus un câine maaare (bulldog) alături de unul un pic mai mic; iar dedesubt trei câini ceva mai mici, care țin în dinți o crosă de hochei care are capătul în formă de os 🙂 Între cei doi câini mari de sus (evident părinții) n-am reușit să aflăm exact dacă cel mare este doamna B. sau domnul B.; dar pe parcursul discuției domnul B. a făcut un pas în spate 😉. Cu o istorie de 24 de ani (din 1997), cu tradiție în domeniu și renume în oraș dar cu poziționare relativ nouă în spațiul urbei (după 21 ani lângă patinoarul din oraș, în 2018 și-a schimbat localizarea, așa că atenție din ce surse te informezi),  Öt Kutya se mândreşte că este restaurantul care a adus în oraș Borzaska, fel de mâncare unguresc (un șnițel savuros de porc, învelit în mujdei, ou și cartofi) ce a devenit rapid foarte popular și a fost preluat de mai toate restaurantele din regiune. [Camembert pane, cremos în interior, interesant.] Felurile de mâncare oferite în restaurant pot fi încadrate în bucătăria „de casă”; bucătăreasa este de la sat (dar “școlită” la oraș – lucrează în restaurant de 16 ani). Totuși aspectul farfuriilor este unul destul de urban și nu lipsesc din meniu, variat de altfel, „franțuzismele” - camembert pane în crustă de nuci, supă cremă. Noi am ales 50%-50% elegant-casual 🙂 Adică un camembert pane și o porție de aripioare de porc (da, și nouă ni s-a părut „specială” denumirea, așa că într-acolo ne-am îndreptat). Porțiile ni s-au părut ușor cam mici comparativ cu „dimensiunea” prețurilor, dar nu am plecat flămânzi iar calitatea a fost decentă. Camembertul vine alături de o jumătate de pară și dulceață iar aripioara de porc este de fapt ciolan 😉 dar într-o variantă cumva „mini”, ca să i se potrivească și diminutivul din denumire, și vine cu cartofi wedge și sos. Servirea promptă, atmosfera plăcută, personalul amabil. ["Aripioară" de porc. Bună da' cam puţină! 😃] La etaj există un spaţiu unde poţi organiza ok o petrecere sau un eveniment privat. Ne-a plăcut şi ideea meniului scris pe o un perete al restaurantului... ar fi fost drăguţ dacă ar fi fost scris şi în româneşte, nu am înţeles decât Cordon Bleu 😉 [Vă rugăm noi: scrieţi pe tablă şi în româneşte! 🙏] Restaurantului îi lipsește parcarea proprie deci dacă mergi cu mașina va trebui să găsești un loc să o lași pe una din străzile din apropiere. Oricum, cel mai bine ar fi să mergi fără maşină, mai ales în după-amiezile şi serile când se organizează aici mici recitaluri, karaoke sau vizionări de evenimente sportive: cu siguranţă vei fi tentat să intri în "atmosferă" cu câteva shot-uri sau halbe de bere! 🤩 

Când ajungi în Cofetăria Alexandra, parcă te simți în lumea prăjiturilor – mirosurile, culorile și gusturile – îți trezesc sinele copilăresc.  Este cea mai veche cofetărie din orașul Odorheiu Secuiesc și este plasată într-un loc superb, în centrul vechi al orașului. După o plimbare printre clădirile istorice din centru, vei găsi Cofetăria Alexandra chiar într-una dintre acestea - clădirea Liceului Teoretic Reformat; ceea ce dă un aer și mai inedit locului. [Încă de la intrare ești introdus(ă) în atmosfera boemă a locului.] Intrând în cofetărie, vei vedea că proprietarii au rămas fideli atmosferei clădirii și au amenajat locul în spiritul acesteia. Parcă ai călători înapoi în timp: mesele, scaunele, chiar și frigiderul pentru prăjituri sunt făcute din lemn masiv, în stil burghez. După discuția cu proprietarii locului, am aflat că firma lor a fost înființată în 1994, ca o întreprindere familială, deci chiar are vechime. Iar cofetăria și-a deschis porțile pentru prima dată în anul 2006.    Am aflat și un mic secret: prin fratele proprietarului, o familie de brutari olandezi și-a oferit ajutorul și experiența pentru a se demara afacerea inclusiv câteva rețete, care încă se regăsesc în „nomenclatorul” cofetăriei. 😊 [Atmosferă în ton cu sobrietatea clădirii.] Așa cum ne-au povestit, principalul obiectiv al afacerii este de a prepara produse de calitate din ingrediente de calitate - pentru că ei știu că așa se obțin prăjituri cu adevărat gustoase. 😊 De aici vine și motto-ul lor: „Vrem să oferim clienților produse pe care și noi le mâncăm împreună cu familiile noastre!”. Astfel, de exemplu, pentru pregătirea produselor de patiserie folosesc ouă și nu pudră de ouă, nuci și nu înlocuitor de nuci, unt și frișcă, fructe proaspete și congelate... și lista este lungă! Gemurile pe care le vei găsi în prăjituri sunt făcute în laboratorul cofetăriei, din ingrediente naturale, pe cât se poate de la frunizori locali. Tot aici sunt pregătite și înghețatele de casă.  Vitrinele sunt pline cu bunătăți – prăjituri, torturi, produse de patiserie, pâine, cozonac, sandvișuri, iar vara poți gusta și înghețata de casă, făcută cu mult drag, din ingrediente de calitate. Iar prăjiturile din marțipan... mici opere de artă pe care te ve îndura cu greu să le mănânci. 😍 [Greu de ales... 😍] Când am fost în documentare, abia am putut să alegem ceva din acea ofertă variată pe care am găsit-o; dar, în cele din urmă, ne-am oprit la o felie de tort cu boabe tonka și cu mure (16 lei/150 gr).   A fost o combinație interesantă. Boabele tonka au devenit cunoscute numai în ultimii ani și totuși și-au găsit locul printre gusturile prăjiturilor și înghețatelor de la Cofetăria Alexandra. Murele zemoase și acrișoare fac prăjitura să nu fie prea dulce – deci poți mânca o porție destul de mare 😊. Alături de tort, am încercat cafeaua cu gust de portocale – o combinație potrivită, cu un gust discret de portocale. [Din deliciile Alexandrei 😋] În general prăjiturile costă între 12 și 16 lei, sumă pentru care primești o porție îndestulătoare de bunătăți 😊; pe care le poți însoți cu o băutură naturală, cum ar fi sucul de mere (fără niciun adaos), cafea, ciocolată caldă sau ceai.  Tot timpul sunt disponibile și prăjituri fără zahăr și fără gluten, nu trebuie decât să specifici că vrei din astea. Pot fi comandate torturi și prăjituri pentru diverse evenimente – zi de naștere, nuntă, botez etc. În fiecare zi în oferta cofetăriei vei găsi torturi pentru vânzare liberă, dar dacă vrei ceva pentru un eveniment e de preferat să iei din timp legătura cu laboratorul. [Curtea interioară, unde vara este amenajată terasa.] Cofetăria are două săli de servire; în prima sunt trei mese, iar în a doua sunt cinci mese. Are și o terasă, dar, pentru că este amenajată în curtea interioară a liceului (care în timpul anului școlar este folosită de elevi), este deschisă numai în weekendurile din sezonul cald și în fiecare zi pe timpul vacanței de vară. Cofetăria nu are parcare privată, dar sunt multe locuri de parcare pe strada Kossuth sau, mai aproape, în piața centrală (sau în Potcoavă, după cum îi zic localnicii). 😊  

Dacă ești pe DN 12A pe Valea Ghimeșului, ai putea să te oprești pentru masă în Lunca de Jos, la Restaurantul Csillag; este restaurantul unei pensiuni dar este deschis și pentru clienții necazați. Plasat exact pe drumul principal, cu parcare încăpătoare și terasă drăguță. [Terasa restaurantului, plină de verde. 😍] Clasificarea pensiunii la 4 margarete se extinde probabil tacit și la restaurant; nu am văzut nicăieri specificat acest detaliu dar preparatele „își doresc” să se înscrie acolo. Servirea cam „șchioapătă”, mai ales când este aglomerat (și cam este...) și din păcate și când vine vorba de limba română; dacă însă ai un pic de răbdare (nu ești pe fugă și accepți micile dificultăți ridicate de bariera de limbă) sunt șanse să pleci cu o amintire plăcută. Bucătăria s-ar înscrie în categoria „internațional” dar meniul include și preparate românești și ungurești; multinațional 🙂 și variat. [Detaliu farfurie supă cremă de usturoi.] Pagina de specialități arăta foarte atrăgător, așa că ne-am oprit la ea; și am făcut bine. Supa cremă de usturoi (15 lei, 250g) e ceva ce nu găsești în prea multe meniuri iar dacă nu urăști usturoiul, este o experiență plăcută pentru papile. Coșulețul de coaste cu cartofi dulci și zucchini la grătar, pe lângă un plating inedit, vine și cu legume asociate cum nu prea e „standard” și cu o calitate foarte bună (35 lei, 350/350g). [Coşuleţ de coaste. 😋 Inedit şi bun!] Și nu doar specialitățile ne-au surprins pozitiv. În vizita noastră de documentare ne-a plăcut mult pieptul de pui la grătar cu mozzarella și legume la grătar (23 lei, 200/100/100g) – o combinație foarte plăcută de arome și texturi. Am mai încercat și Gulașul ceangăiesc (15 lei, 400g) - care e diferit de orice alt gulaș gustat anterior, cu ingrediente specifice și Pulpa de pui la grătar cu cartofi chips și salată de legume cu iaurt – gustoasă, plăcut condimentată dar ne-ar fi plăcut ca salata să fie un pic mai mare și mai bine asezonată iar cartofii chips mai crocanți. [Gulaş ceangăiesc. Pentru gurmanzi!] Cam de-atât ne-au ținut curelele 😀 dar când mai ajungem pe-acolo te ținem la curent cu noutățile.  Prețurile sunt decente raportat la calitatea și cantitatea preparatelor. Și am aflat și că brânzeturile vin de la o fabrică locală. Atmosfera generală este foarte plăcută, mai ales când nu este foarte aglomerat. 

