Clisura Dunării
E frumos pe Clisura Dunării, acolo natura poate primi titlul de Miss, are tot ce îi trebuie pentru a impresiona, nu a ales în schimb concursul și țara potrivite ca să concureze 😉 Nu e un loc pe care să îl ocolești, dar dacă vrei să fii turist pe Clisura Dunării îți recomandăm să te documentezi serios. De pe site-uri, din cărți, reviste, din recenziii și comentarii (dar cel mai bine, din ghidul Unde Mergem 😉), să sapi după detalii importante care te pot ajuta să ai un concediu așa cum îți dorești. Și nu glumim, fă-o cât mai sârguincios. De la perioadă, la loc de cazare și masă, la program etc. Pentru că dacă reușești să pui la punct toate aceste detalii, da, Clisura merită vizitată. Poți să te bronzezi, poți să faci schi nautic, poți să faci trasee, poți să vizitezi peșteri, poți să mănânci bine, poți să te relaxezi. Dar, ca să înțelegi cum stau treburile o să începem cu o bucățică dintr-un articol.
„Multe se vor schimba în acest estuar al Porţilor, unde totul e nou şi casele stau terasat, parcă meditând la destinul nesperat al locului. Nu va trece multă apă pe Dunăre până să ajungă urbea asta la animaţia pe care o binemerită; liniştitul golf e croit, ni se pare, pentru o multicoloră flotilă de agrement, schi nautic, jocuri pe apă, în timp ce ţărmul îşi cere chiparoşii, smochinii, citricele, vegetaţia luxuriant-mediteraneeană pe care clima localnică o confirmă, în vreme ce oraşul-potcoavă ar găzdui festivaluri şi expoziţii în rezervaţia de frumuseţe a acestui bazin omogen, de unică varietate. Văd un timp (nu prea îndepărtat) când bazinul Porţilor de Fier va concura, prin interes şi afluenţă, Litoralul şi Delta, chemându-i pe oameni ca un magnet. E bine să visăm real cu ochii deschişi la Porţile Omeniei, cum le vom numi neîndoios de aici încolo“.( România Pitorească 1972)
Fragmentul pe care l-ai citit apărea în 1972, ai citit bine, o mie nouă sute șaptezeci și doi, în plină perioadă a comunismului, în revista România Pitorească. A fost scris la un an după ce construcția barajului și a lacului de acumulare de la Porțile de Fier înghițise insula Ada Kaleh, 7 localități de pe malul sârbesc și 11 de pe cel românesc, inclusiv vechea Orșovă. Oamenii erau supărați atunci, își părăsiseră casele, iar cuvintele au fost interpretate ca într-un SF.
Dacă e să îl comentăm acum, previziunile s-au adeverit, oarecum, pentru că în zonă se face schi nautic, smochinii sunt în țara lor la Svinița, festivaluri se tot organizează, aglomerație ca pe litoral este, prețuri de Deltă sunt, iar locul este mai mult decât un magnet.
Asta cu „porțile omeniei” ne tot frământă, însă, pe noi, dar ajungem și acolo.
Asta cu „porțile omeniei” ne tot frământă, însă, pe noi, dar ajungem și acolo.
De ce i se spune Clisură și nu defileu sau coastă? Unii zic că e același lucru pentru că în latină clivasos înseamnă exact defileu. Alții vin cu explicația legată de cetățile ce o străjuiau. Se crede că termenul este bizantin și se traduce drept cetate așezată la gura unui defileu.
Oltenii așa i-au zis dintotdeauna, dinainte de a deveni zonă turistică. De pe vremea când drumul noroios, adesea inundat mergea paralel cu fluviul, pe sub stânci și era destul de anevoios. De asemenea, pe apă, prin Clisură, nu treceau cu vasele orice fel de marinari. Vapoarele erau aduse până la gura ei și de aici erau preluate de piloți experimentați care știau zona și treceau cu ele prin vârtejurile pe care apa le face între pereții stâncoși. Clisura e termenul pe care, cei care locuiesc acum în satele noi îl știu de la bunici și străbunici.
Oltenii așa i-au zis dintotdeauna, dinainte de a deveni zonă turistică. De pe vremea când drumul noroios, adesea inundat mergea paralel cu fluviul, pe sub stânci și era destul de anevoios. De asemenea, pe apă, prin Clisură, nu treceau cu vasele orice fel de marinari. Vapoarele erau aduse până la gura ei și de aici erau preluate de piloți experimentați care știau zona și treceau cu ele prin vârtejurile pe care apa le face între pereții stâncoși. Clisura e termenul pe care, cei care locuiesc acum în satele noi îl știu de la bunici și străbunici.