Elemózsia Bistro este plasat în drumul spre Miercurea Ciuc, la colțul unei intersecții. Dacă vrei să mănânci ceva bun, departe de aglomerația din centru, ăsta ar putea fi un loc potrivit. 😉 Aproape de zonele verzi de lângă oraș, dispune și de o terasă destul de mare, ca să te simți confortabil în zilele călduroase. E aproape de șosea, însă terasa fiind la înălțime, n-o să te deranjeze traficul în timp ce bei o cafea bună sau o bere în toiul verii. 😉 Poți parca direct în fața restaurantului, unde sunt amenajate trei locuri de parcare sau, dacă este plin, atunci trebuie să te duci puțin mai în față. La dreapta, lângă stradă, mai sunt câteva locuri de parcare, neamenajate. Poți să vii și cu bicicleta, pentru că au parcare amenajată si pentru astfel de vehicule. 🙃 [Câteva locuri de parcare, chiar în față.] Intrând în Elemózsia Bistro, găsești un interior amenajat modern dar cu tente tentă rustică, plus câteva elemente speciale, cum ar fi coarnele de cerb agățate pe perete.  Culoarea albastru calm, o vei găsi în aproape fiecare element al amenajării. Scaunele și băncile sunt  acoperite cu materiale de calitate, care asigură un bun confort. [Amenajare... confortabilă.] Personalul este amabil, străduindu-se să servească cât se poate de rapid pe toată lumea.  Pe fiecare masă este un cod QR, prin care vei descoperi meniul bistro-ului sau, dacă e mai ușor pentru tine, poți solicita de la chelneri o tabletă cu meniul. Pe listă vei găsi diverse feluri de ciorbe, preparate din carne, pizza, paste, burgeri dar și câteva mâncăruri vegetariene. Poți comanda și un meniu al zilei, iar dacă ești în grabă poți lua și la pachet.  Porțiile sunt destul de mari, deci nu vei rămâne flămând. 😉 [Pentru poftă...] La documentarea noastră am gustat o salată, care numai ca denumire era o salată 😉 fiindcă era un meniu decent, cu mult piept de pui la grătar, cu salată asortată și cu pâine prăjită (37,40 lei, 500g).  Totodată am gustat și limonada casei, care este o specialitate a Elemózsia Bistro, fiind pregătită din muuultă lâmăie, fără nici un adaos nepotrivit, cu apă, gheață și cu multă spumă! Poți adăuga zahăr, dacă vrei, dar recomandarea lor e fără - să fie gustul și mai adevărat. 😉 [Salata cu piept de pui. 😉] Am aflat și despre specialitatea casei, care ce crezi că poate fi la un Bistro.... ?  Credem că ai ghicit deja – este Burgerul de Vită (34,40 lei, 350g) – pregătit cu multă carne și legume, și oferit cu cartofi prăjiți. Iar dacă vrei și ceva dulce după astfel de mâncăruri sățioase, poți alege dintre papanași și clătite. [Burgerul casei 😋] După masă poți savura o cafea obișnuită (un Latte, un Americano etc.) sau chiar una Gano 😉, disponibilă și în varianta fără cofeină. În meniu sunt și câteva cocktailuri fără alcool iar dacă vrei o băutură tare, poți alege dintre Gin Tonic, Cuba Libre, Martini…  Iubitorii de bere găsesc o gamă variată de bere la halbă sau cu diferite arome, precum și fără alcool. [Colțul copiilor... cuminți. 😊] Elemózsia Bistro s-a gândit și la familiile cu copii mici, fiind amenajat un colț pentru copii, cu masă, scaune și creioane pentru colorat. Este și scaun de masă pentru bebeluși, iar în baie poți găsi și un înălțător pentru copii, să fie și mai ușoară spălarea pe mâini 😉 Au și meniuri speciale pentru copii.

Chiar dacă ești doar în tranzit prin Miercurea Ciuc, Restaurant Fenyő (în incinta Hotel Fenyő Conference & Spa) este o opțiune de luat în calcul pentru o masă. Restaurantul este clasificat la fel ca și hotelul, la 3 stele, dar și el se ridică peste nivelul clasificării acordate; atât pentru mic dejun cât și pentru meniul à la carte de prânz sau cină. [Hotel Fenyő Conference & Spa] Poți lua micul dejun, alături de clienții hotelului, între orele 7-10, în regim de bufet, pentru 40 lei și zicem că ar fi o alegere bună dacă vrei mai mult de un croissant și un espresso într-o cafenea. Ouă, salamuri, brânzeturi, salate, tartinabile, legume, fructe, iaurturi, compot, gemuri, cereale, cafea... multe, variate și pe săturate. [Mic-dejun inclusiv cu produse tradiţionale locale.] Cu specific local și internațional, meniul a la carte pentru prânz și cină are și produse de bistro (gândite inițial doar pentru vară și terasă dar păstrate „la cererea publicului”) dar și produse mai elaborate, de măiestrie gastronomică. Așadar, între orele 12-22 (ultima comandă la 20:30) - în sezonul de vară programul se prelungeşte cu o oră -  într-o atmosferă liniștită și elegantă, te poți bucura de un prânz sau o cină de calitate, la prețuri ce reflectă destul de bine calitatea. Nouă ne-a plăcut tot ce-am încercat și deși am face mici atenționări la zona de servire (mici scăpări la mise-en-place, lipsa meniului de băuturi), am rămas cu o părere foarte bună și cu amintirea unei experiențe plăcute. [Zona de bistro din restaurant.] Din meniul bistro ne-au făcut cu ochiul Supa cremă de ţelină cu cartofi dulce şi curcumă, servită alături de fries crocanți din ţelină cu parmezan și spanac cu năut (200 ml/150 g, 31 lei) – ne-a cucerit complet și iremediabil: cu un gust original și presărată elegant cu semințe crocante de dovleac, țelina crocantă în crustă de parmezan bate de la distanță și cei mai „glutamatați” french fries iar spanacul cu năut completează foarte fericit tot ansamblul cremoso-crocant cu o notă de mijloc, atât din punct de vedere al gustului cât și al consistenței. [O supă cremă de-a dreptul cuceritoare. 😋] Sandwich-ul cu pulled porc, cu cartofi prăjiți și salată Coleslaw (220/150/100g, 31 lei) e exact acolo unde îi e locul – chiflă pufoasă, porc fraged, sos roșu din belșug, castraveți murați, cartofi corcanți și un pic de salată, măcar să lase impresia că nu e în categoria „plăcere vinovată” 😀. [Fâşii de porc din belşug, bine garnisite.] File-urile de păstrăv la grătar cu salată grecească (150/200g, 40 lei) au fost o combinație cât se poate de inedită, peștele gustos și bine gătit dar cu siguranță cu potențial de a fi totul mult mai savuros vara, cu legume în sezon. [File-uri de păstrăv cu salată grecească.] Din meniul a la carte ne-au făcut o impresie foarte bună Mușchiul de vită cu roșii confit și cartofi cu usturoi (150/200g, 56 lei) – făcut perfect medium-rare, ușor caramelizat și fără adaosuri care să schimbe gustul natural al vitei, completat bine de cartofii aromați și roșiile ușor acide și parfumate cu verdeață. [Vită preparată excelent, cu o garnitură inspirată.] Steak-ul din piept de pui cu orez cu ananas și curcuma, însoțit de salată rucola (130/250g, 25 lei) a fost un adevărat curcubeu de arome, dacă ești genul dispus să încerce așa combinații de ingrediente – pieptul fraged, orezul aromatizat cu turmeric și „colorat” cu prospețimea ananasului, contrabalansate de crocănțimea și ușoara tentă amăruie ale rucolei ne-au „zăpăcit” foarte original papilele, cu gusturi ce vor mai fi căutate și altădată. Totul într-o prezentare plăcută și atentă. [Piept de pui fraged, combinat inventiv.] Ni s-a mai spus că meniul se schimbă în fiecare an iar cele mai populare “dish-uri” rămân; dar intră mereu și noutăți. În plus, atât cât este posibil, sunt folosite produse locale – unt, lapte, carne (mai mult pentru evenimente), miere. În sezonul cald funcționează și terasa. Preparatele din meniul de bistro pot fi comandate pentru livrare în Miercurea Ciuc, de luni până vineri între orele 12-16. Dacă vii cu maşina o poţi lăsa în faţa hotelului (locuri publice de parcare) sau în parcarea proprie amenajată în spatele acestuia.

Tradus din maghiară, numele gelateriei - „Manó”- înseamnă spiriduș, așa cum ne gândim adesea la copii. 😊 Gelateria și-a deschis pentru prima dată porțile în 2019, precedat de o perioadă în care proprietarul călătorea prin oraș pe o mică motocicletă plină cu înghețată (din anul 2009). Acest obicei s-a păstrat până în ziua de azi, astfel încât copiii din oraș se uită adesea să vadă când apare proprietarul - Jocó. 😊 [Jocó și scuterul lui.] În 2024 gelateria s-a mutat într-un spațiu nou-nouț, mult mai mare, cu loc pentru mai multe mese. O noutate este că alături de frigiderul pentru înghețate, găsești și prăjiturile Fincsicake. La gelaterie poți savura și o granită sau o cafea de origine Columbia, Latte machiato, Frappe – în zilele calde... [Amenajare inspirată 😍] Pentru că toate înghețatele „Manó” sunt pregătite numai din ingrediente naturale și de calitate, am putea spune că este o gelaterie gourmet, deschisă tot anul. 😉 Iar prăjiturile făcute de firma Fincsicake sunt la fel, fără aditivi, ca și cum ar fi prăjiturile de acasă. [Vitrina cu bunătățuri... Fincsicake 😋] Deliciile înghețate se nasc într-un laborator separat al gelateriei, în care sunt stocate o mulțime de fructe, colectate local în mod sezonier (cum ar fi coacăze, corni și porumbe).   Sunt și câteva arome exotice, din paste achiziționate din străinătate, dar sunt foarte atenți ca și acestea să fie 100 % naturale, fără aditivi. Pasta de mango folosită pentru înghețate și granita provine chiar din India, iar pasta de fistic direct din Italia. Vei găsi multe feluri de înghețată, inedite și care probabil numai la gelateria „Manó” există, fiind inventate de proprietari. Cum ar fi specialitatea casei, înghețata „Manó”, de culoare albastră, făcută cu spirulină (este o algă albastră-verde denumită după structura spirală a celulelor – benefică pentru sistemul imunitar). Deci, și bun, și sănătos! 😊 Îți dăm câteva exemple pentru a-ți stârni curiozitatea: înghețată de urdă cu mărar, de halva, de porumb dulce, de zmeură cu mentă, de ciocolată cu portocale... și lista poate continua. Oferta se schimbă sezonier, astfel că în timpul iernii vei găsi înghețată cu gust de cozonac cu nucă, cu turtă dulce, iar vara cu gust de soc (făcut din sirop de soc). [Promisiunea firmei: înghețate NUMAI din arome naturale.] Nici adulții nu au fost uitați, special pentru ei proprietarii au creat înghețatele cu alcool: cu gin tonic, cu mohito, cu pălincă de prune sau cu șampanie (în aproape fiecare zi poți găsi unul dintre aceste gusturi).   Dacă ai intoleranță la gluten sau ții o dietă, poți să soliciți vafă și înghețată fără gluten. Sunt înghețate fără zahăr și cele cu fructe sunt fără lactoză.😉 Cei de la Manó s-au gândit și la aniversări, astfel din gusturile cel mai populare, poți lua cu tine un tort de înghețată (disponibil și în mărimi mici, dacă vrei numai pentru tine). Dar poți organiza aniversarea celui mic chiar aici, bonetele pentru spiriduși abia așteaptă să fie purtate! 😍 [Bonete pentru spiriduși. 😊] La vizita noastră, am încercat Melba și câteva gusturi de înghețată. Melba este pregătită din trei globuri cu frișcă, cu fructe și pișcoturi deasupra. Numai bună de gustat într-o zi de vară. Dar cel mai mult ne-a plăcut gustul înghețatei cu coacăze. Avea gustul adevărat al fructului, nu era prea dulce și e bine de știut că, în timpul congelării, se păstrează vitaminele. Un glob costă 6,00 lei (45gr), iar Melba este la un preț de 21,00 lei. 😊    [Melba 😋] Recent și-au amenajat terasa, astfel că în zilele de vară, poți savura înghețata sau prăjitura în aer liber, în umbra pânzelor întinse. Pe terasă sunt și locuri de parcare pentru biciclete, pentru cei mici vei găsi cretă pentru desenat pe asfalt, iar pentru animalele de companie, există apă într-un castron mic. [Terasa Manó.] Gelateria nu dispune locuri de parcare, totuși pe strada alăturată vei găsi câteva. Dacă nu sunt locuri libere, vis-a-vis este amenajată o parcare super-mare (de fapt, este un loc pentru autobuze), exact lângă gara feroviară; destul de aproape este și parcarea de la Lidl.