Clisura Dunării începe undeva la ieșire din Drobeta Turnu Severin, imediat ce treci de Hidrocentrala Porțile de Fier. Exact după baraj, șoseaua are în stânga cum te duci spre Timișoara lacul de acumulare. Acesta e cumva jos, la picioarele tale, îl admiri în toată splendoarea lui. Peisajul îți taie răsuflarea mai ales dacă te gândești că sub apele lui zac insula Ada Kaleh și Orșova veche. Apa e liniștită, doar e vorba de un lac. E mai tot timpul verde și, deși înveți la geografie că transportul pe apă este cel mai ieftin, acum rar mai vezi câte un vapor încărcat cu ceva. Vara urcă și coboară navele de croazieră. Peste apă este Serbia și vă spunem acest lucru pentru că este cea mai frecventă întrebare care li se spune localnicilor: pe malul celălalt trăiesc sârbii? Da, pe malul celălalt trăiesc cuscrii, așa le zic mehedințenii. Termenul vine tot din vremea comunismului când în zonă se făcea micul trafic, dar asta este o altă poveste.
Deci, te plimbi având în față o întindere mare de apă mărginită de dealuri înverzite ce ies impunătoare din fluviu. Drumul șerpuiește de-a lungul coastei și străbate văile pe viaducte lungi și chiar le străpunge (Baba și Moșul sunt cele două tuneluri săpate în pântecul peretelui stâncos). Traseul e uimitor, e desprins din filmele alea cu mașini decapotabile, vânt în plete, ochelari de soare, zâmbete și veselie cât cuprinde. Nu sunt decât două benzi și mai tot timpul este aglomerat, dar sunt câteva puncte de belvedere în care e musai să te oprești, să simți briza, dar și să mai constați o dată: „avem o țară frumoasă....”. La fel de spectaculoasă e priveliștea și dacă faci plimbarea până la Orșova cu trenul.
Ca să ajungi în adevărata Clisură, la Orșova, de pe șoseaua națională trebuie să intri în oraș și să te ghidezi după indicatoare spre Moldova Nouă. Lași undeva în stânga cursul de apă, urci un deal pentru că noua Orșovă a fost construită pe o colină și ții drept drumul național. O să iei la rând localitățile de pe Clisură, dar nu te aștepta să ai aceleași priveliști ca și până la Orșova. Până în Cazane, Dunărea se mai întrezărește pe ici-colo, printre case și prin locurile unde terenul este prea inundabil și nu s-a putut construi. Chiar de la Eșelnița de-o parte și de alta a șoselei se înalță într-un amalagam urbanistic, pensiuni, case de vacanță, hoteluri, unele mai mici, altele mai mari, unele mai pestrițe decât altele.
Dacă ne întrebi pe noi (și nu este doar părerea noastră) ceea ce odata era descris drept un paradis natural și turistic, acum e o aglomerare de clădiri; cam asta vezi de pe șosea. Şi de pe apă.
Da, acum vreo zece ani Clisura înseamna apă, munți, peșteri la luciul apei, sate scufundate, secrete, legende, istorie cât cuprinde, peisaje superbe. Își făcuseră apariția câteva căsuțe de vacanță și vreo 3-4 pensiuni. Mergeai pe șosea cu Dunărea lângă tine și puteai să saluți cele 2-3 ambarcațiuni care plimbau turiști pe valurile albastre. Dacă ești obiectiv sută la sută și privești rece tabloul nu ai cum să nu vezi cum arată zona fără să te gândești la cum ar fi putut să fie.
Și acum ne întoarcem la articolul din 1972. Așa vedea Clisura acum 30 de ani reporterul de la România Pitorească. Oltenii nici nu visau atunci la schi nautic, smochini sau turism ca în Deltă, dar puteau lăsa să treacă de la ei partea aceea cu omenia. Dacă analizăm acum textul singurele cuvinte SF erau „Porțile omeniei ” pentru că toate s-au adeverit, mai puțin partea cu omenia. Se spune că principala calitate a omeniei este bunătatea, iar de bunătate dau dovadă aceia care luptă pentru a păstra și a face această lume mai frumoasă. Da, și pe Clisură toată lumea a luptat să facă zona mai frumoasă, dar pe cont propriu, fiecare pentru el.
Clisura e acum.... ooof, greu de definit dacă ești din zonă. Din seria: ba vila mea este mai mare, ba a noastră că am adus pietriș cu barja pentru fundație, pontonul nostru trebuie să fie mai mare decât al lor, noi avem și teren de fotbal, a noastră are băi cu marmura de Carrara, pensiunea noastră are și piscină, dar la noi se pot organiza și nunți..... E încă un loc din România care ar fi putut să fie pe de-a-ntregul superb, dar nu e...
Și totuși revenind la titlul de Miss, Clisura e un loc mirific, e casa Cazanelor Dunării, acolo unde acum zeci de ani Dunărea bolborosea la propriu, e locul unde fluviul desparte Balcanii de Carpați, este zona în care apa se unduiește duios printre stânci, unde te poți plimba cu barca să înțelegi câtă forță i-a trebuit să treacă munții sau te poți cățăra pe creste să admiri de sus cum șerpuiește Amazonul Europei. Defileul este impresionant, Dunărea are o lățime de câțiva metri în Cazanele Mici, se întinde și se lăfăie la propriu în golful Dubovei, se închide din nou în Cazanele Mari și se tolănește, apoi, câțiva zeci de kilometri oglindind în apele ei vechi cetăți, resturi de ruine și, mai nou, spre Moldova Nouă super resorturi lacustre.