Dacă te prinde din urmă foamea prin nord-vestul județului Harghita, mai exact pe DJ 138, în satul Sub Cetate, caută și oprește-te la Hanul Casa Lui Árpád (Árpád Háza Csárda). Din experiența noastră în zonă, ni s-a părut o alegere foarte bună. Ne-a cucerit în mai multe etape. 😍 Prima a fost aspectul exterior - curte largă, terasă mare (abia aşteptăm să revenim la vară!), aspect rustic. [Terasa/curte interioară.] A doua a fost aspectul interior – fermecător! Tradițional, cu aspect vintage, mult lemn (de la mobilier până la grinzi și înapoi), ferestrele cu perdeluțe, podeaua brută din cărămidă, băncile rustice, obiectele de decor cu influențe folclorice iar piesa de rezistență – șemineul, o notă de modernism dar perfect integrată în „peisaj”, construit ca o sobă veche, cu blănuri și lemne alături (păcat că nu era pus în funcțiune; cu siguranță atunci când arde focul nu te mai lași dus acasă ...). [Şemineu de poveste...] A treia și cea mai importantă etapă – meniul. Care și el ne-a plăcut de cum i-am văzut copertele, invelite în țesătură cu motive populare. Nici interiorul nu s-a lăsat mai prejos – mâncăruri preponderent secuiești, gusturi tipice, simple dar nu modeste, care s-au dovedit și ele suficient de cuceritoare 🙂 Și am aflat și că se încearcă achiziționarea de ingrediente și produse locale (legume, carne, brânză, peşte de la păstrăvăria din sat, mielul primăvara de la ciobani din zonă), lucru care ne-a plăcut și mai mult. [Coperta meniului 😍] În ton cu specificul hanului și cu principiul nostru de a încerca mereu gusturile locurilor pe unde mergem 😉 am optat pentru un papricaș de pui cu mămăliguță și murături și o tocăniță vânătorească de căprioară (32 lei), cu găluște (6 lei) și castraveți murați. Ca la mama sașilor acasă! Și cu berea locală, inclusiv o variantă cu fructe și fără alcool; ar fi fost mai potrivit un vin, că aveam de unde alege dar ziua încă nu era la final ... A fost o cină devreme și bine a fost! Sosurile dense, consistente, gusturile bogate și porțiile deloc mici nu ar fi fost deloc recomandate pentru o masă ușoară, de seară ... 😀 Ne-ar fi tentat și un desert, că aveau lapte de pasăre, dar din păcate nu mai era loc 😊 ... Promitem că data viitoare ... când neapărat o să încercăm şi Borzaska - o specialitate locală, piept de pui prăjit în crustă de cartofi, cu sos de  smântână, usturoi şi caşacaval - sau Friptura ungurească - ceafă de porc la grătar cu ghiveci de legume. Poate le încerci tu, şi ne spui aici cum au fost! [Papricaş de pui, murături şi ... bere locală. 😋] Ce vrem să mai menționăm cu bucurie este servirea amabilă, comunicarea fără probleme în limba română (fuseserăm cumva avertizați în legătură cu acest aspect când am pornit spre Harghita; inutil, am constatat; nu am întâmpinat nicăieri bariere de netrecut), respectarea normelor de pandemie, posibilitatea de plată cu cardul (deși vorbim de un sat pe un drum județean). Per total o amintire foarte plăcută, stare de bine și confort. Ceea ce vă dorim și vouă! 🤗

Ești în centrul orașului Odorheiu Secuiesc și vrei să mănânci o porție de mâncare delicioasă? Atunci îți recomandăm cu drag Jámbor Tehén! Când am vizitat locul pentru documentare, am întrebat  proprietarul locului cum am putea să prezentăm locul lor - ca Bistro sau ca Restaurant. Răspunsul a fost că Jámbor Tehén este un loc în care sunt elemente și dintr-un restaurant dar și dintr-un bistro, de aceea cel mai sigur răspuns este „ca Pub”. 😉 Chiar ni se părea un Pub, cu muzică Jazz în spate, cu burgerii și steak-urile casei și cu amenajarea specifică. Dar pentru că în secțiunea „unde mănânci” nu avem categoria „pub”, l-am plasat în categoria „bistro”, iar dacă citești până la sfârșit o să vezi de ce! [Amplasare pe una dintre vechile străduțe ale orașului.] Vei găsi „pub”-ul Jámbor Tehén chiar în centrul orașului, la numai câțiva pași de clădirile impozante, construite în secolele trecute, pe care merită să le vizitezi când ajungi în Odorhei. Un alt lucru pozitiv al poziționării este faptul că în apropiere sunt mai multe cazări, aflate tot în inima orașului.   Amenajarea este interesantă și inedită. Tematica se bazează pe vacile blânde (este și denumirea locului în limba maghiară), care apar la fiecare colț al restaurantului. Sunt multe tablouri cu vaci în poze haioase, artistice, chiar și în vopseaua de pe tavan se regăsește „animal-print-ul” specific văcuțelor. 😊 Inedite sunt și picturile pereților, prin care  prind viață clădirile impozante ale centrului orașului Odorheiu Secuiesc, cum ar fi  biserica reformată sau biserica catolică, ca să amintim doar câteva. 😍 [Din specificul locului 😊] Meniul pub-ului cuprinde tot fel de mâncăruri interesante, care din când în când sunt schimbate, ca să fie variabil sortimentul și pe cât posibil sezonier. Proprietarul de la Jámbor Tehén încearcă să obțină materiile prime de la producătorii locali; cum ar fi brânzeturi artizanale, care sunt luate direct de la producători (Brânzeturi Bálint și de la Frumoasa) sau salata mixtă de la Călugăreni. Iar la data documentării noastre erau în curs de a fi introduse în meniu și prăjituri artizanale de la un producător local, „Le petit citron”. O să urmărim ce delicii vor mai apărea în meniul lor. 😉 [Nici pe partea de delicii lichide nu stau rău 😉] În oferta pub-ului vei găsi toate tipurile de masă, conținând câteva specialități. Spre exemplu micul dejun e unul englezesc, cu tot felul de sandvișuri. Pentru prânz sau pentru cină poți alege dintre diferite supe, steak-uri, ciolan, salate sau un burger cu adevărat gustos. Iar dacă vrei să mănânci un meniu al zilei, atunci ai găsit locul potrivit! Supa este diferită în fiecare zi, iar pentru felul doi poți să alegi dintre 5 feluri, totul la un preț de 30,90 lei.  La Jámbor Tehén astfel de meniuri sunt disponibile de luni până duminică. Până vine mâncarea, poți încerca un cocktail iar după, poți savura o cafea etiopiană. Sau un espresso. Ai de unde alege! Noi, dacă tot am vizitat locul, atunci am și gustat... 😊 ce altceva, decât burgerul casei, care poartă denumirea de Jámburger (denumirea locului se întâlnește cu burgerul...). Prețul unui astfel de deliciu este de 41,00 lei, pentru care primești o porție cinstită de mâncare. Te sfătuim să vii cu burta goală. 😉 [Jámburger 😋] Burgerul casei e din chiflă de burger de culoare neagră. Un mic secret de la proprietar: este colorată cu cerneală de sepie, care nu schimbă gustul chiflei, ci numai culoarea. 😊 Chifteaua de vită e moale și sfărâmicioasă, iar baconul e, cu un singur cuvânt,  extra–delicios! Lângă hamburger mai primești o porție de cartofi prăjiți făcuți din cartofi dulci, cu un gust dulce și sărat – e mai neobișnuit, însă merită gustați, fiindcă ni s-au părut cei mai buni dintre cartofii prăjiți. 😉 Și dacă atâtea bunătăți nu ar fi suficiente,  mai primești și o mică porție de salată coleslaw, care ușurează digerarea acestei mese copioase. [Terasa semi-deschisă...] Jámbor Tehén are și o terasă superbă, pentru serile mai calde, cu două secțiuni; una se află sub acoperișul clădirii, iar cealaltă este în grădină, dotată cu umbrele de soare. În spatele acesteia mai este o grădină, care, după cum am aflat la data documentării noastre, va fi folosită vara pentru picnicuri. E interesant să fii în centru și să savurezi o băutură rece în zilele mai calde, la o terasă liniștită, printre clădirile vechi… [...și cea în aer liber.] Jámbor Tehén este locul potrivit și pentru întâlniri de business sau pentru sărbători aniversare, fiindcă are două săli, dintre care una se poate închide. Uneori se organizează evenimente culturale mai discrete, iar la câte 2-3 luni au loc și petreceri retro cu muzică Funk sau Jazz. În fiecare lună se organizează o seară de dans latino. Dacă vrei să primești notificări când se organizează un eveniment aici, Urmărește această pagină! 😉 [Seară cu muzică, pe terasă.] Sunt multe superlative la acest loc, însă trebuie să ai în vedere că nu are parcare proprie pentru clienți. Dar fiind exact în centru, vei găsi parcare cu siguranță 😊 Te ajutăm și cu o informație: în centru parcarea este cu plată în cursul săptămânii de la ora 8.00 la 17.00, iar în weekend este gratuită!

Ești în centrul Odorheiului Secuiesc și ai vrea să mănânci o pizza bună? Poți avea în vedere Pizza 21, un local mic și drăguț, în inima orașului, cu peste 25 de ani de istorie și care a creat o atmosferă familială pentru oaspeții săi.  Pizza este gătită pe vatră, ceea ce îi conferă o aromă specifică. Mirosul de pizza coaptă și al celorlalte mâncăruri pregătite te întâmpină de la intrare, deoarece restaurantul este conectat la bucătărie. Dacă asta te deranjează, poți să alegi terasa 🙂 nu foarte mare dar relaxantă, amenajată în zilele de vară într-o curte îngustă, cu o copertină mobilă, pentru a te proteja de căldura verii; seara iluminatul face atmosfera și mai plăcută.  Interiorul localului este amenajat în stil mediteranean, evocând atmosfera micilor pizzerii din Italia. Pereții sunt decorați cu picturi mici înrămate, iar tavanele cu grinzi aparente și mobilierul din lemn contribuie la ambianță. Chiar și numele pizzelor sunt în limba italiană. [Un colțișor de Italie în centrul Odorheiului.] Specialitatea casei este pizza care poartă numele localului, adică Pizza 21 - 665g, 33 lei. Pe lângă pizza, tot la capitolul mâncare italiană din meniul principal vei găsi și pastele; și aici specialitatea casei, Spaghetti 21, se face remarcată prin ineditul ingredientelor (spaghetti, frișcă, șuncă, ciuperci, porumb, usturoi); promitem că le vom încerca data viitoare... sau poate le încerci tu, și ne spui într-o recenzie aici cum au fost! 😉 Proprietarii încearcă să păstreze selecția de preparate cât mai variată, astfel că pregătesc și specialități de sezon, cum ar fi pizza de primăvară, cu leurdă sau pizza de toamnă, cu dovleac. Încearcă-le dacă vrei ceva inedit 😊 Și apropo de curiozități, au și pizza secuiască, care include cârnați, ceapă, ardei iute și multe altele, pentru o masă destul de consistentă -  Székely Pizza, 600g, 32,90 lei. Noi am încercat pizza Vegetariana (31 lei, 675g), o pizza simplă, dar sățioasă, cu măsline, porumb, mazăre, ardei, brânză și ciuperci. Are crustă crocantă, iar gustul tipic dat de cuptorul cu lemne se simte. Am însoțit-o cu un ceai de mentă, cu lămâie și miere (10,50 lei/ 300 ml), o porție generoasă. Cei care nu beau alcool mai pot avea în vedere și limonada, cu diverse gusturi: de lămâie, de portocale sau de soc - 12 lei, 400ml. Prețurile sunt decente, pentru o pizza în jur de 33 lei. Dacă ți se pare prea mare porția, atunci poți să alegi din câteva variante mai mici (cam trei sferturi din preț și din cantitatea porțiilor normale). [Pizza Vegetariana.] Dacă preferi o masă mai ușoară, există și o selecție de salate 😊 iar dacă îți place bucătăria asiatică, aici vei găsi și acest tip de preparate, cum ar fi puiul chinezesc picant sau puiul thailandez cu orez.   După o masă copioasă te poți răsfăța cu un desert gustos, tiramisu (17 lei), clătite (18 lei) sau chiar un cheesecake cu caramel sărat (20 lei/250g) - tot o specialitate a casei. În zilele mai răcoroase, este deschisă și ceainăria din subsolul pizzeriei. Stilul oriental, scaunele joase din burete, măștile cu tematică orientală, muzica plăcută, fac locul interesant 😊 Vei găsi niște specialități de ceaiuri, cum ar fi ceaiul negru sau ceaiul verde cu arome de iasomie, de ananas sau de ghimbir.  Pizzeria nu dispune de parcare gratuită, dar sunt o mulțime de posibilități de parcare, chiar în fața  localului, ca și la “piazza”! 😉

Promenade Artisan Cake & Coffee din Miercurea Ciuc este un loc pentru familii, un loc liniștit și intim. O „cofenea”, cum inspirat îi zice Adriana, artizanul din spatele brandului.  O apariție tânără pe scena de profil, dar promițătoare. Un jurist și un inginer electronist care au ajuns să-și urmeze pasiunea mai degrabă decât profesia.  Un spațiu micuț, cu doar 8 mese în interior (18 locuri) dar din fericire în sezonul cald se adaugă o terasă cu un brad superb în mijloc! 😍 [Un loc micuţ dar drăguţ!] Un meniu de torturi frumos de-a dreptul. Rețete și mod de preparate tradiționale. Torturi slow-made (durează cinci-șase ore până când un tort ajunge în vitrină), fără premixuri, produse clasice, materii prime naturale. Un laborator de cofetărie, nu un laborator de chimie. Unt, lapte, ouă, smântână de frișcă, ciocolată, piureuri de fructe. Și cât mai puțin zahăr. Pentru persoane care apreciază calitatea. [Felii de poveste... 😋] Produsele sunt în majoritate creațiile Adrianei, originale; și chiar și cele care nu-i aparțin integral sunt rețete internaționale consacrate dar reinterpretate, readaptate, personalizate după gustul „artistului”. Nu vei găsi uniformele amandine și diplomate. Cu toate acestea prețurile sunt în medie.  Există o listă de torturi fixă dar tot timpul sunt noutăți care nu apar în meniu deci ai putea întreba dacă și care sunt acestea. Sau poți admira vitrina, ca să decizi și cu ochii. Torturi pentru toate gusturile – că e ciocolată, că-s fructe. Mereu proaspete. [Vitrină cu îngheţată artizanală.] Cafea premium. Înghețată artizanală de calitate. Limonadă, fresh-uri, smoothie-uri. Comenzi, cafea to go. [Affogato al caffe.] Noi am îmbinat munca şi plăcerea 😉 şi ne-am răsfățat cu un tort de nucă caramelizată, un affogato al caffe și un capuccino. [Şi tortul de nucă caramelizată. 😍] Tortul a fost ceva unic; nu doar pentru că nu l-am mai văzut până acum în vreun meniu de desert (vorbeam mai sus de creativitatea Adrianei) ci pentru că gusturile și senzațiile pe care le oferă sunt deosebite. Extaz pentru iubitorii de deserturi cu nucă 😀. Blat cu nucă, cremă cu nucă, decor cu nucă caramelizată. Cremos, crocant, onctuos.  Iar affogato este acel lucru simplu, alcătuit din elemente contrare care se completează extraordinar. Înghețată „sufocată” în espresso fierbinte. Clasic italian, delicios.  Un loc foarte bun pentru un desert savuros. 