Și atunci care este baiul? Baiul e turismul care se face exact după felul în care s-a construit: HAOTIC. Dar se face. Așa că îți mai spunem o dată, dacă vrei să vii în Clisură documentează-te foarte bine. Și în plus, nu uita, Clisura Dunării nu înseamnă doar Cazanele Dunării, plimbări cu barca și o ciorbă de pește. Clisura Dunării înseamnă să te plimbi de la Gura Văii până la Baziaș sau măcar până la Trikule (Svinița) sau Baba Caia (Coronini). Clisura înseamnă istorie prin Tabula Traiana, măreție prin Chipul lui Decebal, natură prin peșterele Veterani și Ponicova, traseele Ciucarul Mare și Ciucaru Mic, dar și o trecere prin vamă pe malul celălalt, la sârbi, să vezi cetatea Golubac sau Lepenski Vir (muzeul) și să savurezi o pleskavita sau niște cevapacici originali.
Deci, da, „pe Clisură” e un răspuns pe care poți să îl dai la întrebarea „Unde mergem în concediu?” - sperăm ca tot demersul nostru să fie de ajutor, şi pentru oamenii de Clisură puşi pe treabă şi pentru tine, călător prin România frumoasă. Citeşte recomandările noastre şi mergi cu bine!
Ce să faci şi ce să vezi pe Clisura Dunării
Înşirate ca nişte mărgăritare pe gâtul Dunării, localităţile de pe Clisură au poveşti de spus, atracţii de oferit şi locuri de neuitat.
Le descoperim, una câte una, şi ţi le punem la îndemână aici, în ghidul tău de călătorie prin România:
Le descoperim, una câte una, şi ţi le punem la îndemână aici, în ghidul tău de călătorie prin România:
Eșelnița este un loc nemaipomenit dacă vrei să „evadezi” pentru câteva zile. Natura este minunată în zonă; iar pe acest fundament a început să se dezvolte în forță și turismul (nu peste tot armonios dar... așa știm noi să facem lucrurile), deci oferta e vastă și pentru toate gusturile și buzunarele, fie că vrei doar relaxare sau o vacanță activă, cu pescuit și/sau drumeții...
Comuna Dubova este alcătuită din trei sate: Baia Nouă (fostă colonie minieră aproape părăsită), Eibenthal – sat de etnici cehi, care devine încet una din atracțiile turistice foarte interesante ale comunei și Dubova – sat românesc. Mai sunt doar în jur de 800 locuitori toată comuna, care mai este comună doar pentru că se întinde pe o suprafață foarte mare. Dar ce comori ascunde...
Sviniţa este locul în care smochinii sunt mai mulţi decât prunii sau nucii, este tărâmul unde îl vei găsi pe cel "care trăzneşte" şi satul cu cea mai mare comunitate de sârbi din România...
Așezată în Clisură pe unde Dunărea părăseşte judeţul Caraş-Severin şi intră în Mehedinţi, pe un relief format din munți, dealuri, terase și lunci, cu sate frumoase și locuințe ca niște fortărețe, casă a prințeselor și loc de viață al eroilor, Berzasca este tărâm al multor legende...
Undeva în sudul județului Caraș-Severin și al Banatului, în superba zonă căreia i se spune și Clisura de Sus, se află comuna Sichevița, unde natura, ca peste tot unde nu-s (prea mulți) oameni, se desfășoară în toată splendoarea. Şi unde mai poți încă vedea grăunțe măcinate la piatră, la mori acționate de apa unui pârâu sau colibe (sălașe) unde oamenii își petrec verile cu animalele la pășunat ori lucrând pământurile departe de casă...
Atracţii de neratat pe Clisura Dunării
Munţi, ape, biserici, mănăstiri, natură, locuri şi oameni: fă-ţi intinerariul şi culege amintiri de neuitat!
Ciucarul Mic şi Cazanele Mici
UNDE DORMI
Oferta de cazare pe Clisura Dunării este foarte variată: de la pensiuni de 4 margarete şi hoteluri de lux amplasate pe buza apei până la camere de închiriat amenajate în căsuţe ale bunicilor prin sate vechi din munţi...
Nu uita: în Unde Mergem® nu facem reclamă nimănui; toate recomandările noastre sunt documentate, obiective, neinfluenţate de plata vreunei sume!
Nu uita: în Unde Mergem® nu facem reclamă nimănui; toate recomandările noastre sunt documentate, obiective, neinfluenţate de plata vreunei sume!
UNDE MĂNÂNCI
Restaurante pe Clisura Dunării sunt multe dar locurile unde poţi mânca bine trebuie căutate cu atenţie; am făcut noi asta pentru tine şi îţi recomandăm ce să ai în vedere...
ACTIVITĂŢI şi EXPERIENŢE
Un tur cu barca pe la toate atracţiile de pe Clisura Dunării care pot fi văzute de pe apă este deja tradiţie 😉 dar sunt şi alte experienţe pe care le poţi trăi aici...