Dacă te prinde din urmă foamea pe E578, în satul Siculeni din județul Harghita, Restaurantul Amadé e un loc numai bun să scapi de ea. Uită-te după pensiunea cu același nume, va fi mai ușor de reperat (exact la monumentul Siculicidium); restaurantul este în cadrul ei dar este deschis și pentru clienții din exterior. [Amplasare într-un loc istoric.] Poate fi și o destinație de o zi construită în jurul lui, pentru că ai la dispoziție ceva moduri de a-ți petrece activ timpul liber (bowling, teren de sport sau, de ce nu, o plimbare până la unul din obiectivele apropiate – poți întreba și la restaurant/pensiune sau verifică în aplicație 😉); zona este una frumoasă, liniștită iar oamenii primitori și amabili. Mâncarea este foarte bună iar porțiile foooarte generoase; dacă nu ești un gurmand gândește-te bine ce comanzi, căci meniul conține multe elemente tentante iar un fel principal poate fi cu ușurință împărțit la doi, mai ales dacă vine după un antreu sau o ciorbă. Meniul este unul bazat pe bucătăria transilvăneană însă nu extrem de tradițional; notele etnice sunt de bun gust și de gust bun 😋. Iar dacă nu ești din zonă ar putea fi un moment potrivit să cunoști bucătăria locală; ar fi amuzant să afli ce sunt frecățeii, tentant să încerci varza murată coaptă, interesant să guști poate pentru prima dată varza cu tăiței sau o ciolomadă. Atenție, meniul se schimbă în funcție de sezon și ingredientele/produsele disponibile. [Ciolomadă - nişte murături mai ardeleneşti. 😀] La prima noastră vizită am prins încă meniul de iarnă și „ne-am luptat” cu o porție ce coaste de porc (la untură), cu cartofi steak și varză murată coaptă, cu o ciolomadă alături (nu s-a potrivit foarte bine dar denumirea suna prea interesant ca să nu o testăm 😀; ne-a plăcut că ospătărița nu ne-a recomandat-o, tocmai pentru că nu se potrivea, dar dacă noi am vrut-o...); și o pulpă de rață confiată, cu varză călită (roșie) cu mere. „Si dă-i și luptă”... am ieșit cam „șifonați” din înfruntare dar a fost bine 💪! Mâncare secuiască, grea, consistentă dar tare gustoasă! Coastele la untură au un gust cum nu găsești decât la coastele în untură (pe care nu le găsești în multe locuri) iar varza coaptă e... cum numai bunica mai făcea...; tăițeii de casă sunt aceia tradiționali scurți și lați iar combinația cu varză roșie a fost una suprinzătoare și bună. Din dorința de a păstra și transmite mai departe cultura gastronomică transilvănean-secuiască moștenită de-a lungul secolelor, cei de la Restaurantul și Pensiunea Amade (în colaborare cu o serie de alți parteneri) au decis să vină la meniul lor cu un complement (și un compliment 😉) - un meniu suplimentar celui „de bază”, de inspirație franciscană.              Pe baza unui proiect editorial recent, Mâncarea franciscanilor, ce a cercetat și adus în prezent capodopere gastronomice monahale, precum și a experimentelor a trei bucătari curioși, Restaurantul Amade oferă celor interesați posibilitatea de a face cunoștință cu gusturi din vremuri apuse, dozate și combinate contemporan în preparate cu denumiri autentice – Friptură acră, Carne de vită cu hrean, Orez prăjit. Sunt doar câteva exemple din cele 55 de rețete, selectate dintr-un manuscris ce datează de la sfârșitul secolului 17 (1693), intitulat „Cărticică de bucate... scrisă în Mănăstirea din Ciuc”. [Cartea ce a stat la baza noului meniu Amade.] Și sunt și preparatele pe care ne-am bucurat să le gustăm și noi la Amade, într-un fel de sesiune de sampling de pre-lansare a meniului 🙂 Mare surpriză! Mâncau bine călugării franciscani de la Mănăstirea Șumuleu! 😊 Ok, probabil nu cu plating și cu alchimie culinară pusă la lucru de chefi, dar... să combini carnea de porc cu mere, ghimbir și nucșoară ori carnea de vită cu smântână și hrean sau orezul cu stafide și miere, pare, așa, mai degrabă de restaurant modern decât de mănăstire de secol 17... 😋 Câteva lecții învățate din această experiență: nu noi am descoperit ghimbirul și l-am adus din Asia pe raftul supermarketului, în secolul 21; gusturile și combinațiile clasice sunt eterne și nu dau greș – carnea de porc și mărul, hreanul și smântâna, laptele și mierea; nu e nevoie de sumedenie de ingrediente ca să obții gusturi memorabile. [O supă...] Supă de vită am mai mâncat noi, mai ales prin Transilvania dar supa asta simplă, cu carnea fragedă, și condimentată cu un strop de oțet, piper și hrean a fost pe cât de neașteptată pe atât de remarcabilă. Friptura acră nu este de fapt deloc acră; ci mai degrabă dulce; și delicioasă 😋 Cotletul de porc, gros dar bine marinat în prealabil, deci aromat și fraged, stă minunat pe un pat dulceag de ceapă și mere, călite-topite bine împreună, punându-se grozav în valoare unul pe altul. [... un fel principal...] Cu desertul nu ne-au impresionat foarte tare călugării, dar ne-a plăcut ideea, că ne-a transportat în timp în copilăria gustului de orez cu lapte al bunicii. Și am apreciat manopera și prezentarea. Iar plusul dat de stafide și mierea colorată a fost binevenit. [...și un desert de inspirație franciscană.] Putem deci doar să le dorim celor de la Amade succes în demersul lor culturalo-gastronomic și să încurajăm căutătorii de experiențe culinare inedite să încerce preparatele franciscane. Însă, trebuie ceva anticipare, deoarece, dat fiind caracterul mai puțin obișnuit al meniului, este necesară programarea unei vizite, preferabil într-un grup; căci e nevoie de ceva pregătire prealabilă – de la procurarea ingredientelor de bună calitate (unele dintre ele de la producători locali sau de sezon, iar altele aduse de peste țări – de exemplu floare de nucșoară!) la etapele mai laborioase ale gătitului (marinare, preparare termică lentă etc.). Ideal: dacă ți-ai propus să descoperi zona împreună cu prietenii, vă puteți caza la Pensiunea Amade și cel puțin una dintre mese poate fi cu meniu franciscan 😉 [Terasa, nu foarte mare.] Și la capitolul băuturi oferta e generoasă – bere inclusiv locală, vinuri multe și bune, pălincă locală (dacă nu ești șofer merită încercată, s-ar putea să-ți îmbunătățească părerea despre pălincă).  Prețurile ar putea părea ușor mari dar sunt justificate – ingredientele folosite sunt de bună calitate, multe produse și ingrediente locale, obținute artizanal.  Restaurantul este rustic, în ton cu meniul; amenajat cu mobilier de inspirație săsească și decorat în același stil, o atmosferă numai bună pentru masă.  Personalul foarte atent și amabil.

Restaurantul Páva Kert (adică Grădina Păunului) din Odorheiu Secuiesc are drept slogan „Taste of Transilvania” - atât un brand, cât și o inițiativă lansată de echipa restaurantului, pentru a promova produse preparate tradițional (cum ar fi pieptul de rață conservat în grăsime sau sarmale în borcan 😊). Însă nu s-au rezumat la restaurant, ci organizează și un eveniment dedicat, unde preparatele tradiționale sunt reinterpretate într-o prezentare modernă. Dacă ești curios cum este acest festival gastronomic, vizitează pagina web a evenimentului „Taste of Transilvania” (de obicei are loc la mijlocul lui septembrie,  în Ghimeș). Iar dacă Urmărești această pagină, sperăm să-ți putem oferi mai multe detalii când va fi cazul! Utilizarea ingredientelor locale, proaspete este un pilon esențial în prepararea meniurilor, iar gustul, mirosul și prezentarea preparatelor culinare califică Páva Kert în categoria restaurantelor gourmet transilvănene. [Vedere panoramică asupra orașului Odorheiu Secuiesc.] Restaurantul îl vei găsi la parterul pensiunii cu aceeași denumire. Interiorul include o terasă spațioasă, acoperită, cu o capacitate de cel puțin 20 de persoane. La intrare, sunt expuse în frigidere produse locale, sub marca „Taste of Transilvania”, care pot fi și achiziționate. Deci poți să te duci acasă cu o parte din gusturile locale sau să oferi un cadou culinar prietenilor. 😉 [Suveniruri cu gust 😊] Designul interior al restaurantului alternează între confortabil și elegant, împărțit în două secțiuni: o sală mai mare și una mai mică, din care se deschide o altă terasă, cu vedere spre grădina din spate a pensiunii. Dacă preferi un cadru mai liniștit, îți recomandăm să soliciți o masă în această zonă. În timpul vizitei noastre, în curtea din spate, am observat păscând câteva oi, care se ocupă de „tunderea” ierbii... despre care ni s-a spus că fac parte și din lanțul scurt de aprovizionare al restaurantului. 😊 Meniul nu este foarte vast, dar este divers și este ajustat în funcție de anotimpuri, oferind mereu opțiuni noi; dar există și preparate favorite, care rămân constante. [Terasa din spate, mai liniștită.] Noi am încercat un meniu compus din două elemente: un aperitiv și un fel principal (100 gr/250 gr/79 lei). Există și un meniu cu trei feluri, pentru cei care doresc mai mult. 😉 Ca aperitiv, am avut sparanghel cu șuncă și spumă de ou; sparanghel crocant, dar nu prea tare, spumă de ou ușoară și gustoasă, iar șunca afumată completa perfect aromele mai delicate. Decorul cu flori comestibile a adăugat un plus aparte. 😉 [Aperitiv și limonadă cu mentă.] Felul principal a fost un file de păstrăv cu cartofi pai, prăjiți în grăsime de rață. Fileul de păstrăv a evidențiat aromele subtile ale peștelui, iar cartofii pai și mixul de salată au completat perfect preparatul. Am „udat” masa cu o porție generoasă de limonadă, plină de lămâie și cu mentă răcoritoare (500 ml/19 lei). Majoritatea ingredientelor sunt achiziționate de la producători locali: salata provine din Mărtiniș, șunca de la un procesator de carne de la Izvoarele, păstrăvul de la Sub Cetate. [Doar lămâia nu provine din zonă!] Am mai încercat și pulpa de rață cu varză roșie călită, servită alături de cartofi rösti; un preparat cu o combinație de arome puternice, echilibrate de varza ușor dulce. Dar ne-au mai făcut cu ochiul și alte delicatese din meniu, precum „Obrăjori de vită cu piure de cartofi și jus de prune” (400 gr/69 lei) sau „Mușchiuleț de vită maturată, găluște de cartofi ‘dödölle’ cu ciuperci de pădure” (300 gr/79 lei) – le-am pus pe listă pentru data viitoare. 😉 Dacă preferi doar o gustare, poți opta pentru „Masa dorințelor pentru două persoane”, care include preparate din carne de Mangalița, zacuscă, vinete, mezeluri de casă, brânză maturată și legume proaspete. Deși nu multe, există și opțiuni vegetariene, cum ar fi salata Halloumi. [Separeu pentru doi (sau trei).] Pe cei mici îi așteaptă un mic colț de joacă, amenajat într-o cameră adiacentă barului, unde se pot bucura de diverse jucării, în timp ce adulții își savurează masa în liniște. Iar când totuși li se face foame, copiii au la dispoziție două meniuri: nuggets de pui cu cartofi prăjiți și paste cu brânză și smântână. [Gândind la cei mai mici. 👍] Nu am încercat niciun desert, dar pe meniu am găsit trei opțiuni: papanași, plăcintă cu mere și cremșnit franțuzesc. Dacă vrei să îți închei masa cu o băutură, s-ar putea să întâmpini dificultăți în alegere, datorită selecției bogate. Poate ar fi bine să ceri sfatul chelnerului, în special despre ce băuturi locale sunt disponibile... și mai ales, despre pălincă! 😉 Nici iubitorii de vin nu vor fi dezamăgiți, având la dispoziție o gamă largă de vinuri albe și roșii, majoritatea de origine maghiară. Iar dacă preferi să sărbătorești cu șampanie, ai de ales dintre 18 etichete. Aici, ajutorul chelnerului chiar ar putea fi esențial. 😊 [O mică parte din oferta de vinuri.] Prețurile sunt mai ridicate decât media în zonă, dar primești preparate de calitate, realizate cu măiestrie. În timpul verii poți lua masa pe terasa acoperită de la intrarea în restaurant, de unde se poate admira panorama orașului. Aici se află și un mic bar, cu un cuptor tradițional decorat cu mozaicuri.  La toaletă am găsit curățenie, cu atenție specială pentru secțiunea femeilor, unde erau puse la dispoziție cam toate produsele necesare de îngrijire, plus o mică masă pentru schimbat scutecele bebelușilor. [Cea mai vânată masă de pe terasa din față 😍] Deservind pensiunea cu același nume, restaurantul are și program de mic-dejun, zilnic între 08-10; servit în regim bufet, la data documentării noastre costa 35 lei. Dacă vrei să organizezi o activitate de team-building sau o conferință, întreabă la recepția pensiunii și îți vor spune care sunt opțiunile, căci au o și cameră dedicată acestor activități. 

Un loc atât de popular cum s-a dovedit a fi Ski Gyimes avea nevoie și de un restaurant unde schiorii și boberii să-și poată reface resursele de energie 😍 [Recomandarea noastră este să mănânci după ce te dai cu bobul, nu înainte 😀] Nu e deloc un loc de fițe, fiind clasificat la doar două stele, dar asta nu contează. Pentru că este un loc primitor, curat, cu servire bună și mai ales unde se mănâncă bine. Nu „sofisticășenii”; mâncare „cinstită”, tradițională, gustoasă și sățioasă.  Au și o specialitate – Platou Skigyimes Black Rock Grill; bine, numele nu intră chiar în categoria „tradițional”, dar ingredientele sunt tot de-acolo; și este vorba de carne friptă pe piatră, cu cartofi prăjiți, sosuri și salată, după sezon, de legume proaspete sau de murături; iar porția e pentru gurmanzi 😉. Ce e special este că o faci singur; adică ți se aduce la masă carnea crudă, de porc și de pui, împreună cu piatra încinsă și îți pregătești singur friptura, cum îți place. Restul vine din bucătărie gata de mâncat, nu te teme, nu va trebui să te pui pe curățat și prăjit cartofi 😃 Costă 60 lei, 250g/150g/100g. [Spor la prăjit! 😍] În rest, este despre ciorbe (dintre care evident că nu lipsesc cea de burtă, cu fasole şi supa gulaș), „porcării” la grătar, mâncăruri gătite (tocăniță, sarmale), friptură țigănească, diverse cărnuri de pasăre în diverse forme de pregătire, chiar și pește și vreo două salate și o pizza (da, una! cu cinci ingrediente) – câte ceva pentru fiecare. Plus garnituri, salate și sosuri de însoțire și câteva deserturi. Sigur vei găsi ceva pe gustul tău. Și băuturi pentru toate vârstele și dorințele. Totul la prețuri destul de rezonabile (mai ales berea locală). Și cu personal amabil. Și amenajare caldă, rustică - mese și bănci din lemn masiv, perdeluțe colorate. [Corba de fasole cu afumătură, merge cu ceapă!] Noi am încercat câteva chestii care ni s-au părut mai interesante, iar impresia de după a fost una cât se poate de plăcută. Platoul Black Rock Grill e o experiență, nu doar o mâncare - poate fi interesant să-ți perpelești singur friptura 😊 Am ales Borzaska pentru caracterul tradițional – e un „șnițel unguresc”, făcut în crustă de cartofi și presărat din belșug cu cașcaval și sos de smântână cu usturoi; crocant și gustos - 30 lei, 250g. Pentru că au propria stână, am testat și Friptura de miel cu os, la cuptor; gătită simplu, fără „artificii” inutile; delicioasă; și mare! (dacă se adaugă și o garnitură, e suficient pentru două persoane), 50 lei, 300g. Bineînțeles că nu am ocolit supa gulaș; gustoasă dar “adaptată” la gusturi mai universale; nu am regăsit prea mult din elementele specifice – paprika iute și chimenul; 22 lei, 400g. [Terasa de lângă bob. View inclus! 😍] În sezonul cald vis-a-vis de restaurant, chiar la baza platformei de plecare a bobului de vară, funcţionează şi o terasă deservită de un bar, unde te poţi muta după ce mănânci; noi aşa am făcut şi încercat nişte cocktail-uri - destul de reuşite; la fel ca în restaurant, şi aici oamenii îşi dau toată silinţa să facă lucrurile bine chit că aglomeraţia le pune câteodată beţe-n roate. 👌 [Un Mohito "reintrepretat", de vară.] Problema cea mai mare este că, în funcție de momentul vizitei, e posibil să fie destul de aglomerat (alpine coaster-ul este un punct major de atracție în zonă, mai ales în weekendurile de sezon) dar măcar parcarea (contracost, 10 lei/zi)  e mare, (grijă mare când traversezi), iar împrejurimile superbe.  Mergi cu bine!

Restaurantul (pizzeria) San Gennaro din Miercurea Ciuc e un paradox – un restaurant italian, administrat de o româncă, într-un oraș cu populație majoritar (peste 75%) maghiară. Și cum în general paradoxurile sunt ceva ce funcționează în ciuda ipotezelor la fel e și San Gennaro – funcționează chiar foarte bine.  Monica, inima în jurul căreia trăiește și vibrează San Gennaro ne-a spus povestea așa: „Am venit în Miercurea Ciuc să-mi cumpăr ceva și n-am mai plecat” 🙂 La Monica totul este despre apreciere, calitate, satisfacție, plăcerea de a face ceva bine. Și asta se reflectă în tot – echipă, rezultatul din farfurie, atmosferă, curățenie, servire. [Un loc ca o poveste...] Povestea San Gennaro a început într-un loc ce avea nevoie de un suflu nou de viață, cu o poveste de dragoste (astăzi un omagiu celui plecat) între o româncă tânără și ambițioasă și un italian priceput la mâncare bună. Și povestea ține din 2004; unele detalii s-au mai schimbat pe-ici-pe-colo, dar mâncarea bună a rămas. [Atmosferă de trattoria. 🤩] Locul e prietenos, fără pretenții, cu o atmosferă de trattoria, ce dă stare bună de spirit. Personalul la fel, te face să te simți binevenit și să revii. Parte din ingrediente sunt aduse chiar din Italia, pentru farfurii cu un gust cât mai autentic. Însă nu sunt lăsate deoparte ingredientele locale – hribi, trufe, fructe de pădure, apă minerală (natural carbogazoasă) din județ (bogat în aceste resurse), bere locală. [Pizza la cuptor cu lemne.] Merge vorba că pizza este excelentă. Noi am gustat din altele – dorada la tigaie, pe pâine prăjită, cu sparanghel și paste cu fructe de mare. Da! Foarte bune! Ingrediente proaspete, gătite ca la carte (Monica este foarte atentă la aprovizionare și dacă nu găsește ce-și dorește preferă să renunțe la felurile din meniu pe care nu le poate oferi la cea mai bună calitate). Cu un vin al casei alb, care a mers perfect, fără să pună în umbră aromele din farfurii. Iar deserturile... pericol pentru siluetă! Un tiramisu excelent și un tort cu ciocolată... decadent (o ciocolată de foarte bună calitate și folosită fără milă pentru cântarul de dimineață...). [Paste cu fructe de mare. 👌😋] Meniul este vast, nu lipsesc nici câteva bucate româneşti reprezentative (ciorbe, coaste, câteva preparate cu mămăliguţă) deci sigur vei găsi ceva pe plac... chiar şi dacă eşti vegetarian. Monica e mereu acolo, atentă, gata să-ți ofere ce-ți dorești. Prețurile sunt „de centru”, adecvate calității preparatelor.  [Terasa la strada pietonală.] La data documentării terasa era plină, chiar dacă vremea nu era tocmai prietenoasă și mai era nevoie pe alocuri și de câte o păturică (stocul era îndestulător). La orele de masă (prânz și cină) la parter nu mai găseai loc liber dacă nu aveai rezervare. Cel mai dorit restaurant din întreg centrul vechi al orașului. Parterul este amenajat în stilul unei trattoria, confortabil și prietenos, dar nu lipsit de eleganță, cu pereții tapetați cu fotografii-cadru din filme clasice italiene (aduse de un prieten pasionat din Italia). Zona de pizza deschisă – poți să vezi „artistul” la treabă, și admira procesul de coacere în cuptorul zidit, cu foc de lemne. Iar la intrare este o zonă de cafe-bar care te va transporta şi ea instant în însorita Italie! 😍 [Un espresso, vă rog! ☕] Etajul este amenajat în stil rustic și are chiar și un șemineu care sigur este atracția localului în serile de iarnă... [Salonul de la etaj... atmosferă de Italie montană.] Noi am plecat de-acolo cu gândul deja la planificarea următoarei vizite și gândindu-ne ce-am mai mânca data viitoare, că multe din meniu ne făcuseră cu ochiul. Ne-a lăsat impresia unui loc în care îți dorești să revii – pentru mâncarea delicioasă, pentru atmosferă... pentru tot. ❤️ - dacă vii cu maşina, foloseşte pentru GPS adresa Strada Plopilor nr. 19: te va duce direct în parcare, în spatele restaurantului; aici se află o a doua terasă, care funcţionează doar vara. Și imediat ce am avut ocazia, am revenit (iulie 2021)! 🙂 De data asta am ales fructele de mare și mult-lăudata pizza. Dacă ești fan al stilului, platoul „Gamberi, calamari e verdure fritte” îți oferă gustul specific al fructelor de mare (creveți și calamari), acompaniate de un mix de legume (ceapă, ardei, broccoli, ciuperci, dovlecei), toate în crustă crocantă; îți sugerăm să ceri alături un sos rose, merge de minune și eventual să adaugi și un prieten, că e destul pentru doi (mai ales dacă deschideți și cu un anti-pasto). [Gamberi, calamari e verdure fritte, 76 lei.] Iar pizza napoletana e tot ce ți-ai putea dori de la o pizza napoletana – blat subțire, sos de roșii și un echilibru perfect între celelalte ingrediente, cât să te bucuri de toate aromele pe care ți le oferă mozzarella, anchois și oregano; delicioșenia aceea ce vine din simplitate și ingrediente de calitate. 😋 Abia așteptăm următoarea ocazie 🙂 ┄ Nu puteam să ratăm momentul, și imediat ce am ajuns prin Miercurea Ciuc (ianuarie 2025) ne-am oprit încă o dată la San Gennaro, ca să încercăm din nou ce am testat cu trei ani în urmă. Supa mediteraneană cu fructe de mare - simplă dar delicioasă, cu multe midii și aromă întensă de roșii - și Grigliata mista di pesce e verdure - o variantă perfectă de a te bucura de aroma mării - au mers de minune cu o Focaccia olio e origano (196 lei în total, cu un sos pentru pește și două limonade) și ne-au confirmat convingerea că acest restaurant e de vizitat, în continuare! [O bucăţică de Italie delicioasă! 😋]

Restaurantul Súgó de pe Mădăras, Hargita, este cel mai la îndemână loc unde îți poți potoli foamea după câteva ture bune de schi ori o drumeție pe cel mai înalt vârf din județ (Vf. Mădăraș – 1.801m).  [Vedere din restaurant. 😍] Fiind amplasat exact pe marginea pârtiei, restaurantul Súgó este prima opțiune a majorității schiorilor. Asta poate face lucrurile puțin mai dificile în weekend și în vacanțe, în special la masa de prânz. Echipa din restaurant se mișcă surprinzător de bine cu servirea, chiar și în condiții de presiune însă accesul în restaurant este ceva mai dificiI, fiind uneori nevoie de adevărate liste de așteptare la intrare.  [La prânz găseşti cu greu o masă în sezon...] Restaurantul are și terasă, mare și cu priveliște spre pârtii ori frumoasele văi ale masivului (în funcție de sezon). Iarna, când fluxul de turiști este foarte mare, în weekend-uri și în vacanță, se poate și mânca pe terasă, între orele 11-16; sunt disponibile minuturi, grill-uri, diverse garnituri, patiserie, băuturi calde. [Meniul de la terasă.] Vara funcționează doar terasa, cu meniul de restaurant dar într-o variantă mai restrânsă. Bucătăria este simplă, variată, se găsește câte ceva pentru fiecare, ușor de pregătit și servit, preponderent de inspirație românească și ungurească dar găsești chiar și paste, dacă nu te satisfac mâncărurile mai tradiționale. Sunt disponibile și meniuri pentru copii, cu denumiri și aspect foarte creative, care mai că-i fac pe cei mici să nu mai fie mofturoși. [Pe terasă, în soarele iernii.] Ce-ai putea să mănânci, la 1.600 de metri altitudine? Coasta de porc cu sos de afine e o experiență gustativă demnă de restaurant de centru. [O "abordare" inedită pentru coasta de porc.] Din bucătăria ungurească noi am ales Supa ragu de pui, cu tarhon, cu multe legume și dreasă cu smântână și Tăiței cu brânză și smântână, simpli, gustoși și în porție generoasă. Ne-a plăcut muuult Supa-cremă cu ciuperci de pădure (fancy alături cu chips din parmezan). [Supo-tocană de pui delicioasă 😋] Pâinea tradițională săsească, cu cartofi, este delicioasă, riști să te saturi cu ea dacă vine înaintea mâncării. [În pâine sunt vizibile bucăţelele de cartof.] Preparatele la grătar sunt gustoase iar cartofii copți și chiar și cei prăjiți aproape că s-ar descurca și singuri în farfurie; dacă le pui alături și niște varză murată, amintirile din copilăria la bunici devin mai vii ca oricând. [Probabil, cea mai bună combinaţie! 🙂] Peparatele ce conțin afine au la bază fructe din pădurile din împrejurimi iar dacă îți place ceaiul, au unul delicios, din plante sălbatice, adunate de pe versanții masivului.  [Ceai cu miere sau zahăr, la alegere.] Restaurantul servește și mic-dejun pentru clienții care nu sunt cazați în pensiunea Súgó. Dacă ești cazat într-un loc ce nu oferă servicii pentru masa de dimineață, restaurantul Súgó este cu siguranță o opțiune de luat în calcul, la un cost de 8 euro/persoană (echivalent în lei, bineînţeles); pentru copiii sub 3 ani nu vei plăti nimic. [O parte din bufetul de la mic-dejun.] Restaurantul este deschis între orele 8-22 iar ultima comandă către bucătărie se dă la 20:30-21:00. Dacă vii cu maşina, trebuie să ştii că în sezon parcarea este disponibilă doar pentru cei cazaţi în pensiune, aşa că foloseşte parcarea de la pârtia de schi.